DECIZIA nr. 265 din 9 mai 2023

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 27/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 1069 din 27 noiembrie 2023
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 144
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 144
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 2REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ART. 2REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 58
ART. 6REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 14
ART. 7REFERIRE LADECIZIE 216 09/04/2019
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 19REFERIRE LALEGE 310 17/12/2018
ART. 19REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 4
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 11
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 148
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 216 09/04/2019
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 26REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 144
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 148
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 30REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 30REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 30REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 268 28/05/2024





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Andreea Costin – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 144 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Carmen Grațiana Zorzon în Dosarul nr. 495/1/2019/a2 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă și în dosarele nr. 536/59/2019 și nr. 883/59/2019 ale Curții de Apel Timișoara – Secția litigii de muncă și asigurări sociale, de Ioana Sultana Stan în Dosarul nr. 564/32/2018 al Curții de Apel Bacău – Secția I civilă, de Nicolae Mihăilescu în Dosarul nr. 898/59/2019 al Curții de Apel Timișoara – Secția litigii de muncă și asigurări sociale și de Vasile Panțuș în Dosarul nr. 484/44/2019/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția I civilă, care formează obiectul dosarelor Curții Constituționale nr. 1.485D/2019, nr. 1.793D/2019, nr. 2.462D/2019, nr. 3.007D/2019, nr. 3.189D/2019 și nr. 3.434D/2019.2.Magistratul-asistent referă asupra faptului că dezbaterile au avut loc la data de 4 aprilie 2023, în prezența reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu, când, prin încheierea pronunțată în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dosarele nr. 1.793D/2019, nr. 2.462D/2019, nr. 3.007D/2019, nr. 3.189D/ 2019 și nr. 3.434D/2019 au fost conexate la Dosarul nr. 1.485D/2019. Prin aceeași încheiere, Curtea, constatând necesitatea lămuririi suplimentare a unor aspecte invocate în cererea transmisă de către autoarea excepției de neconstituționalitate în cursul ședinței de judecată, dar după închiderea dezbaterilor în Dosarul nr. 1.793D/2019, în temeiul art. 58 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, a dispus redeschiderea dezbaterilor pentru data de 9 mai 2023.3.La apelul nominal se constată lipsa părților.4.În legătură cu citarea autoarei excepției de neconstituționalitate ce formează obiectul Dosarului nr. 1.793D/2019, magistratul-asistent referă asupra faptului că dovada de înmânare a citației nu cuprinde ora când citația a fost înmânată. De asemenea, autoarea excepției a depus, înaintea începerii ședinței de judecată, un memoriu prin care menționează că a luat cunoștință de noul termen de judecată, precum și de faptul că Dosarul nr. 1.793D/2019 a fost conexat cu alte cinci dosare, însă se opune măsurii conexării.5.Având cuvântul în privința acestui incident procedural, reprezentantul Ministerului Public apreciază că citarea autoarei excepției este legal îndeplinită, chiar în lipsa indicării orei pe dovada de înmânare a citației, autoarea excepției având garantat dreptul la apărare prin faptul că are cunoștință de data la care trebuie să se prezinte în fața Curții. În ceea ce privește măsura conexării, arată că dosarele au fost conexate la termenul din data de 4 aprilie 2023.6.Curtea, având în vedere că termenele prevăzute de lege pentru procedura jurisdicțională în fața Curții Constituționale sunt stabilite pe zile, nu pe ore, apreciază, în temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992, că procedura de înștiințare este legal îndeplinită.7.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, arată că dispozițiile legale criticate sunt reglementate de legiuitor în temeiul mandatului său constituțional conferit de art. 126 alin. (2) din Constituție, fiind dreptul exclusiv al acestuia să stabilească mijloacele procedurale prin care se asigură o buna administrare a justiției, iar accesul liber la justiție presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se desfășoară justiția. Aceasta nu înseamnă că accesul liber la justiție trebuie asigurat în toate structurile judecătorești și în toate căile de atac prevăzute de lege. Căile de atac sunt reglementate exclusiv de legiuitor, putând fi instituite prin lege reguli deosebite în considerarea unor situații diferite, în acest sens fiind și jurisprudența Curții Constituționale, spre exemplu, Decizia nr. 216 din 9 aprilie 2019.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:8.Prin Încheierea din 9 aprilie 2019, Sentința civilă nr. 59 din 12 iunie 2019, încheierile din 17 septembrie 2019, 5 noiembrie 2019, Sentința civilă nr. 21 din 13 noiembrie 2018 și Încheierea din 28 noiembrie 2019, pronunțate în dosarele nr. 495/1/2019/a2, nr. 564/32/2018, nr. 536/59/2019, nr. 883/59/2019, nr. 898/59/2019 și nr. 484/44/2019/a1, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă, Curtea de Apel Bacău – Secția I civilă, Curtea de Apel Timișoara – Secția litigii de muncă și asigurări sociale și Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția I civilă au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 144 alin. (2) din Codul de procedură civilă. Excepția a fost invocată de Carmen Grațiana Zorzon, Ioana Sultana Stan, Nicolae Mihăilescu și Vasile Panțuș în cadrul soluționării unor cereri de strămutare, respectiv a unor recursuri formulate împotriva sentințelor civile prin care au fost respinse cererile de strămutare.9.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, în condițiile în care cererea de strămutare trebuie motivată, însă instanța învestită cu soluționarea acesteia pronunță o încheiere definitivă, fără să fie obligată să o motiveze, ceea ce încalcă egalitatea în drepturi și dreptul la un proces echitabil. De asemenea, dispozițiile legale criticate sunt discriminatorii în raport cu judecătorii, care sunt privilegiați prin nemotivarea încheierii de strămutare. Faptul că hotărârea pronunțată asupra cererii de strămutare este definitivă încalcă accesul liber la justiție, iar prin respingerea cererii de strămutare la primul termen de judecată, deși a fost cerută amânarea pentru a fi dovedite motivele pe care se fundamentează lipsa de imparțialitate a judecătorilor, a fost încălcat dreptul la un proces echitabil.10.Se mai arată că dispoziția legală criticată care îi permite judecătorului să hotărască într-o cauză fără motivare, părtinitor și chiar abuziv, încalcă accesul liber la justiție prin eliminarea unui recurs efectiv, dreptul la apărare, principiul universalității, al statului de drept, precum și dreptul la un proces echitabil. Această dispoziție legală este neconstituțională și în măsura în care nu îndeplinește normele de claritate, precizie și previzibilitate.11.Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale, întrucât soluția legislativă de a lăsa la aprecierea completului de judecată admiterea sau respingerea cererii de strămutare, fără motivare, nu relevă o contradicție cu textul de lege privind egalitatea cetățenilor în fața legii. Rațiunea nemotivării soluției date în strămutare vizează protejarea prestigiului de care trebuie să se bucure justiția. Prerogativa ce permite completului de judecată ca, în funcție de motivele de strămutare invocate, de seriozitatea și credibilitatea lor, să pronunțe o soluție asupra cererii de strămutare fără a o motiva nu conduce la încălcarea principiului constituțional al egalității cetățenilor în fața legii.12.Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția I civilă apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.13.Curtea de Apel Bacău – Secția I civilă apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Lipsa unei căi de atac în materia cererilor de strămutare a cauzelor nu aduce atingere dreptului de acces efectiv la o instanță, în substanța sa. De asemenea, se arată că prevederile criticate nu au nicio legătură cu dreptul de proprietate privată.14.Curtea de Apel Timișoara – Secția litigii de muncă și asigurări sociale apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.15.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.16.Avocatul Poporului, în Dosarul nr. 1.793D/2019, apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Arată că motivele invocate constituie, în realitate, critici cu privire la modul de soluționare a unei cereri de strămutare. În esență, susține că instituirea unui singur grad de jurisdicție în materia cererilor de strămutare nu conduce la încălcarea art. 21 din Constituție, în condițiile în care prevederile legale criticate au ca finalitate asigurarea celerității procesului civil. Totodată, prevederile legale criticate nu au legătură cu art. 44 din Constituție referitor la garantarea dreptului de proprietate, criticile autoarei excepției neputând fi reținute.17.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:18.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.19.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 144 alin. (2) din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „Hotărârea asupra strămutării se dă fără motivare și este definitivă.“ Dispozițiile legale criticate au fost modificate prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1074 din 18 decembrie 2018, având în prezent următorul cuprins: „Încheierea asupra strămutării se dă fără motivare și este definitivă.“20.În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 – Statul român, ale art. 4 – Unitatea poporului și egalitatea între cetățeni, ale art. 11 – Dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 15 – Universalitatea, ale art. 16 – Egalitatea în drepturi, ale art. 20 – Tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 – Accesul liber la justiție, ale art. 24 – Dreptul la apărare, ale art. 44 – Dreptul de proprietate privată, ale art. 53 – Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și ale art. 148 – Integrarea în Uniunea Europeană.21.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile legale criticate au mai format obiect al controlului de constituționalitate prin raportare la critici similare cu cele formulate în prezenta cauză, prin Decizia nr. 216 din 9 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 548 din 3 iulie 2019, constatând constituționalitatea acestora.22.Curtea a reținut că strămutarea este un incident procedural cu privire la instanța sesizată, care urmărește asigurarea unor condiții optime pentru desfășurarea activității de judecată, înlăturând orice suspiciune legată de nepărtinire și obiectivitate în soluționarea cauzelor deduse judecății. Ca atare, pronunțarea asupra cererii de strămutare nu implică judecarea aspectelor ce privesc fondul cauzei, astfel încât, în vederea împiedicării tergiversării soluționării aspectelor care privesc drepturile și obligațiile ce rezultă din raporturile juridice deduse judecății, legiuitorul a instituit o procedură simplificată de judecată, ce implică judecarea cererii de strămutare în camera de consiliu, dând expresie în acest fel principiului contradictorialității și al respectării dreptului la apărare.23.Dispozițiile legale criticate sunt reglementate de legiuitor în temeiul mandatului său constituțional conferit de art. 126 alin. (2) din Constituție, fiind dreptul exclusiv al acestuia să stabilească mijloacele procedurale prin care se asigură o bună administrare a justiției, prin instituirea unor reglementări care să prevină exercitarea abuzurilor în exercitarea drepturilor procesuale, în vederea asigurării judecării procesului în mod echitabil și într-un termen rezonabil. Așadar, nu poate fi reținută încălcarea art. 1 și 15 din Constituție.24.De asemenea, prin decizia menționată, făcând referire la jurisprudența sa, Curtea a reținut că accesul liber la justiție presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția, dar aceasta nu înseamnă că trebuie asigurat la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac prevăzute de lege, deoarece căile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor, putând fi instituite prin lege reguli deosebite, în considerarea unor situații diferite. Astfel, este dreptul exclusiv al legiuitorului să stabilească regula potrivit căreia hotărârea de strămutare a pricinii este definitivă, în considerarea faptului că, prin aceasta, instanța nu se pronunță asupra fondului, iar exercitarea unor căi de atac ar prelungi nejustificat judecarea definitivă a cauzelor, antrenând, totodată, cheltuieli materiale suplimentare pentru justițiabili. Așa fiind, dispozițiile art. 144 alin. (2) din Codul de procedură civilă nu sunt contrare accesului liber la justiție și nici dispozițiilor art. 129 din Constituție, care prevăd că exercitarea căilor de atac se face „în condițiile legii“.25.În continuare, referitor la critica de neconstituționalitate raportată la art. 16 alin. (1) din Constituție, Curtea a statuat în mod constant în jurisprudența sa că principiul constituțional al egalității în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite. Or, pronunțarea asupra cererii de strămutare nu implică judecarea aspectelor ce privesc fondul cauzei, astfel încât soluția legislativă diferită referitoare la motivarea hotărârii asupra strămutării nu încalcă principiul egalității în fața legii, astfel cum a fost dezvoltat în jurisprudența Curții Constituționale.26.Art. 144 alin. (2) din Codul de procedură civilă nu încalcă nici dispozițiile constituționale ale art. 24 privind dreptul la apărare. Dreptul la apărare se realizează cu prilejul judecării în fond a cauzei și al soluționării căilor de atac. Cu alte cuvinte, de vreme ce nu se judecă fondul pricinii, nu se poate susține că interesele celor în cauză ar fi prejudiciate, aspectele asupra cărora este chemată să se pronunțe instanța competentă să judece cererea de strămutare neținând de pricina însăși, ci de asigurarea condițiilor de nepărtinire și obiectivitate în soluționarea pricinilor, condiții care vizează toate părțile din proces, indiferent de calitatea lor procesuală.27.Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să schimbe jurisprudența Curții Constituționale în materie, considerentele și soluția cuprinse în decizia menționată își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.28.Referitor la invocarea încălcării dreptului de proprietate privată, Curtea reține că art. 44 din Constituție nu are incidență în cauză, neavând legătură cu soluționarea cererii de strămutare, iar în privința prevederilor art. 148 din Constituție referitoare la caracterul obligatoriu al dreptului european, autorii excepției nu motivează pretinsa contrarietate dintre dispozițiile legale criticate și aceste prevederi constituționale.29.De asemenea, Curtea reține că dispozițiile art. 53 nu au incidență în cauză, de vreme ce nu s-a reținut restrângerea exercițiului vreunui drept sau al vreunei libertăți fundamentale.30.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Carmen Grațiana Zorzon în Dosarul nr. 495/1/2019/a2 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă și în dosarele nr. 536/59/2019 și nr. 883/59/2019 ale Curții de Apel Timișoara – Secția litigii de muncă și asigurări sociale, de Ioana Sultana Stan în Dosarul nr. 564/32/2018 al Curții de Apel Bacău – Secția I civilă, de Nicolae Mihăilescu în Dosarul nr. 898/59/2019 al Curții de Apel Timișoara – Secția litigii de muncă și asigurări sociale și de Vasile Panțuș în Dosarul nr. 484/44/2019/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția I civilă și constată că dispozițiile art. 144 alin. (2) din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția I civilă, Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă, Curții de Apel Timișoara – Secția litigii de muncă și asigurări sociale și Curții de Apel Bacău – Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 9 mai 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Andreea Costin

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x