DECIZIA nr. 266 din 22 aprilie 2021

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 alin. (1^1) și ale art. 8 alin. (1^1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, excepție ridicată de Societatea SIR IMPEX – S.R.L., cu sediul în localitatea Neptun, județul Constanța, în Dosarul nr. 1.716/254/2017 al Judecătoriei Mangalia. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.135D/2018. … 2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca nefondată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, arată că potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, cu titlu exemplificativ fiind Decizia nr. 811 din 5 decembrie 2019, operatorii de transport public local de persoane și operatorii care au vehicule destinate transportului școlar nu se află în aceeași situație juridică cu operatorii care asigură transportul de persoane dintr-o localitate în alta, așa încât tratamentul juridic este diferit. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea din 20 iunie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 1.716/254/2017, Judecătoria Mangalia a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 alin. (1^1) și ale art. 8 alin. (1^1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Societatea SIR IMPEX – S.R.L., cu sediul în localitatea Neptun, județul Constanța, într-o cauză având ca obiect soluționarea unei plângeri contravenționale formulate împotriva unui proces-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor încheiat de intimata Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere – S.A. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține că Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, în ansamblul său, este discriminatorie, prin instituirea excepțiilor de la plata tarifului de utilizare prevăzute în art. 3 alin. (1) lit. d) și e), precum și în alin. (1^1) lit. b) din acest act normativ. Astfel, potrivit acestor norme, sunt exceptate de la plata tarifului de utilizare vehiculele folosite exclusiv în transportul public local de persoane prin servicii regulate pe raza teritorial-administrativă a unei localități și destinate transportului școlar, precum și autoturismele deținute în proprietate sau, după caz, folosite în baza unui drept legal, conform datelor înscrise în certificatul de înmatriculare, de persoanele fizice care au domiciliul situat de o parte a podului, tunelului sau trecătoarei de munte pe care se aplică tariful de trecere și locul de muncă sau teren agricol deținut în baza unui titlu de proprietate de cealaltă parte a podului, tunelului sau trecătoarei de munte pe care se aplică tariful de trecere și care utilizează podul, tunelul sau trecătoarea de munte pentru a se deplasa la/de la serviciu/teren agricol și de la/la domiciliu. În opinia autoarei excepției, aceste prevederi urmăresc ca pentru categoriile exceptate de la plata tarifului de utilizare să nu fie încălcat dreptul la muncă, ocrotit de art. 41 din Constituția României, precum și protejarea acestora astfel încât să nu fie încălcat dreptul la libera circulație, consacrat de art. 25 din Legea fundamentală. Apreciază că prin instituirea acestor excepții de la plata tarifului de utilizare sunt respectate doar drepturile unor categorii restrânse de persoane juridice, respectiv cele ale operatorilor de transport public local de persoane prin servicii regulate pe raza teritorial-administrativă a unei localități, ale operatorilor care au vehicule destinate transportului școlar, precum și ale persoanelor fizice care au locul de muncă și domiciliul de o parte și de alta a podului. Autoarea excepției menționează că are „sediul în județul Constanța și capăt de linie de cealaltă parte a podului, respectiv în București“, fiind operator de transport public de persoane în regim regulat pe ruta București-Mangalia/Mangalia-București, astfel încât nu beneficiază de această excepție de la plata tarifului de utilizare. Mai mult, afirmă că persoanele care fac naveta pe traseul București-Mangalia/Mangalia-București cu vehiculul aparținând societății sale au domiciliul într-un loc și în celălalt capăt al traseului au locul de muncă. Prin urmare, apreciază că actul normativ criticat este discriminatoriu, prin instituirea excepțiilor de la plata tarifului de utilizare. … 6.Judecătoria Mangalia învederează faptul că, întrucât excepția de neconstituționalitate nu a fost ridicată din oficiu, ci de către una dintre părți, instanța se va limita la a-și exprima succint opinia în sensul că prevederile criticate din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 nu contravin dispozițiilor art. 16 din Constituție. … 7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 8.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:9.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 10.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 3 alin. (1^1) și ale art. 8 alin. (1^1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul cuprins normativ:– Art. 3 alin. (1^1): „Sunt exceptate de la plata tarifului de trecere vehiculele prevăzute la alin. (1) lit. a)-c), precum și:a)vehiculele care desfășoară activități pentru asigurarea pazei patrimoniului drumurilor publice, întreținerea curentă pe timp de vară și iarnă, lucrări de siguranță rutieră pe distanța aflată pe un sector de drum, pod, tunel sau trecătoare de munte pe care se aplică tariful de trecere; … b)autoturismele deținute în proprietate sau, după caz, folosite în baza unui drept legal, conform datelor înscrise în certificatul de înmatriculare, de persoanele fizice care au domiciliul situat de o parte a podului, tunelului sau trecătoarei de munte pe care se aplică tariful de trecere și locul de muncă sau teren agricol deținut în baza unui titlu de proprietate, de cealaltă parte a podului, tunelului sau trecătoarei de munte pe care se aplică tariful de trecere, și care utilizează podul, tunelul sau trecătoarea de munte pentru a se deplasa la/de la serviciu/teren agricol – de la/la domiciliu.“;– Art. 8 alin. (1^1): „Fapta de a circula fără peaj valabil constituie contravenție și se sancționează cu amendă.“ …  …  …  … 11.În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, aceste prevederi contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 care consacră egalitatea în drepturi și principiul nediscriminării, ale art. 25 referitoare la dreptul la liberă circulație, precum și celor ale art. 41 privind dreptul la muncă. … 12.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate din perspectiva unor critici similare, relevante în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 811 din 5 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 9 martie 2020, Decizia nr. 414 din 19 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 748 din 29 august 2018, și Decizia nr. 64 din 18 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 900 din 5 octombrie 2020, prin care instanța de contencios constituțional a constatat că reglementarea criticată nu contravine dispozițiilor art. 16 din Constituție. … 13.Astfel, prin deciziile precitate, Curtea a statuat că prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 au ca obiect tarifarea utilizării și a trecerii pe rețeaua de drumuri naționale din România și instituie reguli speciale privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, pentru diferite categorii de autovehicule și de proprietari și utilizatori ai acestora, stabilind același regim juridic în cadrul fiecărei categorii și prevăzând în mod diferit de la o categorie la alta, în funcție de particularitățile acestora. Curtea a reținut că Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 prevede la art. 1 alin. (1) lit. b), e), f), p) și q) că utilizatori sunt persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini; tariful de utilizare reprezintă o anumită sumă a cărei plată conferă unui vehicul dreptul de a utiliza, pe parcursul unei perioade date, rețeaua de drumuri naționale din România, concesionată Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – S.A.; tariful de trecere reprezintă o anumită sumă care se plătește pentru un vehicul în funcție de distanța parcursă pe un sector de drum, pod, tunel sau trecătoare de munte, care face parte din rețeaua de drumuri naționale din România, și de tipul vehiculului; peajul reprezintă înregistrarea în format electronic a tarifului de trecere; trecerea reprezintă parcurgerea, o singură dată, într-un sens, a unei distanțe de pe un sector de drum, pod, tunel sau trecătoare de munte, care face parte din rețeaua de drumuri naționale din România, pe care se aplică tariful de trecere. De asemenea, potrivit art. 7 alin. (2) dinOrdonanța Guvernului nr. 15/2002, responsabilitatea achitării corespunzătoare a tarifului de trecere revine în exclusivitate utilizatorilor. … 14.Curtea învederează, totodată, că, potrivit art. 3 alin. (1) lit. d) și e) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, sunt exceptate de la plata tarifului de utilizare vehiculele folosite exclusiv în transportul public local de persoane prin servicii regulate pe raza teritorial-administrativă a unei localități și cele destinate transportului școlar, iar potrivit art. 3 alin. (1^1) lit. b) din același act normativ, sunt exceptate de la plata tarifului de trecere autoturismele deținute în proprietate sau, după caz, folosite în baza unui drept legal, conform datelor înscrise în certificatul de înmatriculare, de persoanele fizice care au domiciliul situat de o parte a podului, tunelului sau trecătoarei de munte pe care se aplică tariful de trecere și locul de muncă sau teren agricol deținut în baza unui titlu de proprietate, de cealaltă parte a podului, tunelului sau trecătoarei de munte pe care se aplică tariful de trecere, și care utilizează podul, tunelul sau trecătoarea de munte pentru a se deplasa la/de la serviciu/teren agricol – de la/la domiciliu. … 15.Referitor la criticile privind instituirea unui pretins tratament discriminatoriu prin prevederile criticate din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, în jurisprudența amintită, Curtea le-a apreciat ca fiind neîntemeiate. Astfel, Curtea a statuat, în mod constant, că principiul egalității presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite. Pornind de la aceste considerente, Curtea a reținut că situația autoarei excepției, societate care efectuează transport public de persoane în vederea obținerii unui profit, este diferită de cea a persoanelor fizice care au domiciliul situat de o parte a podului, iar locul de muncă sau un teren deținut în proprietate de cealaltă parte a podului, astfel încât și regimul de taxare va fi diferit fără a se aduce însă atingere art. 16 din Constituție. Cât privește raportarea la situația celor care efectuează transportul public local de persoane prin servicii regulate pe raza teritorial-administrativă a unei localități, precum și transportul școlar, atât autoarea excepției, cât și categoriile menționate se supun obligației de plată a tarifului de trecere, așa cum rezultă din conținutul normativ al art. 3 alin. (1^1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002. … 16.Așa fiind, Curtea a reținut că operatorii de transport public local de persoane prin servicii regulate pe raza teritorial-administrativă a unei localități și operatorii care au vehicule destinate transportului școlar nu se află în aceeași situație juridică cu operatorii care asigură transportul de persoane dintro localitate în alta, așa încât tratamentul juridic este diferit. Prin exceptarea de la plata tarifului de utilizare a vehiculelor folosite exclusiv în transportul public local de persoane prin servicii regulate pe raza teritorial-administrativă a unei localități și a vehiculelor destinate transportului școlar, legiuitorul a avut în vedere rațiuni de interes general. Prin urmare, prevederile criticate nu contravin principiului egalității în fața legii, consacrat prin art. 16 din Constituție. … 17.Cu privire la pretinsa încălcare, prin reglementarea criticată, a dispozițiilor art. 25 din Constituție, prin jurisprudența amintită, Curtea a statuat că instituirea responsabilității achitării tarifului de utilizare și deținere a rovinietei valabile pentru utilizatori nu încalcă principiul liberei circulații. Dreptul la liberă circulație, astfel cum este reglementat de Constituție, prin receptarea sa din Pactul internațional privitor la drepturile civile și politice, nu include și dreptul de a conduce autovehicule, prevederile constituționale nefăcând referire și la mijloacele de transport prin care se realizează libera circulație. De altfel, „libera circulație“, prevăzută de norma constituțională, se desfășoară potrivit unor reguli stabilite prin lege, reguli care au ca finalitate ocrotirea unor valori economice și sociale, a drepturilor și libertăților cetățenilor, precum și a unei normale desfășurări a relațiilor interstatale. Totodată, Curtea a statuat că dreptul la liberă circulație se referă la mișcarea transfrontalieră a persoanelor și la cea din interiorul frontierelor unui stat, vizând atât libertatea de mișcare propriu-zisă, cât și libertatea oricărui cetățean de a-și stabili domiciliul sau reședința în orice localitate din țară, precum și dreptul de a emigra și de a reveni în țară (a se vedea și Decizia nr. 87 din 7 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 168 din 14 martie 2012, și Decizia nr. 217 din 9 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 362 din 18 iunie 2013). Așa fiind, în raport cu conținutul dreptului constituțional la liberă circulație, Curtea a statuat că nu se poate reține încălcarea acestuia prin instituirea tarifului de trecere. … 18.În ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 41 din Constituție, autoarea excepției învederează faptul că are sediul în județul Constanța și capăt de linie de cealaltă parte a podului, respectiv în București, fiind operator de transport public de persoane în regim regulat pe ruta București-Mangalia/Mangalia-București, astfel încât nu beneficiază de excepția de la plata tarifului de utilizare, instituită de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002. În acest context, susține că persoanele care fac naveta pe traseul București-Mangalia/Mangalia-București cu vehiculul aparținând societății sale au domiciliul într-un loc și în celălalt capăt al traseului au locul de muncă. Or, raportat la critica astfel formulată, prin Decizia nr. 64 din 18 februarie 2020, precitată, Curtea a constatat că o atare critică nu poate fi reținută, întrucât autoarea excepției trebuie să demonstreze un interes personal în contestarea constituționalității unui text de lege. Or, situația la care face referire nu este una proprie, ci se referă la persoanele transportate de către aceasta (a se vedea, ad similis, Decizia nr. 1.519 din 15 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 67 din 27 ianuarie 2012). Așa fiind, Curtea a constatat că prevederile de lege supuse controlului de constituționalitate nu îngrădesc dreptul la muncă sau libertatea alegerii unui loc de muncă. … 19.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. … 20.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea SIR IMPEX – S.R.L., cu sediul în localitatea Neptun, județul Constanța, în Dosarul nr. 1.716/254/2017 al Judecătoriei Mangalia și constată că prevederile art. 3 alin. (1^1) și ale art. 8 alin. (1^1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Mangalia și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 22 aprilie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește