DECIZIA nr. 271 din 23 aprilie 2019

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 11/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 759 din 18 septembrie 2019
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 421
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 421
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 421
ART. 4REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 421
ART. 5REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 421
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 20
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 5REFERIRE LAPROTOCOL 7 22/11/1984 ART. 2
ART. 5REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 5REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 6REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 421
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 8REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 408
ART. 8REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 459
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 9REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 459
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LAOUG 18 18/05/2016 ART. 2
ART. 12REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010
ART. 12REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 421
ART. 12REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 304 28/06/2004 ART. 31
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 20
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 13REFERIRE LAPROTOCOL 7 22/11/1984 ART. 2
ART. 13REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 13REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 14REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 452
ART. 14REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 459
ART. 15REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 461
ART. 16REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 455
ART. 16REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 459
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 255 07/04/2015
ART. 18REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 459
ART. 21REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 421
ART. 21REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 459
ART. 22REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 421
ART. 22REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 458
ART. 23REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 421
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Petre Lăzăroiu – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Daniela Ramona Marițiu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.->1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 421 pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Luoana Florentina Capeți în Dosarul nr. 4.116/109/2016 al Curții de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.525D/2017.2.->La apelul nominal se constată lipsa autoarei excepției. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate. Arată că autorul excepției dorește modificarea dispozițiilor de lege criticate pornind de la o situație particulară, aceea referitoare la exercitarea apelului împotriva sentinței prin care s-a respins cererea de revizuire. Or, revizuirea este o cale extraordinară de atac, legiuitorul putând, în considerarea acestui aspect, să dispună reguli distincte de soluționare. Pe de altă parte, susținerea autorului excepției nu este întemeiată, întrucât chiar și în această ipoteză, partea în cauză nu ar fi lipsită de dublu grad de jurisdicție. În măsura în care instanța de apel consideră că, în mod greșit, s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire, dispune admiterea în principiu și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru soluționarea cererii de revizuire.
CURTEA,->>
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea din 21 septembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 4.116/109/2016, Curtea de Apel Pitești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 421 pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Luoana Florentina Capeți, cu ocazia soluționării apelului declarat împotriva sentinței penale pronunțate de Tribunalul Argeș.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține că textul criticat „nu vizează, explicit, și situația în care prima instanță, învestită cu o cerere (de exemplu, o cerere de revizuire), nu analizează și fondul cererii (o respinge ca inadmisibilă), aspect care face ca instanța de apel, ulterior admiterii apelului și desființării hotărârii atacate să nu aibă temei legal de trimitere a cauzei, pentru judecarea fondului, la prima instanță“. Prin urmare, instanța de apel este constrânsă ca, ulterior efectuării cercetării judecătorești, să statueze și cu privire la fondul cauzei, referitor la infracțiunile deduse judecății, în primă și ultimă instanță. Or, această chestiune este contrară prevederilor art. 20 din Constituție, prin raportare la art. 6 din Convenție și la art. 2 din Protocolul nr. 7 adițional la Convenție. „Chiar dacă în practica judiciară și în literatura de specialitate s-a arătat, în mod constant, că într-o astfel de situație, instanța de control judiciar trebuie să trimită cauza spre rejudecare la prima instanță, această interpretare, deși normală și în acord cu litera și spiritul Convenției, nu corijează defectuozitatea textului art. 421 pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală“.6.Curtea de Apel Pitești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Calea de atac a apelului are un caracter devolutiv și actualele reglementări, chiar în ipoteza în care instanța pronunță o hotărâre în baza dispozițiilor art. 421 pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală, permit instanței de control judiciar să realizeze o