DECIZIA nr. 256 din 25 aprilie 2017

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea. 1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 308 alin. (1) din Codul penal în ceea ce privește expresia „ori în cadrul oricărei persoane juridice“ privitoare la dispozițiile art. 295 alin. (1) și art. 298 din Codul penal, excepție ridicată de Ion Toader, în Dosarul nr. 16.160/300/2016/a1 al Judecătoriei Sectorului 2 București – Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.571D/2016. … 2.La apelul nominal, răspunde pentru autorul excepției domnul avocat Dumitru Rădescu, din cadrul Baroului București, având împuternicire avocațială depusă la dosar. Lipsește cealaltă parte, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că, la dosar, au fost depuse concluziile scrise ale autorului în vederea admiterii excepției de neconstituționalitate și punctul de vedere al celeilalte părți în sensul respingerii excepției de neconstituționalitate. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul apărătorului autorului excepției care solicită admiterea acesteia astfel cum a fost formulată, reiterând motivele de neconstituționalitate reținute în actul de sesizare a instanței de control constituțional, și, totodată, invocă, în plus față de criticile reținute în actul de sesizare, ca temei al excepției de neconstituționalitate și dispozițiile constituționale ale art. 16 din Constituție, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 461 din 28 iunie 2016. … 4.Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Pentru început, apreciază că excepția de neconstituționalitate este necesar a fi examinată prin raportare la criticile formulate de către autor în fața instanței de judecată și asupra cărora aceasta și-a exprimat opinia, iar autoritățile prevăzute de Legea nr. 47/1992, republicată, au comunicat punctele lor de vedere. În continuare, față de criticile de neconstituționalitate referitoare la prevederile art. 308 alin. (1) din Codul penal cu referire la sintagma „ori în cadrul oricărei persoane juridice“ raportat la dispozițiile art. 295 din același act normativ, invocă Decizia Curții Constituționale nr. 461 din 28 iunie 2016. Cât privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 308 alin. (1) din Codul penal cu referire la sintagma „ori în cadrul oricărei persoane juridice“ raportat la art. 298 din Codul penal, apreciază că examinarea acesteia nu poate fi extinsă la analiza diferitelor modalități de realizare a elementului material al laturii obiective a infracțiunii de neglijență în serviciu, întrucât excepția privește doar incriminarea neglijenței în serviciu în mediul privat. Cu privire la aceste din urmă susțineri, apreciază că excepția, astfel formulată, este neîntemeiată. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:5.Prin Încheierea din 16 august 2016, pronunțată în Dosarul nr. 16.160/300/2016/a1, Judecătoria Sectorului 2 București – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 308 alin. (1) din Codul penal în ceea ce privește expresia „ori în cadrul oricărei persoane juridice“ privitoare la dispozițiile art. 295 alin. (1) și art. 298 din Codul penal. Excepția a fost ridicată de Ion Toader în cauza penală în cadrul căreia autorul excepției a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de delapidare și neglijență în serviciu. … 6.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul susține, în esență, că incriminarea delapidării și a neglijenței în serviciu, în mediul privat, nu poate fi justificată, întrucât valorile sociale ocrotite privesc asigurarea corectitudinii exercitării atribuțiilor de către funcționarul public, astfel cum este acesta definit în art. 175 din Codul penal. În aceste condiții, apreciază că normele procesual penale criticate aduc atingere libertății economice și dreptului la muncă al persoanelor care exercită permanent ori temporar, cu sau fără remunerație, o însărcinare de orice natură în cadrul oricărei persoane juridice.  … 7.Judecătoria Sectorului 2 București – Secția penală și-a exprimat opinia în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În susținerea acestei soluții, arată că niciun argument din Decizia Curții Constituționale nr. 603 din 6 octombrie 2015 nu își găsește aplicarea, în prezenta cauză, prin raportare la infracțiuni de serviciu de tipul celor enumerate de autorul excepției. Instanța precizează că, în prezenta speță, interesul public constă în atitudinea unei persoane fizice în ceea ce privește poziția pe care ar putea să o aibă prin raportare la patrimoniul unor persoane juridice de drept privat. … 8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate. … 9.