DECIZIA nr. 254 din 24 aprilie 2018

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 09/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 724 din 22 august 2018
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 4
ActulREFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 50
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 165 16/05/2013 ART. 35
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 165 16/05/2013 ART. 50
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013
ART. 1REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 35
ART. 1REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 50
ART. 3REFERIRE LALEGE 111 19/05/2017
ART. 3REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 21
ART. 4REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 21
ART. 4REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 50
ART. 5REFERIRE LALEGE 111 19/05/2017
ART. 5REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 21
ART. 6REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 21
ART. 6REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 50
ART. 6REFERIRE LALEGE 247 19/07/2005 ART. 1
ART. 7REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 34
ART. 7REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 50
ART. 7REFERIRE LALEGE 247 19/07/2005 ART. 1
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 14REFERIRE LALEGE 111 19/05/2017
ART. 14REFERIRE LAOUG 98 15/12/2016
ART. 14REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 4
ART. 14REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 21
ART. 14REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 31
ART. 14REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 34
ART. 14REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 35
ART. 14REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 50
ART. 14REFERIRE LALEGE 205 23/05/2006
ART. 14REFERIRE LAACORD 27/01/2006
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 15REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 16REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013
ART. 16REFERIRE LALEGE 247 19/07/2005 ART. 1
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 269 07/05/2014
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 188 03/04/2014
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 202 18/04/2013
ART. 17REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 21
ART. 17REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 50
ART. 17REFERIRE LAHOTARARE 12/10/2010
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 17REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 662 15/10/2015
ART. 18REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013
ART. 18REFERIRE LALEGE 247 19/07/2005
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 294 06/07/2004
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 458 02/12/2003
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 330 27/11/2001
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 44 24/04/1996
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 618 04/11/2014
ART. 19REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 20REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 31
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 269 07/05/2014
ART. 21REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 34
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 174 29/03/2016
ART. 22REFERIRE LALEGE 247 19/07/2005 ART. 20
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 818 24/11/2015
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 685 26/11/2014
ART. 23REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 35
ART. 24REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 4
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 10 08/02/2001
ART. 24REFERIRE LALEGE 1 11/01/2000
ART. 24REFERIRE LALEGE 169 27/10/1997
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 18 19/02/1991
ART. 25REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 50
ART. 26REFERIRE LALEGE 111 19/05/2017
ART. 26REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 21
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 27REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 27REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Valentina Bărbățeanu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza întâi, art. 21 alin. (6), art. 31 alin. (1), art. 34 alin. (1), art. 35 alin. (1) și (2) și art. 50 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Decker That Ingeborg Karin în Dosarul nr. 14.762/3/2014** al Tribunalului București – Secția a III-a civilă și care constituie obiectul Dosarului nr. 1.086D/2016 al Curții Constituționale.

2.La apelul nominal răspunde, pentru autoarea excepției, domnul avocat Călin Ispravnic, în calitate de apărător ales, cu delegație depusă la dosarul cauzei. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că părțile Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor au transmis punctul lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate, apreciind că este neîntemeiată.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentatului autoarei excepției de neconstituționalitate, care solicită admiterea acesteia, reiterând argumentele expuse pe larg în motivarea scrisă aflată la dosarul cauzei. Totodată, mai susține, în esență, că modificarea adusă prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, prin Legea nr. 111/2017, în sensul că evaluarea bunului se face „în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului și a categoriei de folosință la data preluării acestuia“, creează o situație inechitabilă, cuantumul despăgubirii astfel calculat situându-se la jumătate din valoarea reală a imobilului. Depune și concluzii scrise în sprijinul admiterii excepției de neconstituționalitate.4.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, precizând că prevederile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate, Curtea constatând că acordarea unor noi termene de soluționare entităților învestite de lege reprezintă, într-adevăr, o condiționare a accesului la justiție, dar nu și o încălcare a acestui drept. În ce privește prevederile art. 21 alin. (6) și art. 50 din Legea nr. 165/2013, precizează că legiuitorul a urmărit să instituie un sistem unitar și previzibil de despăgubire, potrivit grilei notariale. Acest sistem poate conduce la stabilirea unor despăgubiri mai reduse decât cele inițiale, dar păstrează caracterul de proporționalitate, având în vedere scopul urmărit, și anume menținerea echilibrului bugetar.5.La cererea reprezentatului autorului excepției, președintele Curții îi acordă cuvântul în replică. Acesta precizează că instanța de contencios constituțional s-a pronunțat până în prezent, prin mai multe decizii, numai cu privire la forma pe care art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 o avea înainte de modificarea prin Legea nr. 111/2017, fără să analizeze varianta în prezent în vigoare.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:6.Prin Sentința civilă nr. 644 din 24 mai 2016, pronunțată în Dosarul nr. 14.762/3/2014**, Tribunalul București – Secția a III-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza întâi, art. 21 alin. (6), art. 31 alin. (1), art. 34 alin. (1), art. 35 alin. (1) și (2) și art. 50 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Decker That Ingeborg Karin într-o cauză civilă având ca obiect soluționarea cererii de obligare a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților la soluționarea, în condițiile titlului VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, a dosarului de despăgubiri cuvenite pentru un imobil preluat în mod abuziv de statul român în perioada regimului comunist. 7.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile de lege criticate instituie termene prea lungi de soluționare a dosarelor, eșalonarea plății pe un interval de timp excesiv de lung și evaluarea bunului la o valoare mai mică decât cea de piață. Se arată că se creează o discriminare între cei cărora li s-au restituit imobilele în natură sau care au primit o despăgubire la valoarea de piață și cei care intră sub incidența Legii nr. 165/2013. În ce privește art. 4 din Legea nr. 165/2013 consideră că nu este precizată noțiunea de „cerere nesoluționată“, respectiv „cerere soluționată“, textul fiind lipsit de precizie și claritate în ce privește criteriul de delimitare a cererilor care se vor soluționa potrivit noii legi. Autoarea excepției arată că sistemul de evaluare potrivit grilei notariale este discriminatoriu, nu respectă standardele internaționale minime de procedură și nu reflectă valoarea reală de piață a fiecărui imobil, încălcându-se astfel principiul echității și al dreptății, conform art. 1 alin. (3) din Constituție. De asemenea, critică faptul că noua lege nu prevede nicio indexare, devalorizarea manifestându-se în contextul eșalonării plății despăgubirilor pe o perioadă foarte îndelungată de timp. Mai arată că, prin abrogarea art. 16 din titlul VII al Legii nr. 247/2005, prin art. 50 lit. c) din Legea nr. 165/2013, se elimină evaluarea conform standardelor internaționale chiar și pentru cazul deciziilor definitive și irevocabile care nu au apucat însă să parcurgă faza evaluării, făcând imposibilă executarea hotărârilor judecătorești. Critică totodată faptul că termenul de 5 ani acordat, prin art. 34 din Legea nr. 165/2013, Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor pentru soluționarea cererilor nu constituie un remediu rapid, încălcând principiul neretroactivității legii, al nediscriminării, al dreptății, dreptul de acces liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, soluționat într-un termen rezonabil. În ce privește art. 31 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 arată că nu se precizează termenul în care se va emite titlul de plată, nu reglementează un control judiciar pentru situația în care Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților omite să emită acest titlu și nici nu stabilește termenul după care poate fi atacată omisiunea emiterii titlului de plată.8.Tribunalul București – Secția a III-a civilă apreciază că, prin delimitarea sferei de aplicare a legii, a reglementării procedurii și reperelor de evaluare, precum și prin reglementarea și stabilirea unor termene obiective care să țină cont de realitatea situației în materie de reparație, legiuitorul s-a conformat dispozițiilor constituționale, fiind în acord cu cele statuate anterior de Curtea Constituțională.9.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.10.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale cu privire la dispozițiile supuse controlului în cauza de față. 11.Avocatul Poporului consideră că textele de lege ce formează obiectul excepției sunt constituționale, neputând fi reținute criticile formulate.12.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise, susținerile reprezentantului autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:13.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.14.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit dispozitivului actului de sesizare a Curții Constituționale, prevederile art. 4 teza întâi, art. 21 alin. (6), art. 31 alin. (1), art. 34 alin. (1), art. 35 alin. (1) și (2) și art. 50 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013. În ceea ce privește prevederile art. 21 alin. (6) și art. 31 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, Curtea observă că, ulterior sesizării sale, acestea au fost modificate prin art. I pct. 4 din Legea nr. 111/2017 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 98/2016 pentru prorogarea unor termene, instituirea unor noi termene, privind unele măsuri pentru finalizarea activităților cuprinse în contractele încheiate în cadrul Acordului de împrumut dintre România și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare pentru finanțarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la București la 27 ianuarie 2006, ratificat prin Legea nr. 205/2006, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 399 din 26 mai 2017. Având în vedere că soluția legislativă este, în principiu, aceeași cu cea existentă înaintea modificării, Curtea se va pronunța asupra constituționalității acestor prevederi în redactarea actuală. Prevederile legale criticate au următorul cuprins:– Art. 4 teza întâi:Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi […]– Art. 21 alin. (6):(6)Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările și completările ulterioare, în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului și a categoriei de folosință la data preluării acestuia, și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.– Art. 31 alin. (1):În termen de 3 ani de la emiterea deciziei de compensare, deținătorul de puncte poate solicita valorificarea acestora în numerar. Pentru deciziile emise înainte de 1 ianuarie 2017, termenul începe să curgă de la această dată.– Art. 34 alin. (1):Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.– Art. 35 alin. (1) și (2):(1)Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.(2)În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.– Art. 50:La data intrării în vigoare a prezentei legi:a)sintagma «despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv», cuprinsă în Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se înlocuiește cu sintagma «măsuri compensatorii în condițiile legii privind unele măsuri pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv, în perioada regimului comunist în România»;b)orice dispoziție referitoare la evaluarea imobilelor potrivit standardelor internaționale de evaluare și la măsura reparatorie a compensării cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent, prevăzute în Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se abrogă;c)articolele 13, 14, 14^1, 14^2, 15 literele a)-d) și f), articolele 16, 17, 18, 18^1, 18^2, 18^3, 18^4, 18^5, 18^6, 18^7, 18^8, 18^9 și articolul 22 din titlul VII «Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv» al Legii nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, precum și orice dispoziție contrară prezentei legi se abrogă.15.În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul de drept și dreptatea ca valori constituționale, art. 1 alin. (5) privind principiul legalității, art. 15 alin. (2) care instituie principiul neretroactivității legii, art. 16 alin. (1) care consacră principiul egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, art. 21 alin. (1)-(3) referitor la dreptul de acces liber la justiție și la un proces echitabil. Se invocă, de asemenea, și prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privitor la dreptul la un proces echitabil.16.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că aceasta a fost invocată într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de obligare a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților la soluționarea, în condițiile titlului VII al Legii nr. 247/2005, a dosarului de despăgubiri cuvenite pentru un imobil preluat în mod abuziv de statul român în perioada regimului comunist. La momentul intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, dosarul se afla în lucru la această autoritate, fiind transmis acesteia de Instituția Prefectului Mureș și conținând dispoziția Primarului municipiului Sighișoara cu propunere de acordare de despăgubiri.17.Analizând criticile formulate, Curtea observă că prevederile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate, prin prisma unor susțineri similare. Astfel, de exemplu, în ce privește dispozițiile art. 21 alin. (6) și art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013, prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, Curtea a respins excepția ca neîntemeiată, cu motivarea că textele de lege criticate constituie modalitatea prin care legiuitorul a înțeles să transpună în legislația națională exigențele impuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, așa cum rezultă din expunerea de motive a Legii nr. 165/2013. În acest sens, în acord cu cele reținute în jurisprudența sa, reprezentată de Decizia nr. 188 din 3 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 484 din 30 iunie 2014, Curtea a statuat că Legea nr. 165/2013 a fost adoptată de legiuitor ca urmare a pronunțării de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului a Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010 în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, paragraful 232, prin care a fost reținută în sarcina statului român obligația implementării unor proceduri simplificate și eficiente, întemeiate pe măsuri legislative și pe o practică judiciară și administrativă coerentă, precum și obligația adoptării unor reguli de procedură clare și simplificate, care să acorde sistemului de despăgubiri o previzibilitate sporită. Prin aceeași decizie, Curtea a reținut, de asemenea, că prin hotărârea-pilot menționată a fost lăsată însă statului român o largă marjă de apreciere în privința mijloacelor prin care să îndeplinească obligațiile juridice impuse și să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate avute în vedere. Tot astfel, prin Hotărârea din 29 aprilie 2014, pronunțată în Cauza Preda și alții împotriva României (paragraful 127), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit că, în cazul privării de proprietate în sensul art. 1 din primul Protocol adițional la Convenție, imperative de interes general pot pleda pentru o despăgubire inferioară valorii reale de piață a bunului, cu condiția ca suma plătită să se raporteze în mod rezonabil la valoarea bunului [Hotărârea din 21 februarie 1986, pronunțată în Cauza James și alții împotriva Regatului Unit, paragraful 54, Hotărârea din 8 iulie 1986, pronunțată în Cauza Lithgow și alții împotriva Regatului Unit, paragraful 120, sau Hotărârea din 29 martie 2006, pronunțată în Cauza Scordino împotriva Italiei (nr. 1), paragraful 95, și următoarele]. Invocând jurisprudența sa anterioară în legătură cu procedura specială de acordare a despăgubirilor pentru imobilele preluate în mod abuziv, Curtea a mai reținut că modul de reparare a injustițiilor și abuzurilor din legislația trecută ține de opțiunea exclusivă a legiuitorului, iar prevederile de lege criticate sunt în acord cu cele ale art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, potrivit cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege (a se vedea în acest sens Decizia nr. 202 din 18 aprilie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 19 iunie 2013).18.De asemenea, prin Decizia nr. 662 din 15 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 26 noiembrie 2015, paragraful 17, Curtea a reținut că o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că, în aceste cazuri, legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare (a se vedea și deciziile nr. 330 din 27 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 28 ianuarie 2002, nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004, sau nr. 294 din 6 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 29 septembrie 2004). Curtea a mai constatat (paragrafele 18 și 19) că nu poate fi vorba de retroactivitatea Legii nr. 165/2013, din moment ce situația juridică se află în curs de constituire, în sensul de a fi stabilit în concret cuantumul despăgubirilor cuvenite în temeiul legilor reparatorii. În concordanță cu principiul tempus regit actum și al aplicării imediate a legii noi, este firesc ca modalitatea de calcul să fie cea prevăzută de actul normativ în vigoare la momentul efectuării acestei operațiuni, iar nu prin raportare la dispoziții legale abrogate, așa cum sunt cele din Legea nr. 247/2005, care, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, guvernau modalitatea de stabilire a despăgubirilor cuvenite. Totodată, Curtea a arătat, în jurisprudența sa, că aplicarea unui regim juridic temporal diferit nu poate crea o stare de discriminare între diverse persoane, în funcție de actul normativ incident fiecăreia: „Faptul că, prin jocul unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situații defavorabile, apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile, nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituționalitatea textelor respective“ (Decizia nr. 44 din 24 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 decembrie 1996). Altfel spus, raportat la situația de față, inegalitatea de tratament juridic prin comparație cu acele persoane ale căror dosare de despăgubire au fost deja soluționate sub imperiul Legii nr. 247/2005, adică anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, nu reprezintă un viciu de constituționalitate, fiind rezultatul unor regimuri juridice diferite, aplicate succesiv în timp, incidente în virtutea aceluiași principiu mai sus amintit, tempus regit actum.19.Prin Decizia nr. 618 din 4 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 28 ianuarie 2015, Curtea a reamintit că, în materia acordării de despăgubiri pentru abuzurile petrecute în regimul trecut, statul are o marjă largă de apreciere asupra modalităților concrete de acordare, iar Legea nr. 165/2013 concretizează opțiunea legiuitorului român față de recomandările cuprinse în hotărârea-pilot mai sus amintită, astfel fiind adoptate o serie de proceduri, implicând, inter alia, termene concrete de soluționare a dosarelor de despăgubire, de natură să imprime sistemului de despăgubiri eficiență și o previzibilitate sporită. În acest context, coroborat cu faptul că prevederile art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție permit legiuitorului organic să stabilească limitele și conținutul dreptului de proprietate, Curtea a mai observat că Legea nr. 165/2013 nu impune plafonarea despăgubirilor – măsura recomandată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului -, ci, dimpotrivă, prevede acordarea lor integrală, însă prin raportare la un alt sistem de referință al evaluării decât cel preexistent, și anume prin aplicarea grilei notariale, conform art. 21 alin. (6) din lege, și fără acordarea de dobânzi sau penalități. Toate aceste modalități pot avea valențele finale ale unei plafonări, însă se încadrează în marja de apreciere a statului. Curtea a subliniat că această măsură nu este de natură să afecteze dreptul de proprietate în substanța sa, deoarece nu îi pune în pericol existența și efectele juridice, ci doar intervine asupra cuantumului bănesc obținut prin valorificarea dreptului de proprietate, în limitele permise de art. 44 din Constituție.20.Aceleași rațiuni justifică și soluția normativă cuprinsă în art. 31 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, care, prevăzând că, în termen de 3 ani de la emiterea deciziei de compensare prin puncte, deținătorul poate opta pentru valorificarea punctelor și în numerar, se înscrie în procedura concepută de legiuitor pentru finalizarea procesului de reparare a nedreptăților săvârșite de statul român prin preluarea unor imobile în mod abuziv în perioada regimului comunist.21.În ce privește dispozițiile art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, Curtea a constatat că acestea sunt de natură să încalce egalitatea armelor, ca garanție a dreptului la un proces echitabil, în ipoteza în care se interpretează că termenele prevăzute de acesta sunt aplicabile și proceselor aflate pe rolul instanțelor de judecată la data intrării în vigoare a legii. Dar această situație nu se regăsește în cauza de față, care a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013. Ca atare, în ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 34 alin. (1) din lege, nu este aplicabilă cauza de inadmisibilitate prevăzută de art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.22.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia critică instituirea unui nou termen, de 5 ani, în favoarea Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, pentru soluționarea dosarelor de despăgubire, termen a cărui neepuizare determină respingerea ca prematur introdusă a cererii adresate instanței pentru obligarea acestei autorități la soluționarea dosarului de despăgubire. Cu privire la susțineri similare, Curtea Constituțională a reținut, în jurisprudența sa (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 174 din 29 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 374 din 16 mai 2016, paragraful 19), că textul de lege criticat face parte din ansamblul de reguli procedurale instituite de legiuitorul român în scopul eficientizării procesului de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist. Prin stabilirea unui interval maxim de timp în care Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor este obligată să soluționeze dosarele de despăgubire se realizează o limitare în timp a acestei etape administrative, ceea ce reprezintă o remediere a deficienței legislației anterioare, care nu prevedea vreun termen în acest sens. În virtutea art. 20 alin. (1) din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, persoanele care se considerau îndreptățite în temeiul legilor reparatorii se adresau instanței de contencios administrativ ca urmare a refuzului nejustificat de emitere de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a deciziei conținând titlul de despăgubire, în condițiile în care era asimilată unui refuz nejustificat de soluționare trecerea unui interval de timp apreciat în mod subiectiv de acestea ca nerezonabil, de natură a justifica un demers jurisdicțional. Așadar, omisiunea reglementării unui termen legal de soluționare a dosarelor de despăgubire crea premisele unui comportament arbitrar al autorității administrative competente și punea persoanele care se considerau îndreptățite în situația de a acționa în mod aleatoriu, valorificând o cale nespecifică de acțiune, la care recurgeau ca urmare a lipsei de certitudine în ce privește soluționarea de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a dosarelor de despăgubire. Ca atare, instituirea, prin textul de lege criticat în cauza de față, a unui interval maxim de timp în care Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor să își îndeplinească această atribuție reprezintă o concretizare a intenției legiuitorului român de clarificare a procedurii de restituire, prin conferirea unui grad de previzibilitate apt să dea expresie exigențelor dreptului la un proces echitabil, soluționat într-un termen rezonabil.23.Dispozițiile art. 35 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013 au mai fost, de asemenea, supuse controlului de constituționalitate, Curtea observând că, în prezent, acestea conferă persoanelor interesate dreptul de a se adresa instanței pentru a se pronunța asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și a soluționa cererea lăsată în nelucrare de entitatea învestită de lege. Acest drept poate fi exercitat într-un interval de 6 luni, care începe să curgă de la expirarea termenelor prevăzute la art. 33 și art. 34, termene pe care Legea nr. 165/2013 le acordă entităților învestite pentru soluționarea cererilor. Relevante, sub acest aspect, sunt și Decizia nr. 685 din 26 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 4 februarie 2015, și Decizia nr. 818 din 24 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 154 din 29 februarie 2016, prin care Curtea Constituțională a apreciat că art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 stabilește cadrul procesual în care dreptul la acces liber la justiție să fie exercitat, în contextul economico-financiar al statului român descris în expunerea de motive a Legii nr. 165/2013 și având în vedere și cele reținute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, mai sus menționată.24.În ce privește critica referitoare la pretinsa lipsă de claritate a prevederilor art. 4 teza întâi din Legea nr. 165/2013, sub aspectul înțelesului sintagmei „cereri nesoluționate“ din cuprinsul acestora, Curtea constată că nu poate fi reținută, întrucât Legea nr. 165/2013 oferă repere suficient de precise cu privire la semnificația acesteia. Astfel, art. 1 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 instituie regula restituirii în natură a imobilelor la care se referă legea, iar alin. (2) al aceluiași articol reglementează modul de rezolvare a situațiilor în care restituirea în natură nu mai este posibilă. Este vorba despre acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, constând, după caz, în compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluționarea cererilor formulate în baza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 (astfel cum aceasta este definită în art. 3 pct. 4 din Legea nr. 165/2013), în măsurile prevăzute de Legea fondului funciar nr. 18/1991 și Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, precum și în măsura compensării prin puncte, introdusă prin intermediul capitolului III din Legea nr. 165/2013. Așadar, prin „cerere nesoluționată“, căreia i se aplică, potrivit art. 4 din Legea nr. 165/2013, prevederile acestei legi, se înțeleg toate cererile formulate de persoanele care se consideră îndreptățite în vederea recunoașterii dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile ce intră sub incidența legislației reparatorii enumerate, cereri care, la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 încă nu fuseseră soluționate, în mod definitiv, prin mecanismul procedural specific etapei administrative prevăzute de lege.25.Referitor la prevederile art. 50 lit. a) și c) din Legea nr. 165/2013, Curtea observă că acestea au fost edictate din rațiuni de tehnică legislativă, fiind necesare pentru corelarea denumirilor și înlăturarea paralelismelor ori, după caz, a antinomiilor legislative, astfel că nu poate fi reținută pretinsa neconstituționalitate a acestora. 26.În fine, în ce privește criticile referitoare la evaluarea imobilelor „în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului și a categoriei de folosință la data preluării acestuia“, astfel cum se precizează în art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, modificat, ulterior sesizării Curții Constituționale, prin Legea nr. 111/2017, Curtea apreciază că nu o poate examina, având în vedere că depășește cadrul procesual cu care a fost învestită, fiind formulată direct în fața instanței de contencios constituțional. Or, potrivit art. 29 alin. (1) și (4) din Legea nr. 47/1992, Curtea se pronunță asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești, în urma sesizării printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților și opinia instanței asupra excepției. În cauză, însă, critica menționată nu se înscrie în aceste exigențe, astfel că nu poate fi supusă analizei Curții.27.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Decker That Ingeborg Karin în Dosarul nr. 14.762/3/2014** al Tribunalului București – Secția a III-a civilă și constată că dispozițiile art. 4 teza întâi, art. 21 alin. (6), art. 31 alin. (1), art. 34 alin. (1), art. 35 alin. (1) și (2) și art. 50 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului București – Secția a III-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 24 aprilie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbățeanu
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x