DECIZIA nr. 267 din 22 aprilie 2021

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 12 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Societatea Alcadibo Trading – S.A. cu sediul în Pitești, județul Argeș, în Dosarul nr. 18.561/280/2017 al Judecătoriei Pitești – Secția civilă. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.156D/2018. … 2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.  … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, context în care arată că aspectele învederate vizează strict o problemă de interpretare a legii. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea din 22 iunie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 18.561/280/2017, Judecătoria Pitești – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 12 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Societatea Alcadibo Trading – S.A. cu sediul în Pitești, județul Argeș, într-o cauză civilă având ca obiect o contestație la executare silită formulată de Societatea Alcadibo Trading – S.A. cu privire la măsura complementară a confiscării unor sume de bani, aplicată în baza unui proces-verbal de contravenție. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține că prevederile art. 12 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 sunt neconstituționale în măsura în care sintagma „se va aplica aceasta“ din cuprinsul reglementării criticate nu privește și executarea sancțiunii, întrucât astfel se creează o situație discriminatorie între persoanele care se găsesc în aceeași situație de contravenienți, dar care beneficiază de tratament juridic diferit, în funcție de anumite condiții subiective și aleatorii. Susține astfel că în măsura în care sintagma „se va aplica aceasta“ nu privește și executarea sancțiunii, aceasta limitându-se strict și textual numai la aplicarea acesteia de către organul constatator, se creează o discriminare vădită și nejustificată privind situația celui față de care a fost luată măsura sancționării contravenționale, sancțiunea nu a fost executată, dar se pune în executare, iar ulterior fapta contravențională prevede o sancțiune mai ușoară. În acest sens invocă considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 228/2007 prin care s-a constatat neconstituționalitatea sintagmei „nu se mai sancționează“ din cuprinsul art. 12 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 și apreciază că raționamentul instanței de contencios constituțional reținut în considerentele deciziei precitate este valabil și în prezenta cauză, în sensul că și în cazul contravențiilor săvârșite sub imperiul legii vechi, care prevedea o sancțiune mai grea, fapta trebuie analizată prin raportare la momentul intrării în vigoare a acesteia și la stadiul derulării cauzei și trebuie privită atât sub aspectul săvârșirii și constatării acesteia, cât și sub aspectul aplicării și executării sancțiunii. Din acest punct de vedere susține că și sintagma „se va aplica aceasta“ trebuie înțeleasă în sensul că, prin intrarea în vigoare a legii care prevede o sancțiune contravențională mai ușoară, sancțiunile aplicate sub imperiul legii vechi, dar neexecutate sau aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a noii legi, se execută în forma prevăzută de legea nouă. Învederează faptul că așa cum a reținut Curtea Constituțională în jurisprudența sa, efectele legii noi se aplică tuturor sancțiunilor contravenționale aplicate și neexecutate până la data intrării sale în vigoare. A reduce aplicarea legii noi, care sancționează mai ușor fapta, doar la situația neaplicării sancțiunii echivalează cu deturnarea intenției legiuitorului asupra efectelor pe care legea contravențională mai favorabilă le are asupra sancțiunilor aplicate și neexecutate până la data intrării în vigoare a noului act normativ. Așa fiind, consideră că pentru a fi respectate dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție, o sancțiune aplicată în baza unei legi pentru o faptă care ulterior este sancționată cu o sancțiune mai ușoară printrun nou act normativ urmează să fie executată în varianta prevăzută de legea nouă, chiar dacă procedura de executare a acesteia a început. … 6.Judecătoria Pitești – Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată, chiar inadmisibilă, întrucât se aduce în discuție o chestiune de drept ce reprezintă mai mult o problemă de interpretare a legii in concreto, la speța pendinte dedusă judecății, de către judecătorul cauzei în cadrul controlului de jurisdicție cu care a fost învestit. Susține, de asemenea, că aspectele invocate nu reprezintă strict o problemă de viciu de neconstituționalitate, întrucât instanța de fond este suverană să aprecieze eventuala intervenție a unei norme contravenționale mai favorabile pe parcursul fazei de executare a unei sancțiuni complementare aplicate inițial printr-un act administrativ ce a fost menținut ca legal și temeinic. Totodată, instanța de judecată opinează că sintagma „se va aplica aceasta“ din cuprinsul art. 12 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, apreciată ca fiind neconstituțională, are o incidență mai ridicată la momentul prealabil al aplicării sancțiunii contravenționale, nicidecum în faza executării silite. Prin urmare, instanța apreciază că este apanajul instanței constituționale să respingă sau nu excepția ridicată ca fiind inadmisibilă din aceste considerente sau să analizeze pe fond excepția, singura opțiune legală a instanței de trimitere fiind exprimarea opiniei motivate asupra excepției. … 7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 8.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:9.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.  … 10.