DECIZIA nr. 259 din 4 iunie 2020

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 12/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 641 din 21 iulie 2020
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 368 18/12/2013 ART. 2
ActulREFERIRE LALEGE 165 16/05/2013
ActulREFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 42
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 368 18/12/2013 ART. 2
ART. 1REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013
ART. 1RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 165 16/05/2013 ART. 42
ART. 1REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 42
ART. 1REFERIRE LALEGE (R) 10 08/02/2001
ART. 2RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 368 18/12/2013 ART. 2
ART. 2REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013
ART. 4REFERIRE LALEGE 368 18/12/2013 ART. 2
ART. 4REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 42
ART. 5REFERIRE LALEGE 368 18/12/2013 ART. 2
ART. 5REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 42
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 10 08/02/2001
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 18 19/02/1991
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 23
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 13REFERIRE LALEGE 368 18/12/2013 ART. 2
ART. 13REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 42
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 15REFERIRE LALEGE 368 18/12/2013
ART. 15REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 10 08/02/2001
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 18 19/02/1991
ART. 16REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013
ART. 16REFERIRE LALEGE 247 12/07/2007
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 10 08/02/2001
ART. 17REFERIRE LALEGE 368 18/12/2013 ART. 2
ART. 17REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 42
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 10 08/02/2001
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 18 19/02/1991
ART. 18REFERIRE LALEGE 368 18/12/2013 ART. 2
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 10 08/02/2001
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 228 19/04/2018
ART. 20REFERIRE LALEGE 368 18/12/2013 ART. 2
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 344 18/09/2003
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 344 18/09/2003
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 847 12/12/2019
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 499 17/09/2019
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 430 21/06/2018
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 23
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Valentina Bărbățeanu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, precum și ale art. II din Legea nr. 368/2013 pentru modificarea și completarea Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Kocsis Alexandra și Lorincz Attila în Dosarul nr. 716/83/2017 al Tribunalului Satu Mare – Secția I civilă și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.624D/2017. 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, apreciind că nu există motive care să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 6 octombrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 716/83/2017, Tribunalul Satu Mare – Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România și a prevederilor art. II din Legea nr. 368/2013 pentru modificarea și completarea Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Kocsis Alexandra și Lorincz Attila într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de obligare a primarului municipiului Satu Mare la emiterea unei dispoziții prin care să compenseze un imobil care nu mai poate fi retrocedat în natură, cu un alt bun liber aflat în patrimoniul statului.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că prevederile art. II din Legea nr. 368/2013 au aceeași finalitate ca și cele ale art. 42 alin. (1) și (2) din Legea 165/2013, în sensul că ambele prevăd termenul de 60 de zile de la intrarea în vigoare a actului normativ din care fac parte, în care s-ar putea opta pentru restituirea dosarelor la comisiile locale de fond funciar, potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991, sau la entitățile învestite de lege pentru soluționarea notificărilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Se susține că termenul menționat golește de substanță dreptul de opțiune și contravine principiilor care guvernează materia retrocedărilor, întrucât limitarea acestuia la 60 de zile de la intrarea în vigoare a legii contravine esenței dreptului de a opta pentru compensare cu alte bunuri. Această limitare temporală transformă compensarea cu bunuri oferite în echivalent într-o măsură pur formală, care nu poate fi aplicată în concret, deoarece se cere exercitarea acestui drept de opțiune fără a se ști dacă există sau nu bunuri libere care pot fi acordate în compensare. Acest termen afectează și dreptul de acces la justiție, de vreme ce neexercitarea dreptului de opțiune exclude orice demers judiciar ulterior prin care particularul să își valorifice dreptul de a opta pentru o măsură compensatorie.6.Se mai susține că textele de lege criticate contravin prevederilor art. 23 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora libertatea individuală și siguranța persoanei sunt inviolabile, întrucât acest drept la siguranță nu se traduce doar printr-o siguranță fizică, ci și o siguranță a raporturilor juridice. Or, existența unor norme ambigue, care comportă interpretări contradictorii sau care conduc la golirea de substanță a dreptului recunoscut sunt de natură să încalce principiul securității raporturilor juridice. 7.Tribunalul Satu Mare – Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că termenul criticat reprezintă o nouă posibilitate de opțiune pentru o eventuală nou ivită modalitate de satisfacere a dreptului de proprietate deja recunoscut prin soluționarea definitivă a unei cereri de restituire. 8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.9.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, întrucât susținerile autorilor acesteia țin de aplicarea legii și, prin urmare, nu pot fi cenzurate de instanța de contencios constituțional.10.Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituționale. Precizează că nu este afectat accesul liber la justiție, întrucât acțiunile în justiție pot fi promovate de persoanele interesate în condițiile impuse de legislația în materie, atât în domeniul fondului funciar, cât și în privința retrocedării imobilelor preluate în mod abuziv. Nu se aduce atingere nici dispozițiilor art. 44 din Constituție, deoarece legiuitorul este competent să contureze cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepțiunea principială conferită de Constituție.11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. 13.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, și cele ale art. II din Legea nr. 368/2013 pentru modificarea și completarea Legii nr. 165/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 819 din 21 decembrie 2013, care au următorul conținut normativ:– Art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013: (1)Persoanele îndreptățite pot opta pentru returnarea dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor către comisiile locale de fond funciar în vederea restituirii în natură a terenurilor, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.(2)În termenul prevăzut la alin. (1), pot opta pentru returnarea dosarelor la comisiile locale de fond funciar și persoanele care nu au valorificat titlurile de despăgubire emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.– Art. II din Legea nr. 368/2013: (1)Persoanele îndreptățite la despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pot opta pentru returnarea dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor către entitățile învestite cu soluționarea notificării, în vederea restituirii, în natură sau prin compensare cu alte bunuri, a imobilelor, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.(2)De prevederile alin. (1) beneficiază și persoanele îndreptățite la despăgubiri în temeiul legilor funciare, inclusiv cele care au optat potrivit art. 42 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, după expirarea termenului legal.14.În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 21 alin. (1) și (2) privind dreptul de acces liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, art. 23 alin. (1) potrivit cărora libertatea individuală și siguranța persoanei sunt inviolabile și art. 44 alin. (1) și (2) referitoare la protecția și garantarea dreptului de proprietate privată.15.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că prevederile de lege deduse controlului de constituționalitate instituie un termen de 60 de zile în care persoanele îndreptățite la despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001 și cele prevăzute de Legea fondului funciar nr. 18/1991 pot opta pentru returnarea dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor către entitățile învestite cu soluționarea cererilor de restituire sau de reconstituire a dreptului de proprietate, în vederea restituirii, în natură sau prin compensare cu alte bunuri, a imobilelor. Termenul de 60 de zile curge de la intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013 sau, după caz, a Legii nr. 368/2013.16.Din examinarea documentelor aflate la dosarul cauzei rezultă că autorii prezentei excepții au solicitat în temeiul Legii nr. 10/2001 retrocedarea unui bun imobil format din teren și construcție. Pe cale judecătorească, terenul a fost restituit în natură, iar pentru construcția demolată, instanța a obligat entitatea învestită (municipiul Satu Mare, prin primar) să emită dispoziție cu propunere de acordare de despăgubiri bănești, în condițiile Legii nr. 247/2007. Propunerea de acordare de despăgubiri a fost transmisă Comisiei Centrale pentru Compensarea Imobilelor, care nu a soluționat dosarul de despăgubire până la intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013. Obiectul cauzei în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate îl reprezintă obligarea primarului municipiului Satu Mare la emiterea unei dispoziții prin care să compenseze imobilul care nu le mai poate fi retrocedat în natură cu un alt bun liber „aflat în patrimoniul statului român“.17.În condițiile în care cererea inițială de restituire a fost formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, vizând un teren intravilan și construcția aferentă, Curtea constată că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013 și nici cele ale art. II alin. (2) din Legea nr. 368/2013, care se referă la terenuri ce intră în domeniul de aplicare a Legii fondului funciar nr. 18/1991. Prin urmare, excepția de neconstituționalitate având ca obiect aceste prevederi este inadmisibilă, nefiind întrunită condiția impusă de art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, în sensul ca textele de lege supuse controlului de constituționalitate să aibă legătură cu soluționarea cauzei în care excepția a fost invocată. 18.În ceea ce privește prevederile art. II alin. (1) din Legea nr. 368/2013, autorii excepției de neconstituționalitate critică stabilirea termenului de decădere de 6 luni de la intrarea în vigoare a legii, în care persoanele îndreptățite la despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001 puteau solicita returnarea dosarelor la entitățile învestite cu soluționarea notificării. Sub acest aspect, Curtea constată că legiuitorul a oferit această opțiune persoanelor îndreptățite, pentru ca cererile să poată fi reanalizate potrivit noii situații de fapt a bunurilor în discuție, în funcție de noile împrejurări, care pot fi diferite de cele existente la momentul la care entitatea învestită a soluționat notificarea inițială. Astfel, bunurile revendicate pot să fie eventual restituite în natură dacă au dispărut cauzele care făceau imposibilă această variantă (de exemplu, atunci când au devenit libere, au fost dezafectate construcțiile care ocupau terenurile sau când activitatea care le indisponibiliza a fost întreruptă definitiv) sau se poate propune compensarea acestora cu alte bunuri libere echivalente existente în patrimoniul entității învestite.19.Așa cum s-a reținut în jurisprudența Curții Constituționale, finalitatea legislației reparatorii a preluărilor abuzive din perioada regimului comunist o reprezintă corijarea, în maniera cea mai adecvată, a situației generate de comportamentul necorespunzător al autorităților statale din acea perioadă, contrar principiilor statului de drept consacrate de Constituția în prezent în vigoare. Legiuitorul român actual a reglementat o serie de mecanisme prin care se realizează recunoașterea și satisfacerea în mod efectiv a dreptului de proprietate privată al persoanelor a căror îndreptățire la recuperarea bunurilor imobile preluate în mod abuziv a fost dovedită. Restituirea în natură constituie modalitatea care, într-o logică firească, răspunde în mod plenar dezideratului menționat. În măsura în care restituirea în natură nu mai este, din diverse motive, posibilă, s-a prevăzut fie posibilitatea compensării cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluționarea cererii de restituire, fie posibilitatea compensării prin puncte a valorii imobilului revendicat (Decizia nr. 228 din 19 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 718 din 20 august 2018).20.Prevederile art. II alin. (1) din Legea nr. 368/2013, criticat în cauza de față, concură, așadar, la realizarea scopului legislației reparatorii, acela al restituirii în natură a bunurilor imobile preluate de stat în mod abuziv în perioada regimului comunist. Solicitarea de returnare a notificărilor către entitățile învestite, în vederea reanalizării situației bunurilor, nu poate fi însă formulată sine die, fiind rațional ca legiuitorul să stabilească un anumit termen de decădere, după expirarea căruia o astfel de opțiune să nu mai fie posibilă. În caz contrar, ar apărea riscul ca o astfel de posibilitate nelimitată în timp să genereze un climat de insecuritate juridică în domeniul proprietății imobiliare, intolerabil într-un stat de drept, o perioadă îndelungată sau nelimitată (a se vedea în acest sens, de exemplu, Decizia nr. 344 din 18 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 776 din 5 noiembrie 2003).21.Ca principiu, necesitatea exercitării drepturilor recunoscute de lege în limitele și în termenele prescrise de normele corespunzătoare nu poate constitui o îngrădire a accesului liber la justiție, finalitatea lor fiind aceea de asigurare a unui climat de ordine, indispensabil exercitării acestora în condiții optime, prevenindu-se eventualele abuzuri și limitându-se efectele perturbatoare asupra stabilității și securității raporturilor juridice civile. În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, cărora li se subsumează și instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă (de exemplu, Decizia nr. 344 din 18 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 776 din 5 noiembrie 2003). Faptul că persoana interesată, deși cunoștea sau, în considerarea principiului nemo censetur ignorare legem, trebuia să cunoască termenul de valorificare a dreptului de a solicita returnarea dosarului la entitatea deținătoare, precum și consecințele juridice ale nerespectării acestuia, nu s-a conformat cerinței legale exclude invocarea pretinsei încălcări a art. 21 alin. (1) din Constituție.22.În ceea ce privește invocarea, în motivarea excepției, a prevederilor art. 23 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora „libertatea individuală și siguranța persoanei sunt inviolabile“, Curtea observă că este lipsită de relevanță în cauză. Referitor la dispozițiile art. 23 din Constituție, instanța de contencios constituțional a reținut că libertatea individuală vizează libertatea fizică a persoanei, dreptul său de a se putea comporta și mișca liber, de a nu fi ținută în sclavie, arestată sau deținută decât în cazurile și după formele expres prevăzute de Constituție și legi. Prin urmare, ipoteza normativă a textelor legale criticate fiind diferită față de dreptul reglementat prin dispozițiile constituționale invocate, rezultă că prevederile art. 23 din Constituție nu au incidență în prezenta cauză (a se vedea în acest sens Decizia nr. 499 din 17 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 931 din 19 noiembrie 2019, paragraful 27, sau Decizia nr. 847 din 12 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 223 din 19 martie 2020, paragraful 15). Totodată, Curtea a reținut, în jurisprudența sa, că prevederile art. 23 din Constituție nu sunt incidente în soluționarea unei excepții de neconstituționalitate, câtă vreme obiectul acesteia nu constă în norme de reglementare primară în materie penală și/sau contravențională (a se vedea Decizia nr. 430 din 21 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 818 din 24 septembrie 2018). Or, în cauza de față, critica vizează dispoziții legale referitoare la termenul de exercitare a unui drept de opțiune în materia legislației civile speciale, edictate în vederea reparării nedreptăților comise de statul român în perioada regimului comunist cu privire la dreptul de proprietate privată asupra imobilelor, terenuri și/sau construcții, fără să pună în vreun fel în discuție valorile protejate prin art. 23 din Constituție. 23.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1.Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România și ale art. II alin. (2) din Legea nr. 368/2013 pentru modificarea și completarea Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Kocsis Alexandra și Lorincz Attila în Dosarul nr. 716/83/2017 al Tribunalului Satu Mare – Secția I civilă.2.Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de aceiași autori în același dosar al aceleiași instanțe și constată că prevederile art. II alin. (1) din Legea nr. 368/2013 pentru modificarea și completarea Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Satu Mare – Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 4 iunie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbățeanu

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x