DECIZIA nr. 253 din 20 aprilie 2021

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 14/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 704 din 16 iulie 2021
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE (R) 36 12/05/1995 ART. 41
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE (R) 36 12/05/1995 ART. 41
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE (R) 36 12/05/1995 ART. 41
ART. 4REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 337
ART. 4REFERIRE LALEGE (R) 36 12/05/1995 ART. 41
ART. 4REFERIRE LALEGE (R) 36 12/05/1995 ART. 40
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 7REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 337
ART. 8REFERIRE LADECIZIE 405 15/06/2016
ART. 9REFERIRE LADECIZIE 680 17/11/2016
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 36 12/05/1995 ART. 40
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 36 12/05/1995 ART. 41
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 680 17/11/2016
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 36 12/05/1995 ART. 40
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 225 04/04/2017
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 405 15/06/2016
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 51 07/06/1995 ART. 14
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 225 04/04/2017
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 304 04/05/2017
ART. 19REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 337
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 680 17/11/2016
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Ioana Marilena Chiorean – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 41 alin. (1) lit. f) din Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995, excepție ridicată de Angela Manea în Dosarul nr. 305/36/2018 al Curții de Apel Constanța – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.853D/2018.2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, arătând, în esență, că normele criticate sunt clare și previzibile.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Sentința civilă nr. 184/CA din 8 noiembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 305/36/2018, Curtea de Apel Constanța – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 41 alin. (1) lit. f) din Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995 [art. 40 alin. (1) lit. f) în forma actului de la data emiterii ordinului contestat de către reclamantă]. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de reclamanta Angela Manea în cadrul soluționării acțiunii în contencios administrativ având ca obiect anularea Ordinului din 14 decembrie 2017 emis de către ministrul justiției privind încetarea calității de notar public ca urmare a condamnării prin hotărâre judecătorească definitivă pentru săvârșirea infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută de art. 337 din Codul penal.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține că sintagma „pentru săvârșirea cu intenție a unei alte infracțiuni“, cuprinsă de dispozițiile de lege criticate, încalcă dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție, deoarece are un caracter neclar în ceea ce privește enumerarea faptelor prevăzute de legea penală săvârșite cu intenție pentru care s-a dispus condamnarea notarului public prin condamnare definitivă. Astfel, textul este confuz și poate fi interpretat în mod arbitrar, deoarece nu precizează în concret care sunt faptele prevăzute de legea penală care conduc la pierderea integrității/probității persoanei care deține calitatea de notar public și nu face distincție cu privire la modalitatea de săvârșire a acestora (intenție directă/indirectă) și nici cu privire la modalitatea de executare a pedepsei (condamnare cu executare/condiționată/sub supraveghere).6.Totodată, se susține că sintagma „pentru săvârșirea cu intenție a unei alte infracțiuni“ cuprinsă de dispozițiile de lege criticate contravine principiului egalității în drepturi, consacrat de art. 16 din Constituție, din perspectiva faptului că textul criticat conduce în mod automat la aplicarea sancțiunii excluderii din profesie a notarilor publici condamnați în mod definitiv, deopotrivă pentru săvârșirea unei infracțiuni cu intenție și pentru săvârșirea unei infracțiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul. Prin însuși conținutul său normativ, acest text de lege nu este formulat cu suficientă claritate și precizie, astfel încât destinatarii săi să își poată conforma conduita socială, mai precis să cunoască exact care sunt acele infracțiuni intenționate de natură să conducă la sancțiunea maximă aplicabilă -excluderea din profesie. Nu toate condamnările pentru infracțiuni intenționate sunt de natură să atragă măsura încetării calității de notar (de exemplu, infracțiunile comise cu intenție, dar fără vreo legătură cu exercițiul profesiei de notar sau alte infracțiuni decât cele grave), întrucât este excesivă stabilirea unui tratament juridic egal pentru persoane aflate în situații juridice distincte/diferite. Se invocă în acest sens jurisprudența Curții Constituționale referitoare la principiul egalității și se arată că nu se poate susține că notarii publici care au antecedente penale sunt în aceeași situație juridică, indiferent de natura, conținutul sau rezonanța socială a infracțiunii care a atras pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare.7.Mai mult, se susține că textul de lege criticat nu face deosebire între modalitățile de executare a pedepsei, fiind redactat în mod imprecis. Astfel, nu se poate aplica un tratament sancționator egal notarului public care a fost condamnat definitiv pentru săvârșirea unei infracțiuni în exercițiul atribuțiilor specifice profesiei de notar (aceasta fiind de natură a aduce atingere prezumției de legalitate și forței probante de care trebuie să se bucure actele întocmite de orice notar public, cu referire spre exemplu, la infracțiunile de fals intelectual, fals material în înscrisuri oficiale etc.) și notarului care a fost condamnat definitiv pentru săvârșirea unei infracțiuni intenționate fără legătură cu exercițiul profesiei de notar și lipsite de gravitate (cu referire la infracțiunea prevăzută de art. 337 din Codul penal – Refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice), întrucât ne aflăm în situații juridice diferite. 8.În concluzie, faptul că legiuitorul nu cuantifică gravitatea faptei săvârșite cu intenție și nici nu distinge între situațiile juridice în care se pot afla notarii publici condamnați definitiv pentru săvârșirea unor infracțiuni intenționate lasă o marjă largă de aprecieri și posibilități, fapt ce conduce la afectarea calității sintagmei „pentru săvârșirea cu intenție a unei alte infracțiuni“, cuprinsă de dispozițiile de lege criticate, sub aspectul preciziei, previzibilității și accesibilității normei, sens în care se invocă jurisprudența Curții Constituționale referitoare la calitatea legii (și anume Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016).9.Curtea de Apel Constanța – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile criticate sunt constituționale, fiind clare și previzibile, iar rațiunea unei asemenea reglementări este aceea că notarul îndeplinește un serviciu de interes public. În consecință, exercitarea acestei profesii implică o anumită probitate morală, aceasta nefiind îndeplinită în cazul în care notarul a săvârșit cu intenție o infracțiune, chiar dacă aceasta nu este una de serviciu sau în legătură cu serviciul. Se invocă, în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 680 din 17 noiembrie 2016.10.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.13.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 41 alin. (1) lit. f) din Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 19 martie 2018, cu următorul conținut: „(1) Calitatea de notar public încetează: […] f) când prin hotărâre judecătorească definitivă s-a dispus condamnarea sau amânarea aplicării pedepsei pentru săvârșirea unei infracțiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul ori pentru săvârșirea cu intenție a unei alte infracțiuni;“. Curtea observă că aceste dispoziții au același conținut cu cele ale art. 40 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 36/1995, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 444 din 18 iunie 2014, în vigoare la data emiterii ordinului ministrului justiției contestat de către reclamanta – autoare a excepției de neconstituționalitate.14.În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul legalității și în art. 16 alin. (1) și (2) privind principiul egalității în drepturi.15.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că textul de lege criticat instituie o cauză de încetare a calității de notar public, și anume atunci când prin hotărâre judecătorească definitivă s-a dispus condamnarea pentru săvârșirea unei infracțiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul ori pentru săvârșirea cu intenție a unei alte infracțiuni. 16.Curtea s-a mai pronunțat cu privire la dispozițiile de lege criticate prin Decizia nr. 680 din 17 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 2 din 3 ianuarie 2017, reținând, la paragraful 22, că încetarea calității de notar public poate fi constatată sau dispusă, după caz, de ministrul justiției, la propunerea Biroului executiv al Consiliului Uniunii Naționale a Notarilor publici din România, la cererea notarului public sau din oficiu. Încetarea calității de notar public în cazul prevăzut la art. 40 alin. (1) lit. f) din lege (când prin hotărâre judecătorească definitivă s-a dispus condamnarea pentru săvârșirea unei infracțiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul ori pentru săvârșirea cu intenție a unei alte infracțiuni) se dispune de ministrul justiției, din oficiu sau la sesizarea Biroului executiv al Consiliului Uniunii, de îndată ce a primit de la instanța de judecată copia certificată a hotărârii judecătorești de condamnare rămase definitivă sau certificatul de grefă din care rezultă acest fapt. Cu alte cuvinte, dispozițiile art. 40 alin. (1) lit. f) din lege reglementează consecința juridică în planul carierei profesionale, respectiv sancțiunea civilă aplicată ca urmare a pronunțării unei hotărâri judecătorești de condamnare pentru săvârșirea unei infracțiuni prevăzute de ipoteza normei. Dispoziția legală constituie și expresia principiului simetriei juridice, principiu fundamental într-un regim întemeiat pe preeminența dreptului, în condițiile în care legea condiționează accesul în profesie de lipsa antecedentelor penale.17.Referitor la critica privind încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituție, Curtea reține că, în jurisprudența sa, a constatat că legiuitorul are competența de a reglementa atât condițiile pentru exercitarea unor profesii, cât și de a stabili cazurile de încetare a acestora. În exercitarea actului de legiferare însă legiuitorului îi revine obligația ca, indiferent de domeniul în care își exercită această competență constituțională, să dea dovadă de o atenție sporită în respectarea principiului clarității și previzibilității legii (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 8 iulie 2016, sau Decizia nr. 225 din 4 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 22 iunie 2017, paragraful 23). Prin această ultimă decizie precitată, paragraful 24, în ceea ce privește art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995, republicată, potrivit căruia este nedemn de a fi avocat cel condamnat definitiv prin hotărâre judecătorească la pedeapsa cu închisoare pentru săvârșirea „unei infracțiuni intenționate, de natură să aducă atingere prestigiului profesiei“, Curtea a constatat că legiuitorul nu prevede în mod expres și limitativ care sunt acele infracțiuni intenționate pentru a căror săvârșire și, implicit, condamnare avocatul este nedemn de a mai exercita profesia în cauză. Această împrejurare este de natură a da naștere abuzurilor și arbitrarului, având în vedere spectrul larg al infracțiunilor intenționate prevăzute de Codul penal și legile speciale. Din această perspectivă, Curtea a reținut că pot exista situații în care, pentru săvârșirea aceleiași infracțiuni intenționate, să poată fi adoptate soluții diferite pronunțate de către structurile competente ale profesiei de avocat cu privire la decizia menținerii sau excluderii din profesia de avocat. 18.Or, spre deosebire de situația analizată prin Decizia nr. 225 din 4 aprilie 2017, în cazul dispozițiilor de lege criticate în prezenta cauză, Curtea constată că legiuitorul a reglementat în mod clar cauza de încetare a calității de notar public, și anume hotărârea judecătorească definitivă de condamnare „pentru infracțiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul ori pentru săvârșirea cu intenție a unei alte infracțiuni“. Având în vedere acestea, Curtea constată că textul de lege criticat este clar și precis, referindu-se, pe de-o parte, la infracțiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul, indiferent de forma de vinovăție, și, pe de altă parte, la săvârșirea cu intenție a unei alte infracțiuni. De altfel, conținutul normativ al dispozițiilor legale a variat de la „săvârșirea cu intenție a unei infracțiuni grave sau care aduce atingere prestigiului profesiei“ la „săvârșirea unei infracțiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul ori pentru săvârșirea cu intenție a unei alte infracțiuni“, diferența de nuanță și intensitate dintre cele două forme ale condiției fiind evidentă.19.Referitor la critica privind încălcarea dispozițiilor art. 16 din Constituție, Curtea reține că autoarea excepției susține că nu se poate aplica un tratament sancționator egal notarului public care a fost condamnat definitiv pentru săvârșirea unei infracțiuni în exercițiul atribuțiilor specifice profesiei de notar și notarului care a fost condamnat definitiv pentru săvârșirea unei infracțiuni intenționate fără legătură cu exercițiul profesiei de notar și lipsite de gravitate (cu referire la infracțiunea prevăzută de art. 337 din Codul penal – Refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice), întrucât ne aflăm în situații juridice diferite. Cu privire la această susținere, Curtea reține că, referitor la marja de apreciere a legiuitorului în privința stabilirii consecințelor extrapenale care derivă dintr-o condamnare, în cazul persoanelor care ocupă funcții sau demnități publice, prin Decizia nr. 304 din 4 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 5 iulie 2017, paragraful 32, a statuat că „ori de câte ori apreciază oportun, în funcție de materia normată, legiuitorul poate conferi condamnării penale efecte juridice care excedează sancțiunea penală, reglementând decăderi, interdicții sau incapacități care rezultă din condamnare. Aceste consecințe extrapenale care derivă din condamnare operează în condițiile și termenele stabilite de lege“. Curtea a mai reținut că „este dreptul exclusiv al legiuitorului de a interveni și a circumstanția sfera de incidență a decăderilor, interdicțiilor, precum și a incapacităților care rezultă din condamnare“. Astfel, în ceea ce privește interdicția aplicată persoanelor condamnate penal printr-o hotărâre definitivă, legiuitorul este liber să opteze între instituirea unei interdicții cu caracter general – lipsa oricărei condamnări penale și instituirea unei interdicții speciale, circumscrisă unei sfere limitate de condamnări penale, care să se întemeieze pe criterii precum natura infracțiunilor săvârșite, latura subiectivă, pedeapsa aplicată. Având în vedere aceste argumente, Curtea a apreciat că libertatea legiuitorului de a reglementa acest domeniu trebuie să respecte scopul legiferării, acela de a asigura integritatea persoanei respective, precum și cadrul legislativ în această materie.20.Prin Decizia nr. 680 din 17 noiembrie 2016, precitată, paragraful 23, Curtea a constatat că, în concepția legiuitorului, activitatea notarială este un serviciu public, care este organizat și funcționează pe baza unei legi civile speciale, iar profesia de notar public poate fi exercitată de un corp profesional selectat și funcționând după reguli stabilite de lege. Statutul profesiei de notar public are ca scop, pe de o parte, asigurarea autonomiei și stabilității profesionale, garanții ale independenței notarului public, iar, pe de altă parte, integritatea și probitatea persoanei care deține această calitate și prestează un serviciu public, garanție a respectării drepturilor și intereselor cetățenilor care beneficiază de acest serviciu.21.Prin aceeași decizie, paragraful 33, referitor la instituția încetării calității de notar public în cazul unei condamnări penale, Curtea a observat că valoarea socială protejată este integritatea/probitatea persoanei care deține această calitate și prestează un serviciu public, exercitând autoritatea publică cu care a fost învestită de stat. Constatarea ilicitului penal printr-o hotărâre judecătorească definitivă înlătură prezumția de nevinovăție a persoanei acuzate și o plasează prin ea însăși în afara cadrului legal de exercitare a funcției. De aceea, condamnarea în sine este cea care determină pierderea integrității/probității, element fundamental al exercitării autorității publice fără de care persoana care ocupă respectiva funcție publică nu mai are legitimitatea de a-și continua activitatea. Condamnarea este cea care determină schimbarea situației juridice a persoanei care exercită autoritatea publică.22.Având în vedere acestea, Curtea constată că reglementarea criticată – prin care se instituie o cauză de încetare a calității de notar atunci când prin hotărâre judecătorească definitivă s-a dispus condamnarea pentru săvârșirea unei infracțiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul ori pentru săvârșirea cu intenție a unei alte infracțiuni – nu conține elemente de neclaritate și intră în marja de apreciere a legiuitorului, fără a se putea reține că instituie discriminări între notarii care săvârșesc tipuri diferite de infracțiuni.23.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Angela Manea în Dosarul nr. 305/36/2018 al Curții de Apel Constanța – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 41 alin. (1) lit. f) din Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Constanța – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 20 aprilie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x