DECIZIA nr. 277 din 23 aprilie 2019

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Cristian Wilhelm Honig în Dosarul nr. 11.717/325/2017 al Judecătoriei Timișoara – Secția a II-a civilă. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.654D/2017. … 2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.  … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca nefondată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, concretizată, spre exemplu, prin Decizia nr. 697 din 27 noiembrie 2014. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea din 18 octombrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 11.717/325/2017 al Judecătoriei Timișoara – Secția a II-a civilă, Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Cristian Wilhelm Honig în cadrul unui litigiu având ca obiect cererea de înlocuire a amenzii contravenționale cu sancțiunea obligării contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că „dreptul la muncă nu poate fi îngrădit (sau limitat), iar obligarea de a presta o activitate în folosul comunității, la alegere limitată, în funcție de 4-5 locuri de muncă stabilite în acest scop de unitățile administrativ- teritoriale, prin hotărâre de consiliu local, este evident o îngrădire a dreptului la muncă, aceasta deoarece în Clasificarea ocupațiilor din România se regăsesc peste 3.000 de profesii și ocupații diferite“. Așa fiind, susține că libertatea alegerii profesiei, a meseriei sau a ocupației este limitată prin hotărârea consiliului local, fiind deci contrară Constituției. … 6.Judecătoria Timișoara – Secția a II-a civilă apreciază că prevederile criticate din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 nu încalcă dreptul contravenientului de a-și alege ocupația, astfel cum este consacrat prin art. 41 alin. (1) din Constituție. Instanța de judecată învederează faptul că dreptul conferit de norma constituțională de referință se circumscrie dreptului prevăzut de art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, drept care, așa cum s-a reținut în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, nu este absolut, ci se pretează la limitări, care trebuie să fie prevăzute de lege, să urmărească un scop legitim, respectiv să fie necesare într-o societate democratică. Instanța de judecată menționează că pot fi avute în vedere, în acest sens, și aspectele reținute de Înalta Curte de Casație și Justiție în cuprinsul Deciziei nr. 7 din 20 septembrie 2010. … 7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 8.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată și arată că dreptul constituțional la muncă, consacrat prin art. 41 alin. (1) din Legea fundamentală, reprezintă reglementarea generală în materie, recunoașterea unui drept fundamental al omului într-o societate democratică. În acest sens respectarea statului de drept și a democrației presupune, în mod imperativ, interzicerea muncii forțate și crearea cadrului legal necesar ca fiecare individ să își aleagă acea profesie, meserie ori ocupație care se potrivește cel mai bine aptitudinilor sale fizice, intelectuale ori profesionale. În susținerea punctului său de vedere, invocă jurisprudența Curții Constituționale, de exemplu, Decizia nr. 697 din 27 noiembrie 2014, prin care s-a subliniat că sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității are rolul de a sancționa și a contribui la educarea și reabilitarea contravenientului care nu are resurse bănești suficiente pentru a achita o amendă contravențională. Faptul că munca prestată în cadrul acestei pedepse are un caracter gratuit nu determină calificarea sa ca muncă forțată, ci constituie elementul de constrângere al pedepsei în cauză, prin intermediul căreia se tinde spre corectarea și reeducarea contravenientului. … 9.Avocatul Poporului consideră că prevederile criticate din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 sunt constituționale, iar sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității este unica posibilitate de a sancționa o persoană lipsită de resurse materiale, dar care comite fapte din sfera ilicitului contravențional, fiind singura pedeapsă care nu se răsfrânge în mod negativ asupra situației materiale a celui sancționat. … 10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 12.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie prevederile art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Ulterior, prin Încheierea din Camera de Consiliu din 23 octombrie 2010, a fost soluționată cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în cuprinsul încheierii civile de sesizare a Curții Constituționale, mai sus menționată, în sensul că „admite cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31^1 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 (…) înaintează Curții Constituționale excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31^1 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor“. … 13.Totodată, din examinarea conținutului încheierii de sesizare, a criticilor formulate de autorul excepției de neconstituționalitate, precum și din actele dosarului, Curtea constată că obiectul excepției de neconstituționalitate, asupra căruia urmează a se pronunța, îl reprezintă, de fapt, prevederile art. 39^1 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, potrivit cărora „În cazul în care contravenientul nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancțiunii și nu există posibilitatea executării silite, acesta va sesiza instanța în circumscripția căreia s-a săvârșit contravenția, în vederea înlocuirii amenzii cu sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității, ținându-se seama, după caz, și de partea din amendă care a fost achitată“. … 14.