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că, în exercitarea atributelor sale de reglementare a infracțiunilor, a pedepselor și a regimului de executare a acestora, legiuitorul a apreciat că unele dintre faptele ilicite, între care și delapidarea sau neglijența în serviciu comisă de către un funcționar, altul decât funcționarul public, constituie fapte cu un grad ridicat de pericol social, deoarece aduc atingere normalei desfășurări a relațiilor sociale referitoare la buna desfășurare a raporturilor de serviciu, precum și celor referitoare la protecția patrimoniului. Reține că normele procesual penale criticate nu stabilesc nicio limitare a accesului la locul de muncă, nicio interdicție în alegerea profesiei, meseriei, ocupației sau în alegerea locului de muncă și, de asemenea, nu limitează dreptul la măsuri de protecție socială. Fapta de însușire, pe nedrept, a valorilor sau bunurilor administrate de către un funcționar sau de neîndeplinire a atribuțiilor de serviciu, cu consecința producerii unei pagube ori a unei vătămări a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane, chiar atunci când aceasta este comisă în mediul privat, nu reprezintă o exercitare, în limite normale și constituționale, a dreptului reglementat de art. 41 din Constituție, ci, din contră, este de natură a afecta buna desfășurare a relațiilor de muncă, precum și dreptul de proprietate privată al persoanei juridice al cărei patrimoniu este afectat. Apreciază că prevederile criticate nu sunt de natură a afecta libertatea economică, libera inițiativă și liberul acces al unei persoane la o activitate economică, scopul lor fiind tocmai acela de a proteja aceste valori prin crearea unui climat de încredere în desfășurarea activității economice. Reține că libertatea economică presupune libertatea oricărei persoane de a iniția și întreprinde o activitate cu scop lucrativ, nu și exercitarea acestui drept cu rea-credință și crearea de prejudicii partenerilor economici sau angajatorului prin însușirea, pe nedrept, a patrimoniului acestora. Aceste din urmă fapte intră în sfera ilicitului și nu sunt o expresie a libertății economice. … 10.Avocatul Poporului precizează că a transmis punctul său de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 308 alin. (1) și art. 295 din Codul penal în dosarele Curții Constituționale nr. 990D/2016 și nr. 113D/2016, în sensul că dispozițiile legale criticate sunt constituționale, reținând că infracțiunea de delapidare prezintă un anumit grad de pericol social chiar dacă nu a fost comisă de un funcționar public, ci de către sau în legătură cu persoanele care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în cadrul oricărei persoane juridice. Fiind vorba despre un grad de pericol social mai mic, legiuitorul a prevăzut posibilitatea reducerii limitelor speciale ale pedepsei cu o treime. Reține că, în ceea ce privește dispozițiile art. 295 și art. 298 din Codul penal, în cazul infracțiunii de delapidare ori în cazul infracțiunii de neglijență în serviciu, dacă prin săvârșirea acestora se cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane juridice, protecția penală conferită de legiuitor este adecvată sub aspectul finalității, și anume aceea a protejării unor valori sociale, chiar și private, fiind necesară și asigurând un raport just de proporționalitate între severitatea măsurii ce poate fi luată și interesul privat al persoanelor juridice. Precizează că își menține punctul de vedere anterior exprimat. … 11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, concluziile scrise ale părților, concluziile orale ale apărătorului autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 13.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 308 alin. (1) din Codul penal cu referire la sintagma „ori în cadrul oricărei persoane juridice“ raportat la art. 295 alin. (1) și art. 298 din Codul penal, având următorul conținut: – Art. 308 alin. (1) – „Infracțiuni de corupție și de serviciu comise de alte persoane“: „Dispozițiile art. 289-292,295,297-301 și 304 privitoare la funcționarii publici se aplică în mod corespunzător și faptelor săvârșite de către sau în legătură cu persoanele care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute la art. 175 alin. (2) ori în cadrul oricărei persoane juridice.“;  … – Art. 295 alin. (1) – „Delapidarea“: „Însușirea, folosirea sau traficarea de către un funcționar public, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică.“;  … – Art. 298 – „Neglijența în serviciu“: „Încălcarea din culpă de către un funcționar public a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă prin aceasta se cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.“  …  … 14.În susținerea neconstituționalității normelor procesual penale criticate, autorul excepției invocă dispozițiile constituționale ale art. 41 alin. (1) privind munca și protecția socială a muncii și art. 45 privind libertatea economică. … 15.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 603 din 6 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 noiembrie 2015, a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 301 alin. (1) și art. 308 alin. (1) din Codul penal și a constatat că sintagma „ori în cadrul oricărei persoane juridice“ din cuprinsul dispozițiilor art. 308 alin. (1) din Codul penal, cu raportare la art. 301 din Codul penal, este neconstituțională. În cuprinsul deciziei anterior arătate Curtea a reținut că protecția penală reglementată prin prevederile art. 308 din Codul penal, deși adecvată sub aspectul finalității, aceea a protejării unor valori sociale chiar și private, nu este necesară și nu respectă un raport just de proporționalitate între severitatea măsurii ce poate fi luată și interesul individual al persoanelor. Curtea a reținut, de asemenea, că, dacă faptele persoanelor din mediul privat sunt cauzatoare de prejudicii, împotriva acestora poate fi angajată răspunderea civilă, de dreptul muncii sau altă formă de răspundere, care nu implică forța de constrângere a statului prin mijloace de drept penal. Prin urmare, Curtea a observat că este greu de identificat o valoare socială ce trebuie protejată în cazul sancționării conflictului de interese în mediul privat, dat fiind că eventualele cazuri concrete de incompatibilitate pot fi eficient soluționate, astfel cum s-a arătat, cu ajutorul mijloacelor de drept civil, dreptul muncii sau prin alte reguli, care nu implică răspunderea penală. Așadar, Curtea a constatat că incriminarea conflictului de interese în mediul privat reprezintă o încălcare nejustificată a libertății economice și a dreptului la muncă al persoanelor care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în cadrul oricărei persoane juridice, drepturi fundamentale prevăzute la art. 41 alin. (1) și art. 45 din Constituție. … 16.Prin Decizia nr. 461 din 28 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 951 din 25 noiembrie 2016, Curtea a constatat că situația este diferită în cazul raportării prevederilor art. 308 alin. (1) din Codul penal la dispozițiile art. 295 din același cod. În acest sens, Curtea a reținut că infracțiunea de delapidare a fost inclusă de legiuitor în cuprinsul titlului V al părții speciale a Codului penal, intitulat „Infracțiuni de corupție și de serviciu“, în capitolul II – „Infracțiuni de serviciu“. Curtea a reținut că aceste infracțiuni au, de principiu, subiect activ calificat, ce are calitatea de funcționar public. Potrivit art. 175 alin. (1) din Codul penal, funcționar public, în sensul legii penale, este persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remunerație: a) exercită atribuții și responsabilități, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor puterii legislative, executive sau judecătorești; b) exercită o funcție de demnitate publică sau o funcție publică de orice natură; c) exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat, atribuții legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia. Conform alin. (2) al aceluiași art. 175, este considerată funcționar public, în sensul legii penale, și persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autoritățile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public. … 17.De asemenea, Curtea a reținut că infracțiunea de delapidare are ca obiect juridic special relațiile sociale de serviciu a căror formare și desfășurare implică o corectă gestionare și administrare a bunurilor mobile din patrimoniul unei persoane juridice, iar, ca obiect material, conform ipotezei normei de incriminare, bani, valori sau alte bunuri, fiind vorba despre o infracțiune ce are ca subiect activ o persoană care are calitatea de funcționar public în sensul legii penale. Curtea a reținut că persoana juridică ale cărei interese legale sunt ocrotite prin incriminarea faptelor arătate la art. 295 din Codul penal este o autoritate publică, o instituție publică sau o altă persoană juridică ce administrează sau exploatează bunuri proprietate publică. Elementul material al laturii obiective se realizează prin fapta de însușire, folosire sau traficare de bani, valori sau alte bunuri, în interes personal sau pentru altul. Prin „însușire“ se înțelege scoaterea unui bun din posesia sau detenția unei persoane juridice dintre cele mai sus menționate și trecerea acestuia în proprietatea făptuitorului, așa încât acesta să poată dispune de el prin consumare, folosire sau chiar înstrăinare. „Folosirea“, ca modalitate normativă de realizare a obiectului material al infracțiunii analizate, constă în scoaterea inițială a unui bun din posesia unei persoane juridice și în utilizarea lui, în folosul făptuitorului, urmată de readucerea bunului în patrimoniul din care a fost scos. „Traficarea“, în sensul aceleiași norme de incriminare, constă în scoaterea unui bun din patrimoniul unei persoane juridice și în utilizarea lui de către făptuitor în vederea obținerii unui profit, într-o manieră speculativă. Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru relațiile sociale referitoare la activitatea economică a persoanelor juridice avute în vedere, prin scoaterea bunului care formează obiectul material al infracțiunii din sfera patrimonială în care se găsea inițial și folosirea lui în interesul făptuitorului sau al altei persoane. Atingerea scopului săvârșirii faptei, respectiv obținerea unui folos sau satisfacerea unui interes pentru sine sau pentru altul, nu prezintă importanță pentru consumarea infracțiunii de delapidare, însă existența acestuia denotă săvârșirea cu intenție directă a infracțiunii. … 18.Curtea a constatat că, având în vedere pericolul social pe care faptele de delapidare îl prezintă, în general, pentru relațiile patrimoniale ale unei persoane juridice, legiuitorul a incriminat, prin art. 308 alin. (1) din Codul penal, infracțiunea de delapidare atunci când ea este săvârșită în mediul privat, respectiv atunci când faptele sunt comise de către sau în legătură cu persoanele care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute la art. 175 alin. (2) din Codul penal ori în cadrul oricărei persoane juridice. … 19.Având în vedere conținutul constitutiv al infracțiunii de delapidare și pericolul social pe care faptele prin care aceasta poate fi realizată îl prezintă pentru relațiile sociale de natură patrimonială ale oricărei persoane juridice, precum și pentru activitățile economice ale oricărei astfel de persoane, Curtea a reținut că o atare reglementare legală nu este contrară caracterului necesar al incriminării astfel realizate și păstrează un just raport de proporționalitate între interesul general, circumscris imperativului respectării relațiilor sociale protejate de norma juridică în cauză, și cel individual, circumscris libertății persoanei de a exercita activități economice. Dimpotrivă, Curtea a constatat că pedepsirea faptelor de delapidare, în cazul săvârșirii lor în mediul privat, cu o pedeapsă ale cărei limite speciale se reduc cu o treime, realizează un just echilibru între nevoia de protecție a valorilor și relațiilor sociale anterior menționate, inclusiv prin intermediul normelor de drept penal, și severitatea pedepsei penale aplicabile. … 20.De asemenea, Curtea a reținut că, într-adevăr, împotriva persoanelor din mediul privat care săvârșesc fapte cauzatoare de prejudicii, poate fi angajată răspunderea civilă, de dreptul muncii sau altă formă de răspundere. Curtea a constatat, totodată, că pentru persoanele juridice din mediul privat, desfășurarea în mod corect a relațiilor sociale de natură patrimonială și a activităților cu caracter economic constituie o premisă importantă a însăși existenței lor. Prin urmare, având în vedere pericolul considerabil al faptelor de delapidare prin raportare la importanța valorilor sociale ocrotite prin norma de incriminare, Curtea a conchis că utilizarea de către legiuitor a forței de constrângere a statului, prin mijloace de drept penal, în cazul săvârșirii faptelor de delapidare în condițiile art. 308 alin. (1) raportat la art. 295 alin. (1) din Codul penal, este proporțională cu scopul urmărit, chiar și în condițiile în care alături de răspunderea penală pentru această infracțiune poate fi angajată și o altă formă de răspundere dintre cele anterior enumerate. În ceea ce privește susținerea autorilor excepției, conform căreia dispozițiile art. 272 din Legea societăților nr. 31/1990 acoperă întreaga nevoie de incriminare a faptelor de delapidare în mediul privat, Curtea a constatat că norma penală la care se face referire are un obiect juridic special restrâns, subsumat celui al infracțiunii reglementate la art. 308 alin. (1) din Codul penal, constând în relațiile sociale din domeniul de activitate al societăților, precum și faptul că subiectul activ al infracțiunii prevăzute la art. 272 din Legea nr. 31/1990 are calitatea de fondator, administrator, director general, director, membru al consiliului de supraveghere sau director ori reprezentant legal al societății, neputând fi orice persoană care îndeplinește condițiile prevăzute la art. 308 alin. (1) din Codul penal, respectiv orice persoană care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute la art. 175 alin. (2) din Codul penal ori în cadrul oricărei persoane juridice. Prin urmare, Curtea nu a reținut suprapunerea obiectului de reglementare al art. 272 din Legea nr. 31/1990 cu cel al art. 308 alin. (1) raportat la art. 295 din Codul penal. … 21.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 308 alin. (1) din Codul penal cu referire la sintagma „ori în cadrul oricărei persoane juridice“ raportat la art. 295 alin. (1) din Codul penal, pronunțată de Curte prin decizia mai sus menționată, precum și considerentele care au fundamentat-o, își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. … 22.Cât privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 308 alin. (1) din Codul penal cu referire la sintagma „ori în cadrul oricărei persoane juridice“ raportat la art. 298 din Codul penal, Curtea reține că neglijența în serviciu este fapta funcționarului public [sau a altui angajat al persoanelor juridice sau al persoanelor fizice asimilate funcționarilor publici, conform art. 175 alin. (2) din Codul penal] care încalcă, din culpă, o îndatorire de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă prin aceasta se cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice. … 23.Curtea reține că obiectul juridic special al infracțiunii de neglijență în serviciu îl reprezintă relațiile sociale privind buna desfășurare a activității funcționarilor publici [sau a altor angajați ai persoanelor juridice sau ai persoanelor fizice asimilate funcționarilor publici, conform art. 175 alin. (2) din Codul penal] și, implicit, a unităților la care sunt încadrați aceștia, prin îndeplinirea în mod corect a atribuțiilor ce le revin, pentru a nu cauza o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice. De asemenea, când subiectul activ este, potrivit dispozițiilor art. 308 alin. (1) din Codul penal, orice alt angajat la o persoană fizică asimilată funcționarilor publici ori la o persoană juridică, se urmărește buna funcționare a acestor unități, prin adoptarea unei conduite corespunzătoare de către persoanele încadrate în muncă, fiind necesar ca acestea să realizeze atribuțiile de serviciu astfel încât să nu producă pagube ori să aducă atingere drepturilor sau intereselor legitime ale persoanelor fizice sau juridice cu care intră în contact sau cu care lucrează. … 24.De asemenea, Curtea reține că în cazul infracțiunii de neglijență în serviciu există obiect material numai când fapta s-a comis sau s-a răsfrânt asupra unui bun sau a unei valori materiale care aparține avutului public sau particular, aducând o vătămare acestora, iar subiect activ nemijlocit poate fi un funcționar public sau persoanele asimilate, potrivit art. 175 alin. (2) din Codul penal, așadar orice persoană care nu are calitatea de funcționar public și care este încadrată în muncă în cadrul unei persoane juridice ori în cadrul unei persoane fizice asimilate funcționarilor publici. Elementul material al laturii obiective presupune „încălcarea“ din culpă a unei îndatoriri de serviciu de către un funcționar public ori altă persoană încadrată în muncă, potrivit art. 308 din Codul de procedură penală, prin „neîndeplinirea“ sau „îndeplinirea defectuoasă“ a acesteia. Potrivit doctrinei, încălcarea unei îndatoriri de serviciu vizează nerespectarea sau nesocotirea unei sarcini care rezultă din obligațiile de serviciu ale făptuitorului și se poate realiza prin două modalități alternative, respectiv o inacțiune – neîndeplinirea unei îndatoriri de serviciu totală sau parțială (rămânerea autorului în stare de pasivitate, neefectuarea unui act care trebuia să fie îndeplinit) sau o acțiune – îndeplinirea defectuoasă a unei îndatoriri de serviciu (efectuarea acesteia, din culpă, în alt fel decât trebuia să o realizeze autorul, necorespunzător din punctul de vedere al conținutului, formei sau întinderii îndatoririi, momentului ori condițiilor de efectuare). Cerința esențială pentru realizarea elementului material o reprezintă comiterea acțiunii sau inacțiunii de către funcționarul public sau alt salariat în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, urmarea imediată constând atât în perturbarea activității unității la care lucrează făptuitorul, cât și în producerea unei pagube ori vătămarea drepturilor sau intereselor legitime ale persoanelor fizice sau juridice față de care autorul a încălcat o îndatorire de serviciu. … 25.Așadar, Curtea constată că, prin incriminarea neglijenței în serviciu, legiuitorul a urmărit să protejeze nu numai buna funcționare a unităților în care lucrează funcționarii publici sau persoane asimilate acestora, dar și patrimoniul, drepturile și interesele legitime ale celor care vin în contact cu aceste unități și, având în vedere pericolul social pe care faptele de neglijență în serviciu îl prezintă, în general, pentru relațiile patrimoniale ale unei persoane juridice, legiuitorul a incriminat, prin art. 308 alin. (1) din Codul penal, infracțiunea de neglijență în serviciu atunci când ea este săvârșită în mediul privat, respectiv atunci când faptele sunt comise de către sau în legătură cu persoanele care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute la art. 175 alin. (2) din Codul penal ori în cadrul oricărei persoane juridice. … 26.În aceste condiții, având în vedere critica formulată în prezenta cauză, care nu privește elementele ce contribuie la configurarea infracțiunii de neglijență în serviciu, ci incriminarea faptelor de neglijență în mediul privat, Curtea constată, similar considerentelor Deciziei nr. 461 din 28 iunie 2016, că o atare reglementare legală nu este contrară caracterului necesar al incriminării astfel realizate și păstrează un just raport de proporționalitate între interesul general, circumscris imperativului respectării relațiilor sociale protejate de norma juridică în cauză, și cel individual, circumscris libertății persoanei de a exercita activități economice. Așa încât, considerentele și soluția Deciziei nr. 461 din 28 iunie 2016 sunt aplicabile mutatis mutandis și în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 308 alin. (1) din Codul penal cu referire la sintagma „ori în cadrul oricărei persoane juridice“ raportat la art. 298 din Codul penal, sancționarea faptelor de neglijență în serviciu, în cazul săvârșirii lor în mediul privat, cu o pedeapsă ale cărei limite speciale se reduc cu o treime, realizând un just echilibru între nevoia de protecție a valorilor și relațiilor sociale anterior menționate și severitatea pedepsei penale aplicabile. … 27.În final, Curtea constată că, în concluziile orale, la termenul prezent, apărătorul autorului excepției a invocat și încălcarea dispozițiilor art. 16 din Constituție, așadar alt temei de neconstituționalitate în afara celor arătate prin ridicarea excepției de neconstituționalitate în fața instanței de judecată. Cu privire la această susținere, Curtea reține că, așa cum reiese din dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, părțile trebuie să își motiveze, în scris sau oral, excepția de neconstituționalitate ridicată, adică să indice prevederile și/sau principiile din Constituție pretins a fi încălcate de dispozițiile de lege criticate. Astfel invocată în fața instanței de judecată, excepția de neconstituționalitate trebuie pusă în discuția părților, iar instanța de judecată trebuie să își formuleze opinia cu privire la temeinicia excepției, toate acestea fiind menționate în încheierea de sesizare a Curții Constituționale. Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, de exemplu Decizia nr. 234 din 17 iunie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 4 august 1997, „Actul de sesizare a Curții Constituționale este încheierea pronunțată de instanță în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate. Litigiul constituțional se desfășoară în limitele determinate de actul de sesizare“. De asemenea, prin Decizia nr. 24 din 27 ianuarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 27 februarie 2004, Curtea a reținut că „litigiul constituțional se desfășoară numai în limitele determinate prin încheierea de sesizare, fără ca acestea să poată fi modificate de vreuna dintre părți.“ Astfel, Curtea reține că este necesar a se distinge între situația în care, ulterior sesizării Curții Constituționale, autorul excepției invocă și alte temeiuri de neconstituționalitate decât cele arătate prin ridicarea excepției de neconstituționalitate în fața instanței de judecată (în scris sau oral), adică se invocă și alte dispoziții sau principii din Constituție pretins a fi încălcate de textele de lege criticate, ceea ce este inadmisibil, și, pe de altă parte, situația în care autorul excepției își expune argumentele pentru care susține că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, fără a indica temeiuri de drept noi, păstrând limitele sesizării – limite referitoare, pe de-o parte, la dispozițiile de lege criticate, și, pe de altă parte, la temeiurile constituționale invocate, însă putând aduce argumente noi celor deja arătate în fața instanței de judecată care a sesizat Curtea Constituțională, ceea ce este în concordanță cu prevederile Legii nr. 47/1992 (în același sens, Decizia nr. 722 din 6 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 20 ianuarie 2017, paragraful 29). … 28.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ion Toader, în Dosarul nr. 16.160/300/2016/a1 al Judecătoriei Sectorului 2 București – Secția penală și constată că dispozițiile art. 308 alin. (1) din Codul penal cu referire la sintagma „ori în cadrul oricărei persoane juridice“ raportat la art. 295 alin. (1) și art. 298 din Codul penal, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 2 București – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 25 aprilie 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește