DECIZIA nr. 27 din 23 ianuarie 2018

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, excepție ridicată de Societatea BRD – Groupe Société Générale – S.A. din București în Dosarul nr. 2.898/263/2016 al Judecătoriei Motru și care constituie obiectul Dosarului nr. 2.995D/2016. … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, având în vedere jurisprudența în materie a Curții Constituționale. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea din 24 octombrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 2.898/263/2016, Judecătoria Motru a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Societatea BRD – Groupe Société Générale – S.A. din București, într-o cauză care constă în formularea, de către consumatori, a unei acțiuni de constatare a stingerii datoriilor, întemeiată pe prevederile Legii nr. 77/2016. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că dispozițiile art. 11 din Legea nr. 77/2016 încalcă dreptul de acces la o activitate economică și dreptul de proprietate privată, impunând preluarea unui bun în temeiul dării în plată, fără a conferi posibilitatea de a afla, printr-o evaluare anticipată, dacă valoarea bunului acoperă soldul datoriei restante a debitorului, diminuarea creanței reprezentând o veritabilă expropriere, fără a exista justificarea unei cauze de utilitate publică. De asemenea, se susține că prevederile criticate încalcă principiile previzibilității și accesibilității normelor juridice, având în vedere că extind dreptul debitorului de a da în plată bunul imobil ipotecat și în ceea ce privește contractele de credit aflate în derulare la momentul intrării în vigoare a legii, sens în care sunt amintite Decizia nr. 447/2013 și Decizia nr. 453/2008, prin care Curtea Constituțională a stabilit că sunt neconstituționale normele care ignoră aceste principii. … 6.Totodată, se mai arată că dispozițiile avute în vedere încalcă inclusiv principiul neretroactivității legii. Astfel, se susține că stabilirea modalității de rambursare prin plată a împrumutului, respectiv neiertarea de datorie pentru tot ce excede valorii bunului care a constituit garanția, reprezintă o situație juridică definitiv formată anterior intrării în vigoare a legii noi, neputând fi susținut în mod rezonabil faptul că părțile realizează un nou acord cu fiecare rambursare a împrumutului. De altfel, s-a menționat că legea nouă nu vine să reglementeze conținutul unei situații juridice prevăzute de lege, ci modifică însuși obiectul contractului de credit încheiat între părți, prin acordarea dreptului creditorului de a se degreva printr-o obligație alternativă. În acest sens se invocă Decizia nr. 303/2001 și Decizia nr. 73/1995, prin care Curtea Constituțională a sancționat încălcarea principiului neretroactivității legii. … 7.Mai mult, se susține că sunt încălcate și normele art. 1 din Primul Protocol la Convenția europeană a drepturilor omului, dat fiind faptul că obligația de plată reprezintă un bun în sensul jurisprudenței CEDO, iar ingerința în dreptul de proprietate al creditorului nu vizează un scop legitim și nu păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit. În acest sens se arată că, în condițiile în care efectul dării în plată este constituit de ștergerea creanței reziduale a băncii constând în diferența dintre soldul creditului la momentul plății și valoarea imobilului, dreptul de proprietate al împrumutătorului este înlăturat. … 8.Nu în ultimul rând, se subliniază ca sunt încălcate și principiile fundamentale inserate în Tratatul privind Uniunea Europeană și dezvoltate de jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, precum principiul libertății contractuale, principiul securității juridice, principiul proporționalității, dar și normele Directivei 2014/17/UE privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidențiale și cele ale Directivei 1993/13/CEE privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii. În acest sens se arată că Directiva 2014/17/UE stabilește că prevederile sale nu sunt aplicabile contractelor de credit existente înainte de 21 martie 2016, totuși legea internă nu le exclude pe acestea de la aplicare. În fine, arată că, deși posibilitatea aplicării legii inclusiv contractelor încheiate înainte de intrarea sa in vigoare ar putea apărea ca o protecție mai ridicată a consumatorilor, această dispoziție nu îndeplinește condiția de a fi coerentă cu obligațiile statului român în temeiul dreptului Uniunii. … 9.Judecătoria Motru opinează că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, având în vedere faptul că dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. 