examinare completă, în fond a cauzei, prin aceasta neaducându-se atingere principiului dublului grad de jurisdicție. Mai mult decât atât, actualele reglementări în materie, chiar și în domeniul instituției căii extraordinare de atac a revizuirii, cuprind principiul dublului grad de jurisdicție, în sensul soluționării cauzei în primă instanță și în apel. Soluțiile pe care prima instanță le poate pronunța în apel, inclusiv în cazul desființării hotărârii primei instanțe, nu aduc atingere dreptului la un proces echitabil, sub forma dublului grad de jurisdicție.7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8.Guvernul apreciază că, întrucât prin Sentința penală a Tribunalului Argeș a fost respinsă cererea de revizuire ca inadmisibilă, revizuenta a declarat apel împotriva acesteia, iar cu ocazia soluționării apelului a invocat prezenta excepție de neconstituționalitate. Potrivit dispozițiilor tezei a doua a art. 459 alin. (7) din Codul de procedură penală, „sentința prin care este respinsă cererea de revizuire, după analiza admisibilității în principiu, este supusă aceleiași căi de atac ca și hotărârea la care se referă revizuirea“. De asemenea, conform art. 408 alin. (1) din același act normativ, numai sentințele [hotărârile prin care cauza este soluționată de prima instanță de judecată sau prin care aceasta se dezînvestește fără a soluționa cauza – art. 370 alin. (1) din Codul de procedură penală] pot fi atacate cu apel. Or, întrucât în speță revizuirea privește o decizie a instanței de apel, iar apelul împotriva unei decizii pronunțate în apel este inadmisibil, în raport cu prevederile art. 29 alin. (1) și (5) din Legea nr. 47/1992, Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, aceasta neavând legătură cu soluționarea cauzei. În acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională în jurisprudența sa, statuând că „excepția de neconstituționalitate ridicată într-o acțiune ab initio inadmisibilă este, de asemenea, inadmisibilă în condițiile în care nu sunt contestate chiar dispozițiile legale care determină o atare soluție în privința cauzei în care a fost ridicată excepția. Aceasta, deoarece, indiferent de soluția pronunțată de Curtea Constituțională referitor la excepția de neconstituționalitate ridicată într-o cauză ab initio inadmisibilă, decizia sa nu va produce niciun efect cu privire la o astfel de cauză.9.În subsidiar, Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Conform dispozițiilor art. 459 alin. (5) din Codul de procedură penală, în etapa verificării admisibilității în principiu a cererii de revizuire, instanța nu se pronunță asupra fondului cauzei penale, ci asupra îndeplinirii sau neîndeplinirii în speță a cerințelor prevăzute de art. 459 alin. (3) din același act normativ. Astfel, în această etapă, instanța examinează dacă: (i) cererea a fost formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455 din Codul de procedură penală; (ii) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) și (3) din Codul de procedură penală; (iii) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale; (iv) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv și conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea. Întrucât, prin ipoteză, în sentința de respingere a cererii de revizuire ca inadmisibilă instanța nu se pronunță nici asupra faptelor reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare, nici asupra acțiunii civile, rezultă că admiterea apelului împotriva acesteia nu va atrage rejudecarea fondului de către instanța de apel, ci trimiterea cauzei pentru rejudecare primei instanțe. Așadar, și în acest caz, părțile vor beneficia de dublul grad de jurisdicție în materie penală.10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 421 pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală. Dispozițiile criticate au fost modificate prin art. II pct. 107 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum și pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 23 mai 2016. Dispozițiile criticate au următorul conținut:Instanța, judecând apelul, pronunță una dintre următoarele soluții: […]2.admite apelul și: […]b)desființează sentința primei instanțe și dispune rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată pentru motivul că judecarea cauzei la acea instanță a avut loc în lipsa unei părți nelegal citate sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate, invocată de acea parte. Rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată se dispune și atunci când instanța nu s-a pronunțat asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau asupra acțiunii civile ori când există vreunul dintre cazurile de nulitate absolută, cu excepția cazului de necompetență, când se dispune rejudecarea de către instanța competentă.“13.Autoarea excepției de neconstituționalitate susține că textul criticat contravine prevederilor constituționale cuprinse în art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului. Totodată, sunt invocate prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 adițional la Convenție.14.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile art. 459 alin. (2) sunt incluse în partea specială a Codului de procedură penală, titlul III „Judecata“, capitolul V „Căile extraordinare de atac“, secțiunea a 3-a destinată revizuirii. Analizând reglementarea de ansamblu, cuprinsă în art. 452-465 din noul Cod de procedură penală, Curtea a observat caracterul de cale extraordinară de atac al revizuirii, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare comise cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, cauzate de necunoașterea de către instanță a unor împrejurări de care depinde adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul.15.Totodată, Curtea a reținut faptul că soluționarea cererii de revizuire parcurge două faze procesuale, respectiv cea a admisibilității în principiu, în care se examinează îndeplinirea condițiilor cerute de lege, și aceea a rejudecării cauzei după admiterea în principiu. Existența a două faze procesuale în judecarea cererilor de revizuire este o soluție tradițională nu numai pentru procesul penal român, examinarea admisibilității în principiu a cererii de revizuire fiind de natură a deschide sau nu cea de-a doua etapă a revizuirii – rejudecarea – în care, conform art. 461 alin. (1) din noul Cod de procedură penală, se aplică regulile privind judecarea în primă instanță.16.Curtea a reținut că procedura admisibilității în principiu a cererii de revizuire, reglementată în alin. (2) al art. 459 din Codul de procedură penală, este faza procesuală în care instanța verifică, în camera de consiliu, cu citarea părților și cu participarea procurorului: dacă cererea a fost formulată în termen și de o persoană având calitatea procesuală prevăzută de art. 455 din Codul de procedură penală; dacă au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale; dacă faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv și, totodată, dacă acestea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea; dacă persoana care a formulat cererea s-a conformat cerințelor instanței și a completat cererea, în termenul stabilit de instanță, atât cu privire la cazurile de revizuire pe care se întemeiază, la mijloacele de probă în dovedirea acestora, cât și cu privire la anexarea copiilor certificate de pe înscrisurile de care revizuentul înțelege a se folosi în proces.17.În cazul în care instanța constată că sunt îndeplinite condițiile enumerate anterior, dispune prin încheiere definitivă admiterea în principiu a cererii de revizuire, în caz contrar dispunând, prin sentință, respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă, aceasta din urmă fiind supusă acelorași căi de atac ca hotărârea la care se referă revizuirea (Decizia nr. 255 din 7 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 361 din 26 mai 2015, paragrafele 12-15).18.Având în vedere aceste aspecte, Curtea reține că, în condițiile în care hotărârile la care se referă revizuirea sunt supuse căii de atac a apelului, atunci, potrivit art. 459 alin. (7) din Codul de procedură penală, și hotărârea prin care, în cadrul etapei admisibilității în principiu, se respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă este supusă acestei căi de atac.19.Soluționarea apelului împotriva încheierii prin care, în cadrul etapei admisibilității în principiu, s-a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă presupune fie pronunțarea unei decizii de respingere a acestuia, fie pronunțarea unei decizii de admitere prin care se casează sentința primei instanțe și se rejudecă cauza sub aspectul elementelor ce fac obiectul etapei admiterii în principiu.20.Soluționarea apelului împotriva sentinței prin care, în cadrul etapei admisibilității în principiu, s-a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă, are în vedere aceleași elemente pe care prima instanță și-a întemeiat hotărârea. Astfel, în acest cadru, instanța de apel va verifica cererea de revizuire doar sub aspectul regularității sale, respectiv al îndeplinirii condițiilor în care poate fi exercitată, hotărârile ce pot fi atacate, cazurile ce o justifică, titularii cererii și termenul de introducere.21.Curtea constată că, în această etapă, dispozițiile art. 421 și cele ale art. 459 alin. (7) din Codul de procedură penală trebuie, în mod esențial, coroborate cu cele ale art. 458 din același act normativ, care stabilesc instanța judecătorească competentă să judece cererea de revizuire, și anume instanța care a judecat cauza în prima instanță sau, când temeiul cererii de revizuire constă în existența unor hotărâri ce nu se pot concilia, instanța a cărei competență se determină potrivit dispozițiilor art. 44 din același act normativ.22.Curtea observă că, deși nu este prevăzută expres în dispozițiile art. 421 din Codul de procedură penală soluția trimiterii cauzei instanței prevăzute de art. 458 din Codul de procedură penală, ca urmare a admiterii apelului împotriva sentinței prin care, în cadrul etapei admisibilității în principiu, s-a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă, acest lucru se desprinde fără echivoc din coroborarea prevederilor procesual penale ale art. 421,458 și art. 459 alin. (7). Astfel, soluționarea apelului în acest cadru privește exclusiv examinarea admisibilității exercitării unui drept, iar nu o judecată asupra temeiniciei solicitării ce face obiectul exercitării acelui drept, așadar nu vizează însăși soluționarea căii extraordinare de atac a revizuirii (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 79 din 6 martie 2015, Decizia nr. 382 din 7 octombrie 2016, Decizia nr. 73 din 28 martie 2018, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală, prin care s-au admis apelurile declarate de revizuenți, s-au desființat în totalitate sentințele și, rejudecând, s-au admis în principiu cererile de revizuire și s-au trimis cauzele la instanțele judecătorești ce au pronunțat sentințele apelate în vederea judecării cererii de revizuire).23.Având în vedere aceste aspecte, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 421 pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală este neîntemeiată, urmând să o respingă în consecință.24.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Luoana Florentina Capeți în Dosarul nr. 4.116/109/2016 al Curții de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și constată că dispozițiile art. 421 pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Pitești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 23 aprilie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Marițiu

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x