DECIZIA nr. 266 din 23 aprilie 2019

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 10/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 579 din 16 iulie 2019
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 80 26/06/2013 ART. 9
ActulREFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 9
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 9
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ART. 6REFERIRE LADECIZIE 221 12/04/2016
ART. 6REFERIRE LADECIZIE 8 15/01/2015
ART. 7REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 9
ART. 8REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 9
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 10REFERIRE LADECLARATIE 10/12/1948 ART. 8
ART. 11REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 45
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 11REFERIRE LADECLARATIE 10/12/1948 ART. 8
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 221 12/04/2016
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 546 15/10/2014
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 508 05/12/2013
ART. 14REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 9
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 943 19/12/2006
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 155 17/03/2005
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 112 24/02/2005
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 221 12/04/2016
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 8 15/01/2015
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 45 04/02/2014
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 508 05/12/2013
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 18REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 9
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 19REFERIRE LADECLARATIE 10/12/1948 ART. 8
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 838 13/12/2018
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 48 01/02/2018
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 221 12/04/2016
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 8 15/01/2015
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 743 16/12/2014
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 680 13/11/2014
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 56
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 56
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 109 06/03/2014
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 112 24/02/2005
ART. 23REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 42
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 24REFERIRE LADECLARATIE 10/12/1948 ART. 8
ART. 25REFERIRE LADECIZIE 84 27/02/2018
ART. 25REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 53
ART. 25REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 51
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 538 10/11/2022
ActulREFERIT DEDECIZIE 682 15/12/2022
ActulREFERIT DEDECIZIE 553 07/07/2020





Valer Dorneanu – președinte
Petre Lăzăroiu – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Ingrid Alina Tudora – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 9 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Societatea Lorin – S.R.L. din Galați în Dosarul nr. 3.642/233/2016/a4 al Judecătoriei Galați – Secția civilă. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.350D/2017.2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3.Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul Curții Constituționale nr. 273D/2018, având un obiect identic al excepției de neconstituționalitate, ridicată de Asociația de Locatari nr. 761 din Galați, prin reprezentant Marin Frunză, în Dosarul nr. 1.603/121/2015/a2.1 al Curții de Apel Galați – Secția contencios administrativ și fiscal.4.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.5.Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 2.350D/2017 și nr. 273D/2018, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 273D/2018 la nr. 2.350D/2017, care este primul înregistrat.6.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul pe fond reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale, concretizată, spre exemplu, prin Decizia nr. 8 din 15 ianuarie 2015 și Decizia nr. 221 din 12 aprilie 2016.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:7.Prin Încheierea nr. 566 din 2 august 2017, pronunțată în Dosarul nr. 3.642/233/2016/a4, Judecătoria Galați – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 9 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. 8.Prin Încheierea din 15 februarie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 1.603/121/2015/a2.1, Curtea de Apel Galați – Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 9 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. 9.Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Societatea Lorin – S.R.L. din Galați și de Asociația de Locatari nr. 761 din Galați, prin reprezentant Marin Frunză, cu ocazia soluționării cererilor de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru pentru cereri de recuzare.10.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că, în mod indiscutabil, cererea de recuzare reprezintă un ultim demers procedural în exercitarea dreptului de apărare pe care îl poate face partea interesată într-o procedură judiciară, în condițiile în care constată că drepturile și libertățile sale îi sunt nesocotite, iar obligația de respectare a imparțialității, precum și cea de abținere a judecătorului nu mai sunt luate în considerație. Aceștia consideră că prin condiționarea exercitării dreptului la apărare de timbrarea prealabilă a cererii de recuzare se încalcă norma constituțională potrivit căreia dreptul la apărare este garantat, ceea ce presupune exercitarea sa nestingherită, și nu condiționată de o astfel de taxă. De asemenea, aceștia apreciază că taxa instituită prin reglementarea criticată contravine și dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5), care garantează drepturile și libertățile cetățenilor și stabilesc prioritatea absolută în aplicarea dispozițiilor Constituției în raport cu alte acte normative inferioare, precum și dispozițiilor art. 15 alin. (1) din Legea fundamentală, care stabilesc că cetățenii beneficiază de drepturile și de libertățile consacrate prin Constituție, deci inclusiv de garantarea dreptului de apărare. În fine, apreciază că în susținerea celor mai sus prezentate sunt și prevederile art. 8 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, potrivit cărora „orice persoană are dreptul la satisfacția efectivă din partea instanțelor juridice naționale competente împotriva actelor care violează drepturile fundamentale ce-i sunt recunoscute prin Constituție sau lege“.11.Judecătoria Galați – Secția civilă, în Dosarul Curții Constituționale nr. 2.350D/2017, consideră că taxarea cererii de recuzare cu 100 de lei nu contravine nici în fapt (prin cuantum), dar nici în drept normelor constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5), art. 15 alin. (1) și art. 24 alin. (1) și nici dispozițiilor art. 8 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, întrucât, potrivit art. 45 alin. (1) lit. i) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parțial sau proporțional, la cererea petiționarului, în cazul în care participantul la proces care a fost recuzat se abține sau dacă cererea de recuzare ori de strămutare a fost admisă. În opinia instanței de judecată apare astfel ca evidentă rațiunea legiuitorului de a taxa cererea de recuzare pentru descurajarea acelor cereri formulate cu alte scopuri decât cele pentru care s-a reglementat instituția recuzării.12.Curtea de Apel Galați – Secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul Curții Constituționale nr. 273D/2018, consideră că excepția de neconstituționalitate este nefondată, având în vedere faptul că garanțiile unui proces echitabil, instituite prin art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, nu sunt aplicabile în procedura de soluționare a cererii de recuzare, întrucât acest text se referă exclusiv la soluționarea în fond a cauzei, el nefiind aplicabil unei proceduri derivate, cu caracter derogatoriu, astfel cum este recuzarea. Totodată, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materia taxelor judiciare de timbru, instanța de judecată arată că accesul la justiție nu presupune gratuitatea actului de justiție și, implicit, realizarea unor drepturi pe cale judecătorească în mod gratuit.13.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.14.Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care invocă deciziile nr. 508 din 5 decembrie 2013, nr. 546 din 15 octombrie 2014 sau nr. 221 din 12 aprilie 2016, prin care Curtea a constatat că prevederile art. 9 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 sunt constituționale. De asemenea, face referire la jurisprudența constantă a Curții Constituționale în materia taxelor judiciare de timbru, relevante în acest sens apreciind a fi Decizia nr. 943 din 19 decembrie 2006, Decizia nr. 112 din 24 februarie 2005 sau Decizia nr. 155 din 17 martie 2005, prin care s-a statuat că în cadrul mecanismului statului, funcția de restabilire a ordinii de drept, ce se realizează de către autoritatea judecătorească, este de fapt un serviciu public ale cărui costuri sunt suportate de la bugetul de stat. În consecință, legiuitorul este îndreptățit să instituie taxe judiciare de timbru pentru a nu se afecta bugetul de stat prin costurile procedurii judiciare deschise de părțile aflate în litigiu.15.Avocatul Poporului învederează faptul că și-a mai exprimat punctul de vedere asupra reglementării legale criticate, în sensul constituționalității acesteia, punct de vedere ce a fost reținut în deciziile Curții Constituționale nr. 508 din 5 decembrie 2013, nr. 45 din 4 februarie 2014, nr. 8 din 15 ianuarie 2015 sau nr. 221 din 12 aprilie 2016 și pe care îl menține și în prezentele cauze.16.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:17.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.18.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 9 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, potrivit cărora Următoarele cereri formulate în cursul procesului sau în legătură cu un proces se taxează astfel:a)cereri de recuzare în materie civilă – pentru fiecare participant la proces – pentru care se solicită recuzarea – 100 lei;.19.În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, aceste prevederi contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5) referitoare la garantarea drepturilor și libertăților cetățenilor, precum și la supremația Constituției, art. 15 alin. (1) potrivit cărora „Cetățenii beneficiază de drepturile și de libertățile consacrate prin Constituție (…)“, art. 24 alin. (1) care prevăd că „Dreptul la apărare este garantat“, precum și dispozițiilor art. 8 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, potrivit cărora „Orice persoană are dreptul la satisfacția efectivă din partea instanțelor juridice naționale competente împotriva actelor care violează drepturile fundamentale ce îi sunt recunoscute prin Constituție sau lege“.20.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile de lege criticate au mai făcut obiect al controlului Curții Constituționale, în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 680 din 13 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 943 din 23 decembrie 2014, Decizia nr. 743 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 12 februarie 2015, Decizia nr. 8 din 15 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 12 februarie 2015, Decizia nr. 221 din 12 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 438 din 13 iunie 2016, Decizia nr. 48 din 1 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 3 mai 2018, sau Decizia nr. 838 din 13 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 22 martie 2019, prin care Curtea a reținut că nu se poate vorbi despre un cuantum împovărător al taxei judiciare de timbru, acesta fiind unul rezonabil, în cuantum fix de 100 de lei, care nu este de natură a afecta justițiabilul din punct de vedere financiar, și a statuat că nu pot fi primite criticile referitoare la restricționarea accesului la justiție prin instituirea acestei taxe fixe, datorată de justițiabil în cazul depunerii unei cereri de recuzare a membrilor completului de judecată, în materie civilă.21.Prin deciziile precitate, Curtea a reținut că accesul la justiție nu presupune gratuitatea actului de justiție și nici, implicit, realizarea unor drepturi pe cale judecătorească în mod gratuit. În cadrul mecanismului statului, funcția de restabilire a ordinii de drept, ce se realizează de către autoritatea judecătorească, este de fapt un serviciu public ale cărui costuri sunt suportate de la bugetul de stat. În consecință, legiuitorul este îndreptățit să instituie taxe judiciare de timbru pentru a nu se afecta bugetul de stat prin costurile procedurii judiciare deschise de părțile aflate în litigiu. Curtea a reținut, totodată, că art. 21 din Constituție nu instituie nicio interdicție cu privire la taxele judiciare de timbru, fiind legal și normal ca justițiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfășurată de autoritățile judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. Mai mult, în virtutea dispozițiilor constituționale ale art. 56 alin. (1), potrivit cărora „Cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și prin taxe, la cheltuielile publice“, plata taxelor și a impozitelor reprezintă o obligație constituțională a cetățenilor.22.În jurisprudența sa în materia taxelor judiciare de timbru, Curtea a subliniat că legiuitorul are deplina legitimitate constituțională de a impune taxe judiciare de timbru fixe sau calculate la valoare, în funcție de obiectul litigiului. Stabilirea modalității de plată a taxelor judiciare de timbru, precum și a cuantumului lor reprezintă însă o opțiune a legiuitorului, ce ține de politica legislativă fiscală (a se vedea Decizia nr. 109 din 6 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 22 aprilie 2014). Curtea a mai reținut că echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor stabilite de instanța de judecată prin hotărârea pe care o pronunță în cauză, plata acestora revenind părții care cade în pretenții (a se vedea Decizia nr. 112 din 24 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 14 aprilie 2005).23.În plus, Curtea a învederat faptul că prin dispozițiile art. 42 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 legiuitorul a instituit posibilitatea instanței de judecată de a acorda scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru. Această reglementare vizează tocmai acele situații în care partea nu poate face față cheltuielilor unui proces din cauza lipsei mijloacelor materiale, constituind o garanție a liberului acces la justiție. Aprecierea legalității și a temeiniciei cererilor întemeiate pe dispozițiile mai sus citate se realizează de către instanța de judecată, în temeiul prerogativelor conferite de Constituție și legi, pe baza probelor care însoțesc aceste cereri.24.De asemenea, pentru motivele arătate mai sus, Curtea a reținut că dispozițiile de lege criticate nu aduc atingere nici principiului privind universalitatea drepturilor, a libertăților și a îndatoririlor fundamentale, principiu consacrat de art. 15 din Constituție, și nici art. 8 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.25.În privința instituției recuzării, prin Decizia nr. 84 din 27 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 4 iulie 2018, spre exemplu, Curtea a reținut faptul că recuzarea nu constituie o acțiune de sine stătătoare, având ca obiect realizarea sau recunoașterea unui drept subiectiv al autorului cererii, ci o procedură integrată procesului în curs de judecată, al cărei scop este tocmai asigurarea desfășurării normale a judecății. Reglementarea procedurii de soluționare a cererilor de recuzare reflectă preocuparea legiuitorului pentru asigurarea celerității acestei proceduri. Astfel, potrivit art. 51 alin. (1) din Codul de procedură civilă, examinarea cererii de recuzare se face „de îndată“, iar judecătorul sau părțile sunt ascultate numai „dacă se apreciază că este necesar“, în vederea împiedicării tergiversării soluționării cererii de recuzare și, implicit, a cauzei în care aceasta a fost formulată. Așadar, modalitatea în care au fost reglementate aceste dispoziții reprezintă o opțiune a legiuitorului, care a avut în vedere instituirea unei proceduri simple de recuzare, care să preîntâmpine cererile șicanatorii, de natură să tergiverseze soluționarea într-un termen rezonabil a cauzei. Legiuitorul, asigurând dreptul la apărare al părților, a mai prevăzut la art. 53 alin. (1) din Codul de procedură civilă că încheierea prin care sa respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza, iar când această din urmă hotărâre este definitivă încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri. Formularea unei cereri de recuzare reprezintă o chestiune personală, întemeiată pe motive care privesc raporturile dintre partea care formulează cererea de recuzare și persoana a cărei recuzare se cere, iar taxa judiciară de timbru se plătește distinct pentru recuzarea fiecărui participant la proces.26.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Lorin – S.R.L. din Galați în Dosarul nr. 3.642/233/2016/a4 al Judecătoriei Galați – Secția civilă, precum și de Asociația de Locatari nr. 761 din Galați, prin reprezentant Marin Frunză, în Dosarul nr. 1.603/121/2015/a2.1 al Curții de Apel Galați – Secția contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. 9 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Galați – Secția civilă și Curții de Apel Galați – Secția contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 23 aprilie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x