DECIZIA nr. 268 din 22 aprilie 2021

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 118 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Ioan Mihai Tănase în Dosarul nr. 2.169/105/2018 al Tribunalului Prahova – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.162/2018. … 2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.  … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca nefondată, a excepției de neconstituționalitate și arată că, practic, în speță, nu este vorba despre o restrângere a unor drepturi și libertăți, ci despre sancționarea unui comportament neconform legii. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea din 10 iulie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 2.169/105/2018, Tribunalul Prahova – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 118 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Ioan Mihai Tănase într-o cauză civilă având ca obiect anularea unui act administrativ, în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliție al Județului Prahova – Serviciul rutier. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că prevederile art. 118 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 contravin dispozițiilor art. 53 din Constituția României, întrucât nepredarea permisului de conducere nu este o contravenție incriminată, ca atare, de către legiuitor, astfel că nu poate exista o sancțiune principală și complementară pentru nepredarea permisului. De altfel, arată că predarea permisului, ca obligație legală, este independentă de suspendarea dreptului de a conduce. Menționează că sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce vehicule pe drumurile publice nu este condiționată de predarea permisului, ci își produce efectele oricum, fie că se predă, fie că nu se predă permisul. În aceste condiții, apreciază că majorarea unei sancțiuni complementare cu 30 de zile de suspendare este nejustificată, disproporționată în raport cu inexistența unei sancțiuni contravenționale principale, deci neconstituțională în sensul prevăzut de art. 53 alin. (2) din Constituție. Susține, așadar, că o faptă (nepredarea permisului) neincriminată contravențional sau penal nu poate fi sancționată contravențional ori penal, așa cum arată și principiul de drept nulla poena sine lege (nicio pedeapsă fără lege). … 6.Tribunalul Prahova – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, instanța de judecată arată că textul criticat nu prevede o altă sancțiune complementară sau o agravare a celei deja aplicate, ci introduce o sancțiune specifică, cu rol de constrângere a contravenientului de a preda permisul de conducere, în condițiile în care, prin exercitarea plângerii contravenționale, acesta este restituit titularului până la soluționarea definitivă a plângerii sale, ca expresie a prezumției de nevinovăție de care acesta beneficiază. Sancțiunea este justificată, având în vedere că în lipsa acesteia sancțiunea complementară aplicată inițial ar fi lipsită de conținut, în condițiile în care cel sancționat ar refuza să predea permisul de conducere sau ar exercita, în mod repetat, plângeri contravenționale împotriva aceluiași proces-verbal de contravenție, așa acum este, de altfel, cazul în prezenta speță. Prin urmare, instanța consideră că în cauză nu este vorba despre restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, în sensul prevăzut de art. 53 din Constituție, ci despre sancționarea comportamentului ulterior al celui vizat de obligația de a preda permisul de conducere într-un anumit termen, după ce procesul-verbal a rămas definitiv și a dobândit un caracter executoriu, conform art. 37 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001. … 7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 8.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:9.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.  … 10.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 118 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, care, la data sesizării Curții Constituționale, prevedeau că „Neprezentarea contravenientului în termenul prevăzut la alin. (4), în mod nejustificat, atrage majorarea cu 30 de zile a duratei de suspendare a exercitării dreptului de a conduce.“ Curtea reține că alin. (4) al art. 118, la care face trimitere textul criticat din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, prevede că „În termen de 15 zile de la data pronunțării hotărârii judecătorești prin care instanța a respins plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției, contravenientul este obligat să se prezinte la serviciul poliției rutiere care îl are în evidență pentru a preda permisul de conducere.“ … 11.Curtea observă că, ulterior sesizării sale, prevederile art. 118 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 au fost modificate și completate prin art. I pct. 5 din Legea nr. 152/2019 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 21/2014 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, precum și pentru completarea Ordonanței Guvernului nr. 81/2000 privind inspecția tehnică periodică a vehiculelor înmatriculate sau înregistrate în România, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 26 iulie 2019, astfel încât, în prezent, soluția legislativă criticată din art. 118 alin. (5) se regăsește în cuprinsul art. 118 alin. (7) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, cu un conținut normativ similar, și anume „În cazul în care contravenientul nu predă permisul de conducere în termenul prevăzut la alin. (4), durata de suspendare a exercitării dreptului de a conduce se majorează de drept cu 30 de zile, fără îndeplinirea vreunei alte formalități.“ … 12.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 53 referitoare la Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. … 13.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autorul acesteia deduce neconstituționalitatea art. 118 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 din împrejurarea că nepredarea permisului de conducere nu este o contravenție incriminată, ca atare, de către legiuitor, astfel încât nu pot exista o sancțiune principală și una complementară pentru nepredarea permisului. În contextul criticilor formulate, Curtea arată că art. 5 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, face mențiunea potrivit căreia sancțiunile contravenționale sunt principale și complementare. Acestea sunt enumerate la art. 5 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, completându-se, potrivit alin. (4) al aceluiași articol, cu cele prevăzute în acte normative speciale, printre care și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002. Așadar, potrivit Ordonanței Guvernului nr. 2/2001, sunt două mari categorii de sancțiuni contravenționale, și anume sancțiuni contravenționale prevăzute de reglementarea-cadru și sancțiuni contravenționale prevăzute de alte acte normative.  … 14.Raportat la materia analizată, Curtea reține că, potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002, în cazul în care constată încălcări ale normelor rutiere, agentul constatator încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, care va cuprinde în mod obligatoriu, printre altele, sancțiunea contravențională complementară aplicată și/sau măsura tehnico-administrativă dispusă. Art. 96 alin. (2) lit. b) din același act normativ prevede, ca sancțiune complementară, suspendarea exercitării dreptului de a conduce, pe timp limitat. De asemenea, potrivit art. 2 pct. 5 din capitolul I din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 876 din 26 octombrie 2006, reținerea permisului de conducere reprezintă o măsură tehnico-administrativă dispusă de poliția rutieră constând în ridicarea documentului din posesia unei persoane și păstrarea lui la sediul poliției rutiere până la soluționarea cauzei care a determinat aplicarea acestei măsuri. În conformitate cu prevederile art. 97 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, măsura reținerii permisului de conducere se dispune de polițistul rutier, de regulă, odată cu constatarea faptei, eliberându-se titularului o dovadă înlocuitoare cu sau fără drept de circulație. Perioada în care titularul permisului de conducere nu are dreptul de a conduce un autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai se consideră perioadă de suspendare a exercitării dreptului de a conduce.  … 15.Curtea precizează că, potrivit art. 118 alin. (1),(2) și (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competență a fost constatată fapta, iar plângerea suspendă executarea amenzilor și a sancțiunilor contravenționale complementare de la data înregistrării acesteia până la data pronunțării hotărârii judecătorești. În termen de 15 zile de la data pronunțării hotărârii judecătorești prin care instanța a respins plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției, contravenientul este obligat să se prezinte la serviciul poliției rutiere care îl are în evidență pentru a preda permisul de conducere. … 16.În acest sens, prin Decizia nr. 666 din 12 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 30 ianuarie 2015, spre exemplu, Curtea a reținut că obligația de predare a permisului de conducere în termen de 15 zile de la pronunțarea hotărârii prin care instanța a respins plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției reprezintă opțiunea legiuitorului, în scopul reducerii pericolului social rezultat din săvârșirea unei contravenții constatate prin hotărâre judecătorească definitivă. O asemenea opțiune este justificată obiectiv și proporțional în raport cu exigența executării cu celeritate a sancțiunii contravenționale aplicate pentru încălcarea regulilor privind circulația pe drumurile publice, reguli menite să asigure desfășurarea în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, precum și a mediului. Potrivit art. 109 alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, „Prevederile prezentei ordonanțe de urgență referitoare la contravenții se completează cu cele ale Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, dacă prin prezenta ordonanță de urgență nu se dispune altfel.“, iar în aceste condiții Curtea a statuat că, în cazul exercitării căii de atac prevăzute de lege, termenul de 15 zile curge de la momentul pronunțării hotărârii de către instanța judecătorească învestită cu soluționarea apelului. Cunoașterea momentului și a soluției definitive pronunțate de instanța judecătorească cu privire la plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției, fapt de care depinde îndeplinirea obligației legate de predare a permisului de conducere, ține de diligența părții implicate într-un asemenea proces, de vreme ce prevederile art. 10 alin. (1) din Codul de procedură civilă stabilesc că, în cadrul procesului civil, părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să își probeze pretențiile și apărările, să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia. … 17.Curtea subliniază, totodată, că prin Decizia nr. 8 din 19 martie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 501 din 19 iunie 2018, instanța supremă a reținut că prin Decizia de inadmisibilitate pronunțată în data de 7 decembrie 1999, în Cauza Michel Pewinski împotriva Franței, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a statuat că suspendarea dreptului de a conduce reprezintă o măsură care are la bază o prezumție de vinovăție a conducătorului auto, având caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscul potențial pe care-l prezintă pentru participanții la trafic un conducător auto care încalcă regulile de circulație rutieră. În jurisprudența CEDO, astfel de sancțiuni care au privit limitarea sau înlăturarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, indiferent de calificarea lor în dreptul intern, prin gradul lor de gravitate și prin caracterul lor punitiv și descurajant, au fost asemănate unei pedepse penale, supusă controlului instanței de judecată (cauzele Maszni împotriva României, Malige împotriva Franței sau Nilsson împotriva Suediei). În decizia precitată, s-a învederat faptul că principiile constituționale impun ca legiuitorul să aibă competența exclusivă de a reglementa faptele care au gradul de pericol social al unei contravenții și sancțiunile aplicabile acestora, revenind autorităților administrative competența de a aplica în concret respectivele dispoziții legale. Reglementarea de către legiuitor a aplicării obligatorii, împreună cu sancțiunea principală, a sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce nu este lăsată însă la aprecierea organului constatator, fiind consecința legăturii directe în care se află cu fapta sancționată și a pericolului social sporit al acesteia. În consecință, o atare reglementare asigură ocrotirea unor valori sociale de o însemnătate sporită, precum viața, integritatea fizică și sănătatea participanților la traficul rutier, proprietatea publică și privată și mediul înconjurător (în acest sens, este Decizia Curții Constituționale nr. 854 din 18 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 835 din 12 decembrie 2012). Așadar, având ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege, sancțiunile contravenționale complementare reglementate de art. 96 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, în speță fiind vorba de suspendarea exercitării dreptului de a conduce, pe timp limitat, corespund unei necesități primordiale privind interesele siguranței rutiere (Decizia Curții Constituționale nr. 427 din 7 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 356 din 23 mai 2011). … 18.În acest context, Curtea consideră că sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă limitată de timp, precum și majorarea cu 30 de zile a duratei de suspendare a exercitării acestui drept constituie o veritabilă măsură disuasivă, ce are ca scop preîntâmpinarea săvârșirii unor noi fapte de natură contravențională, precum și protejarea participanților la traficul pe drumurile publice împotriva pericolului social corespunzător comiterii lor. Aceasta întrucât permisul de conducere conferă, până la ridicarea sa, dreptul persoanei care îl posedă de a conduce și, tocmai de aceea, suspendarea dreptului de a conduce, în cazurile limitate și concrete, începe să curgă de la data la care permisul a fost predat autorităților competente. Aplicarea de către legiuitor a sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce, pe timp limitat, precum și majorarea acestei suspendări cu 30 de zile dacă titularul permisului de conducere nu se prezintă la serviciul poliției rutiere pentru predarea permisului de conducere în termenul de 15 zile de la data pronunțării hotărârii judecătorești prin care instanța a respins plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției, ipoteză prevăzută de art. 118 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, criticat în speță, reprezintă consecința legăturii directe în care se află cu fapta sancționată și a pericolului social sporit al acesteia. Prin urmare, instituirea unor sancțiuni pentru încălcarea unor norme imperative stabilite de lege, în speță nerespectarea de către contravenient a obligației de a se prezenta la serviciul poliției rutiere pentru a preda permisul de conducere în ipoteza mai sus menționată, este pe deplin justificată din perspectiva interesului general ocrotit, un atare comportament fiind de natură a pune în pericol siguranța circulației pe drumurile publice, precum și viața, integritatea corporală și sănătatea persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public. Conducerea pe drumurile publice a oricăror vehicule trebuie să se facă în concordanță cu normele legale instituite pentru a proteja viața, sănătatea și bunurile persoanelor care participă la trafic. … 19.În fine, în jurisprudența sa, cu titlu exemplificativ fiind Decizia nr. 125 din 28 februarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 587 din 17 iulie 2019, Curtea a observat că dispozițiile art. 53 alin. (2) din Constituție se referă la condițiile în care este permisă restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale. Or, dreptul de a conduce pe drumurile publice nu este un drept fundamental consacrat de Constituție și, prin urmare, nici suspendarea exercitării dreptului de a conduce un autovehicul pe drumurile publice, pentru un anumit număr de zile, nu se poate încadra în ipoteza normativă a art. 53 din Constituție, care are în vedere restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți de natură constituțională. … 20.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ioan Mihai Tănase în Dosarul nr. 2.169/105/2018 al Tribunalului Prahova – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. 118 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, în redactarea anterioară modificării și completării prin Legea nr. 152/2019, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Prahova – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 22 aprilie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește