DECIZIA nr. 27 din 16 februarie 2023

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 18/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 512 din 12 iunie 2023
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAORD DE URGENTA 88 27/09/2018
ActulREFERIRE LAORD DE URGENTA 88 27/09/2018 ART. 1
ActulREFERIRE LAORD DE URGENTA 88 27/09/2018 ART. 9
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAORD DE URGENTA 88 27/09/2018 ART. 1
ART. 1REFERIRE LAORD DE URGENTA 88 27/09/2018 ART. 9
ART. 1RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAORD DE URGENTA 88 27/09/2018 ART. 1
ART. 2RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAORD DE URGENTA 88 27/09/2018 ART. 9
ART. 3REFERIRE LAORD DE URGENTA 88 27/09/2018 ART. 1
ART. 3REFERIRE LAORD DE URGENTA 88 27/09/2018 ART. 9
ART. 4REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ART. 6REFERIRE LAORD DE URGENTA 88 27/09/2018 ART. 1
ART. 6REFERIRE LAORD DE URGENTA 88 27/09/2018 ART. 9
ART. 7REFERIRE LACOD PR FISCALĂ 20/07/2015
ART. 7REFERIRE LALEGE 85 25/06/2014
ART. 8REFERIRE LAORD DE URGENTA 88 27/09/2018 ART. 9
ART. 8REFERIRE LACOD PR FISCALĂ 20/07/2015 ART. 24
ART. 8REFERIRE LACOD PR FISCALĂ 20/07/2015 ART. 25
ART. 8REFERIRE LALEGE 85 25/06/2014 ART. 75
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 9REFERIRE LAORD DE URGENTA 88 27/09/2018 ART. 1
ART. 9REFERIRE LAORD DE URGENTA 88 27/09/2018 ART. 9
ART. 9REFERIRE LACOD PR FISCALĂ 20/07/2015
ART. 9REFERIRE LALEGE 85 25/06/2014 ART. 75
ART. 9REFERIRE LALEGE 85 25/06/2014 ART. 143
ART. 10REFERIRE LAORD DE URGENTA 88 27/09/2018
ART. 10REFERIRE LACOD PR FISCALĂ 20/07/2015
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 15REFERIRE LAORD DE URGENTA 88 27/09/2018 ART. 1
ART. 15REFERIRE LAORD DE URGENTA 88 27/09/2018 ART. 9
ART. 16REFERIRE LALEGE 113 08/07/2020 ART. 1
ART. 16REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020
ART. 16REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 47
ART. 16REFERIRE LAORD DE URGENTA 88 27/09/2018
ART. 16REFERIRE LAORD DE URGENTA 88 27/09/2018 ART. 1
ART. 16REFERIRE LAORD DE URGENTA 88 27/09/2018 ART. 9
ART. 16REFERIRE LALEGE 85 25/06/2014 ART. 5
ART. 16REFERIRE LALEGE 85 25/06/2014 ART. 143
ART. 17REFERIRE LAORD DE URGENTA 88 27/09/2018
ART. 17REFERIRE LAORD DE URGENTA 88 27/09/2018 ART. 1
ART. 17REFERIRE LAORD DE URGENTA 88 27/09/2018 ART. 9
ART. 17REFERIRE LALEGE 85 25/06/2014
ART. 17REFERIRE LALEGE 85 25/06/2014 ART. 75
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 775 07/11/2006
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 45
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 135
ART. 18REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952
ART. 18REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 18REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 19REFERIRE LAORD DE URGENTA 88 27/09/2018
ART. 19REFERIRE LAORD DE URGENTA 88 27/09/2018 ART. 1
ART. 19REFERIRE LALEGE 85 25/06/2014
ART. 20REFERIRE LAORD DE URGENTA 88 27/09/2018
ART. 20REFERIRE LALEGE 85 25/06/2014 ART. 143
ART. 21REFERIRE LAORD DE URGENTA 88 27/09/2018 ART. 1
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 838 27/05/2009
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 504 07/10/2014
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 126
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 25REFERIRE LAORD DE URGENTA 88 27/09/2018
ART. 25REFERIRE LAORD DE URGENTA 88 27/09/2018 ART. 1
ART. 25REFERIRE LAORD DE URGENTA 88 27/09/2018 ART. 9
ART. 25REFERIRE LALEGE 85 25/06/2014
ART. 25REFERIRE LALEGE 85 25/06/2014 ART. 75
ART. 26REFERIRE LALEGE 113 08/07/2020
ART. 26REFERIRE LAORD DE URGENTA 88 27/09/2018
ART. 26REFERIRE LAORD DE URGENTA 88 27/09/2018 ART. 9
ART. 28REFERIRE LAORD DE URGENTA 88 27/09/2018 ART. 9
ART. 28REFERIRE LADECIZIE 766 15/06/2011
ART. 28REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 29REFERIRE LADECIZIE 465 23/09/2014
ART. 29REFERIRE LADECIZIE 438 08/07/2014
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 30REFERIRE LAORD DE URGENTA 88 27/09/2018 ART. 9
ART. 30REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 31REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 31REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Ionița Cochințu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 14 și ale art. IX alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul insolvenței și a altor acte normative, excepție ridicată de Societatea K.L.T. Co Industries – S.R.L. din comuna Filipeștii de Pădure, satul Dițești, județul Prahova, în Dosarul nr. 1.984/204/2019 al Judecătoriei Câmpina și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.894D/2019.2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 2.136D/2019, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. IX alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018, și în dosarele nr. 2.366D/2019 și nr. 3.106D/2019, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 14 și ale art. IX alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018, excepție ridicată de aceeași autoare în dosarele nr. 186/204/2019, nr. 2.625/204/2019 și nr. 4.394/204/2019 ale Judecătoriei Câmpina.4.Curtea, din oficiu, pune în discuție problema conexării dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.136D/2019, nr. 2.366D/2019 și nr. 3.106D/2019 la Dosarul nr. 1.894D/2019, care este primul înregistrat.5.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, având în vedere că prevederile criticate sunt norme de procedură care vizează aplicarea în timp a legii, iar, prin raportare la acest caracter, sunt de imediată aplicare. Totodată, cu privire la celelalte chestiuni referitoare la noțiunile de „termen“ și „prevederi“, arată că acestea au înțelesul din vorbirea curentă, iar aplicarea textelor legale care le cuprind ține de competența instituțiilor și autorităților abilitate în acest sens.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:6.Prin încheierile din 20 iunie 2019, 24 iunie 2019, 14 august 2019 și 23 octombrie 2019, pronunțate în dosarele nr. 1.984/204/2019, nr. 186/204/2019, nr. 2.625/204/2019 și nr. 4.394/204/2019, Judecătoria Câmpina a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 14 și ale art. IX alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul insolvenței și a altor acte normative.7.Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Societatea K.L.T. Co Industries – S.R.L. din comuna Filipeștii de Pădure, satul Dițești, județul Prahova, și este întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, coroborate cu cele ale Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență.8.În motivarea excepției de neconstituționalitate, în esență, se susține că dispozițiile art. IX alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018, prin care se statuează că termenele prevăzute la art. 75 alin. (3) și art. 143 alin. (1) și (3), precum și prevederile art. 75 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, astfel cum au fost modificate prin această ordonanță de urgență, se aplică și pentru cererile formulate în cadrul proceselor începute înainte de data intrării în vigoare a acesteia, inclusiv în cadrul proceselor nesoluționate până la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe de urgență, sunt în sine o excepție, de strictă interpretare, de la principiul neretroactivității legii, având în vedere că art. 15 alin. (2) din Constituție stabilește că legea dispune numai pentru viitor, iar art. 24 și art. 25 din Codul de procedură civilă reiterează principiul conform căruia procesele începute sunt guvernate de legea existentă la data debutului acestora.9.În acest context, se învederează că dispozițiile criticate utilizează două noțiuni, respectiv „termenele“ și „prevederile“, ceea ce înseamnă că legiuitorul nu a statuat aplicarea de plano a normelor la care face referire art. IX alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018, ci numai diferențiat, în sensul că în anumite situații sunt aplicabile numai termenele prevăzute în normele la care se face trimitere, iar în alte situații este aplicabil conținutul normelor la care se face trimitere. În ceea ce privește tratamentul creanțelor curente, din analiza cadrului legislativ în materie reiese că acesta este reglementat la art. 75 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, iar legiuitorul nu a prevăzut și posibilitatea executării silite a acestora în perioada de observație, ci numai în intervalul temporal care începe după confirmarea planului de reorganizare așa cum este reglementat de dispozițiile art. 143 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 85/2014, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018. Acest aspect reiese din faptul că în cuprinsul art. 75 alin. (4) teza a doua din Legea nr. 85/2014 se statuează că „prevederile art. 143 alin. (2) și (3) se vor aplica în mod corespunzător“, fiind excluse explicit trimiterile la dispozițiile art. 143 alin. (1) din aceeași lege. Însă, în cauzele deduse judecății, interpretarea dată normelor legale de către creditorul bugetar este aceea că, indiferent de data deschiderii procedurii insolvenței și de stadiul acesteia – perioada de observație sau reorganizare -, creanțele curente pot fi executate silit, urmând calea procedurii prevăzute de Codul de procedură fiscală.Posibilitatea executării silite a acestora în perioada de observație, ci numai în intervalul temporal care începe după confirmarea planului de reorganizare așa cum este reglementat de dispozițiile art. 143 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 85/2014, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018. Acest aspect reiese din faptul că în cuprinsul art. 75 alin. (4) teza a doua din Legea nr. 85/2014 se statuează că „prevederile art. 143 alin. (2) și (3) se vor aplica în mod corespunzător“, fiind excluse explicit trimiterile la dispozițiile art. 143 alin. (1) din aceeași lege. Însă, în cauzele deduse judecății, interpretarea dată normelor legale de către creditorul bugetar este aceea că, indiferent de data deschiderii procedurii insolvenței și de stadiul acesteia – perioada de observație sau reorganizare -, creanțele curente pot fi executate silit, urmând calea procedurii prevăzute de Codul de procedură fiscală.10.Față de această împrejurare, se apreciază că normele criticate, în formularea dată de către legiuitor sunt neconstituționale, deoarece: nu îndeplinesc cerințele de calitate a legii, întrucât lipsa de claritate lasă loc de interpretări, în ceea ce privește aplicarea de către autorități, iar lipsa de previzibilitate afectează cursul firesc al procedurilor de insolvență prevăzute de cadrul general în materie; încalcă principiul neretroactivității legii civile, aplicându-se și unor proceduri inițiate anterior intrării în vigoare; nesocotesc principiul egalității în drepturi și dreptul de proprietate prin instituirea posibilității executării silite individuale a unor creanțe bugetare în paralel cu procedura insolvenței, care este una colectivă și care se completează cu normele Codului de procedură civilă în virtutea cărora se desfășoară executarea silită, iar nu a celor cuprinse în Codul de procedură fiscală. Prin urmare, dispozițiile ordonanței de urgență în discuție nu ar trebui să producă efecte asupra procedurilor de insolvență inițiate anterior intrării acesteia în vigoare, ci numai în cazul celor ale căror cereri de deschidere a procedurii sunt înregistrate după această dată, cu atât mai mult dacă este vorba despre executarea silită a unor creanțe curente care a fost instituită prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018 și care, în procedura insolvenței, este limitată la bunurile libere de sarcini ce nu sunt necesare desfășurării activității curente. Orice altă interpretare conduce la negarea principiilor care stau la baza procedurilor de insolvență.11.Judecătoria Câmpina opinează că dispozițiile criticate sunt neconstituționale prin raportare la art. 1 alin. (5) din Constituție, întrucât nu îndeplinesc cerințele de claritate și previzibilitate necesare legii.12.Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.13.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:14.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.15.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum reiese din încheierile de sesizare, îl constituie dispozițiile art. I pct. 14 și ale art. IX alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul insolvenței și a altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 840 din 2 octombrie 2018.16.Curtea observă că ulterior sesizării Curții Constituționale cu prezenta excepție de neconstituționalitate, prin Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 15 mai 2020, au fost instituite măsuri în domeniul insolvenței (capitolul II: Măsuri sectoriale, secțiunea 8: Măsuri în domeniul insolvenței, art. 46-52). Astfel, la art. 47 alin. (1) din această lege s-a stabilit că „Pe durata stării de alertă se suspendă aplicabilitatea tezei finale a art. 5 pct. 72 și a tezei finale a art. 143 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, cu modificările și completările ulterioare“, norme legale ce sunt de imediată aplicare, astfel cum reiese din textul legii antereferite. De asemenea, prevederile art. I pct. 14 și ale art. IX din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018 au fost modificate, respectiv completate prin articolul unic pct. 10, 23 și 24 din Legea nr. 113/2020 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 88/2018 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul insolvenței și a altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 8 iulie 2020, în principiu fiind eliminată soluția legislativă vizată în mod concret prin critica de neconstituționalitate.17.Față de această împrejurare, având în vedere critica de neconstituționalitate, contextul în care aceasta a fost invocată, jurisprudența Curții Constituționale prin care se statuează că trebuie să se țină cont de voința reală a părții care a ridicat excepția de neconstituționalitate (Decizia nr. 775 din 7 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1006 din 18 decembrie 2006), Curtea urmează a analiza constituționalitatea dispozițiilor art. I pct. 14 și ale art. IX alin. (1) (cu referire la sintagma „se aplică și pentru cererile formulate în cadrul proceselor începute înainte de data intrării în vigoare a acesteia) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018, în forma criticată de autoarea excepției de neconstituționalitate, care au următorul cuprins:– Art. I pct. 