DECIZIA nr. 26 din 19 ianuarie 2021

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana-Cristina Bunea.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 488^1 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Societatea Marcor Gold – S.R.L. din Alba Iulia în Dosarul nr. 2.204/99/2018 al Tribunalului Iași – Secția penală, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 717D/2018.  … 2.La apelul nominal lipsește autoarea excepției. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, solicitând menținerea jurisprudenței Curții Constituționale în materia analizată. Sunt invocate, în acest sens, Decizia nr. 640 din 17 octombrie 2017 și nr. 131 din 20 martie 2018.  … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 10 mai 2018, pronunțată în Dosarul nr. 2.204/99/2018, Tribunalul Iași – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 488^1 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Societatea Marcor Gold – S.R.L. din Alba Iulia într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații privind durata procesului penal formulată de autoarea excepției de neconstituționalitate.  … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că dispozițiile art. 488^1 alin. (2) din Codul de procedură penală încalcă prevederile art. 21 din Constituție, întrucât, potrivit acestora, persoanele față de care se administrează probe în timpul cercetării penale, dar față de care nu s-a dispus începerea urmăririi penale in personam nu au dreptul să formuleze contestație cu privire la durata procesului penal, cu toate că probele administrate în această etapă produc efecte și în privința lor. Sunt invocate prevederile art. 2 și art. 8 din Codul de procedură penală. Pentru aceleași motive, se susține că textul criticat discriminează persoanele față de care nu s-a început urmărirea penală in personam în raport cu cele față de care s-a început urmărirea penală in personam, sub aspectul dreptului de a formula contestație privind durata procesului penal. Se susține că dispozițiile art. 488^1-488^6 din Codul de procedură penală au fost introduse în legislația procesual penală românească din nevoia de asigurare a soluționării cauzelor penale într-un termen rezonabil, în acord cu prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, având în vedere că durata anchetelor penale a fost, o lungă perioadă de timp, o problemă reală a organelor judiciare din România, problemă reținută și sancționată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa. Or, prin raportare la nevoia asigurării garanției anterior menționate, înlăturarea persoanei față de care se desfășoară urmărirea penală in rem de la dreptul de a formula contestația reglementată la art. 488^1 din Codul de procedură penală este de natură a contraveni prevederilor art. 53 din Constituție. … 6.Tribunalul Iași – Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor este parțial întemeiată, întrucât prevederile art. 488^1 alin. (2) din Codul de procedură penală, care exclud persoana față de care se desfășoară urmărirea penală in rem de la dreptul de a formula contestație cu privire la durata procesului penal, aduc atingere dispozițiilor art. 21 alin. (1) din Constituție referitoare la accesul la justiție. Se susține că aceste persoane au calitatea de terți prin raportare la procesul penal, motiv pentru care, spre deosebire de persoanele enumerate în cuprinsul textului criticat, pentru a putea formula contestația reglementată la art. 488^1 din Codul de procedură penală, trebuie să demonstreze că prelungirea duratei procesului penal dincolo de o limită rezonabilă le vatămă drepturile sau interesele legitime. Se face trimitere la jurisprudența Curții Constituționale referitoare la accesul la justiție, respectiv la Decizia nr. 71 din 15 ianuarie 2009, precum și la art. 6 din Convenție. Se arată că prevederile art. 488^1 alin. (2) din Codul de procedură penală nu încalcă dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție.  … 7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 8.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:9.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 10.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 488^1 alin. (2) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: „Contestația poate fi introdusă de către suspect, inculpat, persoana vătămată, partea civilă și partea responsabilă civilmente. În cursul judecății, contestația poate fi introdusă și de către procuror.“ … 11.Se susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) cu privire la egalitatea în drepturi și ale art. 21 alin. (1) referitor la accesul liber la justiție.  … 12.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 488^1 alin. (2) din Codul de procedură penală au mai făcut obiectul controlului instanței de contencios constituțional, prin raportare la critici similare, prin Decizia nr. 640 din 17 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 21 februarie 2018, și Decizia nr. 131 din 20 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 569 din 6 iulie 2018, prin care au fost respinse, ca neîntemeiate, excepțiile de neconstituționalitate invocate.  … 13.Astfel, prin Decizia nr. 131 din 20 martie 2018, precitată, Curtea a reținut că procedura specială reglementată la art. 488^1-488^6 din Codul de procedură penală, referitoare la contestația privind durata procesului penal, reprezintă o garanție a soluționării cauzelor penale într-un termen rezonabil și, în acest fel, a respectării dreptului la un proces echitabil, prevăzut la art. 6 din Convenție și la art. 21 alin. (3) din Constituție, drept fundamental reglementat, totodată, la art. 8 din Codul de procedură penală ca principiu al aplicării legii procesual penale, dispoziție legală ce constituie o aplicare a normei constituționale anterior menționate. De asemenea, Curtea a constatat că legiuitorul a prevăzut procedura contestației privind durata procesului penal, în aplicarea prevederilor art. 13 din Convenție, ca un remediu efectiv ce poate fi exercitat împotriva prelungirii nejustificate a etapelor procesului penal, în situația în care astfel de întârzieri sunt de natură a încălca drepturile fundamentale ale părților.  … 14.Curtea a reținut, prin aceeași decizie, că, astfel reglementată, contestația privind durata procesului penal presupune, așa cum rezultă și din denumirea instituției analizate, existența unui proces penal început. Și, cum prima etapă a procesului penal, conform dispozițiilor procesual penale, este cea a urmăririi penale, întrucât Codul de procedură penală nu reglementează, ca etapă distinctă a procesului penal, anterioară urmăririi penale, realizarea actelor de cercetare penală premergătoare începerii urmăririi penale, titularii contestației reglementate la art. 488^1-488^6 din Codul de procedură penală sunt suspectul, inculpatul, persoana vătămată, partea civilă și partea responsabilă civilmente; în cursul judecății, contestația privind durata procesului penal poate fi formulată și de către procuror. … 15.Așa fiind, Curtea a constatat că persoana față de care sunt realizate acte de cercetare penală, în cursul urmăririi penale începute in rem – sau chiar în cursul urmăririi penale începute in personam, dar în cadrul căreia persoana în cauză nu are calitatea de parte -, nu are dreptul de a promova contestația privind durata procesului penal. Prin urmare, în situația în care, deși sesizat cu o plângere, procurorul nu dispune nicio măsură și nu efectuează niciun act, pasivitatea organelor judiciare nu poate fi sancționată prin utilizarea procedurii speciale analizate. … 16.Curtea a conchis că această soluție juridică apare ca fiind rezonabilă, fiind justificată prin lipsa formulării, cu privire la o persoană în legătură cu care sunt efectuate doar acte de cercetare penală, dar care nu are calitatea de suspect sau de inculpat, a unei suspiciuni referitoare la săvârșirea de către aceasta a unei infracțiuni. Cu privire la acest aspect, prin Decizia nr. 362 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 780 din 3 octombrie 2017, paragrafele 23-25, Curtea a reținut că prin „făptuitor“ se înțelege persoana care nu are calitatea de suspect, dar în legătură cu care sunt realizate acte de cercetare penală.  … 17.Curtea a reținut că procesul etapizat de formulare și demonstrare a unei acuzații în materie penală presupune, printre altele, crearea, pentru participanții la procesul penal, a unei stări de incertitudine juridică, ce evoluează odată cu etapele procesului penal, incertitudine de natură a afecta existența acestora și de a influența conținutul raporturilor juridice pe care ei le încheie cu alți subiecți de drept, motiv pentru care se impune a fi limitată în timp, pentru a nu afecta în mod ireversibil existența persoanelor în cauză. … 18.Curtea a constatat că această problemă nu poate fi invocată, însă, în privința făptuitorului sau a altor persoane chemate, în cursul urmăririi penale, pentru a fi audiate cu privire la diferite fapte reținute în dosarele penale și care nu au calitatea de părți ale procesului penal, fiind invocată jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv, Hotărârea din 27 septembrie 2007, paragrafele 48 și 54, pronunțată în Cauza Reiner și alții împotriva României.  … 19.De altfel, Curtea a reținut că aceeași soluție juridică rezultă și din rațiunea reglementării instituției prescripției răspunderii penale. Aceasta, pe de o parte, limitează în timp starea de incertitudine a persoanelor care au săvârșit fapte prevăzute de legea penală și care nu mai pot fi trase la răspundere după împlinirea termenelor de prescripție a răspunderii penale pentru faptele comise, termene ce sunt calculate conform art. 154 din Codul penal și, respectiv, art. 155 alin. (4) din același cod, iar, pe de altă parte, asigură dreptul organelor judiciare ca, până la împlinirea termenelor anterior menționate, sau chiar în scopul întreruperii curgerii acestora, să efectueze toate actele de urmărire penală pe care le consideră necesare, în vederea aflării adevărului. Astfel, în interiorul termenelor de prescripție a răspunderii penale, organele judiciare au dreptul de a efectua toate actele procedurale pe care le consideră necesare, în vederea soluționării cauzelor, cu respectarea drepturilor fundamentale ale persoanelor implicate. … 20.Pentru aceste considerente, Curtea a constatat că excluderea persoanelor față de care au fost realizate acte de urmărire penală, dar care nu au calitatea de părți ale procesului penal din categoria titularilor dreptului de a formula contestație privind durata procesului penal este firească, nefiind de natură a încălca accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil al acestora. Cu privire la drepturile fundamentale anterior menționate, a fost invocată Decizia nr. 17 din 21 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 30 ianuarie 2015, paragraful 78, și Decizia nr. 307 din 23 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 287 din 3 mai 2010.  … 21.Referitor la pretinsa încălcare prin textele criticate a dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, Curtea a constatat că persoanele care au calitatea de părți ale procesului penal, aflate în etapele procesuale la care fac referire prevederile art. 488^1 alin. (1) din Codul de procedură penală, respectiv în cursul urmăririi penale, al judecății sau în căile ordinare sau extraordinare de atac, sunt în situații diferite sub aspectul nevoii de a limita starea de incertitudine ce rezultă din calitatea procesuală și etapa procesuală în care se regăsesc, prin formularea unei contestații privind durata procesului penal. Acest aspect justifică reglementarea de către legiuitor a unor termene diferite după a căror împlinire persoanele în cauză pot promova calea de atac astfel reglementată, fără ca, în acest fel, să fie încălcat principiul constituțional al egalității în drepturi. În acest sens, a fost invocată Decizia nr. 107 din 1 noiembrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 26 aprilie 1996, și Decizia nr. 782 din 12 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 15 iunie 2009. … 22.Curtea a constatat că nu poate fi reținută critica de neconstituționalitate conform căreia dispozițiile art. 488^1 alin. (2) din Codul de procedură penală plasează făptuitorul pe o poziție de inferioritate față de persoana vătămată, încălcându-i în acest fel dreptul la un proces echitabil, prin faptul că acesta nu este enumerat printre persoanele care au dreptul de a formula contestație cu privire la durata procesului penal. Curtea a reținut că, potrivit art. 488^1 alin. (3) lit. a) din Codul de procedură penală, contestația analizată poate fi promovată, în cursul urmăririi penale, după trecerea a cel puțin un an de la momentul începerii etapei procesuale anterior menționate. Or, în aceste condiții, prevederea făptuitorului în ipoteza normei criticate ar fi fost lipsită de rațiune juridică.  … 23.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele și soluțiile deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față. … 24.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Marcor Gold – S.R.L. din Alba Iulia în Dosarul nr. 2.204/99/2018 al Tribunalului Iași – Secția penală și constată că dispozițiile art. 488^1 alin. (2) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Iași – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 19 ianuarie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește