DECIZIA nr. 262 din 22 aprilie 2021

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 14/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 771 din 10 august 2021
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 261 19/12/2017
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 261 19/12/2017
ActulREFERIRE LAORD DE URGENTA 55 04/08/2017 ART. 1
ActulREFERIRE LAORD DE URGENTA 55 04/08/2017
ActulREFERIRE LAORD DE URGENTA 55 04/08/2017 ART. 2
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAORD DE URGENTA 55 04/08/2017 ART. 1
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAORD DE URGENTA 55 04/08/2017
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAORD DE URGENTA 55 04/08/2017 ART. 2
ActulREFERIRE LAOUG 111 08/12/2010
ActulREFERIRE LAOUG 111 08/12/2010 ART. 2
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 111 08/12/2010 ART. 2
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAORD DE URGENTA 55 04/08/2017 ART. 1
ART. 1REFERIRE LAORD DE URGENTA 55 04/08/2017
ART. 1REFERIRE LAORD DE URGENTA 55 04/08/2017 ART. 2
ART. 1REFERIRE LAOUG 111 08/12/2010
ART. 1REFERIRE LAOUG 111 08/12/2010 ART. 2
ART. 3REFERIRE LALEGE 261 19/12/2017
ART. 3REFERIRE LAORD DE URGENTA 55 04/08/2017
ART. 3REFERIRE LAOUG 111 08/12/2010
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ART. 6REFERIRE LAORD DE URGENTA 55 04/08/2017
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 7REFERIRE LADECIZIE 50 26/01/2021
ART. 7REFERIRE LADECIZIE 400 18/06/2020
ART. 8REFERIRE LAORD DE URGENTA 55 04/08/2017
ART. 8REFERIRE LAORD DE URGENTA 55 04/08/2017 ART. 2
ART. 8REFERIRE LAORD DE URGENTA 55 04/08/2017 ART. 1
ART. 8REFERIRE LAOUG 111 08/12/2010
ART. 8REFERIRE LAOUG 111 08/12/2010 ART. 2
ART. 9REFERIRE LALEGE 261 19/12/2017
ART. 9REFERIRE LAORD DE URGENTA 55 04/08/2017
ART. 9REFERIRE LAOUG 111 08/12/2010
ART. 11REFERIRE LAORD DE URGENTA 55 04/08/2017
ART. 12REFERIRE LAORD DE URGENTA 55 04/08/2017 ART. 2
ART. 14REFERIRE LAORD DE URGENTA 55 04/08/2017
ART. 15REFERIRE LAORD DE URGENTA 55 04/08/2017
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 16REFERIRE LAORD DE URGENTA 55 04/08/2017 ART. 2
ART. 17REFERIRE LAORD DE URGENTA 55 04/08/2017
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 17REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952
ART. 17REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 18REFERIRE LAORD DE URGENTA 55 04/08/2017
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 20REFERIRE LAORD DE URGENTA 55 04/08/2017 ART. 1
ART. 20REFERIRE LAORD DE URGENTA 55 04/08/2017 ART. 2
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 765 15/06/2011
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 871 25/06/2010
ART. 20REFERIRE LAOUG 111 08/12/2010
ART. 21REFERIRE LAORD DE URGENTA 55 04/08/2017
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 25REFERIRE LALEGE 261 19/12/2017
ART. 25REFERIRE LAORD DE URGENTA 55 04/08/2017
ART. 25REFERIRE LAORD DE URGENTA 55 04/08/2017 ART. 2
ART. 25REFERIRE LAORD DE URGENTA 55 04/08/2017 ART. 1
ART. 25REFERIRE LALEGE 132 27/06/2011
ART. 25REFERIRE LAOUG 111 08/12/2010 ART. 2
ART. 25REFERIRE LAOUG 111 08/12/2010
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 26REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 26REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 27REFERIRE LAORD DE URGENTA 55 04/08/2017
ART. 27REFERIRE LAOUG 111 08/12/2010 ART. 2
ART. 28REFERIRE LADECIZIE 50 26/01/2021
ART. 28REFERIRE LADECIZIE 39 19/01/2021
ART. 28REFERIRE LADECIZIE 400 18/06/2020
ART. 28REFERIRE LADECIZIE 362 16/06/2020
ART. 29REFERIRE LADECIZIE 362 16/06/2020
ART. 29REFERIRE LAORD DE URGENTA 55 04/08/2017
ART. 29REFERIRE LALEGE 66 19/04/2016
ART. 29REFERIRE LAOUG 111 08/12/2010 ART. 2
ART. 29REFERIRE LAOUG 111 08/12/2010
ART. 29REFERIRE LAOUG 148 03/11/2005 ART. 1
ART. 30REFERIRE LADECIZIE 362 16/06/2020
ART. 30REFERIRE LAORD DE URGENTA 55 04/08/2017
ART. 30REFERIRE LADECIZIE 389 14/06/2016
ART. 30REFERIRE LADECIZIE 04/09/2012
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 31REFERIRE LADECIZIE 400 18/06/2020
ART. 31REFERIRE LAORD DE URGENTA 55 04/08/2017
ART. 32REFERIRE LADECIZIE 362 16/06/2020
ART. 32REFERIRE LACOD FISCAL 08/09/2015
ART. 32REFERIRE LAOUG 111 08/12/2010 ART. 2
ART. 33REFERIRE LADECIZIE 362 16/06/2020
ART. 33REFERIRE LAORD DE URGENTA 55 04/08/2017
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 35REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 35REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 36REFERIRE LADECIZIE 400 18/06/2020
ART. 36REFERIRE LADECIZIE 788 27/09/2012
ART. 36REFERIRE LADECIZIE 765 15/06/2011
ART. 36REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 36REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 36REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 36REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 36REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 49
ART. 37REFERIRE LADECIZIE 186 26/05/2020
ART. 37REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 37REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 37REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 37REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 40REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 40REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 40REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 40REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 40REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 40REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 91 02/03/2023
ActulREFERIT DEDECIZIE 112 16/03/2023





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Bianca Drăghici – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. I pct. 1 și ale art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2017 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor și ale art. 2 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, „în măsura în care acestea sunt interpretate în sensul aplicării plafonului de 8.500 lei și drepturilor la indemnizație stabilite anterior intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2017“, excepție ridicată de Lucian Ciprian Cucu în Dosarul nr. 1.163/114/2018 al Tribunalului Buzău – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.477D/2018.2.La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției, doamna avocat Irina Speciac, în calitate de apărător ales, cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei. Lipsesc celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 2.033D/2018, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2017 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor și a Legii nr. 261/2017 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2017 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, ridicată de Mirela Radu în Dosarul nr. 13.078/3/2018 al Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal.4.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.5.Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul autorului excepției și al Ministerului Public sunt de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 2.033D/2018 la Dosarul nr. 1.477D/2018, care a fost primul înregistrat.6.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul avocatului autorului excepției de neconstituționalitate, care solicită admiterea acesteia și susține, în esență, că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 15 alin. (2) și celor ale art. 44, în măsura în care normele supuse controlului de constituționalitate sunt interpretate în sensul aplicării plafonului de 8.500 lei și drepturilor la indemnizație stabilite printr-o hotărâre a unei autorități administrative anterior intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2017.7.Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere jurisprudența în materie a Curții Constituționale, concretizată prin deciziile nr. 400 din 18 iunie 2020 și nr. 50 din 26 ianuarie 2021, în care au fost analizate critici identice celor formulate în prezentele cauze.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:8.Prin Încheierea din 2 octombrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 1.163/114/2018, Tribunalul Buzău – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. I pct. 1 și ale art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2017 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor și ale art. 2 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, „în măsura în care acestea sunt interpretate în sensul aplicării plafonului de 8.500 lei și drepturilor la indemnizație stabilite anterior intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2017“.9.Prin Încheierea din 26 octombrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 13.078/3/2018, Tribunalul București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2017 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor și ale Legii nr. 261/2017 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2017 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor. 10.Excepția a fost ridicată de reclamanții Lucian Ciprian Cucu și Mirela Radu în cauze având ca obiect anularea unui act administrativ, prin care s-a modificat cuantumul indemnizației lunare pentru creșterea copilului. 11.