DECIZIA nr. 260 din 23 aprilie 2019

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Sorin Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (5^5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precum și a dispozițiilor art. I pct. 3 alin. (13) din Legea nr. 293/2015 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 35/2015 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 152/1998 privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe, excepție ridicată de Gabriela Ilie în Dosarul nr. 955/62/2016* al Tribunalului Brașov – Secția I civilă și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.280D/2017. … 2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată. În acest sens invocă Decizia Curții Constituționale nr. 128 din 20 martie 2018. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 21 aprilie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 955/62/2016*, Tribunalul Brașov – Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (5^5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precum și a dispozițiilor art. I pct. 3 alin. (13) din Legea nr. 293/2015 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 35/2015 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 152/1998 privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe. Excepția a fost ridicată de Gabriela Ilie în cadrul unui litigiu de muncă. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia arată, în esență, că art. 1 alin. (5^5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 a prevăzut o majorare cu 25% a cuantumului brut al salariilor de bază/soldelor de funcție/salariilor de funcție/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul din sistemul public sanitar, precum și personalul din cadrul Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă și al serviciilor teritoriale de expertiză medicală aflate în subordinea caselor teritoriale de pensii, majorare raportată la nivelul acestor venituri acordate pentru luna septembrie 2015. Prin alin. (11) al aceluiași articol de lege, de la această majorare a fost exclus personalul din direcțiile de sănătate publică. Astfel, s-a creat o diferență flagrantă între modalitatea de salarizare a unor categorii de personal cu aceleași atribuții în cadrul funcțiilor pe care le îndeplinesc. Ulterior a fost adoptată Legea nr. 293/2015 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 35/2015 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 152/1998 privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe, prin care s-au modificat parțial dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014, în sensul acordării majorării salariale de 25% și pentru personalul din cadrul direcțiilor de sănătate publică, prin raportare la cuantumul brut al salariilor de bază aferente lunii iunie 2015. … 6.Cu toate acestea, discriminarea a fost perpetuată, întrucât majorarea este mai mare pentru categoriile de personal pentru care creșterea salarială se raportează la nivelul veniturilor acordate pentru luna septembrie 2015. Astfel, autoarea excepției amintește că în luna iulie 2015 a avut loc asimilarea acestor categorii de personal la funcțiile și salariile personalului din cadrul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate și, prin urmare, în luna septembrie 2015, au avut venituri mai mari față de luna iulie a aceluiași an. Pentru personalul din cadrul direcțiilor de sănătate publică majorarea se aplică însă luânduse în calcul salariul de bază din luna iunie 2015, chiar dacă și acestor categorii de salariați li s-a operat, în cursul lunii iulie 2015, asimilarea cu salariile personalului Casei Naționale de Asigurări de Sănătate. Prin urmare, baza de calcul a majorării salariale este diferită, rezultând salarii mai mici decât cele pentru care baza de calcul este cuantumul veniturilor aferente lunii septembrie 2015. Autoarea excepției consideră că nu se poate susține că salariul său a fost deja majorat prin aplicarea Ordinului comun al ministrului sănătății și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 43/491/6.7.2015, astfel încât nu s-ar mai impune o majorare a salariului în plată în luna septembrie 2015, întrucât la momentul aplicării dispozițiilor ordinului amintit cuantumul salariului său a ajuns la un nivel pe care personalul Casei de Asigurări de Sănătate îl încasa deja de mai mulți ani. … 7.Tribunalul Brașov – Secția I civilă consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens, invocă cele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 242 din 19 aprilie 2016. … 8.În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. … 9.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 11.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 1 alin. (5^5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 6 aprilie 2015. De asemenea, potrivit încheierii de sesizare, obiect al excepției îl constituie și dispozițiile art. I pct. 3 alin. (13) din Legea nr. 293/2015 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 35/2015 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 152/1998 privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 884 din 25 noiembrie 2015. În realitate, Curtea apreciază că autorul excepției are în vedere dispozițiile art. 1 alin. (13) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, așa cum a fost acesta introdus prin art. I pct. 1^2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 35/2015 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 152/1998 privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 2 septembrie 2015, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2015. Dispozițiile de lege criticate au următoarea redactare:– Art. 1 alin. (5^5): „Începând cu data de 1 decembrie 2015, prin excepție de la prevederile alin. (1), cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor de funcție/salariilor de funcție/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul din sistemul public sanitar, precum și personalul din cadrul Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă și al serviciilor teritoriale de expertiză medicală aflate în subordinea caselor teritoriale de pensii se majorează cu 25% față de nivelul acordat pentru luna septembrie 2015.“ … – Art. 1 alin. (13): „Pentru personalul direcțiilor de sănătate publică prevederile alin. (5^5) se aplică la cuantumul brut al salariilor de bază aferente lunii iunie 2015.“ …  … 12.Autoarea excepției consideră că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 16 și 41 referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor și dreptul la muncă. … 13.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate în raport cu critici similare celor invocate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 128 din 20 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 12 iulie 2018, Curtea a reținut, în esență, că personalul direcțiilor de sănătate publică, pe de o parte, și personalul din sistemul public sanitar, precum și personalul din cadrul Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă și al serviciilor teritoriale de expertiză medicală aflate în subordinea caselor teritoriale de pensii, de cealaltă parte, se află în situații diferite, întrucât au atribuții diferite și îndeplinesc sarcini diferite, chiar dacă obiectivul final urmărit, acela de a asigura sănătatea publică, este comun. În acest sens a arătat că, în ansamblul activităților prin care se asigură funcționarea sistemului public de sănătate, personalul direcțiilor de sănătate publică este orientat doar către anumite sarcini specifice, respectiv punerea în aplicare a unor politici și programe naționale de sănătate publică pe plan local, identificarea problemelor locale prioritare de sănătate publică, elaborarea și implementarea acțiunilor locale de sănătate publică [art. 17 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 652 din 28 august 2015]. De asemenea, Curtea a constatat că diferența de reglementare instituită de art. 1 alin. (13) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 nu reprezintă o excepție în ansamblul unei reglementări cu caracter uniform sub aspectul salarizării categoriilor de personal comparate, ci, dimpotrivă, reflectă opțiunea legiuitorului care, prin dispozițiile art. 1^1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 70/2014 privind salarizarea personalului din cadrul sistemului public sanitar și sistemului public de asistență socială în anul 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 811 din 6 noiembrie 2014, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 185/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 3 iulie 2015, a stabilit, începând cu luna iulie 2015, un regim juridic diferit din punctul de vedere al salarizării pentru personalul din aparatul propriu al Ministerului Sănătății, precum și al celui din direcțiile de sănătate publică județene și a municipiului București, asimilându-l cu cel al personalului din cadrul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, respectiv al caselor de asigurări de sănătate județene și a municipiului București. Prin urmare, Curtea a apreciat că dispozițiile de lege criticate nu creează un regim juridic diferit între persoane aflate în situații identice ori analoage, astfel că nu poate fi reținută critica referitoare la încălcarea principiului egalității în drepturi a cetățenilor. … 14.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, considerentele și soluția deciziei mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. … 15.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Gabriela Ilie în Dosarul nr. 955/62/2016* al Tribunalului Brașov – Secția I civilă și constată că dispozițiile art. 1 alin. (5^5) și (13) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Brașov – Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 23 aprilie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește