DECIZIA nr. 274 din 27 aprilie 2017

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 07/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 584 din 21 iulie 2017
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 17 07/03/2014 ART. 5
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 17 07/03/2014 ART. 5
ActulREFERIRE LALEGE 268 28/05/2001
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 17 07/03/2014 ART. 5
ART. 1REFERIRE LALEGE 268 28/05/2001
ART. 3REFERIRE LALEGE 17 07/03/2014 ART. 5
ART. 6REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ART. 8REFERIRE LALEGE 17 07/03/2014 ART. 5
ART. 8REFERIRE LALEGE 268 28/05/2001
ART. 10REFERIRE LALEGE 17 07/03/2014
ART. 10REFERIRE LALEGE 17 07/03/2014 ART. 5
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 11REFERIRE LALEGE 17 07/03/2014
ART. 11REFERIRE LALEGE 17 07/03/2014 ART. 5
ART. 12REFERIRE LALEGE 17 07/03/2014
ART. 13REFERIRE LALEGE 17 07/03/2014 ART. 5
ART. 13REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009 ART. 0
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 755 16/12/2014
ART. 15REFERIRE LALEGE 17 07/03/2014
ART. 15REFERIRE LALEGE 17 07/03/2014 ART. 5
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 15REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 16REFERIRE LALEGE 17 07/03/2014
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 17REFERIRE LALEGE 17 07/03/2014 ART. 5
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 755 16/12/2014
ART. 19REFERIRE LALEGE 17 07/03/2014 ART. 1
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 22REFERIRE LALEGE 17 07/03/2014 ART. 5
ART. 22REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009
ART. 22REFERIRE LALEGE 268 28/05/2001
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 1313 04/10/2011
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 38 03/02/2015
ART. 24REFERIRE LALEGE 17 07/03/2014
ART. 25REFERIRE LALEGE 68 12/05/2014
ART. 25REFERIRE LALEGE 17 07/03/2014 ART. 5
ART. 25REFERIRE LALEGE 17 07/03/2014 ART. 16
ART. 25REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009
ART. 25REFERIRE LALEGE 268 28/05/2001
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 7 13/03/1996 ART. 29
ART. 26REFERIRE LADECIZIE 755 16/12/2014
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 755 16/12/2014
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 287 01/07/2004
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 28REFERIRE LADECIZIE 38 03/02/2015
ART. 28REFERIRE LADECIZIE 36 03/02/2015
ART. 28REFERIRE LADECIZIE 1382 20/10/2011
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 30REFERIRE LALEGE 17 07/03/2014 ART. 5
ART. 31REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 31REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 227 19/04/2018
ActulREFERIT DEDECIZIE 448 28/06/2018





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Varga Attila – judecător
Ionița Cochințu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a sintagmei „toate cazurile“ cuprinsă în prevederile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan și de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului, excepție ridicată de Societatea Das Construcții – S.R.L. din comuna Dumbrăvița, județul Timiș, în Dosarul nr. 1.902/220/2014** al Tribunalului Timiș – Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.089D/2016.2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 2.178D/2016 având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 din Legea nr. 17/2014, excepție ridicată de Societatea Das Construcții – S.R.L. din comuna Dumbrăvița, județul Timiș, în Dosarul nr. 4.603/30/2016 al Tribunalului Timiș – Secția I civilă.4.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.5.Curtea, din oficiu, pune în discuție problema conexării dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu măsura conexării cauzelor. 6.Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 2.178D/2016 la Dosarul nr. 2.089D/2016, care este primul înregistrat.7.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, menționând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:8.Prin încheierile din 29 și 30 septembrie 2016, pronunțate în dosarele nr. 1.902/220/2014** și nr. 4.603/30/2016, Tribunalul Timiș – Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan și de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului, respectiv a sintagmei „toate cazurile“ cuprinsă în prevederile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 17/2014.9.Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Societatea Das Construcții – S.R.L. din comuna Dumbrăvița, județul Timiș, în cauze având ca obiect soluționarea unor cereri prin care se solicită pronunțarea unor hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.10.În motivarea excepției de neconstituționalitate, se susține, în esență, că prin modalitatea de reglementare a condițiilor de admisibilitate privind acțiunea ce are ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic, sub aspectul persoanelor care dețin o promisiune de vânzare-cumpărare încheiată înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 17/2014, se încalcă prevederile art. 53 din Constituție. Sintagma „toate“ din cuprinsul art. 5 al Legii nr. 17/2014 este de natură să restrângă sau chiar să anihileze drepturile dobândite în mod valabil și recunoscute în baza legii vechi pentru persoanele fizice sau juridice care beneficiază de o promisiune de vânzare-cumpărare, autentificate sau neautentificate. 11.În acest sens, se arată că un antecontract de vânzare-cumpărare încheiat sub imperiul legii vechi, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 17/2014, a generat anumite efecte juridice și drepturi care trebuie să subziste și sub imperiul legii noi. Or, prin aplicarea condițiilor prevăzute de art. 5 din Legea nr. 17/2014, se ajunge la restrângerea/desființarea drepturilor născute în mod valabil în temeiul acestor antecontracte de vânzare-cumpărare încheiate sub imperiul legii vechi. 12.Exercitarea dreptului de preempțiune reglementat prin lege, în detrimentul promitentului-cumpărător, ar duce la golirea de conținut a dreptului de creanță născut în mod valabil în patrimoniul promitentului-cumpărător ce deține o promisiune de vânzare-cumpărare încheiată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 17/2014. 13.În acest context, se susține că nu mai poate exista nicio executare voluntară, o executare în natură prin pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract în condițiile art. 1.669 din Codul civil și nicio executare silită a antecontractului de vânzare-cumpărare prin echivalent. Pe cale de consecință, susține că sintagma „toate“ din cuprinsul art. 5 al Legii nr. 17/2014, fără a se excepta situația celor care dețin o promisiune de vânzare-cumpărare anterioară acestei legi, conduce la restrângerea exercițiului dreptului de creanță valabil, restrângere care, în cazul de față, nu îndeplinește condițiile impuse de art. 53 din Constituție cu privire la restrângerea exercițiului unor drepturi fundamentale.14.De asemenea, se menționează că, prin Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014, Curtea Constituțională a analizat prevederile criticate prin prisma încălcării principiului neretroactivității legii civile și a dreptului de proprietate privată, iar prin motivele expuse în prezenta cauză, instanța de contencios constituțional poate să revină asupra soluției exprimate prin decizia menționată.15.Tribunalul Timiș – Secția I civilă, în Dosarul nr. 2.089D/2016, opinează în sensul că sintagma „toate cazurile“ din prevederile art. 5 alin. (1) al Legii nr. 17/2014 contravine art. 53 din Constituție, deoarece adoptarea și aplicarea Legii nr. 17/2014 și antecontractelor de vânzare-cumpărare încheiate anterior intrării în vigoare a acestei legi reprezintă o ingerință în dreptul de proprietate al promitentului-cumpărător, întrucât eventuala exercitare a dreptului de preempțiune de către oricare dintre titulari duce la privarea promitentului-cumpărător de bunul său – dreptul de creanță – „speranță legitimă“, care intră sub protecția prevederilor art. 44 din Constituție și ale art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție. 16.Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns în condițiile prevăzute de art. 53 din Constituție. Statul poate să priveze o persoană de bunul său, însă această măsură trebuie dispusă cu respectarea prevederilor constituționale și convenționale. În aceste condiții, limitarea dreptului de proprietate poate fi dispusă numai prin lege, iar legea trebuie să fie accesibilă și previzibilă. Or, la data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare nu era în vigoare nicio dispoziție care să creeze posibilitatea pierderii dreptului promitentului-cumpărător prin exercitarea dreptului de preempțiune. Astfel, Legea nr. 17/2014, nefiind publicată în Monitorul Oficial al României, nu era nici accesibilă, nici previzibilă.17.Tribunalul Timiș – Secția I civilă, în Dosarul nr. 2.178D/2016, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale în materie, opinează în sensul că prevederile criticate, sub aspectul sintagmei „toate“ din cuprinsul art. 5 al Legii nr. 17/2014, nu contravin dispozițiilor constituționale ale art. 53. 18.Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. 19.Guvernul, în Dosarul nr. 2.089D/2016, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale în materie, spre exemplu Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014. Totodată, arată că în ceea ce privește dispozițiile art. 53 din Constituție, invocate în susținerea excepției, premisa analizei prevederilor legii criticate stă în valoarea constituțională a proporționalității. Ca principiu al dreptului, proporționalitatea presupune o relație justă între măsura juridică adoptată, realitatea socială și scopul legitim urmărit. Potrivit art. 1 lit. a) din Legea nr. 17/2014, unul din scopurile acestei legi este „asigurarea securității alimentare, protejarea intereselor naționale și exploatarea resurselor naturale, în concordanță cu interesul național“, scop care se încadrează în restrângerile permise de prevederile art. 53 din Constituție.20.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: 21.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.22.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum reiese din încheierile de sesizare, îl constituie prevederile art. 5 din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan și de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului, respectiv sintagma „toate cazurile“ cuprinsă în prevederile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 17/2014. Curtea observă că, în ceea ce privește dispozițiile criticate, în mod punctual, acestea sunt cuprinse în art. 5 alin. (1) din Legea nr. 17/2014, care au următorul cuprins: „(1) În toate cazurile în care se solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești care ține loc de contract de vânzare-cumpărare, acțiunea este admisibilă numai dacă antecontractul este încheiat potrivit prevederilor Legii nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, și ale legislației în materie, precum și dacă sunt întrunite condițiile prevăzute la art. 3, 4 și 9 din prezenta lege, iar imobilul ce face obiectul antecontractului este înscris la rolul fiscal și în cartea funciară.“23.În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 53 cu privire la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. Totodată, având în vedere motivarea autoarei excepției de neconstituționalitate cuprinsă în notele scrise, prin care se face referire la „restrângerea exercițiului dreptului de creanță“ și Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea reține ca temei constituțional și prevederile art. 44 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora „Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.“24.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile criticate au mai format obiectul controlului de constituționalitate. Astfel, prin Decizia nr. 38 din 3 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 187 din 19 martie 2015, Curtea a reținut că scopurile Legii nr. 17/2014 sunt: asigurarea securității alimentare, protejarea intereselor naționale și exploatarea resurselor naturale, în concordanță cu interesul național; stabilirea unor măsuri privind reglementarea vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan; comasarea terenurilor agricole în vederea creșterii dimensiunii fermelor agricole și constituirea exploatațiilor viabile economic. 25.Potrivit art. 5 alin. (1) din Legea nr. 17/2014, în toate cazurile în care se solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești care ține loc de contract de vânzare, acțiunea este admisibilă numai dacă antecontractul este încheiat potrivit prevederilor Codului civil și ale legislației în materie, precum și dacă sunt întrunite condițiile prevăzute la art. 3,4 și 9 din Legea nr. 17/2014 (privind existența avizelor specifice eliberate de Ministerul Apărării Naționale și de Ministerul Culturii și a avizului final care atestă parcurgerea procedurii de exercitare a dreptului de preempțiune reglementat prin legea specială, eliberat de structurile teritoriale sau de structura centrală din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale), iar imobilul ce face obiectul antecontractului este înscris la rolul fiscal și în cartea funciară. Totodată, potrivit art. 16 din lege, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 68/2014 pentru modificarea alin. (1) al art. 29 din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 și a Legii nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan și de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 13 mai 2014, „Înstrăinarea prin vânzare-cumpărare a terenurilor agricole situate în extravilan fără respectarea dreptului de preempțiune, potrivit art. 4, sau fără obținerea avizelor prevăzute la art. 3 și 9 este interzisă și se sancționează cu nulitatea relativă“.26.Prin Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 9 februarie 2015, paragraful 20, Curtea a statuat că beneficiarul unei promisiuni neexecutate de vânzare este titularul unui drept de creanță, corelativ obligației de a vinde asumate de promitent în temeiul antecontractului, iar nu titularul unui drept de proprietate. Transferul acestuia nu s-a realizat în momentul perfectării antecontractului, ci se va realiza în viitor, la momentul încheierii contractului de vânzare, respectiv al pronunțării hotărârii judecătorești care să țină locul acordului de voință nerealizat. Cu alte cuvinte, valabilitatea antecontractului de vânzare este supusă legii în vigoare la data încheierii sale, iar efectul specific al acestuia, referitor la transmiterea în viitor a dreptului de proprietate, respectiv la momentul încheierii contractului de vânzare, este supus legii în vigoare la data încheierii acestui din urmă contract. Așadar, îndeplinirea condițiilor legale pentru încheierea contractului de vânzare, respectiv pentru pronunțarea hotărârii judecătorești care să țină loc de contract, nu poate fi raportată la un moment anterior, reprezentat de acela al încheierii antecontractului de vânzare, având în vedere că acesta din urmă nu este translativ de proprietate, ci la momentul realizării transferului dreptului de proprietate, moment care este supus legii în vigoare, potrivit principiului tempus regit actum.27.Aplicarea prevederilor legale criticate, în ceea ce privește exercitarea dreptului de preempțiune, în vigoare la data realizării transferului dreptului de proprietate, nu echivalează cu încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, ci este în concordanță cu principiul activității legii, potrivit căruia orice act normativ acționează cât timp este în vigoare, fiind aplicabil tuturor actelor, faptelor și situațiilor juridice născute după acest moment. În acest sens este și jurisprudența Curții Constituționale, potrivit căreia legea nouă este aplicabilă de îndată tuturor situațiilor care se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum și tuturor efectelor produse de situațiile juridice formate după abrogarea legii vechi (a se vedea, în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014, precitată, sau Decizia nr. 287 din 1 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 729 din 12 august 2004).28.În aceste condiții, în ceea ce privește transferul dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole extravilane, se creează în sarcina vânzătorilor și a cumpărătorilor obligația de a respecta cadrul legal în vigoare la data transferului dreptului de proprietate (a se vedea în acest sens Decizia nr. 38 din 3 februarie 2015, precitată, paragrafele 23 și 24). Ca atare, având în vedere că beneficiarul unei promisiuni neexecutate de vânzare este titularul unui drept de creanță, corelativ obligației de a vinde asumate de promitent în temeiul antecontractului, iar nu titularul unui drept de proprietate, excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. De altfel, problema garantării și ocrotirii constituționale a dreptului de proprietate asupra bunului imobil ce face obiectul promisiunii de vânzare nu se poate invoca în favoarea unei persoane care nu este titularul acestui drept, ce ar urma să se nască ulterior (Decizia nr. 36 din 3 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 199 din 25 martie 2015, și Decizia nr. 1.382 din 20 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 20 ianuarie 2012). 29.În ceea ce privește invocarea în susținerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 53 din Legea fundamentală, Curtea observă că acestea nu au incidență în cauză, deoarece nu s-a constatat restrângerea exercițiului vreunui drept sau al vreunei libertăți fundamentale și, prin urmare, nu este aplicabilă ipoteza prevăzută de norma constituțională invocată.30.Față de cele prezentate, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 urmează a fi respinsă ca neîntemeiată. 31.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Das Construcții – S.R.L. din comuna Dumbrăvița, județul Timiș, în Dosarele nr. nr. 1.902/220/2014** și nr. 4.603/30/2016 ale Tribunalului Timiș – Secția I civilă și constată că dispozițiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan și de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Timiș – Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 27 aprilie 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ionița Cochințu

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x