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin, în esență, că domeniul de aplicare al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2017 este protecția socială și trebuie acordată o atenție sporită dispozițiilor ce aduc modificări majore, sectorul acesta fiind puternic ocrotit la nivel comunitar. Așadar, sunt impuse o serie de reguli ce trebuie urmate pentru o informare corectă și o transparență ridicată, lucru ce nu s-a realizat în nota de fundamentare a actului normativ menționat.12.Se consideră că art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2017, potrivit căruia această normă „se aplică începând cu drepturile aferente lunii septembrie 2017“, are o formulare precară, întrucât lasă de înțeles că plafonarea s-ar aplica și situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a ordonanței, contrar principiului neretroactivității legii.13.Se afirmă că, în avizul său, Consiliul Legislativ menționează că „nu se poate pronunța asupra oportunității soluțiilor legislative preconizate“, iar Consiliul Economic și Social că „se impune o perioadă de tranziție de minim 9 luni pentru aplicarea prevederilor din proiectul de act normativ“, însă Guvernul nu a luat nicio măsură. 14.Se susține, în esență, că legea nouă nu poate fi aplicată raporturilor juridice născute anterior intrării ei în vigoare, ci doar celor ce se vor constitui, modifica sau stinge după intrarea sa în vigoare, precum și tuturor efectelor produse de situațiile juridice formate după abrogarea legii vechi. Astfel, nu este justificată aplicarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2017 la o situație juridică născută anterior intrării sale în vigoare. Acest fapt contravine, totodată, și principiului de drept european al protecției așteptărilor legitime ale cetățenilor care impune atât existența unei legislații predictibile, unitare și coerente, cât și limitarea posibilităților de modificare a normelor juridice, astfel încât cetățenii unui stat european să aibă posibilitatea de a previziona drepturile și obligațiile la care se vor supune, iar corelând acest principiu cu cel constituțional încălcat, principiul neretroactivității, rezultă o situație injustă.15.Se apreciază că la adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2017 nu a existat o situație extraordinară, contrar dispozițiilor art. 115 alin. (4) din Constituție. Menținerea deficitului bugetar sub 3% este un obiectiv asumat de statul român prin Pactul de stabilitate și creștere care are ca obiective principale supravegherea și coordonarea politicilor bugetare ale țărilor membre ale Uniunii Europene pentru a asigura preventiv disciplina bugetară în cadrul Uniunii Europene. Obiectivele bugetare pe termen mediu sunt prezentate de către statele din afara zonei euro prin programe de convergență care sunt evaluate de către Comisie și fac obiectul unor recomandări ale Consiliului. Prin Programul de convergență aferent anilor 2017-2020 al României sunt prezentate o serie de măsuri și obiective ce au ca scop menținerea stabilității economice pe termen mediu, printre care este analizată și necesitatea plafonării indemnizației de creștere a copilului. Deși în programul prezentat Comisiei nu se regăsesc necesitatea plafonării indemnizației și urgența, ci numai oportunitatea, Guvernul a procedat la emiterea ordonanței de urgență și plafonarea indemnizației, fără a exista o situație extraordinară. Totodată, se menționează cuantumul alocației de stat din alte state membre ale Uniunii Europene, respectiv din Austria, Belgia, Germania, Polonia și Ungaria. Așadar, comparând sistemul nostru social cu cel al statelor date ca exemplu în nota de fundamentare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2017, conchide că, din punctul de vedere al alocației, diferențele sunt foarte mari.16.Se afirmă că atât motivarea cuprinsă în nota de fundamentare, cât și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2017 restrâng drepturi câștigate la momentul nașterii copilului.17.Se apreciază că dreptul la indemnizația pentru creșterea copilului poate fi asimilat unui drept de proprietate. Prin urmare, emiterea unei noi decizii în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2017 „echivalează cu privarea de o sumă de bani, fapt ce contravine art. 44 alin. (3) din Constituție și art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol adițional la Convenție“. 18.Se consideră că, prin încălcarea art. 16 din Constituție, în nota de fundamentare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2017 se justifică plafonarea indemnizației prin faptul că „se creează decalaje mari între drepturile acordate“. Însă diferențele sociale, culturale și economice sunt rezultatul direct al principiilor democratice ce își au izvorul în libertatea de exprimare, gândire și dreptul de proprietate. Or, nu se poate susține că cei care primesc o indemnizație la nivelul minim stabilit de lege sunt discriminați în raport cu cei care au venituri net superioare, întrucât nu pot fi comparate pregătirea profesională, vechimea în muncă sau domeniul în care aceștia își desfășoară activitatea.19.În final, se susține că lipsește evaluarea impactului socio-economic al actului normativ criticat, iar aplicabilitatea acestuia la o situație juridică născută anterior adoptării sale încalcă principiul neretroactivității legii și conduce la restrângerea exercițiului unor drepturi.20.Tribunalul Buzău – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale reflectată prin deciziile nr. 765 din 15 iunie 2011 și nr. 871 din 25 iunie 2010. Ca atare, instanța apreciază că, pentru identitate de raționament juridic, se impune a fi respinsă și excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. I pct. 1 și ale art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2017 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor.21.Tribunalul București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată, întrucât legiuitorul a limitat nivelul indemnizației lunare pentru creșterea copiilor la suma de 8.500 lei, fără a afecta în vreun fel dreptul de proprietate, iar statul român nu a negat/înlăturat acest drept, ci a stabilit un plafon maxim. De asemenea, instanța apreciază că nu se poate reține încălcarea art. 16 din Constituție, având în vedere că legiuitorul a stabilit un tratament egal pentru toate persoanele aflate în aceeași situație. Totodată, se arată că emiterea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2017 a fost justificată de motivele expuse în preambulul actului normativ, iar rațiunea măsurii dispuse de legiuitor își are izvorul într-o situație de excepție, respectiv lipsa resurselor bugetare necesare pentru a acoperi plata tuturor drepturilor de asistență socială gestionate de stat, context în care și Curtea Europeană a Drepturilor Omului a admis că statul are dreptul de a dispune cu privire la măsurile fiscale ce se impun pentru buna funcționare a instituțiilor sale.22.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.23.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile apărătorului autorului excepției, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:24.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.25.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit dispozitivelor încheierilor de sesizare, prevederile art. I pct. 1 și ale art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2017 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor și ale art. 2 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010, „în măsura în care acestea sunt interpretate în sensul aplicării plafonului de 8.500 lei și drepturilor la indemnizație stabilite anterior intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2017“, precum și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2017 și Legea nr. 261/2017 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2017 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor. Însă, având în vedere notele autorilor, precum și obiectul cauzelor în cadrul cărora a fost invocată această excepție, Curtea reține că obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. I pct. 1 și ale art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2017 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 7 august 2017, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2017, în ansamblul său, Legea nr. 261/2017 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2017 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1011 din 20 decembrie 2017, și art. 2 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 452 din 28 iunie 2011, cu modificările și completările ulterioare. Articolele de lege criticate în mod punctual au următorul conținut: – Art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2017: „Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2011, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:1.La articolul 2, alineatul (2) se modifică și va avea următorul cuprins:(2)Indemnizația lunară prevăzută la alin. (1) se stabilește în cuantum de 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni din ultimii 2 ani anteriori datei nașterii copilului și nu poate fi mai mică de 85% din cuantumul salariului minim brut pe țară garantat în plată și nici mai mare de 8.500 lei.»“;– Art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2017: „Prevederile art. 2 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2011, cu modificările și completările ulterioare, modificate prin prezenta ordonanță de urgență, se aplică începând cu drepturile aferente lunii septembrie 2017.“;– Art. 2 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010: „Cuantumul indemnizației lunare prevăzute la alin. (1) este de 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni din ultimii 2 ani anteriori datei nașterii copilului. Cuantumul minim al indemnizației lunare nu poate fi mai mic decât suma rezultată din aplicarea unui coeficient de multiplicare de 2,5 la valoarea indicatorului social de referință, iar cuantumul maxim al acesteia nu poate depăși valoarea de 8.500 lei“.26.În opinia autorilor excepției, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și art. 115 alin. (4) și (6) privind condițiile de adoptare a ordonanțelor de urgență ale Guvernului. De asemenea, se invocă prevederile art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.27.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autorii acesteia critică soluția legislativă ce limitează, începând cu luna septembrie 2017, cuantumul indemnizației pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap, la suma de 8.500 lei, care este inferioară cuantumului indemnizației acordate anterior, în temeiul art. 2 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010, în forma anterioară modificărilor aduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2017.28.Curtea constată că soluția legislativă menționată a mai făcut obiect al controlului de constituționalitate din perspectiva unor critici asemănătoare, prin Decizia nr. 362 din 16 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 27 august 2020, Decizia nr. 400 din 18 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 893 din 30 septembrie 2020, Decizia nr. 50 din 26 ianuarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 10 martie 2021, și Decizia nr. 39 din 19 ianuarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 351 din 6 aprilie 2021, excepțiile de neconstituționalitate fiind respinse, ca neîntemeiate.29.Astfel, prin Decizia nr. 362 din 16 iunie 2020, precitată, paragraful 39, Curtea a observat că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2017 modifică și completează Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, instituind, în esență, o limită maximă de 8.500 lei a indemnizației lunare pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap, începând cu drepturile aferente lunii septembrie 2017. Dreptul la concediul pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap, precum și la o indemnizație lunară a fost reglementat inițial prin art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1008 din 14 noiembrie 2005. În prezent, acest drept este reglementat de art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010. Din examinarea evoluției legislative în această materie reiese că indemnizația lunară pentru creșterea copilului a suferit o serie de modificări atât referitoare la cuantum (procentul din venitul beneficiarului), cât și în ceea ce privește instituirea unor limite minime și/sau maxime ale acesteia. Astfel, înainte de intrarea în vigoare a actului normativ criticat, era aplicabil art. 2 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010, în forma modificată prin Legea nr. 66/2016 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, publicată în Monitorul Oficial la României, Partea I, nr. 304 din 20 aprilie 2016, potrivit căruia „Indemnizația lunară prevăzută la alin. (1) se stabilește în cuantum de 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni din ultimii 2 ani anteriori datei nașterii copilului și nu poate fi mai mică de 85% din cuantumul salariului minim brut pe țară garantat în plată“. Așadar, înainte de intrarea în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2017 nu exista o limită maximă a indemnizației lunare pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, ci doar o limită minimă. Prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2017 s-a adăugat și o limită maximă de 8.500 lei a indemnizației lunare pentru creșterea copilului, începând cu drepturile aferente lunii septembrie 2017. Această limită maximă s-a menținut până în prezent, în acest sens fiind dispozițiile art. 2 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010, modificată și completată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 82/2017, potrivit cărora „Cuantumul indemnizației lunare prevăzute la alin. (1) este de 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni din ultimii 2 ani anteriori datei nașterii copilului. Cuantumul minim al indemnizației lunare nu poate fi mai mic decât suma rezultată din aplicarea unui coeficient de multiplicare de 2,5 la valoarea indicatorului social de referință, iar cuantumul maxim al acesteia nu poate depăși valoarea de 8.500 lei“.30.Cu privire la criticile de neconstituționalitate extrinsecă formulate în Dosarul nr. 2.033D/2018, critici vizând Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2017, în ansamblul său, prin Decizia nr. 362 din 16 iunie 2020, precitată, paragraful 41, Curtea a constatat că „aspectele privind imposibilitatea de plată a tuturor drepturilor de asistență socială vizează un interes public și constituie o situație extraordinară, a cărei reglementare nu poate fi amânată, urgența fiind motivată în preambulul actului normativ criticat. Așa cum a statuat Curtea în jurisprudența sa, de exemplu prin Decizia nr. 389 din 14 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 28 septembrie 2016, paragraful 49, legiuitorul trebuie să dispună, la punerea în aplicare a politicilor sale, mai ales a celor sociale