DECIZIA nr. 268 din 17 mai 2022

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Maria Eleonora Centea.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31^1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, excepție ridicată de Gabriel Sandu în Dosarul nr. 2.607/1/2017 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.131D/2018. … 2.La apelul nominal se prezintă personal autorul excepției, asistat de avocatul Mircea Victor Daniel Chitic, având împuternicire avocațială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul avocatului autorului excepției, care solicită admiterea acesteia. Arată, astfel, că dispozițiile art. 31^1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum și cele ale art. 344 alin. (1) din Codul de procedură penală – raportate la dispozițiile art. 40 din Codul de procedură penală, ale art. 29 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție și ale art. 31 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 304/2004 – încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în fața legii, ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, ale art. 124 referitor la înfăptuirea justiției, precum și prevederile art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil și ale art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în măsura în care permit ca desemnarea judecătorului de cameră preliminară să nu fie făcută prin tragere la sorți din cadrul unui complet de judecată specializat, anterior desemnat în mod aleatoriu, având în vedere condițiile cerute de lege pentru judecarea infracțiunilor de corupție. Invocă în acest sens Decizia Curții Constituționale nr. 417 din 3 iulie 2019. Susține că din considerentele deciziei menționate rezultă, în mod logic, că în cauzele de corupție care sunt de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție se impune tragerea la sorți a unui complet specializat, urmată de tragerea la sorți, din cadrul respectivului complet, a unui judecător de cameră preliminară – la rândul lui specializat. … 4.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31^1 din Legea nr. 304/2004, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile stabilite de prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale. În acest sens, arată că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată în cursul judecății pe fond a cauzei, astfel că textul de lege criticat, care vizează procedura de cameră preliminară, nu are legătură cu soluționarea cauzei. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:5.Prin Încheierea din 4 decembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 2.607/1/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31^1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. Excepția a fost ridicată de Gabriel Sandu într-o cauză având ca obiect trimiterea în judecată a inculpaților pentru săvârșirea unor infracțiuni prevăzute și pedepsite de dispozițiile Legii nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție. … 6.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 31^1 din Legea nr. 304/2004 încalcă principiile fundamentale privind legalitatea, egalitatea în fața legii, accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil, înfăptuirea justiției și dreptul la un recurs efectiv. Consideră că judecătorul de cameră preliminară care a analizat probatoriul și a dispus excluderea unor probe obținute în mod nelegal în cursul urmăririi penale nu mai poate face parte din completul de judecată care urmează să judece în fond respectiva cauză, atâta vreme cât acesta a intrat în contact direct cu probele a căror excludere a dispus-o și, în consecință, judecata acestuia este influențată de elementele de fapt de care a luat cunoștință cu prilejul verificării legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Susține că doar în acest mod garanțiile impuse prin Decizia Curții Constituționale nr. 22 din 18 ianuarie 2018 pot deveni efective și concrete. Astfel, prin decizia menționată, paragraful 23, Curtea a reținut că, deși excluderea juridică a probelor obținute în mod nelegal din procesul penal apare ca fiind o garanție suficientă a drepturilor fundamentale anterior menționate, această garanție este una pur teoretică, în lipsa îndepărtării efective a mijloacelor de probă obținute în mod nelegal din dosarul cauzei. Or, dacă menținerea acestora în dosar, pe parcursul soluționării eventualelor căi ordinare și extraordinare de atac ce pot fi invocate, nu poate produce decât același efect cognitiv contradictoriu, de natură a afecta procesul formării convingerii dincolo de orice îndoială rezonabilă a completului de judecată învestit cu soluționarea cauzei, referitoare la vinovăția sau nevinovăția inculpatului, cu atât mai mult menținerea în completul de judecată a judecătorului care a luat cunoștință de probatoriile excluse poate fi de natură a influența hotărârea instanței care urmează să judece respectiva speță. De asemenea, citează paragraful 28 din Decizia Curții Constituționale nr. 22 din 18 ianuarie 2018. Față de toate aceste aspecte, autorul excepției consideră că menținerea în completul de judecată a judecătorului care a intrat în contact direct și nemijlocit cu probele a căror nulitate a constatat-o constituie premisa unei încălcări a principiilor din Constituție și din Convenție invocate. Cu privire la calitatea legii, arată că aceasta presupune ca în procesul de elaborare a actelor normative să fie îndeplinite două condiții, și anume accesibilitatea și previzibilitatea. Cele două noțiuni sunt utilizate atât în cadrul controlului exercitat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cât și în cadrul controlului efectuat de Curtea Constituțională, aceasta din urmă făcând trimitere, în repetate cazuri, la jurisprudența Curții de la Strasbourg. Astfel, arată că norma criticată este insuficient de accesibilă, precisă și previzibilă, în sensul avut în vedere de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în numeroase cauze referitoare la statul român, printre care se numără și Hotărârea din 7 februarie 2008, pronunțată în Cauza Arsenovici împotriva României, prin care Curtea de la Strasbourg a statuat că principiul legalității presupune existența unor norme de drept intern suficient de accesibile, precise și previzibile în ceea ce privește aplicarea lor. … 7.De asemenea, autorul excepției susține, în esență, că dispozițiile art. 3 alin. (3) și (6) și ale art. 346 alin. (7) din Codul de procedură penală încalcă principiile fundamentale privind legalitatea, egalitatea în fața legii, accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil, înfăptuirea justiției și dreptul la un recurs efectiv, în măsura în care permit menținerea în completul de judecată pe fond a judecătorului de cameră preliminară care a luat cunoștință de probatoriile excluse pentru motive de nelegalitate. În acest sens, arată că, prin Decizia nr. 663 din 11 noiembrie 2014, paragraful 19, Curtea Constituțională a reținut că – în ceea ce privește posibilitatea judecătorului de cameră preliminară competent să se pronunțe asupra legalității trimiterii în judecată de a exercita, potrivit art. 346 alin. (7) din Codul de procedură penală, și funcția de judecată în cauză – o astfel de competență nu este de natură a afecta dispozițiile constituționale referitoare la dreptul la un proces echitabil, deoarece, dimpotrivă, este în interesul înfăptuirii actului de justiție ca același judecător care a verificat atât competența și legalitatea sesizării, cât și legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, să se pronunțe și pe fondul cauzei. Autorul excepției consideră însă că Decizia nr. 663 din 11 noiembrie 2014 a fost nuanțată, dacă nu chiar modificată parțial de Decizia nr. 22 din 18 ianuarie 2018. Apreciază, totuși, că poate fi folosit raționamentul expus în aceeași Decizie nr. 663 din 11 noiembrie 2014, prin care Curtea a constatat caracterul constituțional al dispozițiilor art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) teza finală din Codul de procedură penală, potrivit cărora în cazul procedurii referitoare la soluționarea plângerilor împotriva soluțiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată, admițând plângerea, judecătorul de cameră preliminară trimite dosarul spre repartizare aleatorie. Această soluție ar fi de natură să evite posibilitatea ca un judecător care a luat contact în mod direct cu probe excluse din dosar pentru motive de nelegalitate să judece în fond aceeași cauză, situație în care este imposibil ca opinia sa finală, la sfârșitul cercetării judecătorești, să nu fi fost influențată, chiar și numai în parte, de probele declarate nule cu care a luat contact în faza camerei preliminare. Susține că numai în acest mod poate fi consacrat și întărit principiul separării funcțiilor judiciare, cu atât mai mult cu cât, cel puțin la nivel formal, „funcția de verificare a legalității trimiterii ori netrimiterii în judecată“ și „funcția de judecată“ sunt distinct prevăzute de dispozițiile art. 3 alin. (1) din Codul de procedură penală, chiar dacă această soluție este mai apropiată de forma inițială a codului, care instituia de plano o incompatibilitate a exercitării de către aceeași persoană a funcției de judecător de cameră preliminară și de judecător de fond în aceeași cauză. Astfel, fără a intra sub „tirania aparenței“ – așa cum a definit doctrina prezumția lipsei de imparțialitate a judecătorului de cameră preliminară în activitatea sa de judecare a fondului -, consideră că cel puțin în situația particulară în care judecătorul de cameră preliminară a intrat în contact cu probe de a căror existență judecătorul de fond nu trebuie să știe pentru a judeca imparțial cauza, judecătorul de cameră preliminară nu poate fi una și aceeași persoană cu judecătorul de fond, ceea ce ar da efectivitate principiului separației funcțiilor judiciare. … 8.Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală, contrar dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu șia exprimat opinia asupra temeiniciei excepției de neconstituționalitate. … 9.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare, dispozițiile art. 31^1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, dispoziții introduse prin prevederile art. I pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 3/2014 pentru luarea unor măsuri de implementare necesare aplicării Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru implementarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 7 februarie 2014. Din considerentele încheierii de sesizare și din notele scrise ale autorului excepției, depuse în motivarea criticii, reiese însă că aceasta privește dispozițiile art. 31^1 din Legea nr. 304/2004, precum și ale art. 3 alin. (3) și (6) și ale art. 346 alin. (7) din Codul de procedură penală. Prevederile art. 3 alin. (3) din Codul de procedură penală au fost modificate prin dispozițiile art. II pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum și pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 23 mai 2016. Dispozițiile art. 3 alin. (6) din Codul de procedură penală au fost modificate prin prevederile art. 102 pct. 2 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013, iar prevederile art. 346 alin. (7) din Codul de procedură penală au fost introduse prin dispozițiile art. 102 pct. 223 din Legea nr. 255/2013. Textele de lege criticate au următorul cuprins:– Art. 31^1 din Legea nr. 304/2004: „Procedura de judecată în cameră preliminară se desfășoară de un judecător din completul prevăzut la art. 31 alin. (1) lit. a).“; … – Art. 3 alin. (3) și (6) din Codul de procedură penală: (3)În desfășurarea aceluiași proces penal, exercitarea unei funcții judiciare este incompatibilă cu exercitarea unei alte funcții judiciare, cu excepția celei prevăzute la alin. (1) lit. c), care este compatibilă cu funcția de judecată, mai puțin când se dispune începerea judecății potrivit art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c). […](6)Asupra legalității actului de trimitere în judecată și probelor pe care se bazează acesta, precum și asupra legalității soluțiilor de netrimitere în judecată se pronunță judecătorul de cameră preliminară, în condițiile legii.; … – Art. 346 alin. (7) din Codul de procedură penală: „(7) Judecătorul de cameră preliminară care a dispus începerea judecății exercită funcția de judecată în cauză.“ …  … 13.În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în fața legii, ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, ale art. 124 referitor la înfăptuirea justiției, precum și a prevederilor art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil și ale art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 14.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că nu poate primi susținerile autorului acesteia, făcute în ședința publică, prin care a extins obiectul excepției, formulând noi critici cu privire la dispozițiile art. 31^1 din Legea nr. 304/2004, precum și ale art. 3 alin. (3) și (6) și ale art. 346 alin. (7) din Codul de procedură penală și, respectiv, aducând critici de neconstituționalitate și cu privire la dispozițiile art. 344 alin. (1) din Codul de procedură penală – raportate la prevederile art. 40 din Codul de procedură penală, ale art. 29 din Legea nr. 78/2000 (pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000) și ale art. 31 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 304/2004, întrucât acestea au fost formulate ulterior sesizării Curții în prezenta cauză. Astfel, potrivit prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești […]“, alin. (4) din același text de lege stabilind că „Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți […]“. Așadar, instanța de contencios constituțional nu poate hotărî asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate direct în fața sa, întrucât s-ar încălca prevederile art. 29 alin. (1) și (4) din Legea nr. 47/1992. O extindere a obiectului excepției de către instanța de contencios constituțional ar echivala cu sesizarea din oficiu a Curții Constituționale, ceea ce depășește cadrul stabilit de Legea nr. 47/1992. … 15.Totodată, Curtea constată că, în Dosarul nr. 2.607/1/2017 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală, autorul excepției a ridicat, anterior, și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 346 alin. (3) lit. b) din Codul de procedură penală, excepție respinsă, ca inadmisibilă, prin Decizia Curții Constituționale nr. 606 din 16 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 7 ianuarie 2021. … 16.Pentru a pronunța această soluție, în cuprinsul deciziei mai sus menționate, paragrafele 14-17, Curtea Constituțională a reținut că, prin Decizia nr. 22 din 18 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 26 februarie 2018, a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 102 alin. (3) din Codul de procedură penală și a constatat că acestea sunt constituționale în măsura în care prin sintagma „excluderea probei“, din cuprinsul lor, se înțelege și eliminarea mijloacelor de probă din dosarul cauzei. Curtea a observat că, după pronunțarea acestei decizii, legiuitorul nu a intervenit, în temeiul prevederilor art. 147 alin. (1) din Legea fundamentală, pentru a pune de acord prevederile declarate neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Așa fiind, Curtea a constatat că autorul excepției, prin modul de formulare a criticilor de neconstituționalitate, încearcă în fapt compensarea lipsei de diligență a legiuitorului, prin pronunțarea unei noi decizii de admitere. … 17.În aceste condiții, referitor la neintervenția legiuitorului în sensul punerii de acord a prevederilor declarate neconstituționale cu dispozițiile Constituției, Curtea a reținut că, potrivit prevederilor art. 147 alin. (4) din Legea fundamentală, deciziile pronunțate de Curtea Constituțională sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor, având aceleași efecte pentru toate autoritățile publice și toate subiectele individuale de drept. Decizia prin care Curtea Constituțională, în exercitarea controlului concret, a posteriori, admite sesizarea de neconstituționalitate este obligatorie și produce efecte erga omnes, determinând obligația legiuitorului, potrivit dispozițiilor art. 147 alin. (1) din Constituție, de a pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Legii fundamentale. Termenul în care trebuie îndeplinită obligația constituțională este de 45 de zile, consecința nerespectării sale fiind încetarea efectelor juridice ale dispozițiilor din legile sau ordonanțele constatate ca fiind neconstituționale în vigoare la data efectuării controlului și suspendate de drept pe durata termenului constituțional. Or, dată fiind natura omisiunii legislative relevate în cauză, Curtea a apreciat că nu are competența de a complini acest viciu normativ, întrucât și-ar depăși atribuțiile legale, acționând în sfera exclusivă de competență a legiuitorului primar sau delegat. În consecință, ținând seama de dispozițiile constituționale ale art. 142 alin. (1), potrivit cărora „Curtea Constituțională este garantul supremației Constituției“, și de cele ale art. 1 alin. (5), potrivit cărora „în România, respectarea […] legilor este obligatorie“, Curtea a subliniat că legiuitorul are obligația de a reglementa, în sensul punerii de acord a prevederilor declarate neconstituționale cu dispozițiile Constituției, pasivitatea acestuia fiind de natură să determine apariția unor situații de incoerență și instabilitate, contrare principiului securității raporturilor juridice în componenta sa referitoare la claritatea și previzibilitatea legii (a se vedea Decizia nr. 392 din 6 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 30 iunie 2017, paragrafele 51, 56 și 57, și Decizia nr. 163 din 26 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 729 din 12 august 2020). … 18.Curtea constată că, mutatis mutandis, considerentele care au fundamentat această soluție își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză, astfel că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31^1 din Legea nr. 304/2004, precum și ale art. 3 alin. (3) și (6) și ale art. 346 alin. (7) din Codul de procedură penală este inadmisibilă. … 19.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31^1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum și ale art. 3 alin. (3) și (6) și ale art. 346 alin. (7) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Gabriel Sandu în Dosarul nr. 2.607/1/2017 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 17 mai 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
pentru prof. univ. dr. VALER DORNEANU,în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, semnează
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Oana-Cristina Puică

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește