DECIZIA nr. 257 din 20 aprilie 2021

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 14/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 734 din 27 iulie 2021
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 176 01/09/2010 ART. 22
ActulREFERIRE LALEGE 176 01/09/2010 ART. 23
ActulREFERIRE LALEGE (R) 144 21/05/2007
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 176 01/09/2010 ART. 23
ART. 1RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 176 01/09/2010 ART. 22
ART. 1REFERIRE LALEGE 176 01/09/2010 ART. 22
ART. 1REFERIRE LALEGE (R) 144 21/05/2007
ART. 2RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 176 01/09/2010 ART. 22
ART. 2RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 176 01/09/2010 ART. 23
ART. 2REFERIRE LALEGE (R) 144 21/05/2007
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 4REFERIRE LALEGE 176 01/09/2010 ART. 22
ART. 4REFERIRE LALEGE 176 01/09/2010 ART. 23
ART. 5REFERIRE LALEGE 176 01/09/2010 ART. 22
ART. 5REFERIRE LALEGE 176 01/09/2010 ART. 23
ART. 6REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 32
ART. 6REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000
ART. 6REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 6REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 11REFERIRE LALEGE 176 01/09/2010 ART. 23
ART. 11REFERIRE LALEGE 176 01/09/2010 ART. 22
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 144 21/05/2007
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 11
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 11
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 12REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 13REFERIRE LALEGE 176 01/09/2010 ART. 22
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 14REFERIRE LALEGE 176 01/09/2010 ART. 23
ART. 14REFERIRE LALEGE 176 01/09/2010 ART. 22
ART. 15REFERIRE LALEGE 176 01/09/2010 ART. 22
ART. 15REFERIRE LALEGE 176 01/09/2010 ART. 23
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 1 10/01/2014
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 447 29/10/2013
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 1 11/01/2012
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 743 02/06/2011
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 903 06/07/2010
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 17REFERIRE LALEGE 176 01/09/2010 ART. 22
ART. 18REFERIRE LALEGE 176 01/09/2010 ART. 23
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 428 21/06/2016
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 309 05/06/2014
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 663 26/06/2012
ART. 20REFERIRE LALEGE 176 01/09/2010
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 20REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Ioana Marilena Chiorean – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 22 alin. (2) și (3) și ale art. 23 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, excepție ridicată de Mihai Radan, Liubomir Mile Radan și Elena Radan în Dosarul nr. 1.492/59/2015/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.380D/2018.2.La apelul nominal răspunde avocatul Marius-Viorel Nedela, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, pentru autorii excepției. Lipsesc celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului autorilor excepției de neconstituționalitate, care solicită admiterea acesteia, susținând că sintagmele „dacă este cazul“ și „poate fi introdusă“ sunt neclare și contravin prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituție și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 15 iunie 2010, pronunțată în Cauza Mureșanu împotriva României). Totodată, susține că Agenția Națională de Integritate nu poate să intervină într-un contract încheiat între alte părți.4.Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 22 alin. (3) din Legea nr. 176/2010, întrucât nu au legătură cu soluționarea cauzei, și respingerea ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 22 alin. (2) și ale art. 23 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, invocând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:5.Prin Încheierea din 23 noiembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 1.492/59/2015/a1, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 22 alin. (2) și (3) și art. 23 alin. (2) din Legea nr. 176/2010. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de recurenții-pârâți Mihai Radan, Liubomir Mile Radan și Elena Radan în cadrul soluționării recursului declarat de autorii excepției împotriva Sentinței civile nr. 66/2016, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, prin care a fost admisă în parte acțiunea Agenției Naționale de Integritate și a fost constatată nulitatea absolută a contractului civil – contract individual de muncă între Mihai Radan și soția sa, Elena Radan, prin care aceasta a fost angajată în funcția de referent la Biroul parlamentar al deputatului Mihai Radan, și a fost respinsă acțiunea privind nulitatea absolută a contractelor individuale de muncă din 2004 și din 2008, prin care a fost angajat fiul său, Liubomir Mile Radan, în funcția de referent, respectiv șef cabinet la Biroul parlamentar al deputatului Mihai Radan.6.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia arată, în esență, că textele de lege criticate folosesc sintagme imprevizibile și interpretabile, care induc starea de arbitrariu în situația introducerii unei acțiuni în anulare formulată de Agenția Națională de Integritate. Prin imprevizibilitatea și neclaritatea acestora, dispozițiile criticate contravin prevederilor invocate din Constituție și din Convenție, precum și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și prevederilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Astfel, sintagmele prevăzute de dispozițiile de lege criticate, precum „dacă este cazul“ și „poate fi introdusă“, permit unei instituții – Agenția Națională de Integritate – să intervină ca parte în anularea unui contract de muncă încheiat între alte părți. Or, potrivit art. 32 alin. (1) din Codul de procedură civilă, calitate în cauză nu poate avea decât Camera Deputaților, ca angajator al recurenților. Se mai invocă prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, în sensul că, prin jurisprudența sa constantă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu a permis intervenția statului într-un drept al unei persoane private (Hotărârea din 15 iunie 2010, pronunțată în Cauza Mureșanu împotriva României).7.Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată, deoarece textele de lege criticate respectă exigențele de calitate a legislației, respectiv de claritate, precizie și previzibilitate.8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.9.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile reprezentantului autorilor excepției prezent la ședința publică, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.11.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 22 alin. (2) și (3) și ale art. 23 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 2 septembrie 2010, cu modificările și completările ulterioare, dispoziții care au următorul cuprins:– Art. 22 alin. (2) și (3):(2)Dacă raportul de evaluare a conflictului de interese nu a fost contestat în termenul prevăzut la alin. (1) la instanța de contencios administrativ, Agenția sesizează, în termen de 6 luni, organele competente pentru declanșarea procedurii disciplinare, precum și, dacă este cazul, instanța de contencios administrativ, în vederea anulării actelor emise, adoptate sau întocmite cu încălcarea prevederilor legale privind conflictul de interese.(3)Dacă raportul de evaluare a incompatibilității nu a fost contestat în termenul prevăzut la alin. (1) la instanța de contencios administrativ, Agenția sesizează în termen de 15 zile organele competente pentru declanșarea procedurii disciplinare; dacă este cazul, Agenția sesizează în termen de 6 luni instanța de contencios administrativ, în vederea anulării actelor emise, adoptate sau întocmite cu încălcarea prevederilor legale privind incompatibilitățile.– Art. 23 alin. (2): „Acțiunea în constatarea nulității absolute a actelor juridice sau administrative încheiate cu încălcarea obligațiilor legale privind conflictul de interese poate fi introdusă de Agenție chiar dacă persoana în cauză nu mai deține acea funcție.“12.În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul legalității, în componenta privind claritatea legii, în art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului și în art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.13.Examinând excepția de neconstituționalitate, referitor la dispozițiile art. 22 alin. (3) din Legea nr. 176/2010, Curtea reține că acestea vizează ipoteza în care Agenția Națională de Integritate emite un raport de evaluare a incompatibilității. Or, în cauza în cadrul căreia a fost invocată excepția de neconstituționalitate, Agenția Națională de Integritate nu a emis un raport de evaluare a incompatibilității, ci a emis un raport de evaluare a conflictului de interese și a solicitat instanței anularea tuturor actelor pe care persoana vizată le-a încheiat în stare de conflict de interese. Așadar, dispozițiile art. 22 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 nu au legătură cu soluționarea cauzei în care s-a invocat excepția de neconstituționalitate. Întrucât, potrivit art. 29 alin. (1) teza finală din Legea nr. 47/1992, dispozițiile de lege care formează obiect al excepției de neconstituționalitate trebuie să aibă legătură cu soluționarea cauzei, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 22 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.14.Referitor la dispozițiile art. 22 alin. (2) și ale art. 23 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, Curtea reține că acestea fac parte din secțiunea a 3-a – Evaluarea conflictelor de interese și a incompatibilităților a capitolului I – Proceduri în fața Agenției Naționale de Integritate din titlul II – Proceduri de asigurare a integrității și transparenței în exercitarea funcțiilor și demnităților publice al Legii nr. 176/2010. Potrivit art. 22 din Legea nr. 176/2010, persoana care face obiectul evaluării poate contesta raportul de evaluare a conflictului de interese în termen de 15 zile de la primirea acestuia, la instanța de contencios administrativ. Dacă raportul de evaluare a conflictului de interese nu a fost contestat în termen, Agenția Națională de Integritate sesizează, în termen de 6 luni, organele competente pentru declanșarea procedurii disciplinare, iar, dacă este cazul, sesizează instanța de contencios administrativ, în vederea anulării actelor emise, adoptate sau întocmite cu încălcarea prevederilor legale privind conflictul de interese.15.Curtea reține că autorii excepției susțin, în esență, că sintagma „dacă este cazul“, cuprinsă de art. 22 alin. (2), este neclară, deoarece creează starea de arbitrariu în situația introducerii unei acțiuni în anulare formulată de Agenția Națională de Integritate, iar sintagma „poate fi introdusă“, cuprinsă de art. 23 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, permite unei instituții – Agenția Națională de Integritate – să intervină ca parte în anularea unui contract de muncă încheiat între alte părți.16.Referitor la critica privind încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituție, Curtea reține că, potrivit jurisprudenței