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018:Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează: (…)14.La articolul 143, alineatele (1) și (3) se modifică și vor avea următorul cuprins:"Art. 143:(1)Dacă debitorul nu se conformează planului sau se acumulează noi datorii către creditorii din cadrul procedurii de insolvență, oricare dintre creditori sau administratorul judiciar poate solicita oricând judecătorului-sindic să dispună intrarea în faliment a debitorului. Cererea se judecă de urgență și cu precădere, în termen de 30 de zile de la înregistrarea acesteia la dosarul cauzei. Cererea va fi respinsă de către judecătorul-sindic în situația în care creanța nu este datorată, este achitată sau debitorul încheie o convenție de plată cu acest creditor. Pentru datoriile acumulate în perioada procedurii de insolvență care au vechime mai mare de 60 de zile se poate începe executarea silită.(…)(3)Titularul unei creanțe curente, certă, lichidă și exigibilă mai veche de 60 de zile și un cuantum peste valoarea-prag, poate solicita, oricând în timpul planului de reorganizare sau după îndeplinirea obligațiilor de plată asumate în plan, trecerea la faliment. Cererea se judecă de urgență și cu precădere, în termen de 30 de zile de la înregistrarea acesteia la dosarul cauzei. Cererea sa va fi respinsă de către judecătorul-sindic în situația în care creanța nu este datorată, este achitată sau debitoarea încheie o convenție de plată cu acest creditor.“;– Art. IX alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018: „(1) Termenele prevăzute la art. 75 alin. (3) și art. 143 alin. (1) și (3), precum și prevederile art. 75 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum au fost modificate prin prezenta ordonanță de urgență, se aplică și pentru cererile formulate în cadrul proceselor începute înainte de data intrării în vigoare a acesteia, inclusiv celor nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.“18.În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) privind principiul legalității în componenta referitoare la calitatea legii, ale art. 15 alin. (2) referitor la principiul neretroactivității legii civile, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 44 – Dreptul de proprietate, ale art. 45 – Libertatea economică, ale art. 53 – Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ale art. 135 – Economia și ale art. 115 – Delegarea legislativă. De asemenea, sunt menționate prevederile art. 1 privind protecția proprietății din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative și ale Codului de procedură civilă.19.Examinând excepția de neconstituționalitate, în ceea ce privește dispozițiile art. I pct. 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018, Curtea observă că pretinsa neconstituționalitate a acestora este formulată, în esență, din perspectiva interpretărilor date prevederilor Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, astfel cum au fost modificate și completate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018, coroborate cu cele ale Codului de procedură fiscală, de către autoritățile abilitate să recupereze creanțele bugetare provenite de la anumiți debitori care se află într-o anumită etapă temporală prevăzută de Legea nr. 85/2014, respectiv fie în perioada de observație, fie în perioada de reorganizare, fiecare în parte având anumite termene și proceduri după care se desfășoară și care sunt precizate în mod concret în lege sau este utilizată norma de trimitere.20.De altfel, neconstituționalitatea acestora este invocată în măsura în care prevederile art. 143 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, astfel cum au fost modificate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018, în conținutul redat la obiectul excepției de neconstituționalitate, sunt aplicabile și spețelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești, atât în ceea ce privește termenele procedurale stabilite prin acestea, cât și în ceea ce privește conținutul lor, cu precădere dispozițiile art. 143 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, potrivit cărora „pentru datoriile acumulate în perioada procedurii de insolvență care au vechime mai mare de 60 de zile se poate începe executarea silită“ și care, de principiu, se regăsesc și sunt aplicabile în procedura reorganizării judiciare.21.Față de această împrejurare, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. I pct. 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018 urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, întrucât aspectele învederate reprezintă, în realitate, o chestiune de interpretare a normelor legale, iar Curtea Constituțională se poate pronunța numai asupra conformității unui text de lege cu prevederile și principiile Constituției.22.În ceea ce privește conținutul și întinderea celor două noțiuni cuprinzătoare, respectiv interpretarea și aplicarea legii, Curtea Constituțională, în jurisprudența sa, a reținut că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conținutului său și o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanța de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009), în speța de față, cu privire la chestiuni ce țin de creanțele curente și creanțele bugetare, în funcție de natura lor și de cadrul legislativ aplicabil – fie procedura fiscală, fie procedura insolvenței, fie ambele coroborate.23.Printr-o jurisprudență constantă, Curtea Constituțională s-a pronunțat cu privire la competența exclusivă a instanțelor judecătorești de a soluționa probleme care țin de interpretarea și/sau aplicarea legii. Astfel, prin Decizia nr. 504 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, paragraful 14, Curtea s-a pronunțat în sensul că, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta asigură controlul de constituționalitate a legilor, a ordonanțelor Guvernului, a tratatelor internaționale și a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispozițiile și principiile Constituției. Așadar, nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte aplicarea și interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanței de judecată care judecă fondul cauzei, precum și, eventual, al instanțelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) și (3) din Constituție.24.Ca atare, față de această împrejurare, având în vedere că, în prezenta cauză, critica autoarei excepției de neconstituționalitate vizează modul de interpretare și aplicare a prevederilor criticate la speța dedusă judecății, excepția de neconstituționalitate având un asemenea obiect urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, întrucât asemenea critici nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată“, iar nu cu privire la modul de interpretare și aplicare a legii în concret la o cauză.25.În ceea ce privește prevederile art. IX alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018, Curtea observă că nemulțumirea autoarei excepției de neconstituționalitate constă în faptul că acestea dispun faptul că anumite prevederi ale Legii nr. 85/2014, respectiv termenele reglementate la art. 75 alin. (3) și art. 143 alin. (1) și (3), precum și normele art. 75 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, astfel cum această lege a fost modificată și completată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018, se aplică și pentru cererile formulate în cadrul proceselor începute înainte de data intrării în vigoare a ordonanței de urgență menționate. Astfel, acceptă că termenele stabilite prin această ordonanță de urgență pot fi utilizate și pentru soluționarea cererilor respective, însă, în ceea ce privește conținutul normelor la care se face trimitere, apreciază că acestea sunt neconstituționale în interpretarea dată de organele fiscale, care au aplicat procedura executării silite a creanțelor curente în perioada de observație, în condițiile în care, în realitate, aceasta este instituită de legiuitor pentru procedura de reorganizare, respectiv pentru o altă etapă a procedurii insolvenței, astfel cum este prevăzut prin art. I pct. 14 [cu referire la art. 143 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014] din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018.26.În acest context, Curtea observă că, astfel cum s-a arătat la obiectul excepției de neconstituționalitate, în dinamica legislativă în materie, prin Legea nr. 113/2020 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 88/2018 a fost eliminată sintagma „se aplică și pentru cererile formulate în cadrul proceselor începute înainte de data intrării în vigoare a acesteia“ din cuprinsul art. IX alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018, iar, în actuala redactare, soluția legislativă criticată nu mai subzistă, textul art. IX alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018 fiind, de altfel, modificat chiar în sensul arătat în motivarea autoarei excepției de neconstituționalitate.27.Față de această împrejurare, Curtea constată că, la data soluționării cauzei aflate pe rolul instanței de contencios constituțional, soluția legislativă în discuție nu mai este în vigoare și nu mai continuă să producă efecte juridice, întrucât normele legale adoptate ulterior acestora sunt norme de procedură de imediată aplicare, având în vedere caracterul special al acestora, care derogă de la dreptul comun.28.De asemenea, Curtea reține că, potrivit prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia“. Raportat la aceste prevederi legale, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea a stabilit că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare. Prin urmare, dispozițiile art. IX alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018, cu referire la sintagma „se aplică și pentru cererile formulate în cadrul proceselor începute înainte de data intrării în vigoare a acesteia“, nu se circumscriu sensului Deciziei Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, iar criticile de neconstituționalitate au rămas fără obiect.29.Or, excepția de neconstituționalitate trebuie să fie utilă pentru soluționarea litigiului în cadrul căruia a fost ridicată și trebuie să fie de natură a produce un efect concret asupra desfășurării procesului, cerința relevanței fiind expresia utilității pe care soluționarea excepției invocate o are în cadrul rezolvării litigiului dintre părți (Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014, paragrafele 15 și 16, sau Decizia nr. 465 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 29 octombrie 2014, paragraful 20). Prin urmare, având în vedere situația de fapt și de drept în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, urmată de evenimentele legislative mai sus menționate ce au avut loc ulterior sesizării Curții Constituționale, eventuala admitere a excepției de neconstituționalitate nu ar avea nicio consecință în ceea ce privește efectivitatea deciziei instanței de contencios constituțional prin prisma prevederilor art. 147 alin. (4) din Constituție, care dispun că Parlamentul sau Guvernul, după caz, este îndrituit să pună de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției, având în vedere că legiuitorul, în cadrul procesului legislativ de aprobare a ordonanței de urgență, în temeiul art. 61 alin. (1) din Constituție, coroborat cu art. 115 alin. (7), potrivit căruia „Ordonanțele cu care Parlamentul a fost sesizat se aprobă sau se resping printr-o lege […]“, deja a eliminat soluția legislativă criticată, iar examinarea constituționalității normelor criticate ar transforma, în mod nepermis, controlul pe calea excepției de neconstituționalitate într-un control abstract.30.În acest context, având în vedere că soluția legislativă criticată a fost eliminată între momentul sesizării Curții Constituționale și cel al pronunțării instanței de contencios constituțional, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. IX alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018, cu referire la sintagma „se aplică și pentru cererile formulate în cadrul proceselor începute înainte de data intrării în vigoare a acesteia“, urmează a fi respinsă, ca devenită inadmisibilă, în virtutea prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, mai sus redate.31.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1.Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul insolvenței și a altor acte normative, excepție ridicată de Societatea K.L.T. Co Industries – S.R.L. din comuna Filipeștii de Pădure, satul Dițești, județul Prahova, în dosarele nr. 1.984/204/2019, nr. 186/204/2019, nr. 2.625/204/2019 și nr. 4.394/204/2019 ale Judecătoriei Câmpina.2.Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. IX alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul insolvenței și a altor acte normative (cu referire la sintagma „se aplică și pentru cererile formulate în cadrul proceselor începute înainte de data intrării în vigoare a acesteia“), excepție ridicată de aceeași autoare în aceleași dosare ale aceleiași instanțe.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Câmpina și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 16 februarie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Ionița Cochințu

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x