DECIZIA nr. 276 din 4 mai 2017

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 07/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 660 din 10 august 2017
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 34
ActulREFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 39
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 34
ART. 1REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 39
ART. 1RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 80 26/06/2013 ART. 34
ART. 1REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 200
ART. 1REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 201
ART. 2RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 80 26/06/2013 ART. 39
ART. 4REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 34
ART. 4REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 39
ART. 5REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 34
ART. 6REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 39
ART. 7REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 39
ART. 8REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 39
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 11REFERIRE LADECIZIE 471 23/09/2014
ART. 11REFERIRE LADECIZIE 839 11/10/2012
ART. 11REFERIRE LADECIZIE 1561 06/12/2011
ART. 11REFERIRE LADECIZIE 1663 15/12/2009
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 14REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 34
ART. 14REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 39
ART. 15REFERIRE LACARTA 12/12/2007 ART. 47
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 15REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 126
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 71 18/02/2016
ART. 18REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 34
ART. 19REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 514
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 126
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 221 12/04/2016
ART. 20REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 39
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 23REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 24REFERIRE LACARTA 12/12/2007 ART. 47
ART. 24REFERIRE LACARTA 12/12/2007 ART. 52
ART. 24REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 25REFERIRE LADECIZIE 4 18/01/2011
ART. 25REFERIRE LADECIZIE 874 25/06/2010
ART. 25REFERIRE LADECIZIE 872 25/06/2010
ART. 25REFERIRE LACARTA 12/12/2007 ART. 47
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 25REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 308 08/05/2018
ActulREFERIT DEDECIZIE 628 09/10/2018
ActulREFERIT DEDECIZIE 700 15/11/2018
ActulREFERIT DEDECIZIE 844 14/12/2017





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Fabian Niculae – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 34 alin. (1) și ale art. 39 alin. (1)-(3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Asociația „Alianța pentru Combaterea Abuzurilor“ din Brașov în Dosarul nr. 5.086/62/2015/a1 al Tribunalului Brașov – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 165D/2016.2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea nr. 134/CA din 4 februarie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 5.086/62/2015/a1, Tribunalul Brașov – Secția a IIa civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 34 alin. (1) și ale art. 39 alin. (1)-(3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Asociația „Alianța pentru Combaterea Abuzurilor“ din Brașov, într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de reexaminare a încheierii prin care s-a stabilit taxa judiciară de timbru.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia arată, în esență, că prevederile art. 34 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt neconstituționale, întrucât sunt inadecvate sub aspectul exigențelor de claritate și predictibilitate ale unui act normativ, în sensul că, pe de o parte, nu se înțelege suficient de clar ce înseamnă „finalitatea diferită“ a unui capăt de cerere și, pe de altă parte, întrucât condiționarea taxării fiecărui capăt de cerere prin introducerea sintagmei „după natura lui“ induce o doză considerabilă de ambiguitate. Textul de lege criticat permite simultan atât o interpretare adecvată scopului final urmărit de petent prin capătul de cerere, cât și o interpretare restrictivă a sintagmei respective, care nu ia în calcul scopul final al petentului. În ceea ce privește condiționarea taxării fiecărui capăt de cerere „după natura lui“, confuzia este și mai mare. Astfel, potrivit acestei sintagme, taxarea capetelor de cerere cu „finalitate diferită“ se face în funcție de „natura“ acestor capete de cerere, fără să se indice însă în ce constă această „natură“ care ar opera ca un criteriu distinctiv. În consecință, textul de lege criticat autorizează interpretarea potrivit căreia unele capete de cerere „cu finalitate diferită“ ar putea fi taxate și altele nu, în funcție de „natura lor“, „natura“ care rămâne un mister, legiuitorul nefăcând niciun fel de referire la ea.6.În ceea ce privește prevederile art. 39 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, se arată că nu încape nicio îndoială că o cerere de reexaminare este în principiu o contestare, o critică adusă raționamentului juridic formulat de judecătorul care a calculat taxa inițial, contestare/critică ce nu poate fi rezolvată imparțial și obiectiv de judecătorul de la aceeași instanță, ci numai de judecători de la o instanță superioară.7.Referitor la prevederile art. 39 alin. (2) din ordonanța de urgență criticată, se arată că soluționarea cererii de reexaminare a taxei de timbre fără citarea și prezența părților contravine chiar jurisprudenței Curții Constituționale.8.În ceea ce privește prevederile art. 39 alin. (3) din același act normativ, se susține că petentul este obligat să plătească taxa stabilită de instanța învestită cu soluționarea fondului înainte de soluționarea cererii de reexaminare a modului în care instanța respectivă a stabilit taxa judiciară de timbru în cazul în care există o astfel de cerere, întrucât dacă cererea de reexaminare se admite integral sau parțial, i se va restitui taxa judiciară de timbru stabilită incorect. Or, ținând seama de principiul potrivit căruia taxa judiciară de timbru se achită înainte de începerea procesului, dar și de prevederile art. 39 alin. (2) teza a treia din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, rezultă că petentul este silit să plătească taxa pe care o contestă cu un timp considerabil mai lung înainte de începerea procesului său, întrucât trebuie să aștepte și soluționarea cererii de reexaminare a taxei de timbru. 9.Tribunalul Brașov – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. 10.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.11.Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, menționând jurisprudența relevantă a instanței de contencios constituțional, respectiv deciziile nr. 1.663 din 15 decembrie 2009, nr. 1.561 din 6 decembrie 2011, nr. 839 din 11 octombrie 2012 și nr. 471 din 23 septembrie 2014. 12.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: 13.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.14.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 34 alin. (1) și ale art. 39 alin. (1)-(3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, care au următorul cuprins: – Art. 34 alin. (1): „Când o acțiune are mai multe capete de cerere, cu finalitate diferită, taxa judiciară de timbru se datorează pentru fiecare capăt de cerere în parte, după natura lui, cu excepția cazurilor în care prin lege se prevede altfel.“– Art. 39 alin. (1)-(3): (1) Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamantul poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate. Cererea de reexaminare este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.(2)Cererea se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părților, prin încheiere definitivă. Dispozițiile art. 200 alin. (2) teza I din Codul de procedură civilă rămân aplicabile în ceea ce privește complinirea celorlalte lipsuri ale cererii de chemare în judecată. Instanța va proceda la comunicarea cererii de chemare în judecată, în condițiile art. 201 alin. (1) din Codul de procedură civilă, numai după soluționarea cererii de reexaminare.(3)În cazul admiterii integrale sau parțiale a cererii de reexaminare, instanța va dispune restituirea taxei de timbru total ori, după caz, proporțional cu reducerea sumei contestate.[…]“15.În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (5) în componența sa referitoare la calitatea legii și ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil. Se mai invocă și art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și art. 47 privind dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene. Din formularea excepției de neconstituționalitate, Curtea reține că autoarea excepției de neconstituționalitate a înțeles să se raporteze și la art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului și la art. 24 privind dreptul la apărare din Constituție.16.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că din motivele invocate de autoarea excepției rezultă nemulțumirea sa față de interpretarea și aplicarea neunitară de către instanțele de judecată a textului de lege criticat, ceea ce ar genera o încălcare a accesului liber la justiție și ar crea totodată o situație discriminatorie între justițiabili. Curtea reține că aceste aspecte nu pot fi convertite însă în vicii de neconstituționalitate menite să justifice contrarietatea reglementării criticate cu dispozițiile invocate din Legea fundamentală.17.Curtea constată că însuși textul de lege criticat dispune că taxa judiciară de timbru se datorează pentru fiecare capăt de cerere în parte, după natura lui, doar atunci când o acțiune are mai multe capete de cerere, cu finalitate diferită, iar nu și în celelalte cazuri. Aspectele care determină finalitatea capetelor de cerere, necesară pentru a stabili taxa judiciară de timbru ce se datorează, nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională, ci sunt de competența instanței de judecată învestite cu soluționarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege, potrivit cu particularitățile fiecărei cauze. A răspunde criticilor autoarei excepției în această situație ar însemna o ingerință a Curții Constituționale în activitatea de judecată, ceea ce contravine prevederilor art. 126 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege.18.Curtea mai reține că s-a mai pronunțat asupra unor aspecte și critici similare reținute în Decizia nr. 71 din 18 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 354 din 9 mai 2016, prin care a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 34 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013. Având în vedere că în cauza de față nu există niciun motiv să se îndepărteze de la soluția din decizia menționată, Curtea va respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 34 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013.19.În acest context, referitor la modalitatea de interpretare și de aplicare concretă, în practică, a prevederilor de lege deduse controlului de constituționalitate, precum și la necesitatea realizării unei jurisprudențe unitare a instanțelor de judecată, Curtea a subliniat că, potrivit art. 126 alin. (3) din Constituție, Înalta Curte de Casație și Justiție este singura competentă să asigure interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, în acest sens fiind reglementată instituția recursului în interesul legii în cuprinsul art. 514-518 din Codul de procedură civilă.20.De asemenea, Curtea a analizat și constituționalitatea art. 39 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, exemplu fiind Decizia nr. 221 din 12 aprilie 2016, paragraful 24, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 438 din 13 iunie 2016, prin care a reținut că textul criticat reprezintă o normă procedurală care reglementează soluționarea cererii de reexaminare împotriva încheierii de stabilire a taxei judiciare de timbru, așadar un incident procedural prealabil antamării fondului de către instanța de judecată, deoarece în discuție este o chestiune prealabilă, a cărei soluționare este guvernată de principiul celerității, care ar fi grav afectat prin aplicarea în materie a principiilor oralității și contradictorialității, a obligativității citării părților, precum și a posibilității exercitării unei căi de atac împotriva încheierii de soluționare a cererii de reexaminare. Curtea a mai observat că rațiuni ce țin de necesitatea soluționării într-un termen rezonabil a cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești justifică în mod obiectiv soluția legislativă criticată, care asigură în mod eficient un raport rezonabil de proporționalitate între scopul urmărit – stabilirea corectă a taxelor judiciare de timbru – și mijloacele procedurale utilizate. Acest cadru legislativ, în deplin acord cu normele fundamentale, creează premisele necesare ce permit instanței judecătorești să examineze circumstanțele specifice fiecărui caz și să realizeze un just echilibru între interesele individuale și cele privind administrarea justiției, astfel încât solicitantului să îi fie asigurat accesul efectiv la justiție.21.De altfel, cu privire la instituirea taxelor judiciare de timbru, Curtea Constituțională are o bogată jurisprudență, în acord cu cea a Curții Europene a Drepturilor Omului, prin care s-a statuat că accesul la justiție nu presupune gratuitatea actului de justiție și nici, implicit, realizarea unor drepturi pe cale judecătorească în mod gratuit. În cadrul mecanismului statului, funcția de restabilire a ordinii de drept, ce se realizează de către autoritatea judecătorească, este de fapt un serviciu public ale cărui costuri sunt suportate de la bugetul de stat. În consecință, legiuitorul este îndreptățit să instituie taxe judiciare de timbru pentru a nu se afecta bugetul de stat prin costurile procedurii judiciare deschise de părțile aflate în litigiu.22.Întrucât criticile de neconstituționalitate din prezenta cauză privesc aspecte similare cu cele examinate în jurisprudența Curții Constituționale, și având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția și considerentele deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.23.Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea nu poate constata încălcarea art. 1 alin. (5), art. 21 alin. (3), prin raportare la art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, și nici a art. 24 din Constituție.24.În ceea ce privește invocarea prevederilor art. 47 privind dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, Curtea constată că în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, spre exemplu Hotărârea din 22 decembrie 2010, pronunțată în Cauza C-279/09 – DEB Deutsche Energiehandels und Beratungsgesellschaft mbH împotriva Bundesrepublik Deutschland, paragraful 35, s-a statuat că, potrivit art. 52 alin. (3) din Cartă, în măsura în care aceasta conține drepturi ce corespund celor garantate prin Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, înțelesul și întinderea lor sunt aceleași ca și cele prevăzute de această convenție. Potrivit explicației aferente acestei dispoziții, înțelesul și întinderea drepturilor garantate sunt stabilite nu numai prin textul Convenției, ci și, în special, prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Art. 52 alin. (3) teza a doua din Cartă prevede că prima teză a aceluiași alineat nu împiedică dreptul Uniunii să confere o protecție mai largă. Așadar, în ceea ce privește conținutul dreptului la o cale de atac efectivă și la un proces echitabil prevăzut de art. 47 din Cartă, Curtea de la Luxemburg a reținut prin Hotărârea din 26 februarie 2013, pronunțată în Cauza C-311/11 – Stefano Melloni împotriva Ministerio Fiscal, paragraful 50, că acesta corespunde conținutului pe care jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului îl recunoaște drepturilor garantate de art. 6 paragrafele 1 și 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (a se vedea hotărârile Curții Europene a Dreptului Omului din 14 iunie 2001, 1 martie 2006 și 24 aprilie 2012, pronunțate în cauzele Medenica împotriva Elveției, paragrafele 56-59, Sejdovic împotriva Italiei, paragrafele 84, 86 și 98, și Haralampiev împotriva Bulgariei, paragrafele 32 și 33).25.De altfel, Curtea reține că aceste considerente, de principiu, sunt aplicabile în controlul de constituționalitate în măsura în care asigură, garantează și dezvoltă prevederile constituționale în materia drepturilor fundamentale, cu alte cuvinte, în măsura în care nivelul lor de protecție este cel puțin la nivelul normelor constituționale în domeniul drepturilor omului (a se vedea, în acest sens, deciziile nr. 872 și 874 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010 și Decizia nr. 4 din 18 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 194 din 21 martie 2011). În consecință, având în vedere cele menționate mai sus, precum și faptul că, potrivit art. 21 alin. (3) din Constituție, standardul național de protecție în materia analizată este superior celui oferit de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea, cu referire la art. 47 din Cartă, constată nu are niciun motiv să se îndepărteze de la cele constatate în paragrafele 19-20.26.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1.Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 34 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Asociația „Alianța pentru Combaterea Abuzurilor“ din Brașov în Dosarul nr. 5.086/62/2015/a1 al Tribunalului Brașov – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.2.Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de aceeași autoare în același dosar al aceleiași instanțe și constată că prevederile art. 39 alin. (1)-(3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Brașov – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 4 mai 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x