sale referitoare la art. 1 alin. (5) din Constituție, una dintre cerințele principiului respectării legilor vizează calitatea actelor normative (Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014, paragraful 225). În acest sens, Curtea a constatat că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar și precis pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate – care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist – să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală și o anumită suplețe poate chiar să se dovedească de dorit, suplețe care nu afectează însă previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, Decizia nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, sau Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013).17.Aplicând aceste considerente în cauză, Curtea reține că, potrivit textului de lege criticat – art. 22 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 -, dacă raportul de evaluare a conflictului de interese nu a fost contestat în termen, Agenția Națională de Integritate sesizează, dacă este cazul, instanța de contencios administrativ, în vederea anulării actelor emise cu încălcarea prevederilor legale privind conflictul de interese. Or, este evident că Agenția Națională de Integritate sesizează instanța de contencios administrativ cu o acțiune în anulare a actelor emise cu încălcarea legii, doar când se pune problema existenței unor acte juridice emise, adoptate sau întocmite cu încălcarea prevederilor legale privind conflictul de interese. Singura care se pronunță asupra legalității acestor acte este instanța judecătorească, Agenția Națională de Integritate având doar un drept de sesizare a instanței judecătorești. Prin urmare, nu se poate reține că sintagma „dacă este cazul“, cuprinsă de art. 22 din Legea nr. 176/2010, este neclară sau că nu permite persoanelor interesate să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat.18.Totodată, Curtea reține că sintagma „poate fi introdusă“, cuprinsă în dispozițiile art. 23 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, nu încalcă prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție, fiind suficient de clară și precisă, din moment ce prevede că Agenția Națională de Integritate poate introduce acțiunea în constatarea nulității absolute a actelor juridice sau administrative încheiate cu încălcarea obligațiilor legale privind conflictul de interese, chiar dacă persoana în cauză nu mai deține acea funcție, fiind evident că doar instanța judecătorească este cea care constată sau nu nulitatea absolută a actelor respective. Potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, în cazul unui conflict de interese, dacă au legătură cu situația de conflict de interese, toate actele juridice sau administrative încheiate direct sau prin persoane interpuse, cu încălcarea dispozițiilor legale privind conflictul de interese, sunt lovite de nulitate absolută.19.Așadar, conferirea legitimării procesuale active a Agenției Naționale de Integritate prin posibilitatea de a solicita instanței judecătorești nulitatea absolută a actelor juridice sau administrative încheiate cu încălcarea dispozițiilor legale privind conflictul de interese este prevăzută de lege în considerarea rolului acestei instituții – de asigurare a integrității în exercitarea demnităților și funcțiilor publice și prevenire a corupției instituționale.20.Referitor la critica privind încălcarea dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituție și de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea reține că, în jurisprudența sa constantă asupra dispozițiilor Legii nr. 176/2010 care reglementează organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate și activitatea inspectorilor de integritate, de exemplu, prin Decizia nr. 663 din 26 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 596 din 21 august 2012, sau Decizia nr. 309 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 4 august 2014, a constatat că Agenția Națională de Integritate desfășoară o activitate administrativă și că în competența acesteia nu intră soluționarea unor cazuri litigioase. Totodată, Agenția Națională de Integritate nu pronunță hotărâri învestite cu autoritate de lucru judecat, ci întocmește rapoarte care se concretizează în evaluări ale unor fapte ori situații cu semnificație juridică a căror finalitate conferă dreptul de sesizare a instanțelor de judecată sau, după caz, a altor autorități și instituții competente, în vederea dispunerii măsurilor prevăzute de lege. Cu privire la măsurile prevăzute de lege în competența inspectorului de integritate, Curtea a reținut, prin Decizia nr. 428 din 21 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 824 din 19 octombrie 2016, paragraful 17, că toate măsurile, inclusiv cele sancționatoare, ce pot fi dispuse de inspectorii de integritate pot fi contestate la instanțele judecătorești competente și că acestea reprezintă acte prin care se urmărește protejarea valorilor sociale și a principiilor legalității, obiectivității și imparțialității în exercitarea funcțiilor publice.21.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1.Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 22 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, excepție ridicată de Mihai Radan, Liubomir Mile Radan și Elena Radan în Dosarul nr. 1.492/59/2015/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal.2.Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de aceiași autori în același dosar al aceleiași instanțe și constată că dispozițiile art. 22 alin. (2) și ale art. 23 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 20 aprilie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x