DECIZIA nr. 261 din 9 mai 2023

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 18/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 637 din 12 iulie 2023
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 255 14/12/2010 ART. 2
ActulREFERIRE LALEGE 255 14/12/2010 ART. 19
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 255 14/12/2010 ART. 2
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 255 14/12/2010 ART. 19
ActulREFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 84
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 84
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ActulREFERIRE LACOD PR. CIVILA (R) 24/02/1948 ART. 67
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR. CIVILA (R) 24/02/1948 ART. 67
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR. CIVILA (R) 24/02/1948 ART. 68
ART. 1REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 84
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 246 25/04/2017
ART. 3REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 519
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LALEGE 255 14/12/2010 ART. 2
ART. 12REFERIRE LALEGE 255 14/12/2010 ART. 19
ART. 12REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 84
ART. 12REFERIRE LACOD PR. CIVILA (R) 24/02/1948 ART. 67
ART. 12REFERIRE LACOD PR. CIVILA (R) 24/02/1948 ART. 68
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 163 22/03/2022
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 1291 02/12/2008
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 658 10/10/2006
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 16REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009 ART. 223
ART. 16REFERIRE LALEGE 198 25/05/2004 ART. 2
ART. 16REFERIRE LADECRET 31 30/01/1954 ART. 25
ART. 17REFERIRE LALEGE 255 14/12/2010 ART. 2
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 9 04/04/2016
ART. 19REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 84
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 10 08/02/2001
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia-Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Valentina Bărbățeanu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 67 și 68 din Codul de procedură civilă din 1865, a prevederilor art. 2 alin. (2) și (3) și ale art. 19 din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, precum și a prevederilor art. 84 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Daniel Piturlea în Dosarul nr. 18.073/299/2018 al Judecătoriei Sectorului 1 București – Secția a II-a civilă și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 278D/2019.2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, întrucât litigiul de fond se supune regulilor din Codul de procedură civilă din 1865, care reglementa reprezentarea părților în judecată. Or, argumentele prezentate în susținerea excepției se raportează la dispozițiile speciale privind reprezentarea persoanelor juridice, conform art. 84 din Codul de procedură civilă actual, fiind în concordanță atât cu Decizia Curții Constituționale nr. 246 din 25 aprilie 2017, cât și cu cea pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în mecanismul specific de unificare a practicii judiciare prevăzut de art. 519 din Codul de procedură civilă.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 17 decembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 18.073/299/2018, Judecătoria Sectorului 1 București – Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 67 și 68 din Codul de procedură civilă din 1865, a prevederilor art. 2 alin. (2) și (3) și ale art. 19 din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, precum și a prevederilor art. 84 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Daniel Piturlea într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la executare.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile legale criticate ar permite unei entități cum este Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – S.A. (CNADNR) [actualmente Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR) – n.r.] să reprezinte statul român, cu încălcarea interdicțiilor legale și constituționale referitoare la nediscriminare, precum și cu nerespectarea Deciziei nr. 9/2016 privind examinarea sesizării formulate de Tribunalul Brașov – Secția I civilă în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept referitoare la modul de interpretare a dispozițiilor art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în sensul de a ști dacă acestea permit reprezentarea convențională a persoanelor juridice în fața instanțelor de judecată printr-un mandatar persoană juridică. Or, statul este o persoană juridică de drept public, având toate elementele unei persoane juridice, respectiv patrimoniu, reprezentare și ierarhie. Susține, totodată, că nu reprezentarea statului în sine reprezintă o problemă, ci de către cine este reprezentat acesta. Arată că Direcția Regională Drumuri și Poduri este o entitate care nu are în obiectul său de activitate prestarea de servicii juridice și că a obținut un mandat de reprezentare de la puterea executivă, în timp ce altor entități nu li se permite acest lucru, creându-se astfel o situație discriminatorie față de celelalte persoane juridice.6.Se mai apreciază că textele invocate sunt neclare, permițând o aplicare nelegală și o interpretare neconformă și promovând astfel discriminarea între persoane juridice.7.Se arată că principiul legalității consacrat prin art. 1 din Constituție, precum și^ regulile impuse prin Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative impun exigența ca o lege organică să nu poată fi înfrântă de o normă juridică inferioară, derogările instituite trebuind să fie făcute tot prin lege organică, cu cvorumul prevăzut de Constituție pentru adoptarea legilor organice. Astfel, o lege ordinară, chiar invocând un caracter special, nu poate nesocoti o lege organică, superioară ca forță juridică.8.Judecătoria Sectorului 1 București – Secția a II-a civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.9.