și economice, de o marjă de apreciere, pentru a se pronunța atât asupra existenței unei probleme de interes public, care necesită un act normativ, cât și asupra alegerii modalităților de aplicare a acestuia (a se vedea în acest sens Decizia Curții Europene a Drepturilor Omului din 4 septembrie 2012, pronunțată în Cauza Dumitru Daniel Dumitru și alții împotriva României, paragraful 49). Prin urmare, criticile referitoare la încălcarea art. 115 alin. (4) din Constituție sunt neîntemeiate“.31.Prin Decizia nr. 400 din 18 iunie 2020, precitată, paragraful 23, Curtea a mai reținut că dreptul la indemnizația pentru creșterea copilului este „o expresie a statului social, respectiv a obligației statului de a interveni prin măsuri adecvate pentru susținerea cetățenilor care, din motive obiective, se află în situații defavorabile, de natură să afecteze dreptul acestora la un nivel de trai decent“, dar că în această categorie de drepturi intră și alte măsuri de asistență socială, așa cum sunt alocația de stat pentru copii, ajutoarele și alocațiile acordate categoriilor defavorizate și drepturile persoanelor cu dizabilități, la care se face trimitere în nota de fundamentare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2017. Legiuitorul este singurul în măsură să aprecieze, în funcție de resursele financiare disponibile, condițiile și cuantumul acordării acestor drepturi, astfel încât să realizeze o acoperire cât mai adecvată și echitabilă a diverselor nevoi pe care le invocă diferitele categorii sociale aflate în situații speciale, care justifică acordarea asistenței sociale. Curtea a apreciat că a proceda la o examinare în sensul cerut de autorul excepției de neconstituționalitate ar însemna, în realitate, o analiză asupra oportunității distribuirii unor resurse bugetare, aspect ce excedează însă competenței de control constituțional.32.Cu privire la criticile de neconstituționalitate intrinsecă, ce vizează conținutul normativ al textelor de lege care stabilesc un plafon al indemnizației pentru creșterea copilului, prin Decizia nr. 362 din 16 iunie 2020, precitată, paragraful 49, Curtea a statuat că indemnizația pentru creșterea copilului nu este un drept bazat pe principiul contributivității, ci este o prestație de asistență socială cu caracter universal, bazată pe principiul solidarității sociale, menită să asigure tuturor familiilor condiții egale de creștere a copiilor. Potrivit art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010, „Persoanele care, în ultimii 2 ani anteriori datei nașterii copilului, au realizat timp de cel puțin 12 luni venituri din salarii și asimilate salariilor, venituri din activități independente, venituri din drepturi de proprietate intelectuală, venituri din activități agricole, silvicultură și piscicultură, supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, denumite în continuare venituri supuse impozitului, beneficiază de concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap, precum și de o indemnizație lunară“. 33.Referitoare la încălcarea principiului constituțional al neretroactivității legii civile, prin Decizia nr. 362 din 16 iunie 2020, paragraful 45, Curtea a constatat că textele de lege criticate afectează indemnizațiile pentru creșterea copilului doar pe viitor și numai în ceea ce privește cuantumul acestora, prin instituirea unei limite maxime de 8.500 lei. Condițiile privind acordarea acestor indemnizații nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, Curtea a reținut că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2017 nu are efecte asupra prestațiilor deja obținute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita, ci numai asupra prestațiilor încasate începând cu luna septembrie 2017, după intrarea sa în vigoare, conformându-se astfel dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile“.34.Așa cum a reținut Curtea în jurisprudența sa, dreptul la indemnizație pentru creșterea copilului, nefiind consacrat expres în Constituție, reprezintă o opțiune a legiuitorului. Prin instituirea unei limite maxime de 8.500 lei a indemnizației pentru creșterea copilului, legiuitorul nu a încălcat principiul egalității în fața legii, consacrat de art. 16 din Constituție, neinstituind discriminări pentru persoanele cu venituri superioare. 35.Totodată, analizând susținerile referitoare la încălcarea prevederilor constituționale și internaționale privind dreptul de proprietate, prin decizia antereferită, paragraful 48, Curtea a reținut că indemnizațiile viitoare pentru creșterea copilului nu se încadrează în noțiunea de „bun“ în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție și nici nu sunt garantate de dispozițiile art. 44 din Constituție, cu excepția celor deja încasate. Prin urmare, limitarea indemnizației pentru creșterea copilului la 8.500 lei, aplicabilă drepturilor ce urmau a fi încasate după data intrării în vigoare a actului normativ criticat, nu poate reprezenta o ingerință în sfera protecției proprietății private.36.În ceea ce privește criticile referitoare la încălcarea principiului protecției așteptărilor legitime și al securității raporturilor juridice, Curtea apreciază că sunt relevante cele reținute prin Decizia nr. 400 din 18 iunie 2020, paragrafele 18 și 19. Prin această decizie, Curtea a invocat Decizia nr. 788 din 27 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 22 noiembrie 2012, în care a reținut că indemnizația pentru creșterea copilului este o prestație de asistență socială cu caracter universal, bazată pe principiul solidarității sociale, menită să asigure tuturor familiilor condiții egale de creștere a copiilor. Această prestație este, între altele, o expresie a statului social, respectiv a obligației statului de a interveni prin măsuri adecvate pentru susținerea cetățenilor care, din motive obiective, se află în situații defavorabile, de natură să afecteze dreptul acestora la un nivel de trai decent. De asemenea, acordarea indemnizației pentru creșterea copilului poate fi privită și ca o măsură de protecție a copiilor, așa cum dispune art. 49 alin. (1) din Constituție. Cu toate acestea, acordarea dreptului în discuție reprezintă pentru legiuitor o obligație de mijloace, ce depinde în mare măsură de contextul social și economic în care este reglementată și de resursele financiare pe care statul le poate aloca în această direcție. Astfel, neavând o nominalizare expresă în Constituție, dreptul la indemnizație pentru creșterea copilului reprezintă o opțiune a legiuitorului, acesta fiind liber ca, în funcție de resursele financiare disponibile, să stabilească acordarea acestui drept, conținutul și limitele acestuia, precum și condițiile în care poate fi acordat și să le modifice atunci când realitățile economice și sociale o impun. Totodată, prin Decizia nr. 765 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 6 iulie 2011, Curtea a reținut că, în măsura în care anumite drepturi nu sunt nominalizate expres de Constituție, legiuitorul este liber să aleagă, în funcție de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite și de necesitatea îndeplinirii și a altor obligații ale statului consacrate deopotrivă la nivel constituțional, care sunt măsurile prin care va asigura cetățenilor un nivel de trai decent și să stabilească condițiile și limitele acordării lor. De asemenea va putea dispune modificarea sau chiar încetarea acordării măsurilor de protecție socială luate, fără a fi necesar să se supună condițiilor art. 53 din Constituție, întrucât acest text constituțional privește numai drepturile consacrate de Legea fundamentală, iar nu și cele stabilite prin legi. Pentru aceleași considerente, prin Decizia nr. 765 din 15 iunie 2011, Curtea a apreciat că libertatea de care dispune legiuitorul în sensul modificării condițiilor de acordare a unor drepturi pentru viitor în conformitate cu politica adoptată de stat nu poate fi privită ca o încălcare a principiului protecției așteptărilor legitime.37.Având în vedere cele anterior referite, prin Decizia nr. 186 din 26 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1122 din 23 noiembrie 2020, paragraful 41, Curtea nu a putut reține critica de neconstituționalitate raportată la art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală, întrucât dreptul la indemnizația pentru creșterea copilului nu este un drept prevăzut de Constituție. 38.În final, cât privește invocarea dispozițiilor art. 53 din Legea fundamentală, Curtea a reținut că acestea nu au incidență în cauză, deoarece nu s-a constatat restrângerea exercițiului vreunui drept sau al vreunei libertăți fundamentale și, prin urmare, nu este incidentă ipoteza prevăzută de norma constituțională invocată.39.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția și considerentele deciziilor enunțate anterior își păstrează în mod corespunzător valabilitatea în prezenta cauză.40.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Lucian Ciprian Cucu în Dosarul nr. 1.163/114/2018 al Tribunalului Buzău – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și de Mirela Radu în Dosarul nr. 13.078/3/2018 al Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. I pct. 1 și ale art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2017 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2017, în ansamblul său, și Legea nr. 261/2017 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2017 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, precum și prevederile art. 2 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Buzău – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 22 aprilie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Bianca Drăghici
–-

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x