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, reglementarea criticată contravine dispozițiilor constituționale ale art. 41, potrivit cărora „Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupației, precum și a locului de muncă este liberă“. … 15.Analizând situația de fapt din cauză, Curtea reține că prin Procesul-verbal nr. 9.040.078 din 7 octombrie 2015, întocmit de către organul constatator (Postul de Poliție Păuliș – Lipova, județul Arad), autorul excepției a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 420 lei pentru săvârșirea unei fapte contravenționale (amendă circulație). Sancțiunea amenzii contravenționale aplicate a rămas definitivă, însă nu a fost achitată în ciuda demersurilor întreprinse de către organul de specialitate al unității administrativ-teritoriale, respectiv a emiterii Somației nr. 726 din 21 iunie 2016. Aceeași procedură a fost aplicată și în cazul Procesului-verbal nr. 0343201 din 6 iulie 2016, prin care același autor a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei (amendă circulație), și pentru care a fost emisă Somația nr. 13.239 din 13 octombrie 2016. Ulterior, a fost demarată procedura de executare silită, pentru debitul în valoare de 670 lei. … 16.Potrivit art. 9 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, în cazul în care contravenientul persoană fizică nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancțiunii și nu există posibilitatea executării silite, organul de specialitate al unității administrativ-teritoriale în a cărui rază teritorială domiciliază contravenientul va sesiza instanța judecătorească în a cărei circumscripție domiciliază acesta, în vederea înlocuirii amenzii cu sancțiunea obligării contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității. Întrucât în speța de față a fost imposibilă executarea silită a contravenientului, unitatea administrativ-teritorială a comunei Ghiroda, reprezentată legal prin primar, a solicitat instanței de judecată înlocuirea amenzii aplicate contravenientului cu sancțiunea prestării de către acesta a unei activități în folosul comunității, pe raza localității de domiciliu, în funcție de aptitudinile sale fizice și psihice, precum și de nivelul pregătirii profesionale a acestuia. În acest context, ca urmare a judecării cauzei civile având ca obiect cererea formulată de înlocuire a amenzii contravenționale în cuantum de 670 de lei cu sancțiunea prestării unei munci în folosul comunității, contravenientul Cristian Wilhelm Honig a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 39^1 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. … 17.Examinând critica de neconstituționalitate, Curtea reține că autorul acesteia susține că, potrivit Constituției, dreptul la muncă nu poate fi îngrădit, așa încât obligarea contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității, la alegere, limitat în funcție de 4-5 locuri de muncă stabilite în acest scop de unitățile administrativ-teritoriale, reprezintă o îngrădire a dreptului la muncă. … 18.Din perspectiva criticilor formulate, Curtea reține că autorul excepției pornește de la o premisă greșită în ceea ce privește dreptul la muncă, atât în accepțiunea sa constituțională consacrată în art. 41 alin. (1) din Legea fundamentală, cât și în cea reglementată de art. 3 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011. Astfel, așa cum reiese din corelarea dispozițiilor art. 41 alin. (1) din Constituție cu art. 3 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii și art. 15 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. C/303/1 din 14 decembrie 2007, „orice persoană are dreptul la muncă și dreptul de a exercita o ocupație aleasă sau acceptată în mod liber.“ Dreptul la muncă presupune, pe de o parte, posibilitatea fiecăruia de a desfășura o activitate profesională, la alegerea sa, iar, pe de altă parte, constă în interdicția de a presta o activitate pe care nu și-a ales-o. Acesta este un drept complex care, în sens larg, include libertatea alegerii profesiei, a ocupației, a locului de muncă, salarizarea, dreptul la negocieri colective și individuale, stabilitatea în muncă, protecția socială a muncii. Dreptul la muncă fiind, sub un anumit aspect, o expresie a libertății și personalității umane, în complexitatea dimensiunilor sale juridice, este firesc ca o persoană să nu poată fi obligată să desfășoare o muncă pe care nu și-a ales-o ori să muncească într-un anumit loc de muncă pe care nu l-a ales sau acceptat liber. Astfel, libertatea muncii, din punct de vedere juridic, presupune dreptul persoanei de a alege singură și liberă profesia, dacă muncește sau nu, pentru cine și în ce condiții. Or, Curtea constată că în cazul de față nu se poate vorbi despre o încălcare a acestui drept, fiind vorba despre o situație distinctă, respectiv de executare a unei sancțiuni contravenționale, stabilită prin lege, pentru neîndeplinirea unei obligații legale, și anume o creanță fiscală. … 19.În acest context, Curtea reține faptul că art. 9 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 constituie cadrul general de reglementare a prestării unei activități în folosul comunității. Introdusă prin art. 1 pct. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 108/2003 pentru desființarea închisorii contravenționale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 747 din 26 octombrie 2003, prestarea unei activități în folosul comunității a înlocuit închisoarea contravențională, astfel cum era reglementată de art. 5 lit. d) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001. Aceasta din urmă a fost considerată o instituție incompatibilă cu normele Convenției europene a drepturilor omului, întrucât stabilea o sancțiune deosebit de dură, privativă de libertate, printr-o normă de drept contravențional, fără asigurarea unor garanții procesuale suficiente. Prestarea unei activități în folosul comunității sau munca în folosul comunității are un caracter special, care nu se identifică cu munca forțată, ci reprezintă o sancțiune principală alternativă amenzii contravenționale. Așa fiind, prestarea unei activități în folosul comunității, a cărei reglementare este criticată în prezenta cauză, constituie una dintre sancțiunile contravenționale principale prevăzute de alin. (2) al art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor [art. 5 alin. (2) lit. c)], alături de avertisment [art. 5 alin. (2) lit. a)] și amendă [art. 5 alin. (2) lit. b)]. Potrivit art. 9 din aceeași ordonanță a Guvernului, prestarea unei activități în folosul comunității poate fi stabilită numai prin lege, numai pentru o anumită durată și alternativ cu amenda. În condițiile aceluiași text de lege, înlocuirea amenzii cu prestarea unei activități în folosul comunității se face de către instanța de judecată, la sesizarea organului din care face parte agentul constatator, în cazul în care contravenientul nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancțiunii și nu există posibilitatea executării silite. Înlocuirea sancțiunii amenzii se face cu citarea contravenientului, căruia i se oferă, la cerere, un termen de 30 de zile în vederea achitării amenzii. … 20.Prin Ordonanța Guvernului nr. 55/2002 privind regimul juridic al sancțiunii prestării unei activități în folosul comunității, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 642 din 30 august 2002, cu modificările și completările ulterioare, legiuitorul a stabilit cadrul general al executării sancțiunii muncii în folosul comunității. Astfel, supravegherea executării sancțiunii prestării unei activități în folosul comunității se asigură de către primarul localității sau de către primarii sectoarelor municipiului București, prin persoane împuternicite în acest sens, cu sprijinul unității de poliție în a căror rază teritorială se execută sancțiunea, iar repartizarea sarcinilor și coordonarea acțiunilor întreprinse de persoanele împuternicite de primar, precum și modalitățile de acordare a sprijinului de către unitățile de poliție se realizează în baza unui program de supraveghere și control întocmit de primar, cu acordul unității de poliție în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau reședința contravenientul. Prestarea activității în folosul comunității se execută pe baza unor norme orientative de muncă stabilite de primar, care să facă posibilă exercitarea controlului, la diferite intervale de timp, de către cei împuterniciți cu supravegherea executării sancțiunii, unitatea din domeniul serviciului public la care contravenientul execută sancțiunea având obligația ca, la cererea primarului, să comunice datele și informațiile solicitate cu privire la executarea sancțiunii. … 21.Din examinarea prevederilor legale care conturează regimul juridic al sancțiunii prestării unei activități în folosul comunității rezultă, așa cum s-a reținut în jurisprudența în această materie a Curții Constituționale (spre exemplu, Decizia nr. 641 din 17 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 12 august 2011, și Decizia nr. 697 din 27 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 21 ianuarie 2015), că această sancțiune se aplică în urma constatării încălcării unor dispoziții legale, în scopul de a sancționa și a contribui la educarea și reabilitarea contravenientului care nu are resurse bănești suficiente pentru a achita o amendă contravențională. Faptul că munca prestată în cadrul acestei pedepse are un caracter gratuit nu determină calificarea sa ca muncă forțată, ci constituie elementul de constrângere al pedepsei în cauză, prin intermediul căreia se tinde spre corectarea și reeducarea contravenientului. Tot astfel, lipsa acordului contravenientului la aplicarea acestei sancțiuni nu poate fi interpretată ca determinând calificarea ca muncă forțată a conduitei impuse prin actul de sancționare. Având în vedere natura juridică și scopul măsurii în cauză, solicitarea acordului pentru aplicarea sa ar avea ca efect, astfel cum a reținut Curtea Constituțională în jurisprudența sa, lipsirea de eficiență a sancțiunii aplicate pentru comiterea unei fapte antisociale, cu consecința încălcării dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție, în conformitate cu care, „În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie“ (Decizia nr. 1.354 din 10 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 29 decembrie 2008). … 22.De altfel, aceasta este unica posibilitate de a sancționa o persoană lipsită de resurse materiale, dar care comite fapte din sfera ilicitului contravențional, fiind singura pedeapsă care nu se răsfrânge în mod negativ asupra situației materiale a celui sancționat. Curtea a statuat că legiuitorul, stabilind că instanța poate să înlocuiască, în faza de executare, sancțiunea amenzii cu cea de obligare la prestarea unei activități în folosul comunității, a reglementat o modalitate alternativă de executare a unei sancțiuni contravenționale, care, desigur, nu poate fi dispusă decât în condițiile prevăzute de lege (a se vedea, în acest sens, și Decizia nr. 572 din 29 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 25 iulie 2012). Așa fiind, conduita persoanei căreia i se aplică sancțiunea contravențională a prestării unei activități în folosul comunității nu îngrădește dreptul la muncă, alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupației și nici a locului de muncă. … 23.Referitor la susținerile autorului excepției potrivit cărora „libertatea alegerii profesiei, a meseriei sau a ocupației este limitată prin hotărâre a consiliului local“, Curtea constată că acestea sunt vădit nefondate. Astfel, potrivit art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 55/2002, activitatea în folosul comunității se prestează în domeniul serviciilor publice, pentru întreținerea locurilor de agrement, a parcurilor și a drumurilor, păstrarea curățeniei și igienizarea localităților, desfășurarea de activități în folosul căminelor pentru copii și bătrâni, al orfelinatelor, creșelor, grădinițelor, școlilor, spitalelor și al altor așezăminte social-culturale. De asemenea, potrivit art. 13 din aceeași ordonanță, instanța de judecată stabilește, prin hotărâre, natura activităților ce vor fi prestate de debitorul/contravenient în folosul comunității, pe baza datelor comunicate de primarul localității în care acesta își are domiciliul sau reședința, ținând seama de aptitudinile sale fizice și psihice, precum și de nivelul pregătirii profesionale. În acest sens, potrivit art. 16 din Ordonanța Guvernului nr. 55/2002, consiliul local stabilește prin hotărâre, potrivit prevederilor art. 2, domeniile serviciilor publice și locurile în care contravenienții vor presta activități în folosul comunității. În prezenta cauză, toate acestea au fost stabilite prin Hotărârea Consiliului Local al Comunei Ghiroda nr. 25 din 27 februarie 2013. Potrivit art. 17 alin. (3)-(5) din Ordonanța Guvernului nr. 55/2002, la stabilirea conținutului activității ce urmează să fie prestată de contravenient, primarul va avea în vedere pregătirea profesională și starea sănătății acestuia, atestate prin acte eliberate în condițiile legii. Este interzisă stabilirea pentru contravenient a prestării de activități în subteran, în mine, metrou ori în alte asemenea locuri cu un grad ridicat de risc în prestarea activității, precum și în locuri periculoase ori care, prin natura lor, pot pricinui suferințe fizice sau pot produce daune sănătății persoanei. Sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității se execută cu respectarea normelor de protecție a muncii. În fine, potrivit art. 23 și art. 24 din Ordonanța Guvernului nr. 55/2002, împotriva măsurilor luate cu privire la conținutul activității, la condițiile în care se realizează, precum și la modul în care se exercită supravegherea contravenientul poate face plângere, care se depune la primar sau, după caz, la unitatea de poliție de care aparține agentul însărcinat cu supravegherea activității. Plângerea, împreună cu actul de verificare a aspectelor sesizate, se înaintează în termen de 5 zile de la înregistrare judecătoriei în a cărei circumscripție se execută sancțiunea. Plângerea se soluționează în termen de 10 zile de la primirea sa, iar în cazul în care instanța constată că plângerea este întemeiată, dispune, după caz, schimbarea activității sau a măsurilor de supraveghere. Hotărârea instanței de judecată este irevocabilă/definitivă și se comunică primarului sau unității de poliție la care contravenientul a depus plângerea, precum și contravenientului. … 24.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Cristian Wilhelm Honig în Dosarul nr. 11.717/325/2017 al Judecătoriei Timișoara – Secția a II-a civilă și constată că prevederile art. 39^1 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Timișoara – Secția a II-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 23 aprilie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește