DECIZIA nr. 254 din 14 mai 2024

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 29/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 1109 din 6 noiembrie 2024
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 247 19/07/2005 ART. 18
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 247 19/07/2005 ART. 18
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 4REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 10 08/02/2001
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 7REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 7REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 11
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 14REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 14REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 14REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 17
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 597 15/07/2020
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 31 17/10/2016
ART. 16REFERIRE LALEGE 247 19/07/2005 CAP. 6
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 17REFERIRE LALEGE 247 19/07/2005
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 597 15/07/2020
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 866 10/12/2015
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 497 07/10/2014
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 301 05/06/2014
ART. 22REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 509
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Irina Loredana Gulie – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruța Dărângă.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 18^1 alin. (4) din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Pătrașcu Maria în Dosarul nr. 479/54/2019 al Tribunalului București – Secția a V-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.049D/2020.2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 3 iulie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 479/54/2019, Tribunalul București – Secția a V-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 18^1 alin. (4) din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente. Excepția a fost ridicată de Pătrașcu Maria într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații formulate în temeiul Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, împotriva unei decizii emise de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că textul de lege criticat este neconstituțional, în măsura în care se interpretează că neîncadrarea persoanei îndreptățite în termenul de opțiune prevăzut de către acesta conduce la pierderea dreptului de proprietate dobândit în condițiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, de către persoana expropriată.6.Se susține că, în cauză, statul român a recunoscut dreptul de proprietate al autoarei excepției asupra bunurilor anterior confiscate (casă și teren intravilan) prin Dispoziția nr. 388/2003 emisă de Primăria Municipiului Drobeta-Turnu Severin, act ce a fost validat de Prefectura Județului Mehedinți în condițiile legii, fiind emise, în baza acestei dispoziții, titluri de valoare nominală, ce reprezintă, în opinia sa, acte de creanță asupra statului român, creanță garantată prin dispozițiile art. 44 alin. (1) din Constituție.7.Prin Decizia nr. 4.905 din 23 aprilie 2009, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a convertit titlurile de valoare nominală într-o sumă de bani ce reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă, ce încorporează drepturile de creanță ale deținătorilor asupra statului român și constituie un „bun“ în înțelesul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, se susține că, prin refuzul de a definitiva procedura, sunt încălcate dispozițiile constituționale de garantare și ocrotire a proprietății private, fiind realizată și o expropriere de facto.8.Tribunalul București – Secția a V-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.9.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.10.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, consideră că pasivitatea persoanei îndreptățite, manifestată prin lăsarea curgerii acestui termen fără să acționeze în sensul valorificării acestor titluri de despăgubire, conduce la imposibilitatea obținerii creanței pe care aceasta o avea asupra statului român. Legiuitorul a stabilit acest termen, în mod legal, pentru a asigura accelerarea soluționării acestor cauze de către autoritățile române, iar imposibilitatea valorificării acestora după expirarea termenului stabilit de către legiuitor nu poate fi catalogată drept o „reexpropriere gratuită și fără titlu valabil“, termenul de trei ani fiind un termen rezonabil, în care autoarea putea să acționeze în scopul satisfacerii creanței pe care o deținea.11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, republicată, reține următoarele:12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.13.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 18^1 alin. (4) din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora: „Titlurile de despăgubire se valorifică în termen de 3 ani de la data emiterii, care însă nu expiră mai devreme de 12 luni de la prima ședință de tranzacționare a acțiunilor emise de Fondul «Proprietatea»“.14.În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 11 – Dreptul internațional și dreptul intern și art. 44 – Dreptul de proprietate privată. De asemenea, sunt invocate și prevederile art. 1 – Protecția proprietății cuprins în Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și cele ale art. 17 – Interzicerea abuzului de drept din aceeași Convenție.15.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, ulterior sesizării sale cu prezenta excepție de constituționalitate, prin Decizia nr. 597 din 15 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 923 din 9 octombrie 2020, a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 18^1 alin. (4) din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.16.Prin această decizie, Curtea a reținut, în esență, că, în cadrul procedurii administrative pentru acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv de statul român în perioada regimului comunist, prevăzute în capitolul VI din titlul VII al Legii nr. 247/2005, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor emitea o decizie reprezentând titlul de despăgubire, care se valorifica în termen de 3 ani de la data emiterii, prin preschimbarea acestuia într-un titlu de plată sau/și într-un titlu de conversie în acțiuni la Fondul „Proprietatea“. Prin Decizia nr. 31 din 17 octombrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 940 din 23 noiembrie 2016, s-a statuat că termenul de 3 ani este un termen de decădere, ceea ce, în cazul în care persoana îndreptățită nu și-a exprimat opțiunea pentru una dintre modalități, duce la pierderea dreptului subiectiv de a obține valorificarea titlurilor de despăgubire. Curtea Constituțională a reținut că se ajunge astfel la situația în care neexercitarea unei opțiuni pentru o anumită modalitate de despăgubire, coroborată cu nereglementarea unei modalități de despăgubire aplicabile în lipsa exprimării vreunei opțiuni, să determine chiar pierderea dreptului subiectiv de a obține valorificarea titlurilor de despăgubire. Așadar, persoana îndreptățită nu este decăzută din dreptul de a-și exprima o anumită opțiune, ci chiar din dreptul de a primi despăgubiri pentru imobilul preluat în mod abuziv de stat, aspect ce aduce în discuție încălcarea art. 44 din Constituție.17.Curtea Constituțională a mai reținut că, până la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, conform Legii nr. 247/2005, persoana îndreptățită la restituire avea o simplă expectanță de a dobândi măsurile reparatorii instituite prin lege, iar nu un drept efectiv, concretizat într-un drept de creanță izvorât din titlul de despăgubire. Însă, din momentul în care Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor emitea titlul de despăgubire până la concurența sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor consemnate/propuse, actualizate cu indicele de inflație, titlul de despăgubire emis reprezintă un bun care intră în sfera de protecție a art. 44 alin. (1) din Constituție, conform căruia dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului sunt garantate.18.Curtea a constatat că prevederile art. 18^1 alin. (4) din titlul VII al Legii nr. 247/2005 consacră o soluție legislativă care aduce atingere dreptului de proprietate privată al persoanei îndreptățite la despăgubiri, reprezentând o ingerință a statului în exercițiul acestui drept fundamental. Pentru verificarea constituționalității acestei ingerințe, Curtea a efectuat testul de proporționalitate dezvoltat în jurisprudența sa, constatând că o asemenea măsură nu era necesară din perspectiva efectelor neexprimării opțiunii asupra însuși dreptului la despăgubiri, deoarece ar fi putut fi concretizate alte soluții în plan legislativ, mai puțin restrictive în privința dreptului de proprietate al creditorului. Dar statul a apelat la cea mai drastică și mai intruzivă măsură posibilă – pierderea dreptului de proprietate.19.Cu privire la proporționalitatea măsurii, Curtea a constatat că aceasta nu respectă justul echilibru între interesele individuale concurente, și anume între interesul creditorului (titularul titlului de despăgubire) și cel al debitorului (statul). Este adevărat că, potrivit dreptului comun, statul poate impune anumite termene în interiorul cărora creditorul să își valorifice creanța, însă, în cazul dat, însuși statul este debitorul, astfel că, odată obținut titlul de despăgubire, chiar în lipsa oricărei diligențe ulterioare a creditorului, acesta trebuie să își execute obligația. Faptul că nu a fost reglementată o modalitate subsidiară de executare a obligației în caz de neexprimare a dreptului de opțiune, faptul că durata termenului de exprimare a dreptului de opțiune nu susține îndeplinirea corespunzătoare a scopului urmărit, că sancțiunea decăderii privește însuși dreptul subiectiv la despăgubiri – în loc să privească doar dreptul de opțiune -, precum și că se instituie o procedură de valorificare a titlului de despăgubire cu efecte negative chiar asupra dreptului persoanei îndreptățite sunt motivele care demonstrează că textul de lege criticat rupe echilibrul care trebuie să existe între interesele concurente în cauză și creează un avantaj disproporționat în favoarea statului. Disproporția între mijloacele folosite și scopul urmărit este evidentă și prin raportare la cadrul legal existent în materia restituirii bunurilor imobile. Astfel, dacă legislația în materie urmărește, în mod conceptual, repararea măsurilor abuzive și eficientizarea procesului reparatoriu, textul de lege analizat anulează despăgubirile rezultate din titlurile de despăgubire, ceea ce denotă o viziune legislativă incoerentă, generatoare de dezechilibre și inechități majore.20.Ca atare, Curtea a constatat că soluția legislativă cuprinsă în art. 18^1 alin. (4) din titlul VII al Legii nr. 247/2005, care condiționează însuși dreptul la despăgubiri al deținătorilor de titluri de despăgubire de exercitarea dreptului de opțiune pentru o anumită modalitate de despăgubire, încalcă art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție.21.Față de această împrejurare, având în vedere data invocării prezentei excepții de neconstituționalitate, care este anterioară publicării Deciziei nr. 597 din 15 iulie 2020, și având în vedere soluția de admitere pronunțată de Curtea Constituțională prin această decizie, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 18^1 alin. (4) din titlul VII al Legii nr. 247/2005 urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.22.Sub acest aspect, Curtea mai reține că, de principiu, chiar dacă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate este respinsă ca devenită inadmisibilă, potrivit prezentei decizii, decizia anterioară de constatare a neconstituționalității poate reprezenta motiv de revizuire conform art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 301 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 28 iulie 2014, paragraful 20, Decizia nr. 497 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 839 din 18 noiembrie 2014, paragraful 32, sau Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016).23.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 13, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 18^1 alin. (4) din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Pătrașcu Maria în Dosarul nr. 479/54/2019 al Tribunalului București – Secția a V-a civilă.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului București – Secția a V-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 14 mai 2024.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x