11 din Legea nr. 77/2016 instituie pârghiile unei aplicări a legii inclusiv contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare, nu numai contractelor încheiate după această dată, fiind în disonanță atât cu art. 15 alin. (2), art. 44 alin. (1) și art. 45 din Constituție, cât și cu prevederile dreptului Uniunii și ale Codului civil. Dispozițiile art. 11 din Legea nr. 77/2016 procedează la modificarea semnificativă a contractelor de credit aflate în derulare, atribuind acestora un alt efect juridic decât cel prevăzut de legea în vigoare la data încheierii lor. Astfel, acesta afectează însăși substanța contractului, modificând chiar obiectul acestuia, prin transformarea obligației de restituire a creditului în cea de transfer al dreptului de proprietate asupra bunului ipotecat, astfel încât ceea ce era garanție conform contractului de credit devine plată ca mod de stingere a obligației prin simpla alegere a împrumutatului. … 10.În al doilea rând, dispozițiile criticate restrâng dreptul de proprietate consacrat de art. 44 din Constituție, prin raportare la creanță ca bun în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția europeană a drepturilor omului. Legea nr. 77/2016 oferă debitorului posibilitatea de a stinge integral datoria sa contractuală, „fără niciun cost suplimentar“. În aceste condiții, având în vedere că valoarea bunului ipotecat, al cărui drept de proprietate urmează a se transmite, este inferioară obligației inițiale a debitorului, pentru creditor, aceasta semnifică pierderea definitivă din patrimoniu a părții rămase neacoperite din acest drept. Așadar, cel puțin pentru diferența de creanță nevalorificată, pentru care operează darea în plată, are loc o veritabilă privare de proprietate a creditorului, nu doar o limitare adusă exercițiului respectivului drept. Cu alte cuvinte, obligarea creditorului la recuperarea creanței exclusiv în limita valorii imobilului adus în garanție și supus transferului forțat de proprietate conduce la încălcarea dreptului său constituțional. Mai mult, prin instituirea obligației creditorului de a lua în proprietate bunul ipotecat, este încălcat principiul fundamental al dreptului conform căruia nimeni nu poate fi obligat să devină titularul unui drept, în speță, al unui drept de proprietate asupra unui imobil. … 11.Totodată, obligarea creditorului la acceptarea unei soluții de natură a favoriza debitorul fără a crea în paralel un climat favorabil creditorului, este de natură a aduce atingere și libertății economice, instituite de art. 45 din Constituție. Astfel, în cazul contractelor de credit care intră sub sfera de aplicare a Legii nr. 77/2016, se produce o îngrădire a autonomiei de voință a creditorului în ceea ce privește alegerea modului în care dispune de bunurile proprii și a libertății sale contractuale, cu afectarea patrimoniului acestuia. În acest context, creditorul, ca element activ al vieții bancare, este obligat să accepte un climat ale cărui granițe sunt trasate fără concursul lui și pe care, la momentul încheierii actului juridic, nu ar fi putut să le prevadă. … 12.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 13.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:14.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 15.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare a Curții Constituționale, îl constituie dispozițiile art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 28 aprilie 2016. Prevederile legale criticate au următorul cuprins: + 
Articolul 11În vederea echilibrării riscurilor izvorând din contractul de credit, precum și din devalorizarea bunurilor imobile, prezenta lege se aplică atât contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare, cât și contractelor încheiate după această dată. … 16.În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 15 alin. (2) referitoare la neretroactivitatea legii civile, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 45 – Libertatea economică, art. 135 – Economia, precum și prevederilor art. 1 – Protecția proprietății din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 17.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile criticate au mai format obiectul controlului de constituționalitate. Prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 18 ianuarie 2017, Curtea a admis excepția de neconstituționalitate ridicată și a constatat că sintagma „precum și din devalorizarea bunurilor imobile“ din art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite este neconstituțională; a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile din art. 11 teza întâi raportate la art. 3 teza a doua, art. 4, 7 și 8 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite sunt constituționale în măsura în care instanța judecătorească verifică condițiile referitoare la existența impreviziunii; a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 teza întâi raportate la dispozițiile art. 3 teza întâi, precum și excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 teza a doua din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite; a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 teza întâi raportate la celelalte dispoziții din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite și a constatat că acestea sunt constituționale, prin raportare la criticile formulate. … 18.Totodată, prin decizia mai sus menționată, Curtea a arătat că prevederile puse în principal în discuție prin prisma încălcării art. 15 alin. (2) din Constituție sunt cele ale art. 11 din Legea nr. 77/2016. Cu privire la art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016, Curtea a reținut că majoritatea contractelor de împrumut vizate de legea criticată au fost încheiate în perioada 2007-2009, acestor contracte fiindu-le aplicabil cadrul legal de la acea dată. Astfel, dreptul comun îl constituia Codul civil în vigoare la acea dată, iar reglementări suplimentare, specifice domeniului bancar, se regăseau în Legea nr. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiții imobiliare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 14 decembrie 1999. Totodată, Curtea a observat însă că Legea nr. 77/2016 se aplică și contractelor care au fost încheiate în baza altor prevederi legale decât cele ale Legii nr. 190/1999. Cu alte cuvinte, și unele credite care nu au fost contractate în scopul achiziționării unor imobile au fost garantate prin instituirea unor ipoteci asupra unor bunuri imobile (paragraful 114). … 19.De asemenea, Curtea a menționat că, indiferent de textul legal specific în baza căruia au fost încheiate contractele până la data de 1 octombrie 2011, ele se supun reglementării de drept comun, Codul civil din 1864, care, în mod evident, permitea aplicarea teoriei impreviziunii, în temeiul art. 969 și art. 970. Având în vedere că Legea nr. 77/2016 reprezintă o aplicare a teoriei impreviziunii la nivelul contractului de credit, prevederile acesteia nu retroactivează. Cu toate acestea, Curtea a constatat că legiuitorul a configurat cadrul legal reprezentat de Legea nr. 77/2016 luând în considerare o impreviziune aplicabilă ope legis pentru toate contractele de credit în derulare, deformând condițiile aplicării impreviziunii (paragraful 115). … 20.Astfel, art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016 prevede că dispozițiile legii se aplică tuturor contractelor în curs de derulare, fără a lua în considerare situația debitorilor, precum și specificul contractelor de credit încheiate și fără a face o diferențiere între debitorii de bună-credință și cei de rea-credință, între cei care nu mai pot să plătească și cei care nu mai vor să plătească. Cu alte cuvinte, deși în expunerea de motive se face referire la persoanele fizice care nu dispun de mijloacele necesare achitării creditului către instituția de credit, legea se aplică fără distincție celor două categorii de debitori menționați. Totodată, Curtea a reținut însă că darea în plată intervine numai dacă în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 5 alin. (3) din Legea nr. 77/2016 părțile contractului nu ajung la un acord, respectiv dacă negocierea întemeiată pe art. 969 și art. 970 din Codul civil eșuează. Însă, o astfel de instituție a impreviziunii aplicabilă ope legis pentru toate contractele încheiate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 77/2016 nu poate fi recunoscută, fiind în contradicție cu prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 1 alin. (5) în componenta sa privind calitatea legii, cele ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, precum și cele ale art. 124 privind înfăptuirea justiției. În aceste condiții, prevederile legale criticate nu sunt clare, permițând interpretări contradictorii cu privire la posibilitatea instanței judecătorești de a verifica îndeplinirea condițiilor privind existența impreviziunii. Or, posibilitatea părților din contractele respective de a prezenta situația de fapt dintr-un dosar în fața unei instanțe judecătorești este absolut necesară, având în vedere că judecătorul trebuie să verifice această situație, astfel încât instituția dării în plată să nu fie un instrument discreționar pus la dispoziția doar a unei părți și, astfel, să dezechilibreze raportul contractual. Numai în acest fel se poate asigura, în aceste cazuri, respectarea principiului egalității armelor în cadrul procesului civil (paragraful 116). … 21.Ca atare, prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, paragrafele 130 și 131, concluzionând față de criticile de neconstituționalitate raportate la unele dintre prevederile constituționale invocate în susținerea excepției, Curtea a constatat că nu poate reține încălcarea prevederilor constituționale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii civile, art. 16 privind egalitatea în fața legii, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 45 privind libertatea economică, art. 73 alin. (3) lit. m) privind adoptarea legilor organice, art. 135 privind economia, art. 136 alin. (5) privind inviolabilitatea proprietății private, iar dispozițiile art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și ale art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeană din Constituție nu au avut incidență în cauză. Drept urmare, având în vedere considerentele de mai sus, Curtea a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 teza întâi raportate la celelalte dispoziții din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. … 22.Din examinarea excepției de neconstituționalitate, astfel cum este formulată în prezenta cauză, Curtea constată că există anumite elemente care particularizează, într-un anumit grad, situația de fapt față de alte cauze prin care Curtea a soluționat excepții de neconstituționalitate a Legii nr. 77/2016. Astfel: instanța judecătorească a sesizat Curtea cu excepția de neconstituționalitate exclusiv a prevederilor art. 11 din Legea nr. 77/2016, iar, în jurisprudența sa, Curtea nu s-a pronunțat cu privire la constituționalitatea art. 11 din Legea nr. 77/2016, în integralitatea sa, ci a analizat acest text prin raportare la alte prevederi ale Legii nr. 77/2016. Totodată, această situație este similară celei în care Curtea a pronunțat Decizia nr. 701 din 7 noiembrie 2017*), nepublicată încă în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data pronunțării prezentei decizii, astfel încât considerentele acesteia sunt aplicabile mutatis mutandis și în prezenta cauză.*) Decizia nr. 701 din 7 noiembrie 2017 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 25 ianuarie 2018. … 23.În continuare, Curtea reține că, în acord cu jurisprudența sa constantă, în stabilirea conformității cu Constituția a prevederilor art. 11 din Legea nr. 77/2016, se va raporta în mod distinct la teza întâi și teza a doua a acestuia. … 24.Față de jurisprudența instanței de contencios constituțional în materie, Curtea constată că, în prezenta cauză, în ceea ce privește o parte dintre dispozițiile criticate cuprinse în Legea nr. 77/2016, nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, a căror existență rezultă din dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor […] privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei […]“, precum și din dispozițiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale“. Astfel, referitor la situația de fapt din cauza aflată pe rolul instanței judecătorești a quo care a sesizat instanța de contencios constituțional, Curtea reține că, în prezenta cauză, contractul de credit a fost încheiat după intrarea în vigoare a noului Cod civil, respectiv 1 octombrie 2011, dar înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 77/2016. Aceste aspecte sunt relevante în examinarea admisibilității excepției având ca obiect neconstituționalitatea tezei a doua a art. 11 din Legea nr. 77/2016. Curtea reține că, potrivit primei teze a acestuia, dispozițiile Legii nr. 77/2016 se aplică și contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare, iar, potrivit celei de-a doua teze a art. 11, Legea nr. 77/2016 se aplică acelor contracte de credit încheiate după data intrării sale în vigoare. Așa fiind, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 teza a doua din Legea nr. 77/2016 urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, întrucât acestea vizează contracte încheiate după intrarea în vigoare a Legii nr. 77/2016, ipoteză inaplicabilă în cauza de față. … 25.Referitor la excepția de neconstituționalitate a tezei întâi a art. 11 din Legea nr. 77/2016, Curtea reține că, deși instanța judecătorească a sesizat Curtea cu soluționarea exclusiv a prevederilor art. 11 din Legea nr. 77/2016, având în vedere considerentele Deciziei nr. 623 din 25 octombrie 2016 (paragraful 104), precum și faptul că părțile în litigiu au încheiat contractul de credit după intrarea în vigoare a Noului Cod civil, se impune analiza prevederilor art. 11 teza întâi, în coroborare cu prevederile art. 3 teza întâi din Legea nr. 77/2016, care se referă la noul Cod civil. … 26.Prin Decizia nr. 701 din 7 noiembrie 2017, Curtea a reținut că, evaluând segmentele temporale la care face referire Legea nr. 77/2016, aceasta dispune asupra aplicabilității sale, astfel: un moment înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 77/2016 – care, la rândul său, cuprinde două situații, respectiv: a) contracte încheiate sub imperiul Legii nr. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiții imobiliare și al Codului civil din 1864 și b) contracte încheiate începând cu 1 octombrie 2011 sub imperiul Legii nr. 287/2009 privind Codul civil și un moment după intrarea în vigoare a Legii nr. 77/2016. Față de această situație legislativă și având în vedere faptul că toate contractele de împrumut vizate de dispozițiile Legii nr. 77/2016, supuse controlului de constituționalitate, analizate și concretizate prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, erau încheiate înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, Curtea a distins între teza întâi și teza a doua ale art. 3, prin coroborare cu art. 11 (a se vedea paragraful 104 din Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016). … 27.În ceea ce privește dispozițiile art. 3 teza întâi din Legea nr. 77/2016 [„Prin derogare de la dispozițiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare“], Curtea, având în vedere art. 220 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, a statuat că acestea nu sunt aplicabile contractelor încheiate anterior intrării în vigoare a noului Cod civil. Mai mult, Curtea a reținut că, indiferent de textul legal specific în baza căruia au fost încheiate contractele până la data de 1 octombrie 2011, ele se supun reglementării de drept comun, respectiv Codului civil din 1864, care, deși nu reglementa expres impreviziunea, permitea posibilitatea aplicării acesteia, implicit, prin raportare la prevederile art. 969 și art. 970 din acest cod. … 28.În acest context, prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, paragrafele 115-116, Curtea a observat că legiuitorul a configurat cadrul legal reprezentat de Legea nr. 77/2016, luând în considerare o impreviziune aplicabilă ope legis pentru toate contractele de credit în derulare, îndepărtându-se de condițiile stricte ale aplicării impreviziunii. Însă, o astfel de instituție a impreviziunii, aplicabilă ope legis pentru toate contractele încheiate, nu poate fi recunoscută, fiind în contradicție cu prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 1 alin. (5) în componenta sa privind calitatea legii, cele ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, precum și cele ale art. 124 privind înfăptuirea justiției. … 29.În ceea ce privește sintagma „Prin derogare de la dispozițiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil“, cu referire la contractele încheiate sub imperiul noului Cod civil, situația este diferită. Dacă, în virtutea Codului civil din 1864, se permitea aplicarea teoriei impreviziunii – în temeiul art. 969 și art. 970, în noul Cod civil impreviziunea este legiferată în mod expres. … 30.Cu privire la contracte, art. 1.270 din noul Cod civil, cu denumirea marginală – Forța obligatorie -, statuează în sensul că un contract valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante și se poate modifica sau poate înceta numai prin acordul părților ori din cauze autorizate de lege. Noul Cod civil reglementează însă și o situație/ipoteză nouă în ceea ce privește modificarea efectelor contractelor/convențiilor legal încheiate, respectiv art. 1.271 cu denumirea marginală – Impreviziunea, care la alin. (1) prevede că „Părțile sunt ținute să își execute obligațiile, chiar dacă executarea lor a devenit mai oneroasă, fie datorită creșterii costurilor executării propriei obligații, fie datorită scăderii valorii contraprestației“. Deși alin. (1) al art. 1.271 din Codul civil întărește efectul obligatoriu al contractelor, chiar și în situația în care executarea lor a devenit mai oneroasă, prin alin. (2) al aceluiași articol, legiuitorul a statuat în sensul că „Dacă executarea contractului a devenit excesiv de oneroasă datorită unei schimbări excepționale a împrejurărilor care ar face vădit injustă obligarea debitorului la executarea obligației, instanța poate să dispună: a) adaptarea contractului, pentru a distribui în mod echitabil între părți pierderile și beneficiile ce rezultă din schimbarea împrejurărilor; b) încetarea contractului, la momentul și în condițiile pe care le stabilește.“ Prin urmare, legiuitorul instituie, în realitate, un temei nou de încetare a contractului, altul decât „prin acordul părților ori din cauze autorizate de lege“. … 31.Prevederile art. 1.271 alin. (2) din noul Cod civil nu obligă creditorul să primească în plată bunul, dar, în condițiile în care debitorul nu se poate achita de obligațiile rezultate din contract, instanța de judecată, la cererea debitorului, poate dispune adaptarea sau încetarea contractului, însă „la momentul și în condițiile pe care le stabilește“ ea însăși. … 32.Analizând și coroborând prevederile Legii nr. 77/2016 cu cele ale noului Cod civil, Curtea observă că, în realitate, prin sintagma „Prin derogare de la dispozițiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil“, practic, Legea nr. 77/2016 a instituit o situație particulară pentru contractele încheiate între consumatori și instituțiile de credit, în sensul că, pentru acestea, instanța de judecată, verificând îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 4 din lege și constatând aplicabilă instituția impreviziunii, dispune darea în plată a imobilului ipotecat, cu consecința ștergerii tuturor datoriilor consumatorului, însă numai în condițiile art. 3 din Legea nr. 77/2016, astfel cum au fost conturate prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016. … 33.Darea în plată la care se face referire în art. 3 din Legea nr. 77/2016 este o dare în plată forțată, fiind condiționată doar de îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 4 din lege și de constatarea de către instanță a situației extraordinare care justifică aplicarea impreviziunii, desigur, în interpretarea obligatorie dată prevederilor sale prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016. … 34.Curtea mai observă că art. 1.492 cu denumirea marginală – Darea în plată – din noul Cod civil nu are relevanță în cauză, acesta aplicându-se oricărui tip de contract reglementat ca atare de dreptul comun. Legea nr. 77/2016, fiind însă o lege specială, care reglementează strict raporturile dintre instituțiile de credit și consumatori, persoane fizice, derogă, în mod evident, de la prevederile noului Cod civil, pe de o parte, de la art. 1.271 alin. (2) lit. b) teza a doua, în ceea ce privește dreptul și competența exclusivă a instanței de a dispune încetarea contractului, la momentul și în condițiile pe care le stabilește și, pe de altă parte, instituția prevăzută la art. 1.492 nu are nicio incidență cu dispozițiile Legii nr. 77/2016. … 35.Posibilitatea instanței de a verifica și constata condițiile impreviziunii, în situația în care prevederile Legii nr. 77/2016 nu îi acordă o asemenea competență, este consecința Deciziei nr. 623 din 25 octombrie 2016, prin care Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile din art. 11 teza întâi raportate la art. 3 teza a doua, art. 4, 7 și 8 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite sunt constituționale în măsura în care instanța judecătorească verifică condițiile referitoare la existența impreviziunii. … 36.În luarea acestei decizii, Curtea a reținut că prin aplicarea ope legis a condițiilor impreviziunii s-ar încălca art. 124 din Constituție, legiuitorul intrând în sfera de competență a instanțelor judecătorești. Ca atare, Curtea a restabilit echilibrul între puterile statului, în speță legislativă și judecătorească, această statuare fiind valabilă indiferent de momentul încheierii contractelor de credit ce cad sub incidența Legii nr. 77/2016. … 37.Astfel, deși în prezenta cauză excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 teza întâi, raportate la dispozițiile art. 3 teza întâi din Legea nr. 77/2016 urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, aceasta nu înseamnă că se vor înlătura rolul și competența instanței de judecată de a verifica condițiile referitoare la existența impreviziunii, întrucât dispozițiile art. 11 teza întâi, raportate la dispozițiile art. 3 teza întâi din Legea nr. 77/2016, se coroborează cu art. 3 teza a doua din Legea nr. 77/2016, în interpretarea dată prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016. … 38.În acest context, Curtea reiterează cele statuate prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, paragraful 119, respectiv faptul că singura interpretare care se subsumează cadrului constituțional în ipoteza unei reglementări generale a impreviziunii în executarea contractelor de credit este cea potrivit căreia instanța judecătorească, în lipsa acordului dintre părți, are competența și obligația să aplice impreviziunea în cazul în care constată că sunt îndeplinite condițiile existenței acesteia. … 39.Pentru toate aceste argumente, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 teza întâi, raportate la dispozițiile art. 3 teza întâi din Legea nr. 77/2016, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată. … 40.Întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția și considerentele care au fundamentat-o își mențin valabilitatea. … 41.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:1.Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 teza a doua din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, excepție ridicată de Societatea BRD – Groupe Société Générale – S.A. din București în Dosarul nr. 2.898/263/2016 al Judecătoriei Motru. … 2.Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de aceeași parte în același dosar al aceleiași instanțe judecătorești și constată că prevederile art. 11 teza întâi raportate la prevederile art. 3 teza întâi din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite sunt constituționale prin raportare la criticile formulate.  … Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Motru și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 23 ianuarie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent-șef,
Claudia-Margareta Krupenschi

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește