DECIZIA nr. 254 din 27 aprilie 2023

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 18/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 718 din 4 august 2023
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAORD DE URGENTA 52 04/08/2017 ART. 1
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAORD DE URGENTA 52 04/08/2017 ART. 1
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAORD DE URGENTA 52 04/08/2017 ART. 1
ART. 4REFERIRE LADECIZIE 671 29/09/2020
ART. 5REFERIRE LAORD DE URGENTA 52 04/08/2017 ART. 1
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 6REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 6REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 8REFERIRE LAORD DE URGENTA 52 04/08/2017 ART. 1
ART. 8REFERIRE LACOD PR FISCALĂ 20/07/2015 ART. 219
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 8REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 9REFERIRE LAORD DE URGENTA 52 04/08/2017 ART. 1
ART. 9REFERIRE LADECIZIE 703 27/11/2014
ART. 9REFERIRE LADECIZIE 50 12/02/2013
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 13REFERIRE LALEGE 258 12/11/2018
ART. 13REFERIRE LAORD DE URGENTA 52 04/08/2017 ART. 1
ART. 13REFERIRE LACOD PR FISCALĂ 20/07/2015
ART. 13REFERIRE LACOD PR FISCALĂ 20/07/2015 ART. 47
ART. 13REFERIRE LACOD PR FISCALĂ 20/07/2015 ART. 77
ART. 13REFERIRE LACOD PR FISCALĂ 20/07/2015 ART. 219
ART. 13REFERIRE LACOD PR FISCALĂ 20/07/2015 ART. 272
ART. 14REFERIRE LAORD DE URGENTA 93 29/06/2022 ART. 7
ART. 14REFERIRE LAORD DE URGENTA 52 04/08/2017
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 766 15/06/2011
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 15REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 15REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 15REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 13
ART. 16REFERIRE LAORD DE URGENTA 52 04/08/2017 ART. 1
ART. 16REFERIRE LAOUG 9 19/02/2013
ART. 16REFERIRE LALEGE 9 06/01/2012
ART. 16REFERIRE LAOUG 50 21/04/2008
ART. 16REFERIRE LACODUL FISCAL 22/12/2003
ART. 18REFERIRE LALEGE 258 12/11/2018
ART. 18REFERIRE LAORD DE URGENTA 52 04/08/2017
ART. 19REFERIRE LAORD DE URGENTA 52 04/08/2017 ART. 1
ART. 19REFERIRE LACOD PR FISCALĂ 20/07/2015 ART. 174
ART. 19REFERIRE LAOUG 9 19/02/2013
ART. 19REFERIRE LALEGE 9 06/01/2012
ART. 19REFERIRE LAOUG 50 21/04/2008
ART. 19REFERIRE LACODUL FISCAL 22/12/2003
ART. 20REFERIRE LAORD DE URGENTA 52 04/08/2017 ART. 1
ART. 21REFERIRE LAORD DE URGENTA 52 04/08/2017
ART. 21REFERIRE LAORD DE URGENTA 52 04/08/2017 ART. 1
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 344 18/09/2003
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 25REFERIRE LAORD DE URGENTA 52 04/08/2017 ART. 1
ART. 26REFERIRE LADECIZIE 14 22/06/2015
ART. 27REFERIRE LAORD DE URGENTA 52 04/08/2017 ART. 1
ART. 27REFERIRE LACOD PR FISCALĂ 20/07/2015 ART. 47
ART. 27REFERIRE LALEGE 554 02/12/2004
ART. 27REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 28REFERIRE LADECIZIE 401 15/09/2022
ART. 30REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 30REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 30REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 35 30/01/2024
ActulREFERIT DEDECIZIE 332 09/07/2024
ActulREFERIT DEDECIZIE 331 09/07/2024





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Ingrid-Alina Tudora – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (2) și (4)-(9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 52/2017 privind restituirea sumelor reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule și timbrul de mediu pentru autovehicule, excepție ridicată de Vasile-Zoltan Varvedo în Dosarul nr. 595/100/2019 al Curții de Apel Cluj – Secția a III-a contencios administrativ și fiscal. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.125D/2019.2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că autorul excepției de neconstituționalitate a depus la dosarul cauzei note de ședință în sprijinul admiterii criticilor formulate.4.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Astfel, în ceea ce privește art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 52/2017, invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, concretizată prin Decizia nr. 671 din 29 septembrie 2020. Referitor la celelalte dispoziții criticate, precizează că instituirea unei proceduri administrative prealabile prin formularea cererii de restituire a creanțelor fiscale de la organul fiscal central competent, precum și posibilitatea atacării în contencios administrativ a deciziei emise de acest organ reprezintă un remediu efectiv pentru asigurarea dreptului la apărare și nu are accepțiunea unei restrângeri a vreunui drept fundamental.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:5.Prin Încheierea din 7 noiembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 595/100/2019, Curtea de Apel Cluj – Secția a III-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (2) și (4)-(9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 52/2017 privind restituirea sumelor reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule și timbrul de mediu pentru autovehicule. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Vasile-Zoltan Varvedo în etapa procesuală a recursului formulat de acesta împotriva Sentinței civile nr. 1.011 din 18 iulie 2019, pronunțată de Tribunalul Maramureș, într-o cauză civilă având ca obiect „anularea unui act de control taxe și impozite“.6.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că stabilirea prin art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 52/2017 a unui termen de decădere în interiorul căruia pot fi depuse cererile de restituire aduce atingere art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, reglementarea criticată fiind contrară și art. 20 din Constituție, care statuează prioritatea reglementărilor internaționale la care România este parte față de legile interne. Susține, astfel, că prin hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene s-a stabilit obligația statului membru al Uniunii Europene de a rambursa taxele percepute cu încălcarea dreptului Uniunii, iar efectul direct al acestor hotărâri îl constituie obligația statului român și a autorităților fiscale la restituirea integrală și imediată a taxelor auto nelegal colectate. Autorul excepției susține că în nicio hotărâre Curtea de Justiție a Uniunii Europene nu a înțeles să prevadă posibilitatea unui stat membru de a stabili prin lege/ordonanță un termen-limită de decădere până la care se poate solicita restituirea taxelor. Așa fiind, apreciază că instituirea unui termen de decădere până la care pot fi solicitate taxele auto nelegal colectate este contrară atât dreptului Uniunii, cât și Constituției României.7.De asemenea, referitor la reglementarea cuprinsă în art. 1 alin. (4)-(9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 52/2017, autorul excepției susține că parcurgerea unei proceduri administrative, respectiv depunerea unei cereri de restituire, soluționarea acesteia printr-o decizie de către organul fiscal competent, urmată de obligativitatea contestării acestei decizii, cu consecința respingerii ei ca neîntemeiată de către organul competent, nu poate constitui un remediu național efectiv în sensul Convenției, ci, dimpotrivă, un obstacol în calea recuperării prejudiciului cauzat particularilor prin aplicarea unor norme naționale incompatibile cu dreptul european. Apreciază, deci, că instituirea unei astfel de proceduri administrative, prealabile, obligatorii, contravine și jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene, care recunoaște dreptul contribuabilului de a solicita rambursarea unei taxe plătite cu încălcarea dreptului european, solicitare adresată direct instanțelor de judecată competente.8.Curtea de Apel Cluj – Secția a III-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, referitor la pretinsa neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 52/2017, instanța reține că legiuitorul a introdus o derogare de la regula instituită de art. 219 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală în materia prescriptibilității cererii de restituie a creanțelor fiscale. Derogarea instituită la art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 52/2017 privește anumite creanțe strict prevăzute la alin. (1) din același articol, iar termenul de restituire nu mai este de 5 ani, ci are o durată fixă, până la 31 august 2018, reducerea față de termenul de prescripție fiind de aproximativ o cincime din durată. Mai mult, natura juridică a termenului este de decădere, și nu de prescripție. Cu toate că regimul derogatoriu este mai sever sub aspectul duratei, al naturii termenului, al sancțiunii încălcării termenului și al efectelor juridice, instanța reține că legiuitorul este în drept să legifereze derogatoriu de la Codul de procedură fiscală, întrucât nicio normă constituțională nu îl împiedică. Prin urmare, prin conduita impusă particularului acesta nu este lipsit de dreptul de a cere și de a obține în mod efectiv restituirea creanței, timpul și durata prevăzute de lege nefiind un obstacol major sau un impediment serios pentru exercitarea acestui drept. De aceea, în opinia instanței, nu sunt încălcate dispozițiile art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție și nici cele ale art. 1 din Protocolul nr. 1 la convenție, neputându-se argumenta în mod convingător că prin norma criticată statul a urmărit, de fapt, confiscarea unui drept de creanță de la particular.9.Referitor la critica privind pretinsa neconstituționalitate a art. 1 alin. (4)-(9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 52/2017, instanța apreciază că este neîntemeiată, deoarece ea vizează de fapt procedura prealabilă administrativă de soluționare a cererii de restituire a creanțelor. Or, instituirea unei proceduri prealabile de restituire a creanțelor fiscale este stabilită cu titlu de regulă generală în Codul de procedură fiscală, dreptul comun în materie. Se arată că nicio lege nu impune ca titlul executoriu constrângător pentru autoritatea fiscală de recunoaștere a dreptului la restituirea unei creanțe să fie emis exclusiv de jurisdicția judiciară în urma unei cereri direct adresate acesteia. În susținerea argumentelor sale, instanța invocă jurisprudența relevantă în materie a Curții Constituționale, concretizată prin Decizia nr. 703 din 27 noiembrie 2014, paragraful 20, sau Decizia nr. 50 din 12 februarie 2013.10.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.13.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 1 alin. (2) și (4)-(9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 52/2017 privind restituirea sumelor reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule și timbrul de mediu pentru autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 7 august 2017, ordonanță de urgență aprobată prin Legea nr. 258/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 963 din 14 noiembrie 2018, cu modificările și completările ulterioare, prevederi care au următorul cuprins normativ:– Art. 1 alin. (2):(2)Dreptul contribuabililor prevăzuți la alin. (1) de a cere restituirea se naște la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, indiferent de momentul la care s-a perceput taxa, iar prin derogare de la prevederile art. 219 din Legea nr. 207/2015, cu modificările și completările ulterioare, cererile de restituire se depun, sub sancțiunea decăderii, până la data de 31 august 2018. […](4)În cererea de restituire se înscriu, în mod obligatoriu, elementele referitoare la datele de identificare ale plătitorului și datele de identificare ale autovehiculului pentru care se solicită restituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule/ taxei pe poluare pentru autovehicule/taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule/timbrului de mediu pentru autovehicule.(4^1)Organul fiscal central verifică, în baza de date deținută sau la care are acces, plata efectuată de către contribuabil reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule/ taxa pe poluare pentru autovehicule/taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule/timbrul de mediu pentru autovehicule, precum și informațiile privind deținerea în proprietate a autovehiculului și informațiile referitoare la înmatricularea acestuia, indicate în cererea de restituire.(5)Cererea de restituire se soluționează prin decizie emisă de către organul fiscal central competent, în conformitate cu prevederile art. 77 din Legea nr. 207/2015, cu modificările și completările ulterioare, care se comunică contribuabilului, conform prevederilor art. 47 din Legea nr. 207/2015, cu modificările și completările ulterioare.(6)Restituirea sumelor prevăzute la alin. (1) se realizează, în baza deciziilor emise de organul fiscal central competent, potrivit prevederilor Legii nr. 207/2015, cu modificările și completările ulterioare, astfel:a)pentru taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, în perioada 1 ianuarie 2018-30 iunie 2019;b)pentru timbrul de mediu pentru autovehicule, în perioada 1 septembrie 2018-30 iunie 2019.(7)Împotriva deciziei prevăzute la alin. (5) contribuabilii pot face contestație în condițiile Legii nr. 207/2015, cu modificările și completările ulterioare, în termen de 45 de zile de la comunicarea deciziei.(8)Organul competent, prevăzut la art. 272 din Legea nr. 207/2015, cu modificările și completările ulterioare, soluționează contestația în termenul prevăzut la art. 77 din Legea nr. 207/2015, cu modificările și completările ulterioare, prin decizie care se comunică de îndată contestatorului.(9)Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi contestate la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.14.Curtea reține că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 52/2017 a fost abrogată expres prin art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 93/2022 privind restituirea sumelor reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule și timbrul de mediu pentru autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 29 iunie 2022, însă, având în vedere considerentele Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să analizeze prevederile legale cu care a fost sesizată, întrucât acestea continuă să își producă efecte juridice în cauză.15.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate aceste dispoziții contravin normelor constituționale ale art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (1) și (2) privind accesul liber la justiție și celor ale art. 44 alin. (1) și (2) privind dreptul de proprietate privată, coroborate cu dispozițiile art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un recurs efectiv, și cele ale art. 1 din primul Protocol adițional la convenție.16.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 52/2017 reglementează restituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, instituită de Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, a taxei pe poluare pentru autovehicule prevăzută de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule prevăzută de Legea nr. 9/2012, a timbrului de mediu pentru autovehicule prevăzut de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2013, precum și a dobânzilor datorate pentru perioada cuprinsă între data perceperii și data restituirii. Dreptul contribuabililor prevăzuți la alin. (1) de a cere restituirea se naște la data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 52/2017, indiferent de momentul la care s-a perceput taxa, iar prin derogare de la prevederile art. 219 din Legea nr. 207/2015, cu modificările și completările ulterioare, cererile de restituire se depun, sub sancțiunea decăderii, până la data de 31 august 2018. Toate aceste taxe impuse și plătite de contribuabili – proprietari auto au fost fiecare în parte constatate ca fiind nelegal percepute de stat prin Hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene, taxe apreciate ca fiind neconforme cu normele Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene.17.Curtea constată că din perspectiva unor critici similare, invocate de aceeași autoare a excepției ca și în prezenta cauză, s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 671 din 29 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1278 din 22 decembrie 2020, și a constatat că dispozițiile art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 52/2017 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.18.Astfel, referitor la critica potrivit căreia instituirea unui termen de decădere până la care pot fi solicitate taxele auto nelegal colectate este contrară atât dreptului Uniunii, cât și Constituției României, prin decizia precitată, paragrafele 13-18, Curtea a reținut că, așa cum reiese atât din preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 52/2017, cât și din expunerea de motive a Legii nr. 258/2018 pentru aprobarea ordonanței de urgență, legiuitorul a motivat adoptarea acestui act normativ prin prisma necesității reglementării cadrului legal pentru instituirea unei proceduri de restituire a taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, a taxei pe poluare pentru autovehicule, a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum și a timbrului de mediu pentru autovehicule, ca urmare a hotărârilor Curții de Justiție a Uniunii Europene. A fost avută în vedere jurisprudența constantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene, efectul direct al hotărârilor instanței europene constituindu-l obligația statului român și a autorităților fiscale la restituirea integrală și imediată a taxelor auto nelegal colectate, pentru a evita o posibilă declanșare a unei acțiuni în constatarea neîndeplinirii obligațiilor de stat membru al Uniunii Europene. În acest context, s-a impus reglementarea restituirii pe cale administrativă, la cerere, a sumelor reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule și timbrul de mediu pentru autovehicule, legiuitorul adoptând, astfel, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 52/2017.19.Curtea a subliniat că fac obiectul procedurii de restituire, pe cale administrativă, sumele prevăzute la art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 52/2017, reprezentând: taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, prevăzută de Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal; taxa pe poluare pentru autovehicule, prevăzută de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008; taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, prevăzută de Legea nr. 9/2012 și timbrul de mediu pentru autovehicule, prevăzut de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2013; precum și dobânzile aferente sumelor mai sus menționate, calculate de la data perceperii acestora și până la data restituirii, nivelul dobânzii fiind cel prevăzut la art. 174 alin. (5) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015, cu modificările și completările ulterioare, și anume 0,02% pentru fiecare zi de întârziere.20.Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 52/2017, dreptul contribuabililor prevăzuți la art. 1 alin. (1) din aceeași ordonanță de urgență de a cere restituirea s-a născut la data intrării în vigoare a acestui act normativ, indiferent de momentul la care s-a perceput taxa, iar prin derogare de la dispozițiile art. 219 din Legea nr. 207/2015, cu modificările și completările ulterioare, cererile de restituire se depuneau, sub sancțiunea decăderii, până la data de 31 august 2018. În acest context, Curtea a învederat că art. 219 din Legea nr. 207/2015 consacră termenul de prescripție în care contribuabilul poate solicita restituirea creanțelor fiscale, în sensul că „Dreptul contribuabilului/ plătitorului de a cere restituirea creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la restituire.“21.Așa fiind, Curtea a subliniat că reglementarea criticată în speță derogă de la termenele instituite în legislația fiscală, prevăzând faptul că dreptul contribuabililor de a cere restituirea se naște la data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 52/2017, și anume de la data de 7 august 2017, iar cererile de restituire se depun, sub sancțiunea decăderii, până la data de 31 august 2018. Curtea a apreciat că legiuitorul delegat a instituit această sancțiune a decăderii pentru contribuabilii care nu și-au exercitat dreptul de a depune cererile de restituire a sumelor prevăzute la art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 52/2017, ca o măsură disuasivă și justă, în scopul asigurării securității raporturilor juridice.22.Așa cum s-a reținut atât în jurisprudența națională, cât și în literatura de specialitate, dreptul de a obține restituirea impozitelor/taxelor percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii este urmarea și completarea drepturilor conferite justițiabililor de dispozițiile dreptului Uniunii care interzic astfel de taxe. Prin urmare, statul membru este obligat, în principiu, să restituie taxele percepute cu încălcarea dreptului Uniunii. Rațiunea acestui drept este aceea că un stat membru nu poate profita, iar contribuabilul nu poate suferi o pierdere, ca urmare a aplicării unei dispoziții fiscale naționale incompatibile cu dreptul european. Modalitățile procedurale aplicabile acțiunilor destinate să asigure protecția drepturilor conferite contribuabililor de dreptul Uniunii nu trebuie să fie mai puțin favorabile decât cele care privesc acțiuni similare din dreptul intern (principiul echivalenței) și nici nu trebuie să fie concepute într-un asemenea mod încât să facă practic imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite de ordinea juridică a Uniunii (principiul efectivității). În privința acestui din urmă principiu, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a recunoscut că stabilirea unor termene rezonabile de introducere a acțiunilor, sub sancțiunea decăderii, în vederea asigurării securității juridice, care protejează în același timp și contribuabilul respectiv, și administrația vizată, este compatibilă cu dreptul Uniunii. Cu toate acestea, pentru a îndeplini funcția de garantare a securității juridice, un termen de prescripție trebuie stabilit în avans.23.Curtea a reținut că prin criticile formulate, ca și în cauza de față, se susține, în esență, că instituirea, prin art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 52/2017, a sancțiunii decăderii în cazul în care contribuabilii nu își exercită, în termenul prevăzut de norma legală, dreptul de a depune cererile de restituire a sumelor achitate cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, taxă pe poluare pentru autovehicule, taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule și timbrul de mediu pentru autovehicule, precum și a dobânzilor datorate pentru perioada cuprinsă între data perceperii și data restituirii apare ca o restrângere nejustificată și discreționară a dreptului de proprietate. Curtea a apreciat ca fiind neîntemeiate aceste susțineri, întrucât necesitatea exercitării drepturilor recunoscute de lege în limitele și în termenele prescrise de normele legale corespunzătoare nu poate constitui o încălcare a dreptului de proprietate, finalitatea fiind aceea de a asigura un climat de ordine, indispensabil exercitării acestora în condiții optime, prevenindu-se astfel eventualele abuzuri și limitându-se efectele perturbatoare asupra stabilității și securității raporturilor juridice civile.24.În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, cărora li se subsumează și instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 344 din 18 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 776 din 5 noiembrie 2003). Faptul că persoana interesată, deși cunoștea sau, în considerarea principiului nemo censetur ignorare legem, trebuia să cunoască termenul de valorificare a dreptului de a depune cererea de restituire, nu s-a conformat dispozițiilor normei legale, cu consecințele juridice ce decurg din nerespectarea acesteia, nu este de natură să determine încălcarea art. 44 din Constituție și nici restrângerea exercitării vreunui drept constituțional.25.Așa fiind, legiuitorul a condiționat exercitarea dreptului la restituirea sumelor achitate cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, taxă pe poluare pentru autovehicule, taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule și timbrul de mediu pentru autovehicule, precum și a dobânzilor datorate de respectarea termenului prevăzut de art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 52/2017, în interiorul căruia trebuia depusă cererea de restituire la organul fiscal competent, în exercitarea competenței sale de a stabili cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele legitime ale altor subiecte de drept, instituind limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Prin urmare, reglementarea de către legiuitor a condițiilor de exercitare a unui drept subiectiv sau procesual, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exercițiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drept, ale căror drepturi sunt în egală măsură ocrotite.26.Curtea Constituțională a reținut, de asemenea, că prin Decizia nr. 14 din 22 iunie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 728 din 29 septembrie 2015, s-a subliniat că prin Hotărârea din 18 aprilie 2013, pronunțată în Cauza C-565/11, Mariana Irimie împotriva Administrației Finanțelor Publice Sibiu, Administrației Fondului pentru Mediu, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a arătat că „dreptul de a obține rambursarea unor taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii reprezintă consecința și completarea drepturilor conferite justițiabililor de dispozițiile dreptului Uniunii care interzic astfel de taxe. Statul membru este, așadar, obligat, în principiu, să ramburseze taxele percepute cu încălcarea dreptului Uniunii (…). În plus, trebuie amintit că, atunci când un stat membru a încasat taxe cu încălcarea normelor dreptului Uniunii, justițiabilii au dreptul la restituirea nu numai a taxei percepute fără temei, ci și a sumelor plătite acestui stat sau reținute de acesta în legătură directă cu taxa respectivă. Aceasta cuprinde și pierderile reprezentate de indisponibilizarea sumelor ca urmare a exigibilității premature a taxei (…)“. Așa fiind, „plătitorul taxei are dreptul nu numai la restituirea taxei percepute de către statul membru cu încălcarea dreptului Uniunii Europene, ci și la acoperirea prejudiciului cauzat de indisponibilizarea respectivei sume, ca o completare a drepturilor conferite contribuabilului de prevederile dreptului european care interzic o astfel de taxă.“27.Referitor la susținerile autorului excepției de neconstituționalitate potrivit cărora parcurgerea unei proceduri administrative, respectiv depunerea unei cereri de restituire, soluționarea acesteia printr-o decizie de către organul fiscal competent, urmată de obligativitatea contestării acestei decizii, nu poate constitui un remediu național efectiv în sensul Convenției, Curtea le apreciază ca fiind neîntemeiate. Aceasta întrucât, potrivit art. 1 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 52/2017, cererea de restituire se soluționează prin decizie emisă de către organul fiscal central competent, în conformitate cu prevederile art. 77 din Legea nr. 207/2015, cu modificările și completările ulterioare, care se comunică contribuabilului, conform prevederilor art. 47 din același act normativ. Potrivit alin. (7)-(9) ale aceluiași articol, împotriva deciziei prevăzute la alin. (5) contribuabilii pot face contestație în condițiile Legii nr. 207/2015, în termen de 45 de zile de la comunicarea deciziei. Organul competent, prevăzut la art. 272 din Legea nr. 207/2015, soluționează contestația în termenul prevăzut la art. 77 din Legea nr. 207/2015, prin decizie care se comunică de îndată contestatorului. Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi contestate la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.28.De altfel, în jurisprudența Curții Constituționale (de exemplu, Decizia nr. 401 din 15 septembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1099 din 15 noiembrie 2022, paragraful 15) s-a reținut că nicio dispoziție constituțională nu interzice ca prin lege să se instituie o procedură administrativă prealabilă, fără caracter jurisdicțional. În plus, dreptul de acces liber la justiție nu este un drept absolut, el putând fi supus anumitor condiționări. Prin urmare, Curtea a statuat că parcurgerea unei proceduri administrative prealabile, obligatorii, fără caracter jurisdicțional, nu îngrădește dreptul de acces liber la justiție, atât timp cât decizia organului administrativ poate fi atacată în fața unei instanțe judecătorești.29.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale în materie, atât considerentele, cât și soluția acestor decizii își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.30.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Vasile-Zoltan Varvedo în Dosarul nr. 595/100/2019 al Curții de Apel Cluj – Secția a III-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 1 alin. (2) și (4)-(9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 52/2017 privind restituirea sumelor reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule și timbrul de mediu pentru autovehicule sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Cluj – Secția a III-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 27 aprilie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Ingrid-Alina Tudora

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x