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost reținut în dispozitivul încheierii de sesizare, îl constituie prevederile art. 12 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, potrivit cărora: „Dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară se va aplica aceasta. În cazul în care noul act normativ prevede o sancțiune mai gravă, contravenția săvârșită anterior va fi sancționată conform dispozițiilor actului normativ în vigoare la data săvârșirii acesteia.“ Din analiza criticilor formulate în susținerea excepției de neconstituționalitate, Curtea observă că, în concret, nemulțumirile autoarei acesteia vizează doar teza întâi a art. 12 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, reglementare care va constitui, astfel, obiect al excepției de neconstituționalitate și asupra căreia Curtea se va pronunța. … 11.În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, soluția legislativă criticată contravine dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) care consacră egalitatea în drepturi și principiul nediscriminării și celor ale art. 15 alin. (2) potrivit cărora „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile“.  … 12.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că potrivit art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, „legea contravențională apără valorile sociale, care nu sunt ocrotite prin legea penală“. Contravențiile sunt fapte antisociale pe care legiuitorul le consideră de o gravitate care nu implică o răspundere penală, însă care trebuie să fie sancționate pentru ca valorile sociale ocrotite să nu cadă în derizoriu. Așadar, de plano, faptele contravenționale sunt similare infracțiunilor, însă au o gravitate mai redusă și, pe cale de consecință, și sancțiunile prevăzute de legea contravențională trebuie să fie mai reduse decât cele prevăzute de legea penală. Curtea subliniază astfel că dreptul contravențional este apropiat dreptului penal, fiind genul său proxim, diferența esențială dintre cele două ramuri fiind gravitatea mai redusă a faptelor contravenționale, cu consecințe importante în sancționarea faptelor. … 13.Mai mult, Curtea observă și o relație de subsidiaritate a dreptului contravențional raportat la dreptul penal, și anume, în măsura în care valorile sociale nu sunt ocrotite de dreptul penal și totuși faptele care vizează aceste valori nu sunt permise de ordinea de drept, atunci ele vor fi ocrotite de dreptul contravențional. Totodată, dreptul penal are un caracter subsidiar și selectiv, normele sale sancționând doar faptele cele mai grave. În acest sens, în doctrină s-a subliniat că dreptul contravențional are ca scop protejarea unor valori sociale care nu necesită o protecție de natură penală, dar care totuși păstrează elementul de activitate contrară conștiinței etice a societății. … 14.Raportat la speță, autoarea excepției susține că reglementarea criticată este neconstituțională în măsura în care sintagma „se va aplica aceasta“ din cuprinsul art. 12 alin. (2) teza întâi din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 nu privește și executarea sancțiunii, aceasta limitându-se, în opinia sa, strict la aplicarea sancțiunii de către organul constatator, creându-se astfel o discriminare vădită și nejustificată privind situația celui față de care a fost luată măsura sancționării contravenționale, sancțiunea nu a fost executată, dar se pune în executare, iar ulterior fapta contravențională prevede o sancțiune mai ușoară. În acest context face un paralelism cu soluția adoptată de Curtea Constituțională în Decizia nr. 228 din 13 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 283 din 27 aprilie 2007, prin care a constatat că prevederile art. 12 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor sunt neconstituționale în măsura în care prin sintagma „nu se mai sancționează“ prevăzută în text se înțelege doar aplicarea sancțiunii contravenționale, nu și executarea acesteia. … 15.În contextul criticilor formulate, Curtea reține, pe de o parte, că potrivit art. 12 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, „Dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ.“, aceste prevederi consacrând principiul dezincriminării/decontravenționalizării faptelor contravenționale, și, pe de altă parte, că art. 12 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, criticat în speță, consacră aplicarea legii contravenționale mai favorabile, în sensul că „dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară, se va aplica aceasta“.  … 16.Prin Decizia nr. 197 din 9 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 438 din 3 iunie 2019, Curtea a reținut că aplicarea sancțiunilor contravenționale, respectiv sancționarea propriu-zisă a subiectului de drept pentru nesocotirea normelor de drept contravențional, are loc potrivit unor principii, similar sancțiunilor de drept penal. În acest context, observând modalitatea în care este reglementată aplicarea legii penale mai favorabile potrivit Codului penal, Curtea învederează că în art. 5 din Codul penal legiuitorul a statuat că: „În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.“ De asemenea, potrivit art. 6 din același cod, legiuitorul a reglementat posibilitatea aplicării legii penale mai favorabile și în cazul pedepselor aplicate de instanțele de judecată, prin hotărâri rămase definitive și deci executorii.  … 17.Curtea reține că apariția unei legi mai favorabile, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare, poate viza mai multe ipostaze. Astfel, legea nouă mai favorabilă poate să îl surprindă pe cel condamnat definitiv în situația în care fie nu a început executarea pedepsei, fie pedeapsa se află în curs de executare. În acest sens, reglementarea cuprinsă în art. 6 din Codul penal stabilește modul în care se va aplica legea nouă mai favorabilă, în situațiile mai sus menționate. Extinderea aplicării legii penale mai favorabile, după judecarea definitivă a cauzei, se justifică în baza principiului legalității incriminării și pedepsei. În baza acestui principiu, legiuitorul Codului penal a considerat că o lege nouă, care ar reduce pedepsele prevăzute pentru aceeași infracțiune de legea penală anterioară, trebuie să producă efecte și asupra pedepsei pe care o execută condamnatul în baza legii vechi, pentru a se evita ca un plus de pedeapsă, ce ar urma să fie executat de acesta, să nu își aibă corespondent în legea nouă mai favorabilă.  … 18.În acest context, prin Decizia nr. 91 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 9 mai 2017, Curtea a reținut că „pentru a conserva cât mai eficient hotărârile definitive și principiul intangibilității lor, legiuitorul a limitat aplicarea legii penale noi mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei doar la cazurile care marchează diferențe stringente între cele două legi“. Prin urmare, Curtea a stabilit că „atâta vreme cât principiul aplicării legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei reprezintă o excepție de la principiul autorității de lucru judecat, legiuitorul, în funcție de rațiunile de politică penală impuse atât de realitatea socială, cât și de respectarea drepturilor și libertăților fundamentale, este liber să stabilească situațiile în care acest principiu devine incident, fără ca prin aceasta să fie afectat principiul constituțional al egalității în fața legii. Așa fiind, opțiunea aleasă nu reprezintă altceva decât o manifestare a libertății autorității legiuitoare, care a înțeles să mențină aceeași evaluare a pericolului social abstract al faptei ce a constituit temei al condamnării“. Curtea a reținut totodată că extraactivitatea legii penale mai favorabile, după judecarea definitivă a cauzei, deși vine în concurs cu principiul autorității de lucru judecat, are totuși loc atunci când legea mai favorabilă intervine după ce o faptă a fost definitiv judecată. Prin urmare, mitior lex are în vedere principiul nulla poena sine lege, care trebuie să își găsească aplicare nu numai în cazul abrogării incriminării, ci și în cazul în care legea nouă, fără a dezincrimina, prevede o pedeapsă mai ușoară (mitior poena). Toate acestea nu sunt altceva decât o reflectare a exigențelor constituționale consacrate de art. 15 alin. (2) din Constituție. … 19.În contextul celor mai sus menționate, Curtea reține că potrivit art. 47 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, dispozițiile acestui act normativ se completează, din punctul de vedere al dreptului material, cu Codul penal. Trimiterea la Codul penal atestă originea penală a contravenției, aceasta făcând parte, ab originem, din sfera trihotomică a ilicitului penal, care cuprindea crime, delicte și contravenții. Aceste aspecte converg către faptul că dreptul contravențional este apropiat dreptului penal, diferența esențială dintre cele două ramuri fiind gravitatea mult redusă a faptelor, ce are consecințe importante asupra procedurii aplicabile în constatarea și sancționarea faptelor. Așa fiind, Curtea observă că în temeiul art. 47 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, dreptul contravențional, ca ramură a dreptului public, se va completa cu dispozițiile Codului penal în materie de drept material, acesta fiind genul său proxim, contravențiile nefiind altceva decât acele fapte antisociale pe care legiuitorul le consideră de o gravitate care nu implică o răspundere penală, însă care trebuie să fie sancționate pentru ca valorile sociale ocrotite să nu cadă în derizoriu sau să fie eventual ocrotite doar pe cale civilă.  … 20.Așa fiind, având în vedere modalitatea în care legiuitorul a reglementat aplicarea legii penale mai favorabile, inclusiv în situația în care o asemenea lege a intervenit după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare, care poate să îl surprindă pe cel condamnat definitiv în situația în care nu a început executarea pedepsei ori se află în curs de executare, Curtea apreciază că în aplicarea art. 47 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, mutatis mutandis cu cele statuate de legiuitor în Codul penal, și în domeniul contravențional revine instanței de judecată să aprecieze cu privire la incidența și aplicabilitatea legii contravenționale mai favorabile în faza executării sancțiunii.  … 21.De altfel, din perspectiva criticilor formulate în cauză, Curtea apreciază că autoarea excepției de neconstituționalitate tinde de fapt la o modificare și completare a reglementării criticate, în sensul ca aceasta să prevadă și ipoteza în care, prin intrarea în vigoare a legii care prevede o sancțiune contravențională mai ușoară, sancțiunile aplicate sub imperiul legii vechi, dar neexecutate sau aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a noii legi, să se execute în forma prevăzută de legea nouă. Or, aceste aspecte nu reprezintă o veritabilă critică de neconstituționalitate, ci mai degrabă o propunere de lege ferenda, asupra căreia însă Curtea nu se poate pronunța, neavând competența de a modifica dispozițiile de lege supuse controlului de constituționalitate, în acest sens fiind prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992. … 22.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 12 alin. (2) teza întâi din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, ridicată de Societatea Alcadibo Trading – S.A. cu sediul în Pitești, județul Argeș, în Dosarul nr. 18.561/280/2017 al Judecătoriei Pitești – Secția civilă. Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Pitești – Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 22 aprilie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește