DECIZIA nr. 252 din 25 aprilie 2017

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea. 1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215 alin. (2) lit. h) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Adrian Bota în Dosarul nr. 1.043/83/2015/a23 al Tribunalului Satu Mare – Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.123D/2016. … 2.La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, arată că obligațiile facultative care se dispun în cadrul controlului judiciar intră în conținutul acestei măsuri, așadar procurorul și instanța de judecată dispun cu privire la acestea numai în situația în care sunt îndeplinite și condițiile de luare a măsurii preventive a controlului judiciar, potrivit art. 202 din Codul de procedură penală, respectiv dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni. Cât privește critica potrivit căreia sintagma „alte adunări publice“, din cuprinsul normelor procesual penale criticate, încalcă standardul de claritate și previzibilitate, reține că Legea nr. 60/1991 privind organizarea și desfășurarea adunărilor publice stabilește în art. 1 ce se înțelege prin adunări publice și în ce condiții se poate participa la acestea, astfel încât susținerile autorului excepției sunt neîntemeiate. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea nr. 80 din 6 iunie 2016 pronunțată în Dosarul nr. 1.043/83/2015/a23, Tribunalul Satu Mare – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215 alin. (2) lit. h) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Adrian Bota cu ocazia verificării, din oficiu, a măsurii preventive a controlului judiciar dispusă față de autor prin Încheierea nr. 58 din 15 aprilie 2016, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în Dosarul nr. 1.043/83/2015/a22, rămasă definitivă prin Încheierea nr. 33/CC din 12 mai 2016 a Curții de Apel Oradea, prin care sa dispus înlocuirea măsurii arestului la domiciliu, cu măsura controlului judiciar. Autorul excepției a fost trimis în judecată, în stare de arest la domiciliu, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Oradea, emis în Dosarul nr. 97/P/2014, la data de 8 mai 2015, pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită în formă continuată, trafic de influență în forma continuată, spălare de bani. În cauză, autorul excepției a formulat cerere de încetare a unor obligații instituite în cadrul controlului judiciar, prevăzute de art. 215 alin. (2) lit. e) și h) din Codul de procedură penală, cerere respinsă prin încheierea de sesizare a Curții Constituționale, instanța reținând, în esență, că „în ceea ce privește interzicerea participării inculpatului la manifestări sportive, culturale ori la alte adunări publice, această obligație instituită în sarcina inculpatului este oportună, raportat la natura acuzațiilor care i se aduc inculpatului, precum și la împrejurarea că acesta deja a depus la dosarul cauzei o listă extrem de lungă a martorilor de a cărei mărturie înțelege să se folosească în apărarea sa, cereri în probațiune asupra cărora instanța nu s-a pronunțat, însă apreciază că această obligație instituită în cadrul controlului judiciar servește scopului măsurilor preventive, așa cum este definit în art. 202 din Codul de procedură penală, de a asigura buna desfășurare a procesului penal.“ … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul precizează că i s-a interzis să participe la manifestări sportive sau culturale ori la alte adunări publice, ca obligație instituită în cadrul unei măsuri preventive restrictive de libertate. Face referire la Decizia Curții Constituționale nr. 712 din 4 decembrie 2014, paragrafele 20, 23 și 24 pentru a motiva incidența în cauză a dispozițiilor constituționale ale art. 53, reținând că dispozițiile art. 215 alin. (2) lit. h) din Codul de procedură penală nu prevăd niciun criteriu potrivit căruia organul judiciar penal să poată stabili necesitatea obligației de a nu participa la manifestări sportive sau culturale ori la alte adunări publice și proporționalitatea cu situația care a determinat-o, respectiv caracterul organizat al adunării, natura infracțiunii, circumstanțele personale ale inculpatului, împrejurările concrete de comitere a infracțiunii, anturajul, mediul din care provine inculpatul, antecedentele penale ale acestuia. Susține că, în lipsa unor criterii legale de stabilire a necesității acestei obligații, măsura poate fi luată în mod arbitrar, contrar dispozițiilor art. 53 din Constituție. De asemenea, invocă Decizia Curții Constituționale nr. 553 din 16 iulie 2015, apreciind că cele statuate de instanța de control constituțional în cuprinsul acesteia, referitor la claritatea și previzibilitatea normelor juridice, sunt aplicabile și cu privire la normele procesual penale ce reglementează obligațiile inculpatului în cadrul controlului judiciar. Arată că sintagma „manifestări sportive și culturale“ este clară și previzibilă, însă sintagma „alte adunări publice“ încalcă standardul de claritate și previzibilitate prevăzut de art. 1 alin. (5) din Constituție, nefiind definită de Codul de procedură penală, singurele definiții legale ale termenului „public“ regăsindu-se în cuprinsul art. 176 și art. 184 din Codul penal. În esență, în opinia autorului excepției, atât lipsa oricărui criteriu în baza căruia destinatarul normei juridice aflat sub control judiciar să poată cunoaște conținutul obligației pe care o are și să se poată conforma acesteia, cât și imposibilitatea de a formula apărări în legătură cu temeinicia sau netemeinicia instituirii în sarcina sa a obligației de a nu participa la adunări publice, atât timp cât sensul sintagmei „alte adunări publice“ nu poate fi cert stabilit, determină caracterul neconstituțional al normei procesual penale criticate, aceasta fiind contrară dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5), art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (1) și art. 39 cu referire la art. 11 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Susține că se aduce atingere și dispozițiilor art. 124 alin. (3) din Constituție în condițiile în care instanța de judecată este pusă în situația de a stabili, în locul legiuitorului, sensul sintagmei „adunare publică“, în acest fel aducându-se atingere și dispozițiilor art. 1 alin. (4) din Legea fundamentală. … 6.Tribunalul Satu Mare – Secția penală opinează că textul de lege criticat respectă cerințele de claritate ale legii procesual penale, raportat și la partea generală a Codului penal care explicitează noțiuni generale, respectiv semnificația termenului „public“. Reține că unele expresii folosite de legiuitor sunt comune, uzuale, nefiind necesar a fi definite în mod expres. … 7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate. … 8.Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Reține că, în reglementarea normei procesual penale criticate, legiuitorul a avut în vedere înțelesul obișnuit al noțiunii de „adunare publică“, în condițiile în care interdicția prevăzută de art. 215 alin. (2) lit. h) din Codul de procedură penală urmărește să împiedice sau să preîntâmpine posibilitatea ca, de exemplu, persoana aflată sub control judiciar să folosească o manifestare sportivă, culturală ori altă adunare publică ca pretext pentru a se apropia sau pentru a încerca să se apropie de persoana vătămată sau de membrii familiei acesteia, de alți participanți la comiterea infracțiunii, de martori ori experți și să nu comunice cu acestea direct sau indirect, pe nicio cale, fiind deci vorba de o interdicție dispusă de organul judiciar pentru desfășurarea instrucției penale și pentru protejarea drepturilor și a libertăților cetățenilor, conformă cu art. 53 din Constituție. … 9.Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile art. 215 alin. (2) lit. h) din Codul de procedură penală sunt constituționale. Reține că interdicția de a participa la manifestări sportive sau culturale ori la alte adunări publice, pe perioada controlului judiciar, este reglementată de lege și se impune, fiind adecvată scopului legitim urmărit, este nediscriminatorie, este necesară într-o societate democratică și este proporțională cu situația care a creat-o. Arată că obligația instituită prin dispozițiile art. 215 alin. (2) lit. h) din Codul de procedură penală are ca scop asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, împiedicarea sustragerii suspectului sau a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată sau apărarea drepturilor cetățenilor, prin prevenirea săvârșirii unei noi infracțiuni. Apreciază că dispozițiile legale criticate sunt suficient de clare, predictibile și neechivoce, destinatarul normei fiind capabil să își adapteze conduita în funcție de conținutul acesteia. … 10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 215 alin. (2) lit. h) din Codul de procedură penală, care au următorul conținut: „Organul judiciar care a dispus măsura poate impune inculpatului ca, pe timpul controlului judiciar, să respecte una sau mai multe dintre următoarele obligații: h) să nu participe la manifestări sportive sau culturale ori la alte adunări publice;“. … 13.Autorul excepției susține că normele procesual penale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (4) referitor la principiul separației și echilibrului puterilor și alin. (5) referitor la principiul legalității, art. 21 alin. (3) privind dreptul părților la un proces echitabil, art. 24 alin. (1) referitor la dreptul la apărare, art. 39 – „Libertatea întrunirilor“, art. 53 – „Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți“ și art. 124 alin. (3) potrivit căruia judecătorii sunt independenți și se supun numai legii. Invocă și dispozițiile art. 11 privind libertatea de asociere, din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 14.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 712 din 4 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din 15 ianuarie 2015, a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 211-217 din Codul de procedură penală. Pe cale de consecință, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 82/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 911 din 15 decembrie 2014, dispozițiile art. 211-217 din Codul de procedură penală au fost puse în acord cu prevederile constituționale în sensul arătat de instanța de contencios constituțional prin decizia precitată, fără ca modificările și completările operate să aibă ca obiect prevederile art. 215 alin. (2) lit. h) din Codul de procedură penală. Prin aceeași decizie, precitată, Curtea a statuat cu privire la controlul judiciar, reținând că este o măsură preventivă neprivativă de libertate, care însă pune în discuție sfera libertății persoanei. Măsura controlului judiciar, ca măsură preventivă neprivativă de libertate, poate fi luată de către procuror, judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată față de inculpat, dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune.  … 15.Curtea observă că, pentru luarea măsurii controlului judiciar, art. 211 din Codul de procedură penală face trimitere la scopul și condițiile reglementate în art. 202 alin. (1) din același act normativ. Potrivit acestor din urmă norme procesual penale, măsurile preventive pot fi dispuse doar în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni. Prin Decizia nr. 744 din 13 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 102 din 6 februarie 2017, paragrafele 28-29, Curtea a reținut că prin scopul măsurii preventive se înțelege ce pericol anume trebuie să fie preîntâmpinat sau înlăturat, organul judiciar având obligația să aleagă măsura potrivită și suficientă pentru atingerea acelui scop. Pericolul la care procesul penal ar putea fi expus și care ar amenința buna desfășurare a procesului penal se poate concretiza în ascunderea, desființarea sau alterarea urmelor infracțiunii, sustragerea inculpatului de la urmărire, de la judecată ori de la executarea pedepsei, zădărnicirea aflării adevărului prin influențarea martorilor sau experților. În același mod, buna desfășurare a procesului penal ar putea fi afectată de conduita necorespunzătoare a suspectului sau a inculpatului – încercarea de a influența coinculpați, martori, persoane vătămate sau experți, încercarea de a distruge sau altera mijloace materiale de probă, de a împiedica administrarea probatoriului necesar ori alte asemenea activități. De asemenea, prin dispunerea măsurii preventive în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, se urmărește prevenirea influențării conținutului probatoriu al declarațiilor date de ceilalți participanți la comiterea faptei – indiferent dacă aceștia sunt și ei acuzați sau nu în procesul penal, dacă au dobândit vreo calitate procesuală, al declarațiilor date de martori – indiferent dacă sunt martori audiați la cererea acuzării sau a apărării, dacă vizează latura penală sau civilă, aspectele legate de faptă sau de împrejurările comiterii acesteia, prevenirea distrugerii, alterării, ascunderii sau sustragerii mijloacelor materiale de probă – indiferent dacă au fost ridicate de la fața locului sau nu, dacă au intrat sau nu în custodia organelor judiciare sau dacă au fost anterior descoperite de acestea. Totodată, asigurarea bunei desfășurări a procesului penal presupune preîntâmpinarea situațiilor în care inculpatul, personal sau prin intermediar, exercită presiuni asupra celui vătămat – direct sau indirect (asupra unei rude), prin amenințări, sugestii insistente, repetate, prin amenințarea cu săvârșirea unor acte de violență fizică îndreptate împotriva victimei sau a membrilor familiei acesteia, șantaj, declarații publice nereale cu privire la comiterea faptei, cu scopul de a o influența sau intimida – sau încearcă să realizeze o înțelegere frauduloasă cu persoana vătămată – prin rugăminți, prin oferirea unor foloase ori alte asemenea mijloace, prin inducerea în eroare a persoanei vătămate, în general, prin impunerea persoanei vătămate a unei conduite procesuale incorecte prin retractarea unor declarații, refuzul de a da declarații ori afirmarea unor împrejurări neconforme cu adevărul – fiind vorba despre un acord prin care inculpatul dorește să interfereze cu buna desfășurare a procesului penal, să împiedice ori să întârzie tragerea sa la răspundere penală ori să determine angajarea acestei răspunderi pentru o faptă de mai mică gravitate. … 16.Așadar, în decizia precitată, Curtea a constatat că sensul sintagmei „buna desfășurare a procesului penal“ este acela de prevenire a situațiilor în care inculpatul ar putea să interfereze de o manieră gravă cu buna și corecta desfășurare a procesului penal, prin conduita sa încercând alterarea probatoriului pe baza căruia organele judiciare trebuie să stabilească adevărul. Buna desfășurare a procesului penal presupune, în aceste condiții, preîntâmpinarea activităților concrete prin care inculpatul, direct sau prin intermediul unei alte persoane, ar încerca să influențeze procesul penal prin mijloace neoneste, altele decât cele procedurale permise de exercitarea dreptului la apărare. Or, Curtea reține că, în cazul măsurii preventive a controlului judiciar, acest scop este realizat prin impunerea în sarcina inculpatului a unor obligații și interdicții, în vederea supravegherii conduitei acestuia de către organul judiciar. Pentru atingerea acestei finalități, legiuitorul a instituit, prin art. 215 din Codul de procedură penală, o serie de obligații de a face, care trebuie să fie dispuse cu prilejul luării măsurii controlului judiciar, fără ca acestea să poată fi cenzurate sau înlăturate, precum și o serie de obligații de a nu face, a căror impunere este lăsată la aprecierea organului judiciar. Așadar, potrivit art. 215 alin. (1) din Codul de procedură penală, controlul judiciar presupune respectarea de către inculpat a mai multor obligații, reglementate la lit. a)-c), la acestea, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, putând fi adăugate, de către organul judiciar care a dispus măsura controlului judiciar, una sau mai multe interdicții, printre care și cea de a nu participa la manifestări sportive sau culturale ori la alte adunări publice, prevăzută la art. 215 alin. (2) lit. h) din Codul de procedură penală. Curtea reține că, în acest fel, măsura controlului judiciar poate fi individualizată, în funcție de informațiile existente despre faptă și despre persoana făptuitorului, informații care permit aprecierea stării de pericol ce determină luarea măsurii. … 17.Analizând, din punct de vedere constituțional, natura măsurilor preventive, Curtea a constatat, în Decizia nr. 712 din 4 decembrie 2014, precitată, că acestea constituie ingerințe în dreptul fundamental al libertății individuale, prevăzut de art. 23 din Constituție și că măsura controlului judiciar reprezintă, de asemenea, o măsură intruzivă ce poate afecta și alte drepturi și libertăți fundamentale, respectiv libera circulație, viața intimă, familială și privată, libertatea întrunirilor, munca și protecția socială a muncii și libertatea economică. Însă, Curtea a reținut că drepturile fundamentale anterior enumerate nu sunt absolute prin natura lor, ele putând fi supuse unor limitări rezonabile printr-o reglementare etatică. … 18.În aceste condiții, Curtea constată că limitarea libertății întrunirilor operată prin dispozițiile art. 215 alin. (2) lit. h) din Codul de procedură penală reprezintă o ingerință care vizează un drept fundamental, este reglementată prin lege, are ca scop legitim desfășurarea instrucției penale, respectiv buna desfășurare a procesului penal prin prevenirea situațiilor în care inculpatul ar putea să interfereze de o manieră gravă cu buna și corecta desfășurare a procesului penal și prevenirea comiterii unor noi fapte de natură penală, prin participarea la manifestări sportive sau culturale ori la alte adunări publice, fiind o măsură judiciară aplicabilă în cursul urmăririi penale și a judecății, se impune, fiind adecvată și necesară îndeplinirii scopului urmărit. De asemenea, ingerința analizată este proporțională cu cauza care a determinat-o, asigurând un just echilibru între interesul public și cel individual. Pentru aceste motive, Curtea nu poate reține încălcarea, prin normele procesual penale criticate, a dispozițiilor art. 39 și art. 53 din Constituție. … 19.Totodată, Curtea constată că prevederile art. 215 alin. (2) lit. h) din Codul de procedură penală nu contravin dispozițiilor art. 21 alin. (3) din Constituție, întrucât acestea au fost reglementate tocmai în scopul bunei desfășurări a procesului penal. Nu se poate reține nici încălcarea, prin textul criticat, a prevederilor art. 24 din Constituție, deoarece dreptul la apărare conferă oricărei părți implicate într-un proces, potrivit intereselor sale și indiferent de natura procesului, posibilitatea de a utiliza toate mijloacele prevăzute de lege pentru a invoca în apărarea sa fapte sau împrejurări. Acest drept presupune participarea la ședințele de judecată, folosirea mijloacelor de probă, invocarea excepțiilor prevăzute de legea procesual penală, exercitarea oricăror altor drepturi procesual penale și posibilitatea de a beneficia de serviciile unui apărător. Or, pe tot parcursul procesului penal, inclusiv pe durata controlului judiciar și a dispunerii obligației de a nu participa la manifestări sportive sau culturale ori la alte adunări publice, inculpatul beneficiază de garanțiile dreptului la apărare. … 20.Cât privește critica potrivit căreia sintagma „alte adunări publice“ din cuprinsul dispozițiilor art. 215 alin. (2) lit. h) din Codul de procedură penală încalcă cerințele de claritate și previzibilitate, Curtea reține că temeiul constituțional al acestora se regăsește în art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală și că atât Curtea Constituțională, într-o jurisprudență constantă (a se vedea, cu titlu de exemplu, Decizia nr. 599 din 21 septembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 839 din 11 octombrie 2006, Decizia nr. 1.646 din 15 decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 21 ianuarie 2010, Decizia nr. 1.358 din 21 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010, și Decizia nr. 573 din 3 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 363 din 25 mai 2011), cât și Înalta Curte de Casație și Justiție (de pildă, Decizia nr. 1 din 14 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 349 din 13 mai 2014, privind pronunțarea unei hotărâri prealabile în vederea dezlegării de principiu a problemei de drept vizând mecanismul de aplicare a legii penale mai favorabile în cazul faptelor definitiv judecate, pentru ipoteza unui concurs de infracțiuni) au analizat respectarea acestor două criterii de calitate a legii prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. … 21.Astfel, Curtea Constituțională a reținut faptul că, în materia clarității și previzibilității unui text de lege, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în mod constant, statuând că o normă este „previzibilă“ numai atunci când este redactată cu suficientă precizie, în așa fel încât să permită oricărei persoane – care, la nevoie, poate apela la consultanță de specialitate – să își corecteze conduita (Hotărârea din 29 martie 2000, pronunțată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 55). Totodată, instanța de contencios al drepturilor omului a statuat, de exemplu, prin Hotărârea din 20 mai 1999, pronunțată în Cauza Rekvenyi împotriva Ungariei, paragraful 34, că previzibilitatea consecințelor ce decurg dintrun act normativ determinat nu poate avea o certitudine absolută, întrucât, oricât de dorită ar fi aceasta, ea ar da naștere la o rigiditate excesivă a reglementării. De asemenea, prin Hotărârea din 24 mai 2007, pronunțată în Cauza Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României, paragraful 35, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că însemnătatea noțiunii de previzibilitate depinde în mare măsură de contextul textului de lege, de domeniul pe care îl acoperă, precum și de numărul și calitatea destinatarilor săi (a se vedea și Hotărârea din 28 martie 1990, pronunțată în Cauza Groppera Radio AG și alții împotriva Elveției, paragraful 68). Previzibilitatea legii nu se opune ca persoana interesată să fie nevoită să recurgă la o bună consiliere pentru a evalua, la un nivel rezonabil în circumstanțele cauzei, consecințele ce ar putea decurge dintr-o anumită acțiune.  … 22.Totodată, Curtea reține că Legea nr. 60/1991 privind organizarea și desfășurarea adunărilor publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 186 din 14 martie 2014, prevede la art. 1 alin. (2) faptul că „adunările publice – mitinguri, demonstrații, manifestații, competiții sportive, procesiuni și altele asemenea -, ce urmează să se desfășoare în piețe, pe căile publice ori în alte locuri în aer liber, se pot organiza numai după declararea prealabilă prevăzută de prezenta lege“, art. 3 din același act normativ stabilind că „nu trebuie declarate în prealabil adunările publice al căror scop îl constituie manifestările cultural-artistice, sportive, religioase, comemorative, cele ocazionate de vizite oficiale, precum și cele care se desfășoară în exteriorul sau în incinta sediilor ori a imobilelor persoanelor juridice de interes public sau privat“. Curtea constată că actul normativ precitat, care reglementează tocmai cu privire la organizarea și desfășurarea adunărilor publice, configurează, prin normele menționate, sfera manifestărilor ce pot fi încadrate în categoria „adunărilor publice“, instanța de control constituțional reținând în paragraful 20 al Deciziei nr. 687 din 24 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 137 din 23 februarie 2017, că „enumerarea prevăzută la art. 1 alin. (2) din Legea nr. 60/1991 este una exemplificativă, aspect ce rezultă din folosirea de către legiuitor a sintagmei «și altele asemenea». Această tehnică juridică de reglementare a definiției adunărilor publice nu este însă de natură a conferi normei juridice analizate un caracter neclar, imprecis sau imprevizibil, textul criticat fiind în acord cu dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție referitoare la calitatea legii.“ … 23.Având în vedere cele arătate, Curtea constată că formularea normelor procesual penale criticate îndeplinește condițiile de calitate a legii anterior menționate, interdicția de a nu participa la manifestări sportive sau culturale ori la alte adunări publice, așadar la manifestări ce presupun participarea unui număr mare de persoane, urmând a fi dispusă atunci când organul judiciar apreciază că inculpatul ar putea să interfereze cu buna și corecta desfășurare a procesului penal ori ar putea comite noi fapte de natură penală. Curtea reține că reglementarea unor „criterii“ în baza cărora să se dispună interdicția reglementată în art. 215 alin. (2) lit. h) din Codul de procedură penală, astfel cum susține autorul excepției, nu ar fi de natură a oferi un plus de claritate normei criticate, ci, dimpotrivă, o astfel de reglementare ar aduce atingere plenitudinii de jurisdicție a organului judiciar competent să dispună măsura preventivă a controlului judiciar și să stabilească conținutul acesteia, care ar fi astfel împiedicat să aprecieze, în concret, în funcție de circumstanțele cauzei. De altfel, Curtea reține, în acord cu jurisprudența constantă a instanței de la Strasbourg, că, din cauza principiului generalității legilor, conținutul acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una din tehnicile-tip de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. De asemenea, numeroase legi se folosesc de eficacitatea formulelor mai mult sau mai puțin vagi pentru a evita o rigiditate excesivă și a se putea adapta la schimbările de situație. Funcția decizională acordată instanțelor servește tocmai pentru a îndepărta îndoielile ce ar putea exista în privința interpretării normelor, ținând cont de evoluțiile practicii cotidiene, cu condiția ca rezultatul să fie coerent (Hotărârea din 11 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Cantoni împotriva Franței, paragraful 31). … 24.Pentru considerentele arătate în precedent, Curtea nu poate reține nici încălcarea celorlalte dispoziții constituționale invocate de autorul excepției în prezenta cauză. … 25.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Adrian Bota în Dosarul nr. 1.043/83/2015/a23 al Tribunalului Satu Mare – Secția penală și constată că dispozițiile art. 215 alin. (2) lit. h) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Satu Mare – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 25 aprilie 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește