DECIZIA nr. 274 din 17 mai 2022

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 23/2017 privind plata defalcată a TVA, excepție ridicată de Societatea Industria Sârmei Câmpia Turzii – S.A. din Câmpia Turzii, județul Cluj, în Dosarul nr. 418/33/2018 al Curții de Apel Cluj – Secția a III-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.598D/2018. … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că taxa pe valoarea adăugată este o taxă colectată de persoana impozabilă în numele statului și se aplică tuturor operațiunilor efectuate de persoana juridică, care implică pentru aceste situații plăți, respectiv pentru fiecare operațiune taxabilă persoana impozabilă trebuie să colecteze, să declare și să vireze în contul aferent taxa pe valoarea adăugată. Astfel, raportat la cauza de față, arată că suma înscrisă în biletul la ordin este colectată și datorată statului, fiind o creanță fiscală, și, prin urmare, se justifică instituirea mecanismului de plată defalcată a taxei pe valoarea adăugată cu întreaga sa reglementare. Acest mecanism urmărește să asigure o îmbunătățire a colectării taxei respective și reducerea evaziunii fiscale, obiectiv atins prin această reglementare, întrucât împiedică societățile să dispună de aceste sume și să le utilizeze în alt scop.  … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 1 octombrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 418/33/2018, Curtea de Apel Cluj – Secția a III-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a Ordonanței Guvernului nr. 23/2017 privind plata defalcată a TVA, excepție ridicată de Societatea Industria Sârmei Câmpia Turzii – S.A. din Câmpia Turzii, județul Cluj, într-o cauză având ca obiect obligarea Guvernului României la plata unor despăgubiri pentru un prejudiciu cauzat prin adoptarea Ordonanței Guvernului nr. 23/2017 ce a constat în imposibilitatea girării unui bilet la ordin, precum și anularea actelor administrative normative și individuale subsecvente acestei ordonanțe. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, în esență, se susține că, în practica administrativă, de la momentul la care ordonanța criticată a devenit aplicabilă s-au remarcat nenumărate dificultăți, respectiv: (i) generarea unor costuri de implementare foarte ridicate în sarcina operatorilor economici, (ii) imposibilitatea depunerii în contul propriu de TVA a unor sume de bani prin plata cu cardul, la Trezorerie, (iii) necesitatea adaptării sistemelor informatice de către contribuabili, coroborată cu slaba calitate a infrastructurii informatice a autorităților fiscale, (iv) necesitatea rezolvării dificultăților de flux de numerar și necesitatea identificării unor surse de finanțare temporară pentru prefinanțarea sumelor datorate cu titlu de taxă pe valoarea adăugată și (v) perioada foarte mare de rambursare a taxei pe valoarea adăugată, o constantă deja în sistemul fiscal român. … 6.În continuare, se învederează că principiile general acceptate ale fiscalității la nivel european și internațional includ echitatea, imparțialitatea, neutralitatea și eficiența, promovarea relațiilor economice, a comerțului și a investițiilor mutuale, reciprocitatea și prevenirea evaziunii fiscale. Or, actul normativ a fost emis cu încălcarea dispozițiilor art. 139 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 1 alin. (4) din Constituție, întrucât mecanismul plății defalcate a taxei pe valoarea adăugată este de natură să aducă atingere principiilor fiscalității. Deși ordonanța este menită să combată evaziunea fiscală în materie, aceasta nu distinge în funcție de puterea contributivă, de mărimea veniturilor sau a proprietăților contribuabilului, astfel că aplicabilitatea sistemului plății defalcate a taxei pe valoarea adăugată nu are ca bază riscul de evaziune pe care îl prezintă un contribuabil, mai ales că, astfel cum este cazul în speță, obligațiile fiscale (mărimea acestora) reprezentând taxa pe valoarea adăugată nu sunt de natură să conducă la concluzia existenței unui risc ridicat de evaziune fiscală, o asemenea situație putând fi cauzată de diverse circumstanțe care nu au legătură cu frauda. … 7.În contextul dat, se prezintă situația particulară a speței, apreciindu-se că actul normativ criticat este, prin finalitatea sa, contrar dreptului de proprietate privată și principiului libertății de gestiune, nefiind respectată obligația statului de protejare a concurenței loiale, având în vedere tratamentul diferențiat aplicabil unor operatori economici europeni și unor operatori economici persoane impozabile române, cărora li se aplică sistemul split de taxă pe valoarea adăugată, și faptul că normele criticate impun contribuabilului un anumit mod de gestiune a resurselor financiare. Aceste principii ar fi afectate inclusiv prin modul de reglementare a plăților, pe de o parte, în numerar, care permit o întârziere la virarea taxei în discuție în contul persoanei impozabile, deși acestea conduc la evaziune fiscală, și, pe de altă parte, a plăților cu card de credit/debit, cu substitute de numerar, care, de asemenea, permit o întârziere la virarea taxei în discuție în contul persoanei impozabile.  … 8.În final, se susține că actul normativ criticat este neconstituțional ca urmare a faptului că la adoptarea Ordonanței Guvernului nr. 23/2017 nu s-au solicitat autorizarea și avizarea acestuia de către instituțiile europene (Consiliul Uniunii Europene și Comitetul TVA) în raport cu aplicarea și derogările cuprinse în art. 395 din Directiva 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată. În contextul criticilor de neconstituționalitate este menționată jurisprudența Curții Constituționale, a Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții de Justiție a Uniunii Europene în materia principiilor și drepturilor pretins a fi încălcate de normele criticate. … 9.Curtea de Apel Cluj – Secția a III-a contencios administrativ și fiscal opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.  … 10.Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: 12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție. … 13.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie Ordonanța Guvernului nr. 23/2017 privind plata defalcată a TVA, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 706 din 31 august 2017. În dinamica legislativă, prin Legea nr. 275/2017 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 23/2017 privind plata defalcată a TVA, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.036 din 28 decembrie 2017, au fost modificate, completate și abrogate mai multe prevederi ale ordonanței în discuție. Ulterior încheierii de sesizare, Ordonanța Guvernului nr. 23/2017 a fost abrogată prin art. VI din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 78/2019 privind modificarea unor acte normative și stabilirea unor măsuri în domeniul agriculturii, precum și pentru aprobarea unor măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.031 din 23 decembrie 2019. Însă, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a exercita controlul de constituționalitate asupra prevederilor criticate astfel cum au fost în vigoare și au produs efecte în cauza în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate.  … 14.În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 1 alin. (4) – Principiul separației și echilibrului puterilor în stat, ale art. 44 – Dreptul de proprietate privată, ale art. 139 alin. (1) – Impozite, taxe și alte contribuții (în componenta privind principiul legalității în materie fiscală) și ale art. 135 alin. (1) și alin. (2) lit. a) și g) – Economia. De asemenea, este menționată și Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 347 din 11 decembrie 2006. … 15.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că Ordonanța Guvernului nr. 23/2017 are ca obiect de reglementare implementarea unor măsuri privind aplicarea mecanismului plăților defalcate ale taxei pe valoarea adăugată. Ordonanța fost adoptată de legiuitorul delegat, astfel cum reiese din expunerea de motive aferentă acestui act normativ, pentru a crește gradul de colectare a acestei taxe la bugetul de stat, inclusiv prin conformarea voluntară la plată a persoanelor impozabile, și pentru asigurarea unui mediu concurențial corect prin eliminarea avantajelor unor operatori economici cu comportament fiscal incorect care nu virează taxa pe valoarea adăugată la bugetul de stat și o utilizează în interesul societății, deși această taxă este colectată de persoana impozabilă în numele statului, fără a reprezenta un venit al acesteia. Astfel, prin emiterea ordonanței în discuție s-a urmărit și combaterea evaziunii fiscale, determinată, în practică, de existența unor diferențe semnificative între taxa pe valoarea adăugată declarată în deconturile aferente acestei taxe de persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA și cea virată și încasată la bugetul de stat.  … 16.Cu privire la menționarea în susținerea excepției de neconstituționalitate a principiului separației și echilibrului puterilor în stat, Curtea reține că, potrivit art. 1 alin. (4) din Constituție, „Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor – legislativă, executivă și judecătorească – în cadrul democrației constituționale“, ceea ce, potrivit jurisprudenței instanței de contencios constituțional, presupune un echilibru de forțe între acestea, precum și existența unui control reciproc între puterile statului sub aspectul exercitării în conformitate cu legea a atribuțiilor lor specifice, acesta fiind un mecanism specific statului de drept și democratic, pentru evitarea abuzurilor din partea uneia sau alteia dintre puterile statului (Decizia nr. 1.109 din 8 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 773 din 2 noiembrie 2011, și Decizia nr. 594 din 20 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 18 iunie 2008). În acest context, Curtea observă că autoarea excepției de neconstituționalitate invocă principiul separației și echilibrului puterilor în stat în coroborare cu principiul legalității în materie fiscală, prevăzut la art. 139 alin. (1) din Constituție, care presupune faptul că „Impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege“. … 17.Față de această împrejurare, Curtea constată că prin motivarea excepției de neconstituționalitate sunt prezentate numai anumite aprecieri generale, fără însă a fi formulate critici concrete asupra textului legal cuprins în Ordonanța Guvernului nr. 23/2017 și fără a fi arătată maniera prin care normele criticate sunt contrare art. 1 alin. (4) și art. 139 din Legea fundamentală, precum și care componente ale ordonanței și ale acestor articole constituționale sunt afectate în mod direct, mai ales că prin actul normativ nu se instituie taxe, impozite sau alte contribuții noi în sensul prevederilor constituționale, ci se reglementează modalitatea de gestionare eficientă a mecanismului de colectare, declarare și virare la bugetul de stat a unei taxe ce este deja reglementată prin Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015. Prin urmare, Curtea nu poate formula propriile critici, la care, ulterior, să și răspundă (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012), astfel că excepția de neconstituționalitate a Ordonanței Guvernului nr. 23/2017, în raport cu dispozițiile art. 1 alin. (4) și art. 139 din Legea fundamentală, este inadmisibilă. … 18.Cu privire la criticile formulate prin raportare la prevederile constituționale referitoare la dreptul de proprietate privată, la cele privind taxele, impozitele și alte contribuții (în componenta privind principiul legalității în materie fiscală), precum și la dispozițiile privind economia, din motivarea excepției de neconstituționalitate Curtea constată că, pe lângă învederarea unor aspecte legate de aplicarea normelor legale în practică, autoarea excepției de neconstituționalitate face, de asemenea, aprecieri generale cu privire la Ordonanța Guvernului nr. 23/2017, raportate la situația particulară a speței. Pentru identitate de rațiune, considerentele mai sus menționate cu privire la inadmisibilitatea excepției de neconstituționalitate raportată la principiul separației și echilibrului puterilor în stat, coroborat cu cel al legalității în materie fiscală, sunt aplicabile mutatis mutandis și în acest context. … 19.Cu privire la chestiunile ce țin de adoptarea și avizarea Ordonanței Guvernului nr. 23/2017, Curtea reține că, în contextul dat, criticile de neconstituționalitate sunt formulate din perspectiva unei pretinse nerespectări a unor acte normative europene, cu precădere în raport cu conținutul și aplicarea Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, precum și cu derogările de la acest act normativ pe care statele membre le-ar putea aplica numai cu acordul/avizul prealabil al Consiliului Uniunii Europene și al Comitetului TVA. Față de această împrejurare, Curtea constată că, deși invocă acte normative europene, autoarea excepției nu învederează în mod concret care prevederi ale acestora au incidență și necesită derogare și avizare din partea instituțiilor abilitate și în raport cu care prevederi constituționale de referință ar trebui analizate în concret dispozițiile criticate, întrucât mențiunea referitoare la art. 395 al Directivei 2006/112/CE nu este suficientă pentru a putea exercita un control de constituționalitate, având în vedere generalitatea acestuia. Astfel, Curtea observă că, în ceea ce privește incidența actelor obligatorii ale Uniunii Europene (regulamente, directive, decizii) în cadrul controlului de constituționalitate, prin Decizia nr. 64 din 24 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 28 aprilie 2015, sau prin Decizia nr. 668 din 18 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 8 iulie 2011, a reținut că folosirea unei norme de drept european în cadrul controlului de constituționalitate ca normă interpusă celei de referință, de regulă, într-un context similar, fiind vorba de art. 148 din Constituție, implică o condiționalitate cumulativă: pe de o parte, această normă trebuie să fie suficient de clară, precisă și neechivocă prin ea însăși sau înțelesul acesteia să fi fost stabilit în mod clar, precis și neechivoc de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, iar, pe de altă parte, norma trebuie să se circumscrie unui anumit nivel de relevanță constituțională, astfel încât conținutul său normativ să susțină posibila încălcare de către legea națională a Constituției – unica normă directă de referință în cadrul controlului de constituționalitate. În acest context, Curtea are în vedere și faptul că prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, precitată, instanța de contencios constituțional a conturat o anumită structură inerentă și intrinsecă oricărei excepții de neconstituționalitate. Aceasta cuprinde trei elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat, precum și motivarea, în concret, de către autorul excepției a relației de contrarietate existente între cele două texte. Motivarea în sine a excepției, ca element al acesteia, nu este neapărat un criteriu material sau cantitativ, ci, dimpotrivă, ea rezultă din dinamica primelor elemente. În această situație, Curtea nu se poate substitui autoarei excepției în ceea ce privește analiza normelor criticate în raport cu normele europene ce ar putea avea incidență în mod concret în analiza și efectuarea unui control de constituționalitate, având în vedere gradul de generalitate a acestora în materia taxei pe valoarea adăugată, și nici în ceea ce privește invocarea unui anume temei constituțional de referință prin prisma căruia ar putea fi examinate criticile, deoarece, în caz contrar, instanța constituțională ar exercita un control din oficiu, și nu la sesizare, ceea ce ar fi contrar art. 146 lit. d) din Constituție. Prin urmare, și din perspectiva acestor critici, excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă. … 20.Referitor la celelalte aspecte expuse în motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea observă că prin acestea se invocă diferite chestiuni privind mecanismul de implementare a normelor criticate, prezentând diferite ipoteze, care țin mai degrabă de modul de interpretare și aplicare a Ordonanței Guvernului nr. 23/2017. Or, aceste aspecte excedează competenței Curții Constituționale, întrucât, în ceea ce privește interpretarea și aplicarea legii, Curtea Constituțională, în jurisprudența sa, a reținut că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conținutului său și o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanța de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009). Astfel, instanțele judecătorești sunt cele care au competența de a stabili anumite chestiuni de fapt aplicabile speței în funcție de situația concretă în care se află destinatarii normelor, de contextul legislativ aplicabil, de probatoriul administrat și de principiile care stau la baza materiei fiscale. Prin urmare, nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte aplicarea și interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanței de judecată care judecă fondul cauzei, precum și, eventual, al instanțelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) și (3) din Constituție, context în care Înalta Curte de Casație și Justiție poate da o interpretare legii pentru a putea fi aplicată unitar de către celelalte instanțe judecătorești, potrivit competenței sale.  … 21.Față de cele prezentate, excepția de neconstituționalitate a Ordonanței Guvernului nr. 23/2017, în raport cu criticile formulate, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. … 22.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,  … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a Ordonanței Guvernului nr. 23/2017 privind plata defalcată a TVA, excepție ridicată de Societatea Industria Sârmei Câmpia Turzii – S.A. din Câmpia Turzii, județul Cluj, în Dosarul nr. 418/33/2018 al Curții de Apel Cluj – Secția a III-a contencios administrativ și fiscal.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Cluj – Secția a III-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 17 mai 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
pentru prof. univ. dr. VALER DORNEANU,în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, semnează
Marian Enache
Magistrat-asistent,
Ionița Cochințu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește