DECIZIA nr. 264 din 22 aprilie 2021

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 281 alin. (5) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Viorel Stamate în Dosarul nr. 816/118/2018 al Tribunalului Constanța – Secția contencios administrativ și fiscal. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.120D/2018. … 2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Arată astfel că instituirea unui termen pentru soluționarea pe cale administrativă a contestației, cu posibilitatea contestatorului de a se adresa ulterior instanței de judecată numai după expirarea acestui termen, nu reprezintă o încălcare a accesului liber la justiție. Învederează, totodată, că termenul de 6 luni instituit de reglementarea criticată este un termen maximal, astfel încât, în situația în care contestația se soluționează înainte de expirarea acestui termen, de la acel moment, contestatorul se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, potrivit Legii nr. 554/2004. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea din 15 iunie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 816/118/2018, Tribunalul Constanța – Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 281 alin. (5) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală. Excepția a fost invocată de Viorel Stamate cu ocazia judecării unei cauze civile având ca obiect anularea unor acte administrative, și anume a unor decizii referitoare la obligații fiscale accesorii, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că termenul de 6 luni instituit de textul de lege criticat este un termen nerezonabil, creat în favoarea organului fiscal, în condițiile în care, în practică, organul fiscal nu răspunde niciodată la contestație în termenul de 45 de zile, prevăzut de art. 77 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală. Apreciază că instituirea acestui termen special de 6 luni dă posibilitatea organului fiscal de a sta în pasivitate, îngrădind astfel dreptul contestatorului de a se adresa instanței de contencios administrativ. Autorul excepției arată, de asemenea, că de la data emiterii unui act administrativ fiscal, cum este o decizie de impunere, organul fiscal poate emite direct titlul executoriu, întrucât contestația fiscală nu suspendă executarea silită, iar astfel se creează un cerc vicios, în care contestatorul nu are acces la justiție pentru anularea actului administrativ, aflându-se în situația în care este executat silit din cauza termenului mult prea lung de 6 luni, prevăzut de art. 281 alin. (5) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală. Așa fiind, caracterul rezonabil al duratei procedurii trebuie evaluat în lumina circumstanțelor cauzei și în raport cu complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente, obiectul litigiului, precum și cu miza litigiului pentru persoana interesată. Or, este evident că acest termen de 6 luni nu este unul rezonabil pentru complexitatea unor cauze ce pun în discuție acte administrative fiscale și pentru miza litigiilor, în condițiile în care încalcă dreptul la un proces echitabil și îngrădește dreptul de acces la justiție, creându-se un cerc vicios în care contribuabilul nu are posibilitatea să își apere drepturile și să solicite anularea actului într-un termen care să nu îi prejudicieze drepturile. Concluzionând, autorul excepției susține că scopul art. 21 din Constituție și al art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului este acela ca justiția să nu fie realizată cu întârzieri care să compromită eficiența și credibilitatea sa, sens în care menționează că atât Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cât și Curtea Constituțională au decis că termenul rezonabil include și durata unor proceduri prealabile sesizării instanței și se calculează până la soluționarea cauzei. … 6.Tribunalul Constanța – Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că nu se poate reține contrarietatea textului de lege criticat din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală față de dispozițiile art. 21 din Constituție, care consacră dreptul la un proces echitabil, întrucât raționamentul legiuitorului în stabilirea unui termen de 6 luni de soluționare efectivă a contestației de către organul fiscal, ce poate fi prelungit pentru motive temeinice, potrivit art. 77 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, rezidă tocmai din necesitatea analizării acesteia cu atenție și în baza tuturor actelor de care dispune, pe care le poate solicita contribuabilului sau altor autorități, și nicidecum al îngrădirii dreptului contribuabilului/plătitorului nemulțumit de a se adresa instanței de contencios administrativ competente în analizarea pe fond a actului fiscal contestat. … 7.Instanța de judecată arată că, așa cum rezultă din motivarea excepției de neconstituționalitate, criticile autorului acesteia vizează imposibilitatea stopării formelor de executare silită pentru care se pot demara procedurile prevăzute de art. 712 și următoarele din Codul de procedură civilă. Or, raportat la actele administrativ-fiscale ce formează obiectul prezentei cauze, instanța reține că legiuitorul a lăsat la îndemâna contribuabilului, pentru evitarea demarării unei proceduri execuționale, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 278 din Codul de procedură fiscală, intitulat „Suspendarea executării actului administrativ fiscal“. Aceeași situație reiese și din coroborarea prevederilor art. 260 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu referire la art. 718 din Codul de procedură civilă, care vizează contestația la executare exercitată împotriva actelor execuționale reprezentate de somație și titlul executoriu. … 8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 9.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 11.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 281 alin. (5) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 108 din Ordonanța Guvernului nr. 30/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 708 din 31 august 2017, care au următorul conținut normativ: „În situația nesoluționării contestației în termen de 6 luni de la data depunerii contestației, contestatorul se poate adresa, pentru anularea actului, instanței de contencios administrativ competente potrivit Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. La calculul termenului de 6 luni nu se iau în considerare perioadele prevăzute la art. 77 alin. (2) și nici cele în care procedura de soluționare a contestației este suspendată potrivit art. 277.“ … 12.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, aceste prevederi contravin dispozițiilor constituționale ale art. 21 alin. (1) și (3) care consacră accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil. … 13.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile art. 281 alin. (5) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, criticate în speță, stabilesc un termen special de 6 luni de la data depunerii contestației, în care contestatorul să se poată adresa, pentru anularea actului, instanței de contencios administrativ competente, potrivit Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, iar la calculul termenului de 6 luni nu se iau în considerare perioadele prevăzute la art. 77 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală și nici cele în care procedura de soluționare a contestației este suspendată, potrivit art. 277 din aceeași lege. … 14.Referitor la textele de lege la care se face trimitere în cuprinsul art. 281 alin. (5) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, Curtea observă că art. 77 alin. (1) din acest act normativ prevede că cererile depuse de către contribuabil/plătitor la organul fiscal se soluționează de către acesta în termen de 45 de zile de la înregistrare. La alin. (2) se prevede că în situațiile în care, pentru soluționarea cererii, este necesară administrarea de probe suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen de 45 de zile se prelungește cu perioada cuprinsă între data solicitării probei și data obținerii acesteia, dar nu mai mult de două luni, în cazul în care sunt solicitate probe suplimentare de la contribuabilul/plătitorul solicitant; de 3 luni, în cazul în care sunt solicitate probe suplimentare de la autorități sau instituții publice ori de la terțe persoane din România; de 6 luni, în cazul în care sunt solicitate probe suplimentare de la autorități fiscale din alte state, potrivit legii.  … 15.De asemenea, art. 277 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, intitulat „Suspendarea procedurii de soluționare a contestației pe cale administrativă“, reglementează cazurile de suspendare a procedurii de soluționare a contestației. Astfel, potrivit art. 277 alin. (1) din acest act normativ, există două situații în care organul de soluționare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluționarea contestației. O primă situație este atunci când organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni în legătură cu mijloacele de probă privind stabilirea bazei de impozitare și a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedură administrativă. Practic, ori de câte ori s-a transmis organelor de urmărire penală o sesizare cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni, organul de soluționare a contestației va suspenda procedura administrativă. Legiuitorul a circumstanțiat astfel sfera situațiilor în care organul fiscal poate suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei, și anume atunci când organul fiscal de control constată indiciile săvârșirii unei infracțiuni doar în legătură cu mijloacele de probă privind stabilirea bazei de impozitare. Sesizarea trebuie să fie o sesizare penală (și nu o simplă sesizare), iar organele în drept nu pot fi, în mod logic, decât organele de urmărire penală, care, ca regulă generală, pot să pună în mișcare acțiunea penală sau pot da o soluție de neurmărire, aspect care rezultă cu claritate din textul de lege criticat. Legiuitorul a instituit, în acest fel, modalitățile de colaborare a organelor fiscale cu organele de urmărire penală, și anume: pe de-o parte, s-a instituit vocația organului fiscal de a sesiza organul de urmărire penală, în cazul în care, în activitatea lor, descoperă indicii privind săvârșirea unei infracțiuni în legătură cu mijloacele de probă privind stabilirea bazei de impozitare și a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedură administrativă, iar, pe de altă parte, simetric, se reglementează posibilitatea obținerii de către organele de urmărire penală a concursului