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 67 și 68 din Codul de procedură civilă din 1865, dispozițiile art. 2 alin. (2) și (3) și ale art. 19 din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 20 decembrie 2010, precum și dispozițiile art. 84 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, care, în esență, prevăd următoarele:– Art. 67 din Codul de procedură civilă din 1865 permite părților dintr-un proces să exercite drepturile procedurale personal sau prin mandatar;– Art. 68 din Codul de procedură civilă din 1865 precizează regulile procedurale ce trebuie respectate în ceea ce privește procura pentru exercițiul dreptului de chemare în judecată sau de reprezentare în judecată și felul în care poate fi exercitat mandatul astfel dat;– Art. 2 alin. (2) și (3) din Legea nr. 255/2010 stabilește subiectele de drept care pot avea calitatea de expropriator și enumeră subiectele de drept care îl pot reprezenta;– Art. 19 din Legea nr. 255/2010 conține reguli procedurale referitoare la plata despăgubirilor pentru imobilele expropriate și la dovada dreptului de proprietate și a celorlalte drepturi reale asupra imobilelor expropriate;– Art. 84 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă – Reprezentarea convențională a persoanelor juridice.13.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (3) privind caracteristicile statului român, art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii și art. 20 privind relația dintre dreptul intern și cel internațional.14.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că a mai examinat constituționalitatea unora dintre prevederile criticate în cauza de față, soluționând, prin Decizia nr. 163 din 22 martie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 698 din 13 iulie 2022, o excepție de neconstituționalitate având un obiect parțial identic, ridicată de același autor, cu o motivare similară.15.Cu acel prilej, referitor la pretinsa situație discriminatorie care s-ar crea ca urmare a posibilității oferite de lege Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – S.A. de a reprezenta statul român, în timp ce altor entități nu le este permis acest lucru – critică ce se regăsește și în prezenta cauză, deși autorul excepției nu face referire expresă la art. 16 din Constituție -, Curtea a reținut (paragraful 17 din decizia menționată) că, în jurisprudența sa, potrivit Legii fundamentale, principiul egalității se referă la egalitatea în drepturi a cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, iar nu la egalitatea între persoane juridice și autorități publice. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 658 din 10 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 971 din 5 decembrie 2006, sau Decizia nr. 1.291 din 2 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 4 martie 2009.16.Totodată, Curtea a remarcat (paragraful 18 din Decizia nr. 163 din 22 martie 2022, precitată) că prevederile cu privire la care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate au în vedere calitatea de reprezentant al statului român în procedura exproprierii, pe când autorul excepției își axează critica pe reprezentarea statului român în fața instanțelor judecătorești, care, atât sub imperiul art. 25 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice și persoanele juridice, cât și în conformitate cu art. 223 din Codul civil în vigoare în prezent, se face prin Ministerul Finanțelor Publice, cu excepția cazurilor în care legea stabilește în mod expres alte organe care să reprezinte statul român în procesele în care acesta este parte. Or, tocmai în virtutea posibilității legale ca statul să fie reprezentat și de alte organe, în situația dată, a fost desemnată Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – S.A., potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri naționale. Este, așadar, o opțiune a legiuitorului, care, în considerarea specificului entității menționate, a stabilit ca aceasta să fie reprezentant al statului român pe parcursul întregii proceduri a exproprierii, adică inclusiv în situația în care se apelează la justiție pentru stabilirea cuantumului despăgubirii pe cale judecătorească. Din modul de formulare a criticii de neconstituționalitate se desprinde ideea că autorul acesteia este nemulțumit de alegerea făcută de legiuitor prin desemnarea ca reprezentant al statului a Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – S.A., în detrimentul altor persoane juridice care ar fi putut să obțină aceeași calitate și care sunt discriminate, în opinia autorului excepției, prin preferința față de entitatea menționată, pe care legiuitorul a exprimat-o în textul de lege supus controlului de constituționalitate. Or, o asemenea susținere nu pune în discuție, în realitate, constituționalitatea prevederii legale criticate, ci constituie o propunere de modificare a legii, care, în mod evident, nu ține de competența Curții Constituționale.17.Criticile analizate de Curtea Constituțională vizau, în cauza soluționată anterior, prevederile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 198/2004, prin care se declarau de utilitate publică toate lucrările de construcție de autostrăzi și drumuri naționale, expropriator fiind statul român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – S.A., aflată sub autoritatea Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului. Având în vedere însă identitatea susținerilor formulate de autorul excepției în ambele cauze, statuările instanței de contencios constituțional își mențin valabilitatea și în cauza de față, în care se aduc aceleași critici și cu referire la prevederile art. 2 alin. (2) și (3)din Legea nr. 255/2010, care stabilesc că, în aplicarea prevederilor acestei legi, expropriatorul (adică statul român pentru obiectivele de interes național, județele pentru obiectivele de interes județean și municipiile, orașele și comunele pentru obiectivele de interes local) este reprezentat, după caz, prin diverse autorități, printre care este menționat, la lit. a) din art. 2 alin. (3), Ministerul Transporturilor prin Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere – S.A., precum și prin Compania Națională de Investiții Rutiere – S.A.18.În acest context, Curtea observă dispozițiile art. 223 din Codul civil, care consacră regula potrivit căreia „în raporturile civile în care se prezintă nemijlocit, în nume propriu, ca titular de drepturi și obligații, statul participă prin Ministerul Finanțelor Publice, afară de cazul în care legea stabilește un alt organ în acest sens“, regulă care justifică opțiunea legiuitorului criticată în cauza de față, de reprezentare a statului român, în ceea ce privește procedura exproprierii, de anumite autorități. Ca atare, față de acest cadrul normativ special, Curtea constată că nu se poate reține incidența celor statuate prin Decizia nr. 9 din 4 aprilie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 26 mai 2016, la care face referire autorul excepției inclusiv în cauza de față, decizie prin care instanța supremă s-a pronunțat asupra modului de interpretare a dispozițiilor art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă, concluzionând că cererea de chemare în judecată și reprezentarea convențională a persoanei juridice în fața instanțelor de judecată nu se pot face prin mandatar persoană juridică și nici prin consilierul juridic sau avocatul acesteia din urmă.19.De altfel, Curtea observă că nici în ceea ce privește dispozițiile art. 67 și 68 din Codul de procedură civilă din 1865 referitoare la reprezentarea părților în fața instanțelor judecătorești și ale art. 84 alin. (1) din actualul Cod de procedură civilă referitoare la reprezentarea convențională a persoanelor juridice în cadrul proceselor nu se formulează critici concrete, distincte, ci nemulțumirile autorului excepției se circumscriu modului de aplicare coroborată cu dispozițiile speciale cuprinse în art. 223 din Codul civil, respectiv art. 25 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice și persoanele juridice, care consacră regula reprezentării statului prin Ministerul Finanțelor Publice și excepția reprezentării acestuia printr-un alt organ în cazul în care legea prevede expres în acest sens.20.Cu privire la susținerea referitoare la pretinsa nesocotire a principiului legalității consacrat în art. 1 din Constituție, prin prisma exigenței de tehnică legislativă constând în cerința ca derogările de la reglementările legilor organice să fie făcute tot prin legi organice, iar nu prin legi ordinare, ce conțin norme cu forță juridică inferioară, Curtea observă că autorul excepției nu explicitează care este situația pe care o are în vedere atunci când formulează această critică (a se vedea, ad similis, Decizia nr. 163 din 22 martie 2022, precitată, paragraful 20).21.În ceea ce privește prevederile art. 19 din Legea nr. 255/2010, Curtea reține că acestea detaliază procedura plății despăgubirilor pentru imobilele expropriate și cuprind o multitudine de reguli ce reglementează etapele ce trebuie parcurse în acest scop, începând cu cererea prin care se solicită plata despăgubirilor și informațiile pe care trebuie să le conțină, modul în care se face dovada dreptului de proprietate asupra imobilului expropriat, posibilitatea completării documentației depuse privitoare la calitatea de titular al dreptului real pentru care solicită despăgubirea, modul de rezolvare a solicitărilor formulate în concurs sau în contradictoriu de mai multe persoane aparent îndreptățite sau modul de rezolvare a situației în care imobilele expropriate fac obiectul unei succesiuni ori al unei notificări de restituire depuse în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, și altele asemenea. Autorul excepției nu formulează însă nicio critică de neconstituționalitate cu privire la acestea, rezumându-se la simpla afirmare a pretinsei neconstituționalități. Or, având în vedere complexitatea și diversitatea conținutului normativ al acesteia, nu se poate deduce intenția autorului excepției, Curtea neputându-se substitui acestuia în formularea unor argumente, întrucât controlul de constituționalitate nu se exercită din oficiu, ci doar la sesizare, în baza unei motivări coerente, astfel cum rezultă din prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992.22.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 67 și 68 din Codul de procedură civilă din 1865, a dispozițiilor art. 2 alin. (2) și (3) și ale art. 19 din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, precum și a dispozițiilor art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Daniel Piturlea în Dosarul nr. 18.073/299/2018 al Judecătoriei Sectorului 1 București – Secția a II-a civilă.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 1 București – Secția a II-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 9 mai 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbățeanu
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x