DECIZIA nr. 263 din 23 aprilie 2019

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 10/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 562 din 9 iulie 2019
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 349 06/06/2002 ART. 3
ActulREFERIRE LALEGE 349 06/06/2002 ART. 3
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 349 06/06/2002 ART. 3
ART. 4REFERIRE LALEGE 349 06/06/2002 ART. 3
ART. 5REFERIRE LALEGE 349 06/06/2002 ART. 3
ART. 6REFERIRE LALEGE 349 06/06/2002 ART. 3
ART. 7REFERIRE LALEGE 349 06/06/2002 ART. 3
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 10REFERIRE LADECIZIE 73 27/01/2011
ART. 10REFERIRE LALEGE 349 06/06/2002 ART. 3
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 13REFERIRE LALEGE 15 29/01/2016 ART. 1
ART. 13REFERIRE LALEGE 349 06/06/2002 ART. 3
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 15REFERIRE LALEGE 349 06/06/2002 ART. 3
ART. 16REFERIRE LALEGE 349 06/06/2002
ART. 17REFERIRE LALEGE 349 06/06/2002 ART. 2
ART. 18REFERIRE LALEGE 349 06/06/2002 ART. 3
ART. 19REFERIRE LALEGE 15 29/01/2016 ART. 1
ART. 19REFERIRE LALEGE 349 06/06/2002
ART. 20REFERIRE LALEGE 15 29/01/2016
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 29 27/01/2016
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 34
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 22
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 35
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 34
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 49
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 22
ART. 23REFERIRE LALEGE 349 06/06/2002
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 26
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 26
ART. 24REFERIRE LALEGE 349 06/06/2002 ART. 3
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 5 30/01/2024
ActulREFERIT DEDECIZIE 207 09/04/2024
ActulREFERIT DEDECIZIE 14 26/06/2023
ActulREFERIT DEDECIZIE 721 12/12/2023
ActulREFERIT DEDECIZIE 236 03/05/2022
ActulREFERIT DEDECIZIE 386 05/07/2022
ActulREFERIT DEDECIZIE 272 22/04/2021
ActulREFERIT DEDECIZIE 633 07/10/2021
ActulREFERIT DEDECIZIE 385 18/06/2020
ActulREFERIT DEDECIZIE 722 05/11/2019





Valer Dorneanu – președinte
Petre Lăzăroiu – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Ingrid Alina Tudora – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 349/2002 pentru prevenirea și combaterea efectelor consumului produselor din tutun, excepție ridicată de Societatea Șoșa Șoșa – S.R.L. din București în Dosarul nr. 6.401/4/2017 al Judecătoriei Sectorului 4 București – Secția civilă. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.306D/2017.2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că partea sectorul 4 al municipiului București, prin primar Daniel Băluță (în locul Direcției Generale de Poliție Locală a Sectorului 4, reorganizată prin Hotărârea Consiliului Local Sector 4 nr. 7 din 31 ianuarie 2018), a depus la dosar note scrise, prin care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate.4.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens arată că autoarea excepției a fost sancționată contravențional pentru nerespectarea prevederilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 349/2002, care interzice fumatul în spații închise, iar critica de neconstituționalitate vizează art. 3 alin. (2) al aceluiași act normativ. Învederează faptul că în situația în care Curtea va trece peste această inadmisibilitate, textul de lege criticat pentru neconstituționalitate este suficient de bine redactat și de clar pentru a permite înțelegerea sensului acestuia, sintagma „exclusiv“ având semnificația de excludere a oricăror altor posibilități decât cele prevăzute expres de lege.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:5.Prin Încheierea din 28 iulie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 6.401/4/2017, Judecătoria Sectorului 4 București – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 349/2002 pentru prevenirea și combaterea efectelor consumului produselor din tutun. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Societatea Șoșa – Șoșa – S.R.L. din București cu ocazia soluționării unei cauze civile având ca obiect anularea unui proces-verbal de contravenție, în contradictoriu cu Direcția Generală de Poliție Locală a Sectorului 4 București.6.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține că prevederea de lege este neclară din perspectiva folosirii sintagmei „exclusiv“, întrucât aceasta este susceptibilă de două înțelesuri, și anume: „doar“ și „cu excepția“. Arată că aceste înțelesuri sunt opuse și schimbă în totalitate sensul și aplicabilitatea întregului alin. (2) al art. 3 din Legea nr. 349/2002. Astfel, având înțelesul „doar“, reglementarea criticată s-ar citi, făcând abstracție de ordinea cuvintelor, „doar în zona de tranzit a aeroporturilor, cu respectarea următoarelor condiții, fumatul este permis numai în camerele special amenajate“. Având înțelesul „cu excepția“, sensul reglementării criticate ar deveni „cu excepția zonei de tranzit a aeroporturilor, cu respectarea următoarelor condiții, fumatul este permis numai în camerele special amenajate“, sau, reformulat, „oriunde, mai puțin în zona de tranzit a aeroporturilor internaționale, fumatul este permis numai în camerele special amenajate, dacă următoarele condiții sunt îndeplinite…“.7.În acest context menționează faptul că, mai mult decât a avea legătură cu cauza, atribuirea unuia sau altuia dintre sensurile mai sus menționate sintagmei „exclusiv“ determină în mod hotărâtor temeinicia procesului-verbal atacat. Așa fiind, nelămurirea autoarei excepției de neconstituționalitate este aceea dacă îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 349/2002 permite fumatul doar în zonele de trecere din aeroporturi sau oriunde altundeva decât în zonele de trecere din aeroporturi (exemplu concret fiind spațiul deținut de aceasta).8.Judecătoria Sectorului 4 București – Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este nefondată, iar prevederile de lege criticate îndeplinesc condițiile de previzibilitate, precizie și claritate a legii din perspectiva dispozițiilor constituționale invocate, existând elementele necesare pentru a permite în mod rezonabil destinatarilor să își regleze conduita în funcție de prescripțiile ei.9.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.10.Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că utilizarea termenului „exclusiv“ în cuprinsul art. 3 alin. (2) din Legea nr. 349/2002 nu este de natură să atragă asupra normei juridice caracterul de neclaritate și imprevizibilitate, acesta având semnificația de „exceptând“, „în afară de“. Consideră că autoarea excepției de neconstituționalitate reformulează textul de lege pentru a induce dubii cu privire la sensul termenului „exclusiv“, ceea ce contravine regulilor de interpretare a unui text normativ, întrucât orice destinatar al unei norme juridice poate afirma în mod arbitrar că nu a înțeles sensul normei și de aceea nu a putut să își adapteze conduita personală la textul criticat. Așa fiind, Guvernul apreciază că formularea textului este clară și conține suficiente criterii obiective pentru destinatarul normei juridice, astfel încât acesta să poată determina cu exactitate spațiul în care este permis fumatul, iar în susținerea punctului său de vedere invocă considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 73 din 27 ianuarie 2011.11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.13.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 349/2002 pentru prevenirea și combaterea efectelor consumului produselor din tutun, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 435 din 21 iunie 2002, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 7 din Legea nr. 15/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 1 februarie 2016. Potrivit textului de lege criticat:Fumatul este permis numai în camere special amenajate, exclusiv în zona de tranzit a aeroporturilor internaționale, cu respectarea următoarelor condiții:a)să servească exclusiv fumatului;b)să nu fie spațiu de trecere sau de acces în spații publice închise;c)să fie dotate cu sisteme de ventilație funcționale care să asigure eliminarea fumului din tutun, cu presiune negativă;d)să fie dotate cu scrumiere și extinctoare și amenajate în conformitate cu prevederile legale în vigoare privind prevenirea și stingerea incendiilor;e)să fie marcate la loc vizibil cu indicatoare: «Cameră pentru fumat», «Loc pentru fumat».14.În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, aceste prevederi de lege contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5), în componenta referitoare la claritatea și previzibilitatea normei juridice.15.Examinând criticile formulate, Curtea reține că, în esență, neconstituționalitatea reglementării criticate este dedusă din perspectiva sintagmei „exclusiv“ din cuprinsul art. 3 alin. (2) din Legea nr. 349/2001, considerată a fi neclară, întrucât este susceptibilă de două înțelesuri, și anume „doar“ și „cu excepția“, înțelesuri care sunt opuse și schimbă în totalitate sensul și aplicabilitatea întregului alin. (2) al art. 3.16.În acest context, Curtea reține că Legea nr. 349/2002 stabilește unele măsuri privind prevenirea și combaterea consumului produselor din tutun, prin interzicerea completă a fumatului în toate spațiile publice închise, în spațiile închise de la locul de muncă și în locurile de joacă pentru copii, prin desfășurarea de campanii de informare și educare a populației, având ca scop protejarea sănătății persoanelor fumătoare și nefumătoare de efectele dăunătoare ale fumatului, prevenirea răspândirii fumatului în rândul minorilor și asigurarea unui nivel adecvat al calității vieții populației din România.17.Curtea observă că prin art. 2 lit. m) din acest act normativ, legiuitorul a reglementat spațiul public închis ca fiind orice spațiu accesibil publicului sau destinat utilizării colective, indiferent de forma de proprietate ori de dreptul de acces, care are un acoperiș, plafon sau tavan și care este delimitat de cel puțin doi pereți, indiferent de natura acestora sau de caracterul temporar sau permanent. Referitor la noțiunea de „public“, Curtea reține că legiuitorul a optat pentru utilizarea unor termeni generali, iar nu a unei liste exhaustive, această modalitate de reglementare fiind adesea utilizată. Astfel, din contextul reglementării criticate rezultă intenția legiuitorului de a se referi la toate spațiile publice închise, cele două sintagme utilizate în cuprinsul definiției referindu-se deopotrivă la natura publică („spațiu accesibil publicului“) și la destinația publică a spațiului („destinat utilizării colective“). Altfel spus, noțiunea de „colectiv“ trebuie interpretată în corelație cu aceea de „public“, la care, de altfel, se raportează.18.Din conținutul normativ al Legii nr. 349/2002, Curtea observă că potrivit art. 3 alin. (1), regula este aceea că „Se interzice fumatul în toate spațiile publice închise, spațiile închise de la locul de muncă, mijloacele de transport în comun, locurile de joacă pentru copii. De la prezentele prevederi fac excepție celulele pentru deținuți din penitenciarele de maximă siguranță.“ De asemenea, potrivit art. 3 alin. (2) din aceeași lege, „Fumatul este permis numai în camere special amenajate, exclusiv în zona de tranzit a aeroporturilor internaționale […]“, însă și aici doar în anumite condiții, prevăzute expres de lege. Astfel, Curtea constată că regula este interzicerea fumatului în toate spațiile publice închise, iar de la această regulă există două excepții, și anume în celulele pentru deținuții din penitenciarele de maximă siguranță [art. 3 alin. (1) teza finală] și în zona de tranzit a aeroporturilor internaționale [art. 3 alin. (2)].19.Cât privește critica formulată prin raportare la reglementarea criticată din Legea nr. 349/2002, Curtea învederează că termenul de „exclusiv“, astfel cum reiese și din Dicționarul explicativ al limbii române, are înțelesul de numai/doar, așa încât, raportat la pretinsa neclaritate a acestei sintagme, este evident că legiuitorul a consacrat, ca excepție de la regulă, posibilitatea de a fuma într-un spațiu public închis, doar în zona de tranzit a aeroporturilor, însă numai în camere special amenajate în acest sens. Această reglementare a fost introdusă prin art. I pct. 7 din Legea nr. 15/2016 privind modificarea și completarea Legii nr. 349/2002 pentru prevenirea și combaterea efectelor consumului produselor din tutun, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 1 februarie 2016, întrucât, în vechea reglementare se prevedea că în spațiile publice închise, fumatul era permis numai în camere special amenajate pentru fumat, cu respectarea anumitor condiții obligatorii, prevăzute expres de legiuitor.20.Astfel, ca urmare a modificărilor realizate prin Legea nr. 15/2016, precitată, Curtea constată că legiuitorul a limitat sfera spațiilor publice închise în care se poate fuma, doar la celulele pentru deținuți din penitenciarele de maximă siguranță și la zona de tranzit a aeroporturilor internaționale, această opțiune având însă o justificare obiectivă. Curtea apreciază că excepția instituită în cazul zonei de tranzit a aeroporturilor internaționale s-a impus având în vedere faptul că libertatea de mișcare a persoanelor care tranzitează această zonă este limitată/restricționată ca urmare a particularităților specifice acestui perimetru. Legiuitorul a ținut seama, totodată, și de drepturile celor care nu au această deprindere, astfel încât a permis fumatul în această zonă numai în camere special amenajate și cu respectarea anumitor condiții obligatorii, și anume ca aceste camere să servească exclusiv fumatului, să nu fie spațiu de trecere sau de acces în spații publice închise, să fie dotate cu sisteme de ventilație funcționale care să asigure eliminarea fumului din tutun, cu presiune negativă, să fie dotate cu scrumiere și extinctoare amenajate în conformitate cu prevederile legale în vigoare privind prevenirea și stingerea incendiilor și să fie marcate la loc vizibil cu indicatoare: „Cameră pentru fumat“, „Loc pentru fumat“.21.În acest context, așa cum a statuat instanța de contencios constituțional prin Decizia nr. 29 din 27 ianuarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 16 martie 2016, paragraful 26, „cât privește reglementarea (…) excepțiilor referitoare la spațiile în care este permis fumatul, Curtea constată mai întâi că, potrivit legii criticate, este interzis complet fumatul în toate spațiile publice închise, spațiile închise de la locul de muncă, mijloacele de transport în comun, locurile de joacă pentru copii, unitățile sanitare, de învățământ, precum și cele destinate protecției și asistenței copilului, de stat și private. Singura excepție admisă de lege este pentru cazul celulelor pentru deținuți din penitenciarele de maximă siguranță. De asemenea, spre deosebire de vechea reglementare, care permitea fumatul în spații special amenajate pentru fumat, cu respectarea unor condiții, noua reglementare permite amenajarea unor astfel de spații exclusiv în zona de tranzit a aeroporturilor internaționale“. Curtea a reținut, totodată, că Legea fundamentală „nu consacră dreptul la fumat și nici drepturi specifice ale fumătorilor“, iar „excepțiile stabilite de legiuitor au o justificare obiectivă, circumscrisă scopului legii. Astfel, nu sunt cuprinse în sfera interdicției prevăzute de lege ipotezele în care persoanele care au această deprindere/ comportament ar fi în imposibilitate de a o/a-l exercita (celulele pentru deținuți din penitenciarele de maximă siguranță, respectiv zonele de tranzit din aeroporturi). În aceste situații, interdicția de a fuma în celulă, respectiv aceea de a amenaja spații pentru fumat, după caz, ar fi avut ca efect, practic, interzicerea în sine a fumatului, câtă vreme nu există nicio posibilitate pentru fumătorii respectivi de a ieși din spațiile menționate un interval de timp considerabil. Cum scopul legii nu a fost interzicerea fumatului, ci stabilirea unui cadru legal pentru ca acest comportament să nu aducă atingere drepturilor fundamentale ale persoanelor, deopotrivă fumători și nefumători, stabilirea excepțiilor menționate poate fi calificată ca fiind o modalitate de conciliere/corelare a drepturilor incidente“.22.Din această perspectivă, Curtea a subliniat că „reglementarea restrictivă a spațiilor în care fumatul este permis reprezintă o opțiune a legiuitorului, care dă expresie dispozițiilor constituționale ce garantează dreptul la viață și dreptul la integritate fizică și psihică al persoanei [art. 22 alin. (1)], dreptul la ocrotirea sănătății, instituind totodată obligația statului de a lua măsuri pentru asigurarea igienei și a sănătății publice [art. 34 alin. (1) și (2)], dreptul oricărei persoane la un mediu înconjurător sănătos și echilibrat ecologic, respectiv obligația statului de a asigura cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept [art. 35 alin. (1) și (2)], precum și dreptul copiilor și tinerilor la un regim special de protecție și de asistență în realizarea drepturilor lor [art. 49 alin. (1)]. Aceste dispoziții constituționale impun statului o serie de obligații pozitive, ce presupun măsuri legislative adecvate pentru realizarea lor, în privința cărora legiuitorul are o largă marjă de apreciere, pentru protecția drepturilor constituționale ale cetățenilor, indiferent dacă aceștia sunt fumători sau nefumători.“23.Curtea a mai reținut că scopul principal al reglementării Legii nr. 349/2002 este acela de a combate efectele consumului de tutun, indiferent dacă este vorba de fumători sau nefumători, întrucât dreptul persoanei de a dispune de ea însăși nu are caracter absolut, fiind condiționat de însuși textul constituțional care îl reglementează, respectiv art. 26 alin. (2), în sensul că „Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăși, dacă nu încalcă drepturile și libertățile altora, ordinea publică și bunele moravuri“. Ca urmare, exercitarea unei opțiuni personale, în speță aceea de a fuma, trebuie să țină seamă de drepturile celor care nu au această deprindere și, având în vedere consecințele fumatului asupra vieții și sănătății, fumătorii sunt cei care trebuie să își adapteze comportamentul, astfel încât să nu încalce drepturile fundamentale ale celor care nu au această opțiune.24.Așa fiind, referitor la pretinsa neclaritate a sintagmei „exclusiv“ din cuprinsul art. 3 alin. (2) din Legea nr. 349/2002, Curtea constată că legiuitorul a instituit, ca excepție de la regulă, posibilitatea de a fuma într-un spațiu public închis doar în zona de tranzit a aeroporturilor și numai în camerele special amenajate în acest sens. Ca atare, orice persoană poate opta fără nicio îngrădire în privința fumatului, însă numai în condițiile strict stabilite de legiuitor, care vizează reglementarea locurilor în care fumatul este interzis/permis, după caz, reglementări în privința cărora statul are o largă marjă de apreciere, în considerarea obligațiilor pozitive ce îi revin potrivit Constituției.25.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Șoșa Șoșa – S.R.L. din București în Dosarul nr. 6.401/4/2017 al Judecătoriei Sectorului 4 București – Secția civilă și constată că prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 349/2002 pentru prevenirea și combaterea efectelor consumului produselor din tutun sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 4 București – Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 23 aprilie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x