organelor fiscale, la inițiativa celor dintâi în cadrul urmării penale. Curtea reține, de asemenea, că a doua situație în care se poate dispune suspendarea este atunci când soluționarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți. În practică, suspendările pe acest temei sunt mai rare, fără a putea fi însă excluse. Derularea simultană a două sau mai multe proceduri (procedura fiscală, procedura penală, procedura insolvenței) ar putea face însă imperios necesară o asemenea suspendare. … 16.Referitor la instituția procesuală a suspendării facultative a soluționării cauzei în cadrul procedurii administrative prealabile, prin Decizia nr. 774 din 28 noiembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 11 iunie 2020, Curtea a reținut că adoptarea acestei măsuri este condiționată de înrâurirea hotărâtoare pe care o are constatarea de către organele competente a elementelor constitutive ale unei infracțiuni în legătură cu mijloacele de probă privind stabilirea bazei de impozitare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedura administrativă. Or, într-o atare situație, este firesc ca procedura administrativă privind soluționarea contestației formulate împotriva actelor administrative fiscale să fie suspendată fie până la încetarea motivului care a determinat suspendarea, fie până la un termen stabilit de organul fiscal competent prin decizia de suspendare. În momentul încetării motivului care a determinat suspendarea sau, după caz, la expirarea termenului stabilit de organul de soluționare competent, indiferent dacă motivul care a determinat suspendarea a încetat ori nu, procedura administrativă este reluată, fiind emisă o decizie privind soluționarea contestației. Curtea reține, de altfel, că, potrivit art. 277 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, suspendarea poate fi dispusă de organul fiscal și la cererea contestatorului, dacă acesta invocă motive întemeiate, iar în această situație, suspendarea se poate dispune o singură dată, pentru un interval de timp care nu poate depăși 6 luni. … 17.Curtea observă că, în temeiul art. 277 alin. (3) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, reluarea procedurii de soluționare a contestației are loc în două situații distincte, și anume: la încetarea motivului care a determinat suspendarea, atunci când suspendarea a fost dispusă în temeiul art. 277 alin. (1); la expirarea termenului determinat de organul fiscal, în conformitate cu posibilitatea deschisă de art. 277 alin. (2), atunci când suspendarea a fost dispusă la cererea contribuabilului. … 18.Raportat la prevederile art. 281 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, Curtea reține că, la finalul procedurii administrative, decizia de soluționare a contestației se comunică destinatarilor, și anume contestatorului, persoanelor introduse în procedura de soluționare a contestației, precum și organului fiscal emitent al actului administrativ atacat. Comunicarea se face din oficiu, iar mijloacele de comunicare sunt cele obișnuite, conform dispozițiilor art. 47 din același act normativ. Practic, de la momentul comunicării deciziei de soluționare a contestației se deschide calea pentru declanșarea procesului fiscal, prin sesizarea instanței judecătorești competente. … 19.În ceea ce privește obiectul acțiunii în contencios fiscal, astfel cum reiese din conținutul normativ al art. 281 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, decizia de soluționare a contestației, actul sau actele administrative fiscale contestate și toate celelalte acte adiacente (raportul de inspecție fiscală, procesul-verbal de control antifraudă, procesulverbal de control inopinat) pot fi supuse controlului de legalitate al instanței de contencios fiscal, în sensul că pot fi atacate de către contestator sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii. Așadar, titularii dreptului la acțiune sunt contestatorul sau persoana/persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației, în conformitate cu prevederile art. 275 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală. … 20.Cât privește sesizarea instanței de contencios administrativ competente în cazul nesoluționării contestației în termenul legal, Curtea menționează că, în conformitate cu prevederile art. 281 alin. (5) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, în cazul în care contestația împotriva actului administrativ fiscal nu este soluționată într-un termen de 6 luni de la data înregistrării contestației, contribuabilul se poate adresa direct instanței de contencios fiscal. Ca o consecință logică, instanța se va pronunța asupra fondului litigiului fiscal, în lipsa deciziei de soluționare a contestației. Așa fiind, Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală reglementează singura ipoteză în care se poate formula acțiune directă împotriva actului administrativ fiscal, și anume cea reglementată prin art. 281 alin. (5), conform căruia posibilitatea formulării unei acțiuni directe la instanța de contencios administrativ împotriva actului administrativ fiscal poate viza doar situația în care organul fiscal competent nu a soluționat contestația administrativă în termen de 6 luni de la data depunerii acesteia, cu precizarea că la calculul acestui termen nu sunt incluse perioadele prevăzute la art. 77 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală și nici cele în care procedura de soluționare a contestației este suspendată, potrivit art. 277 din acest cod. … 21.Într-o astfel de ipoteză, potrivit art. 281 alin. (6) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, „procedura de soluționare a contestației încetează la data la care organul fiscal a luat la cunoștință de acțiunea în contencios administrativ formulată de contribuabil/plătitor“, iar potrivit pct. 13.2 din Instrucțiunile pentru aplicarea titlului VIII din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, aprobate prin Ordinul președintelui Autorității Naționale de Administrare Fiscală nr. 3.741/2015, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 975 din 29 decembrie 2015, „în situația în care contestatarul se adresează instanței de contencios administrativ pentru nesoluționarea contestației în termen de 6 luni, organul de soluționare competent va emite decizia de dezînvestire, la data la care a luat cunoștință de acțiunea în contencios administrativ formulată de contribuabil. Organul de soluționare competent va fi sesizat fie de structurile juridice din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, fie de contestatar prin prezentarea unui certificat de grefă emis de instanța la care a înregistrat acțiunea“. … 22.În acest context, Curtea reține că noua soluție legislativă, consacrată prin art. 281 alin. (5) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, în sensul că acțiunea în contencios administrativ, pentru cazul nesoluționării contestației administrative în termen de 6 luni, vizează actul administrativ fiscal, vine să înlocuiască reglementarea cuprinsă în art. 218 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, când reclamantul nu putea formula o acțiune directă împotriva actului administrativ fiscal atunci când organul fiscal competent nu a soluționat contestația administrativă în termenul prevăzut de lege, ci avea doar posibilitatea de a formula o acțiune la instanța de contencios administrativ prin care să solicite obligarea organului fiscal competent să emită decizia de soluționare a contestației administrative, iar numai după emiterea acesteia să poată formula acțiunea în contencios administrativ. … 23.Astfel, în jurisprudența sa referitoare la art. 218 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală (spre exemplu, Decizia nr. 95 din 1 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 320 din 10 mai 2011, sau Decizia nr. 52 din 16 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 24 martie 2016), Curtea a statuat că, „având în vedere dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, precum și pe cele ale Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cel care se consideră lezat în drepturile sale prin lipsa actului administrativ fiscal se poate adresa instanței de judecată pentru obligarea organului fiscal de a emite decizia de soluționare a contestației. Curtea a mai reținut că în toate cazurile, ulterior pronunțării deciziei de către organul fiscal, contestatorul nemulțumit poate ataca această decizie la instanța de contencios administrativ competentă.“ … 24.Curtea apreciază că noua reglementare, prin care se conferă posibilitatea contestatorului de a sesiza direct instanța de contencios administrativ competentă, potrivit Legii nr. 554/2004, în cazul pasivității organului de soluționare a contestației în termenul de 6 luni, este una benefică contribuabilului. Aceasta, deoarece, așa cum rezultă din practica judiciară în această materie, instanțele de contencios administrativ-fiscal, tributare principiului potrivit căruia la instanță poate fi atacată doar decizia de soluționare a contestației, fie respingeau ca prematur introdusă (inadmisibilă) o acțiune în contencios fiscal, în cazul în care contribuabilul se adresa instanței după expirarea termenului legal de 45 de zile de soluționare a contestației, dar înainte de emiterea deciziei de soluționare a contestației; fie admiteau o cerere de aplicare a unei amenzi cominatorii conducătorului organului de soluționare a contestației, până la emiterea deciziei de soluționare a contestației. … 25.Curtea reține că autorul excepției este nemulțumit de faptul că de la data emiterii unui act administrativ fiscal, organul fiscal poate emite direct titlul executoriu și, având în vedere că prin contestația fiscală nu se suspendă executarea silită, acesta susține că se creează un cerc vicios în care contestatorul nu are acces la justiție pentru anularea actului administrativ, fiind în ipostaza de a fi executat silit din cauza termenului mult prea lung de 6 luni, prevăzut de art. 281 alin. (5) din Codul de procedură fiscală. În acest context, Curtea precizează că odată cu comunicarea deciziei de impunere, contribuabilul se transformă în debitor fiscal – titularul unei obligații de plată corelativă unui drept de creanță fiscală, fiind expus acțiunilor de executare ale organului fiscal. Prima etapă în procedura fiscală o reprezintă faza administrativ-jurisdicțională declanșată prin formularea contestației fiscale. În procedura de soluționare a contestației fiscale nu există un termen de soluționare a acesteia, astfel că se prezumă că trebuie avut în vedere termenul general de soluționare a cererilor contribuabililor, de 45 de zile, termen reglementat de art. 77 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală. În absența vreunei sancțiuni, nu de puține ori, organul fiscal nu mai este motivat să se încadreze în termenul indicat și tergiversează, uneori, excesiv soluționarea contestației fiscale, context în care legiuitorul a intervenit prin noua reglementare cuprinsă în art. 281 alin. (5) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală și a prevăzut că, „În situația nesoluționării contestației în termen de 6 luni de la data depunerii contestației, contestatorul se poate adresa, pentru anularea actului, instanței de contencios administrativ competente potrivit Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare“, reglementare ce a fost gândită de legiuitor ca fiind un remediu pentru contribuabili. … 26.Așa fiind, Curtea apreciază că raționamentul legiuitorului în stabilirea unui termen de 6 luni de soluționare efectivă a contestației de către organul fiscal, ce poate fi prelungit pentru motive temeinice, rezidă tocmai din necesitatea analizării acesteia cât mai grabnic și în baza tuturor actelor de care dispune, pe care le poate solicita contribuabilului sau altor autorități, și nicidecum al îngrădirii dreptului contribuabilului/ plătitorului nemulțumit de a se adresa instanței de contencios administrativ competente în analizarea pe fond a actului fiscal contestat. Totodată, legiuitorul a lăsat la îndemâna contribuabilului, pentru evitarea demarării unei proceduri execuționale, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 278 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală intitulat „Suspendarea executării actului administrativ fiscal“. Introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal, însă o atare împrejurare nu aduce atingere dreptului contestatorului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, instanța competentă putând suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune, potrivit art. 278 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală. … 27.De asemenea, Curtea observă că, în temeiul art. 260 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, în materie fiscală „dispozițiile privind suspendarea provizorie a executării silite prevăzute de Codul de procedură civilă, republicat, nu sunt aplicabile“. În acest sens, prin Decizia nr. 375 din 31 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 4 ianuarie 2019, spre exemplu, Curtea a reținut că legiuitorul a reglementat posibilitatea persoanelor interesate de a contesta orice act de executare silită, în condițiile procedurale stabilite de lege. De asemenea, Curtea a subliniat că procedura executării silite a creanțelor fiscale asigură garanții suficiente pentru ocrotirea accesului liber la justiție și a dreptului la apărare prin însuși faptul că oferă posibilitatea de a contesta executarea, iar, în cazul admiterii contestației și desființării titlului executoriu sau a înseși executării silite, persoanele interesate au dreptul la întoarcerea executării prin restabilirea situației anterioare acesteia. Curtea a constatat, de asemenea, că normele juridice privind administrarea și executarea creanțelor fiscale sunt derogatorii de la dreptul comun, reprezentat de Codul de procedură civilă, fiind aplicabil principiul specialia generalibus derogant. … 28.Curtea subliniază, totodată, că în interpretarea și aplicarea reglementării criticate în speță au relevanță prevederile art. 7 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu privire la rolul activ și alte reguli de conduită pentru organul fiscal, în sensul că organul fiscal are obligația să examineze starea de fapt în mod obiectiv și în limitele stabilite de lege și să decidă asupra felului și volumului examinărilor, în funcție de circumstanțele fiecărui caz în parte și de limitele prevăzute de lege, precum și prevederile art. 12 din același act normativ, potrivit cărora relațiile dintre contribuabili și organele fiscale trebuie să fie fundamentate pe bună-credință, în scopul realizării cerințelor legii, sens în care este și jurisprudența Curții Constituționale, spre exemplu, Decizia nr. 60 din 22 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 21 iunie 2019, paragraful 27. … 29.Așa cum a reținut Curtea în jurisprudența sa, eventualul comportament al părților sau al instituțiilor administrative care determină o întârziere în soluționarea contestației nu reprezintă o problemă de constituționalitate, ci una ce ține exclusiv de conduita părților implicate, conduită ce nu este determinată de textul de lege criticat. Or, Curtea Constituțională judecă numai în drept, astfel încât conduita procesuală a contribuabilului contestator sau a organului fiscal ori unele decizii administrative sau judecătorești discutabile nu pot constitui temei pentru constatarea neconstituționalității unor texte legale. … 30.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Viorel Stamate în Dosarul nr. 816/118/2018 al Tribunalului Constanța – Secția contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. 281 alin. (5) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Constanța – Secția contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 22 aprilie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește