DECIZIA nr. 261 din 4 iunie 2020

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 12/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 771 din 24 august 2020
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE (R) 317 01/07/2004 ART. 47
ActulREFERIRE LALEGE (R) 317 01/07/2004 ART. 47
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE (R) 317 01/07/2004 ART. 47
ART. 4REFERIRE LADECIZIE 397 03/07/2014
ART. 4REFERIRE LALEGE (R) 317 01/07/2004 ART. 47
ART. 4REFERIRE LALEGE (R) 303 28/06/2004 ART. 99
ART. 6REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 317 01/07/2004 ART. 47
ART. 10REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 126
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 129
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 129
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 317 01/07/2004 ART. 47
ART. 15REFERIRE LALEGE 234 04/10/2018 ART. 1
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 766 15/06/2011
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 317 01/07/2004
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 16REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 317 01/07/2004 ART. 45
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 317 01/07/2004 ART. 47
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 303 28/06/2004 ART. 99
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 397 03/07/2014
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 317 01/07/2004 ART. 47
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 134
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 134
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 134
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 134
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 24REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 611 17/09/2020





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Benke Károly – magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 47 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepție ridicată de Cătălin Petrișor Catrinoiu în Dosarul nr. 7.875/2/2016 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.413D/2017.2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca inadmisibilă, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Sentința civilă nr. 2.939 din 13 iulie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 7.875/2/2016, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 47 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepție ridicată de Cătălin Petrișor Catrinoiu într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații formulate, în temeiul art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004, coroborată cu Decizia Curții Constituționale nr. 397 din 3 iulie 2014 și cu aplicarea prin analogie a dispozițiilor art. 47 alin. (5)-(7) din Legea nr. 317/2004, împotriva rezoluției de clasare, emisă în temeiul art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, a unei sesizări în materie disciplinară, motivat de faptul că aspectele învederate nu conturează indicii privind săvârșirea vreunei abateri disciplinare prevăzute de art. 99 din Legea nr. 303/2004.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că, în condițiile în care Inspecția Judiciară nu este o instanță independentă și imparțială, este necesar ca instanța de judecată competentă să judece acțiunea formulată împotriva actului Inspecției Judiciare să aibă competența de a se pronunța și asupra aspectelor de fapt. Sunt menționate hotărârile din 21 iunie 2016, pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele Ramos Nunes De Carvalho E Sá împotriva Portugaliei și Tato Marinho Dos Santos Costa Alves Dos Santos și Figueiredo împotriva Portugaliei.6.Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate.7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.8.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens se arată că art. 47 alin. (5) și (6) din Legea nr. 317/2004 instituie dreptul expres al persoanei vătămate de a contesta în instanță soluția inspectorului judiciar. Soluționând pe fond contestația, instanța verifică atât aspectele de legalitate, cât și cele de fapt, iar argumentele instanței pentru a pronunța soluțiile prevăzute de lege se regăsesc în considerentele hotărârii judecătorești. Prin urmare, nu se poate susține că textele legale antereferite aduc atingere accesului liber la justiție. De altfel, se arată că autorul excepției nu prezintă o justificare clară a susținerii sale potrivit căreia instanței nu îi este permis să analizeze în concret și pe fond temeinicia rezoluției contestate.9.Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.10.Se arată că, prin natura și conținutul ei specific, o procedură prealabilă analizată nu vizează însăși soluționarea fondului sesizării, ci doar verificarea întrunirii condițiilor de exercitare a acesteia. O asemenea cerere nu intră în sfera de incidență a art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Totodată, întrucât procedura analizată nu privește însăși judecarea pe fond a sesizării, nu se poate susține încălcarea dreptului la un proces echitabil.11.Se subliniază că mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția presupun instituirea unor proceduri referitoare la competența instanțelor de judecată și a altor autorități cu atribuții jurisdicționale specifice, precum Consiliul Superior al Magistraturii. De aceea, legiuitorul, în virtutea rolului său constituțional consacrat de art. 126 alin. (2) și art. 129 din Constituție, poate stabili prin lege procedura de judecată și modalitatea de exercitare a căilor de atac al căror unic scop constă în protejarea drepturilor și libertăților fundamentale afectate. În același sens se menționează Hotărârea din 16 decembrie 1992, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Hadjianastassiou împotriva Greciei, paragraful 33.12.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:13.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.14.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 47 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 1 septembrie 2012, care la data sesizării Curții Constituționale avea următorul cuprins:(6)Soluțiile pe care le poate pronunța Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București sunt: […]b)admiterea contestației și desființarea rezoluției inspectorului judiciar sau, după caz, a inspectorului-șef și trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare15.Curtea reține că textul legal criticat a fost modificat prin art. I pct. 46 din Legea nr. 234/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 850 din 8 octombrie 2018, însă, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea se va pronunța asupra textului legal criticat în redactarea în vigoare la data sesizării sale.16.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție, precum și art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.17.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, în cauză, în urma verificărilor prealabile, Inspecția Judiciară, prin aplicarea art. 45 alin. (4) lit. b) și art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004, a dispus clasarea unei sesizări în materie disciplinară, motivată de faptul că aspectele învederate nu conturează indicii privind săvârșirea vreunei abateri disciplinare prevăzute de art. 99 din Legea nr. 303/2004, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005.18.Prin Decizia Curții Constituționale nr. 397 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 529 din 16 iulie 2014, s-a constatat că sintagma „rezoluția de clasare este definitivă“ din cuprinsul art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii este neconstituțională în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din aceeași lege, ceea ce a deschis calea de atac împotriva rezoluției de clasare emise în ipoteza în care în urma efectuării verificărilor prealabile se constată că nu există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare. În lipsa unei proceduri de contestare, instanța judecătorească s-a raportat, prin analogie, pentru a stabili termenul în care se formulează calea de atac, instanța competentă și regimul hotărârii pronunțate, la dispozițiile art. 47 alin. (5)-(7) din Legea nr. 317/2004, care se referă la contestarea rezoluției de respingere a sesizării emise în urma efectuării cercetării disciplinare, în cazul în care s-a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile pentru exercitarea acțiunii. Se reține că etapa cercetării disciplinare este ulterioară etapei verificării prealabile și începerea sa se dispune, prin rezoluție, atunci când s-a constatat că există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare.19.Astfel, în lipsa unei proceduri de contestare a rezoluției de clasare date după finalizarea etapei verificărilor prealabile, s-a aplicat procedura de contestare a rezoluției de respingere a sesizării date după finalizarea etapei ulterioare verificărilor prealabile, și anume a etapei cercetării disciplinare. Chiar dacă, din punct de vedere normativ, textul apare ca fiind inaplicabil ipotezei în care se află autorul excepției de neconstituționalitate, din coroborarea deciziei antereferite a Curții Constituționale și a practicii judiciare, Curtea constată că acesta are legătură cu soluționarea cauzei, fiind aplicat în mod concret cauzei a quo. Prin urmare, excepția de neconstituționalitate îndeplinește condițiile de admisibilitate și urmează a fi analizată pe fondul său.20.Principala critică de neconstituționalitate constă în faptul că instanța de judecată competentă să judece acțiunea formulată împotriva actului Inspecției Judiciare trebuie să aibă competența de a se pronunța și asupra aspectelor de fapt și chiar aceasta să aplice sancțiunea disciplinară.21.Curtea reține că, potrivit art. 134 alin. (2) din Constituție, Consiliul Superior al Magistraturii îndeplinește rolul de instanță de judecată, prin secțiile sale, în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor și procurorilor, astfel că, în mod primar, revine acestuia să aplice sancțiunile disciplinare corespunzătoare abaterilor săvârșite. Împotriva hotărârii de aplicare a sancțiunii disciplinare se poate face recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție, iar aceasta se poate pronunța atât asupra legalității, cât și a temeiniciei sancțiunii aplicate, putând chiar schimba în tot sau în parte hotărârea Consiliului. Este în logica textului constituțional ca acțiunea disciplinară să fie soluționată de Consiliul Superior al Magistraturii, instanțele judecătorești neavând competențe ca ele însele, în mod primar, să soluționeze acțiunea disciplinară exercitată de Inspecția Judiciară. Înalta Curte de Casație și Justiție poate admite sau respinge recursul formulat și, eventual, în caz de admitere să schimbe sancțiunea aplicată. Dar soluționarea acțiunii disciplinare este și rămâne o competență exclusivă a Consiliului Superior al Magistraturii, prin secțiile sale.22.În cauza de față, Curtea constată că Inspecția Judiciară nici măcar nu a exercitat acțiunea disciplinară în fața Consiliului Superior al Magistraturii, acțiune care este consecutivă verificărilor prealabile și cercetării disciplinare, ci a clasat sesizarea în etapa verificărilor prealabile. Or, o contestație formulată împotriva acestei rezoluții nu poate duce la concluzia învestirii instanței judecătorești cu competența de a efectua ea însăși cercetarea disciplinară și de a exercita acțiunea disciplinară pentru ca la final să aplice o sancțiune disciplinară. Ar fi o încălcare a art. 134 alin. (2) din Constituție, în sensul substituirii instanței judecătorești în rolul și atribuțiile Consiliului Superior al Magistraturii. În consecință, critica formulată în sensul că o instanță judecătorească ar trebui ea însăși să soluționeze acțiunea disciplinară și să aplice o sancțiune corespunzătoare este chiar contrară art. 134 alin. (2) din Constituție, astfel că, de principiu, nu se poate reține încălcarea art. 21 din Constituție.23.Totodată, instanța judecătorească are competența de a analiza atât legalitatea, cât și temeinicia rezoluției de clasare a sesizării, din moment ce niciun text legal nu exclude nici implicit, nici explicit o asemenea competență. De altfel, Curtea reține că afirmația autorului excepției, potrivit căreia instanța nu se poate pronunța asupra aspectelor de fapt, nu este demonstrată, ci doar afirmată. Prin urmare, nu se poate reține încălcarea art. 21 din Constituție.24.În fine, Curtea reține că hotărârile din 21 iunie 2016, pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele Ramos Nunes De Carvalho E Sá împotriva Portugaliei și Tato Marinho Dos Santos Costa Alves Dos Santos și Figueiredo împotriva Portugaliei, nu vizează situația autorului excepției. Prima hotărâre a fost atacată la Marea Cameră, care a pronunțat, la 6 noiembrie 2018, o hotărâre prin care a constatat că Divizia judiciară a Curții Supreme portugheze competentă să judece contestațiile judecătorilor în materie disciplinară împotriva deciziilor Consiliului Superior al Magistraturii beneficiază de garanțiile de independență și imparțialitate, însă a constatat încălcarea art. 6 din Convenție, încălcare ce a avut loc pe fondul modului deficitar de realizare a controlului jurisdicțional, de motivarea hotărârii judecătorești și de lipsa audierii judecătorului sancționat. Cea de-a doua hotărâre invocată a abordat, în esență, aceleași aspecte. Prin urmare, ele nu sunt incidente în cauză, întrucât nu privesc situația actelor de clasare a unor verificări prealabile realizate la nivelul Inspecției Judiciare.25.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Cătălin Petrișor Catrinoiu în Dosarul nr. 7.875/2/2016 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 47 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 4 iunie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent-șef,
Benke Károly

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x