DECIZIA nr. 276 din 23 aprilie 2019

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Sorin Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 32 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și ale art. 118 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Gabriela Cristina Militaru în Dosarul nr. 1.554/187/2017 al Judecătoriei Beiuș. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.651D/2017. … 2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca nefondată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, concretizată, spre exemplu, prin Decizia nr. 281 din 8 mai 2014 și Decizia nr. 84 din 28 februarie 2017. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea din 11 octombrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 1.554/187/2017 al Judecătoriei Beiuș, Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 32 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și ale art. 118 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Gabriela Cristina Militaru într-o cauză civilă având ca obiect plângerea contravențională formulată în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliție al Județului Bihor. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține că prin reglementarea criticată se instituie o competență teritorială exclusivă de soluționare a plângerii contravenționale îndreptate împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor în favoarea judecătoriei în a cărei rază teritorială a fost constatată fapta. Această situație aduce atingere principiului accesului liber la justiție, creând un obstacol considerabil în cazul cetățenilor care nu locuiesc în raza teritorială unde s-a produs fapta, împrejurare ce este de natură să genereze cheltuieli financiare considerabile ca urmare a deplasării la sediul instanței competente să soluționeze plângerea contravențională. … 6.Susține, de asemenea, că reglementarea criticată se abate de la legislația contenciosului administrativ, care prevede posibilitatea alegerii instanței competente de către persoana contestatoare, astfel încât, procesul-verbal de constatare fiind un act administrativ, întocmit de un agent al unei instituții aflat în exercițiul funcțiunii, plângerea formulată împotriva acestui act administrativ având un caracter contencios, sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004. Autoarea excepției de neconstituționalitate arată, totodată, că dispozițiile Legii nr. 554/2004 stabilesc competența de soluționare a cererilor formulate împotriva actelor administrative în sarcina secțiilor de contencios-administrativ ale tribunalelor (pentru actele administrative locale) sau ale curților de apel (pentru actele administrative centrale), excluzând competența judecătoriilor. Având în vedere posibilitatea legală de alegere a competenței, stabilită prin Legea nr. 554/2004, aceasta arată că atât prevederile art. 32 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, cât și cele ale art. 118 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 aduc atingere principiului constituțional al egalității în drepturi a cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, limitând competența de soluționare pentru un litigiu de contencios administrativ la o singură instanță. … 7.În fine, apreciază că prevederile criticate sunt contrare dispozițiilor art. 116 din Codul de procedură civilă, care dau posibilitatea reclamantului să aleagă între mai multe instanțe, deopotrivă competente, deoarece limitează competența, în mod injust, la o singură instanță, respectiv judecătoria în raza căreia s-a produs fapta. … 8.Judecătoria Beiuș apreciază că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 118 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 și ale art. 32 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 este neîntemeiată. În acest sens, instanța de judecată arată, în esență, că reglementarea competenței teritoriale a instanței în cazul plângerilor contravenționale nu constituie o încălcare a liberului acces la justiție, ci are menirea de a da expresie dreptului la un proces echitabil prin asigurarea administrării cu celeritate a probelor strânse de lucrătorii poliției rutiere. … 9.De asemenea apreciază că nu se poate vorbi nici despre producerea vreunei discriminări în privința petenților domiciliați în altă circumscripție teritorială decât cea în care se află situat locul în care a fost săvârșită/constatată contravenția, reglementarea criticată fiind aplicabilă tuturor persoanelor sancționate contravențional în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002. … 10.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 11.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționalitate, concretizată, spre exemplu, prin Decizia nr. 131 din 13 martie 2014 și Decizia nr. 160 din 12 martie 2013. … 12.Avocatul Poporului învederează faptul că și-a mai exprimat punctul de vedere asupra prevederilor legale criticate în sensul constituționalității acestora, acesta fiind reținut, spre exemplu, în deciziile Curții Constituționale nr. 131 din 13 martie 2014 și nr. 281 din 8 mai 2014, punct de vedere pe care îl menține și în prezenta cauză. … 13.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:14.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 15.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost reținut în dispozitivul încheierii de sesizare, îl constituie prevederile art. 118 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, și cele ale art. 32 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, cu modificările și completările ulterioare. Din examinarea criticilor formulate în susținerea excepției, Curtea constată că, atât în ceea ce privește art. 118 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, cât și cu privire la art. 32 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, sunt criticate numai prevederile alin. (1) ale acestor texte legale. Așa fiind, prevederile criticate, asupra cărora Curtea urmează a se pronunța, au următorul cuprins:– Art. 118 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002: „Împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competență a fost constatată fapta.“; … – Art. 32 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001: „Plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.“ …  … 16.În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1), potrivit cărora „Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări“, și celor ale art. 21 privind accesul liber la justiție. … 17.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile art. 32 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 și ale art. 118 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 au mai făcut obiect al controlului Curții Constituționale, din perspectiva unor critici similare, prilej cu care Curtea a statuat în sensul conformității acestora cu Legea fundamentală. … 18.În acest sens este, spre exemplu, Decizia nr. 131 din 13 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 12 mai 2014, Decizia nr. 281 din 8 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 2 iulie 2014, Decizia nr. 125 din 10 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 323 din data de 13 mai 2015, și Decizia nr. 84 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 386 din 23 mai 2017, prin care Curtea a reținut că reglementarea criticată nu îngrădește dreptul părților la un proces echitabil, ci instituie norme de procedură privind soluționarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, și anume instanța competentă să soluționeze plângerea. Această modalitate de reglementare reprezintă însă opțiunea legiuitorului, potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege. … 19.Referitor la critica de neconstituționalitate a prevederilor art. 118 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, Curtea a statuat că norma legală criticată nu îngrădește accesul liber la justiție al persoanelor interesate și nu contravine dreptului la un proces echitabil. Dimpotrivă, reglementarea competenței teritoriale a instanțelor judecătorești în cauzele având ca obiect plângerile împotriva proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravenției prin care se constată încălcări ale prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 este menită să dea expresie garanțiilor constituționale invocate, prin asigurarea administrării cu celeritate a probelor strânse de lucrătorii poliției rutiere. Totodată, Curtea a statuat că stabilirea competenței teritoriale unice a instanței de judecată pentru soluționarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a unei/unor contravenții privind circulația pe drumurile publice are în vedere aplicarea unui criteriu general și obiectiv, respectiv cel al locului unde a fost săvârșită și constatată contravenția, ceea ce este pe deplin justificat și rezonabil în considerarea specificului acestei categorii de contravenții, și anume mobilitatea sau starea de tranzit în care se află persoanele care circulă pe drumurile publice și care trebuie să respecte aceleași reguli de circulație prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002. … 20.Prin Decizia nr. 281 din 8 mai 2014, paragraful 18, precitată, Curtea a reținut că, potrivit art. 109 alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, prevederile acesteia se completează cu cele ale Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, care, la art. 47, face trimitere, la rândul său, la prevederile Codului penal ori la cele ale Codului de procedură civilă, după caz. Or, prevederile art. 183 alin. (1) și art. 200 alin. (2) din Codul de procedură civilă prevăd, pe lângă posibilitatea îndeplinirii prin poștă a actelor de procedură, și o serie de garanții ale drepturilor reclamantului, căruia, de pildă, i se vor comunica în scris lipsurile cererii de chemare în judecată, cu mențiunea că, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, trebuie să facă modificările sau completările dispuse, sub sancțiunea anulării cererii. Așadar, chiar dacă art. 118 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 instituie competența teritorială exclusivă a instanței de judecată de la locul săvârșirii și constatării faptei contravenționale, acest lucru nu îl obligă, în sine, pe reclamant la cheltuieli suplimentare cauzate de deplasarea în acea localitate pentru a fi prezent la fiecare termen de judecată sau pentru a depune diverse acte procedurale necesare la dosar și nici nu poate conduce la încălcarea dreptului de soluționare a cauzei într-un termen rezonabil. Tocmai în considerarea unor astfel de situații, legiuitorul a reglementat modalități alternative care să garanteze exercitarea efectivă și deplină a drepturilor materiale și procesuale ale oricărei persoane care dorește să se adreseze justiției pentru apărarea drepturilor și intereselor sale legitime. … 21.Referitor la prevederile art. 32 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, în jurisprudența citată, Curtea a constatat că acestea nu îngrădesc dreptul părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, ci instituie norme de procedură privind soluționarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, și anume instanța competentă să soluționeze plângerea. Această modalitate de reglementare reprezintă însă opțiunea legiuitorului, fiind în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituție, republicată, privind competența și procedura în fața instanțelor judecătorești, exprimând chiar o aplicare a principiului specialia generalibus derogant. Prin reglementarea criticată legiuitorul nu a înțeles să limiteze controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, ci să asigure un climat de ordine, indispensabil exercitării, în condiții optime, a acestor drepturi constituționale. … 22.Din perspectiva dispozițiilor art. 52 alin. (1) și (2) Constituție, prin Decizia nr. 81 din 8 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din 7 martie 2007, Curtea a constatat că aceste norme constituționale „conferă persoanei vătămate într-un drept al său ori într-un interes legitim de o autoritate publică, printr-un act administrativ, dreptul de a se adresa instanței pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, însă în condițiile și în limitele stabilite prin lege organică. Or, în cauza de față este criticată o ordonanță a Guvernului ce reglementează regimul juridic al contravențiilor, procedura aplicabilă fiind una specială, derogatorie de la normele dreptului comun, și nu procedura contenciosului administrativ. De altfel, domeniul contravențional, spre deosebire de contenciosul administrativ, nu se regăsește printre cele strict și limitativ prevăzute de art. 73 alin. (3) din Constituție, în privința cărora legiferarea are loc numai prin lege organică“. … 23.În același context, prin Decizia nr. 726 din 24 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 538 din 16 iulie 2008, în ceea ce privește critica potrivit căreia dispozițiile legale criticate creează o discriminare nejustificată, deoarece plângerile împotriva anumitor acte administrative se soluționează potrivit Legii nr. 554/2004, iar cele formulate împotriva proceselor-verbale contravenționale, tot acte administrative, se soluționează potrivit Ordonanței Guvernului nr. 2/2001, Curtea a constatat că persoana împotriva căreia s-a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției nu este pusă în fața unui verdict definitiv de vinovăție și de răspundere, ci doar în fața unui act administrativ de constatare, ale cărui efecte pot fi înlăturate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege. S-a mai reținut cu același prilej că, din punctul de vedere al agentului constatator, această persoană este vinovată și responsabilă, iar procesul-verbal întocmit are, până la rămânerea lui definitivă, caracterul unui act administrativ de constatare. Or, aceasta nu poate duce la concluzia susținută de autoarea excepției că soluționarea cauzelor privind contestarea unui proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții ar trebui să urmeze regulile procedurale specifice contenciosului administrativ, reglementate prin Legea nr. 554/2004. … 24.În fine, cu privire la susținerile autoarei excepției potrivit cărora reglementarea criticată contravine dispozițiilor art. 116 din Codul de procedură civilă (care dau posibilitatea reclamantului să aleagă între mai multe instanțe, deopotrivă competente), deoarece limitează competența, în mod injust, la o singură instanță, respectiv judecătoria în raza căreia s-a produs fapta, așa cum a reținut Curtea în jurisprudența sa, examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere conformitatea acestui text cu normele constituționale, iar nu compararea dispozițiilor mai multor legi între ele. … 25.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Gabriela Cristina Militaru în Dosarul nr. 1.554/187/2017 al Judecătoriei Beiuș și constată că prevederile art. 32 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și ale art. 118 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Beiuș și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 23 aprilie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește