DECIZIA nr. 274 din 22 aprilie 2021

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 15/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 1186 din 15 decembrie 2021
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LALEGE (R) 61 27/09/1991 ART. 8
ActulREFERIRE LALEGE (R) 61 27/09/1991 ART. 8
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE (R) 61 27/09/1991 ART. 8
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE (R) 61 27/09/1991 ART. 8
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE (R) 61 27/09/1991 ART. 7
ART. 4REFERIRE LALEGE (R) 61 27/09/1991 ART. 2
ART. 4REFERIRE LALEGE (R) 61 27/09/1991 ART. 2
ART. 4REFERIRE LALEGE (R) 61 27/09/1991 ART. 7
ART. 5REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 99
ART. 5REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 116
ART. 6REFERIRE LALEGE 360 06/06/2002
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 8REFERIRE LADECIZIE 148 17/03/2015
ART. 8REFERIRE LADECIZIE 1665 15/12/2009
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 61 27/09/1991
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 61 27/09/1991 ART. 8
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 61 27/09/1991
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 61 27/09/1991 ART. 7
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 61 27/09/1991 ART. 8
ART. 12REFERIRE LALEGE 81 17/04/2015
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 364 15/09/2004 ART. 7
ART. 12REFERIRE LALEGE 360 06/06/2002
ART. 12REFERIRE LALEGE 360 06/06/2002 ART. 61
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 1313 04/10/2011
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 888 06/07/2010
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 566 04/12/1997
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 1313 04/10/2011
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 888 06/07/2010
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 1313 04/10/2011
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 1603 09/12/2010
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 888 06/07/2010
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Cristina Cătălina Turcu – magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, excepție ridicată de Marin Melinescu în Dosarul nr. 1.116/185/2017 al Judecătoriei Bălcești și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 297D/2018.2.La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă deoarece nu sunt indicate articolele din Constituție pretins încălcate, excepția fiind nemotivată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Decizia nr. 3/2018-R din 5 februarie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 1.116/185/2017/a1, Tribunalul Vâlcea – Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice. Excepția a fost ridicată de Marin Melinescu în fața Judecătoriei Bălcești, care a respins cererea de sesizare, excepția fiind inadmisibilă, într-o cauză având ca obiect soluționarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției prevăzute de art. 2 pct. 11 din Legea nr. 61/1991, respectiv săvârșirea faptei de a alarma organele de menținere a ordinii publice, prin solicitarea intervenției la fața locului, fără motiv întemeiat.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că instanța de contencios constituțional trebuie să constate că judecătoria nu are competența de a soluționa plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, deoarece polițiștii de la nivel local se află în legătură directă, prin relațiile de serviciu cu poliția judiciară, care instrumentează dosare în cadrul aceleiași secții de poliție. Alt argument îl reprezintă faptul că atât cercetarea administrativă ca urmare a plângerii formulate de autor împotriva polițistului care a întocmit procesul-verbal, cât și întâmpinarea formulată în cauză s-au făcut de către organul ierarhic superior, respectiv Inspectoratul de Poliție al Județului Vâlcea. Calea de atac împotriva procesului-verbal trebuie să fie „dată“ unei singure instanțe, respectiv tribunalului, iar nu judecătoriei. În opinia autorului sunt incidente prevederile art. 99 alin. (2) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora în cazul în care mai multe capete principale de cerere se află în strânsă legătură și au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt. De asemenea, sunt incidente și dispozițiile art. 116 din același cod, potrivit cărora reclamantul are posibilitatea să aleagă între mai multe instanțe deopotrivă competente.6.Tribunalul Vâlcea – Secția a II-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece autorul nu arată textul constituțional încălcat, iar referirile la prevederile Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului nu au incidență în cauză.7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.8.Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, deoarece autorul urmărește, în realitate, să evidențieze situația de fapt concretă în care are loc soluționarea contestației împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției. Motivele invocate în sprijinul neconstituționalității normei de lege criticate, fără a se raporta la un text constituțional, în aplicarea prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excedează competenței instanței de contencios constituțional. În jurisprudența sa constantă, Curtea Constituțională a statuat că nu intră în atribuțiile sale cenzurarea aplicării legii de către instituțiile publice sau instanțele judecătorești, context în care excepțiile de neconstituționalitate prin care nu s-a vizat un control de constituționalitate asupra unor norme juridice, ci doar aplicarea acestora au fost respinse de instanța de contencios constituțional ca inadmisibile (a se vedea, în acest sens, deciziile nr. 1.665 din 15 decembrie 2009 și nr. 148 din 17 martie 2015).9.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.11.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice. După sesizarea Curții Constituționale, Legea nr. 61/1991 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 125 din 18 februarie 2020 și, în urma renumerotării, art. 7 alin. (1) a devenit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 61/1991, care are următorul cuprins: „Plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției se soluționează de judecătorie.“12.În opinia autorului excepției, prevederile legale criticate contravin art. 61 alin. (3) și art. 62 alin. (2) din Legea nr. 360/2002, în redactarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 81/2015 pentru modificarea și completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, precum și pentru modificarea art. 7 alin. (2) din Legea nr. 364/2004 privind organizarea și funcționarea poliției judiciare.13.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, prin deciziile nr. 566 din 4 decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 11 februarie 1998, nr. 888 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 13 august 2010, și nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, a statuat că, potrivit prevederilor cuprinse în art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sunt neconstituționale acele prevederi legale care încalcă dispozițiile sau principiile Constituției, iar, potrivit art. 146 lit. d) din Legea fundamentală și art. 29 din Legea nr. 47/1992, Curtea urmează să se pronunțe asupra constituționalității prevederii atacate numai în limitele sesizării. Astfel, Curtea a arătat că neindicarea de către autorul excepției a normei constituționale pentru care consideră că textul legal atacat este neconstituțional constituie un motiv de respingere, ca inadmisibilă, a excepției, întrucât aceasta nu constituie o veritabilă excepție de neconstituționalitate, în sensul constituțional al termenului. Această consecință se impune întrucât jurisdicția constituțională nu se poate substitui părții în privința invocării motivului de neconstituționalitate, pentru că un control din oficiu este inadmisibil, având în vedere că nu se poate exercita decât la sesizare controlul pe calea excepției de neconstituționalitate.14.Prin urmare, în prezenta cauză, Curtea urmează să respingă excepția de neconstituționalitate, care nu este o „veritabilă“ excepție deoarece nu este indicat textul constituțional pretins încălcat, acesta neputând fi dedus nici din motivarea autorului excepției (a se vedea ad similis și cele reținute în Decizia nr. 888 din 6 iulie 2010 și Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, precitate).15.Referitor la competența instanțelor judecătorești de a se pronunța cu privire la admisibilitatea excepțiilor de neconstituționalitate, Curtea, prin Decizia nr. 888 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 13 august 2010, și Decizia nr. 1.603 din 9 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 26 ianuarie 2011, a arătat că neindicarea de către autorul excepției a normei constituționale pentru a cărei încălcare consideră că textul legal atacat este neconstituțional constituie un motiv de respingere ca inadmisibilă a excepției, întrucât ea nu constituie o veritabilă excepție de neconstituționalitate, în sensul constituțional al termenului. Astfel, în acest caz, instanțele vor respinge excepțiile de neconstituționalitate ca inadmisibile, conform dispozițiilor art. 29 alin. (1) și (5) din Legea nr. 47/1992 (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012).16.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, excepție ridicată de Marin Melinescu în Dosarul nr. 1.116/185/2017 al Judecătoriei Bălcești.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Vâlcea – Secția a II-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 22 aprilie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina Turcu
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x