DECIZIA nr. 25 din 16 februarie 2023

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 61^1 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, excepție ridicată de Societatea Mar Construct Transport 2008 – S.R.L., cu sediul în comuna Oporelu, satul Beria de Jos, județul Olt, în Dosarul nr. 2.012/87/2018 al Curții de Apel București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 842D/2019. … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, având în vedere că prevederile criticate au mai format obiectul controlului de constituționalitate, în raport cu dispoziții constituționale similare, context în care menționează jurisprudența în materie a Curții Constituționale. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Decizia nr. 9 din 25 februarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 2.012/87/2018, Curtea de Apel București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 61^1 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, excepție ridicată de Societatea Mar Construct Transport 2008 – S.R.L., cu sediul în comuna Oporelu, satul Beria de Jos, județul Olt, într-o cauză întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 101/2016. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că în forma inițială a Legii nr. 101/2016 se prevedea, pe de o parte, la art. 33, plata unei cauțiuni pentru cazul în care contestatorul solicita suspendarea procedurii/ atribuirii contractului de achiziție publică, restituirea acesteia făcându-se la cerere, cu excepția cazului în care autoritatea contractantă formulase cerere pentru plata de despăgubiri, și, pe de altă parte, la art. 56, plata unei taxe judiciare de timbru. Însă prin modificările aduse acestei legi de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 45/2018 pentru modificarea și completarea unor acte normative cu impact asupra sistemului achizițiilor publice (i) au fost menținute doar o parte din dispozițiile art. 33, respectiv posibilitatea solicitării suspendării procedurii, fiind abrogate alineatele ce instituiau plata unei cauțiuni în acest context, (ii) au rămas în vigoare prevederile art. 56 privind taxele judiciare de timbru datorate în fața instanței de judecată și (iii) a fost introdus art. 61^1 ce prevede plata unei cauțiuni pentru orice fel de contestații, fie că sunt formulate la Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor, fie că sunt introduse direct în fața instanței de judecată, iar plata acesteia se face numai prin instituții bancare, nefiind permisă plata prin societăți de asigurări și nefiind prevăzute în mod concret situațiile în care cauțiunea nu va fi restituită, așadar norma criticată se abate de la scopul și configurația cauțiunii judiciare prevăzute de Codul de procedură civilă. … 6.Față de această împrejurare, se apreciază că prevederile art. 61^1 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 sunt neconstituționale, deoarece: (i) sunt contrare principiului egalității în drepturi prin faptul că obligația de consemnare a cauțiunii pentru accesul la căile de atac în materia achizițiilor publice este prevăzută numai pentru o parte a litigiului, respectiv pentru operatorii economici, iar nu și pentru autoritățile contractante; (ii) încalcă accesul liber la justiție, dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil atât prin cuantumul cauțiunii prevăzute de textul criticat, cât și prin faptul că aceasta trebuie achitată indiferent de calea de atac aleasă, respectiv jurisdicția administrativă sau instanța judecătorească, precum și pentru orice contestație, chiar dacă nu se solicită suspendarea procedurii de achiziție publică și chiar dacă respectiva contestație nu impietează cu nimic asupra derulării procedurii; (iii) nu sunt prevăzute în mod concret situațiile în care cauțiunea nu va fi restituită, iar dacă în toate cazurile, indiferent de conduita procesuală a contestatorului și de rezultatul contestației, aceasta va fi restituită la cererea contestatorului, înseamnă că nu există nicio rațiune juridică, alta decât descurajarea operatorilor economici sau punerea lor în imposibilitatea financiară de a face față unei astfel de cauțiuni, ceea ce conduce la favorizarea ofertanților incorecți în detrimentul statului și al gestionării banului public, aspecte ce sunt contrare art. 135 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Constituție, fiind, totodată, și chestiuni ce sunt tratate în Cartea verde privind modernizarea politicii Uniunii Europene în domeniul achizițiilor publice „Către o piață europeană a achizițiilor publice mai performantă“. … 7.Curtea de Apel București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, în contextul în care, potrivit legii, cauțiunea nu se constituie venit la bugetul organului administrativ jurisdicțional sau al instanței judecătorești care soluționează contestația, iar aceasta se restituie părții care a depus-o printr-o solicitare adresată de aceasta la foarte scurt timp de la data rămânerii definitive a hotărârii sau a încetării efectelor suspendării procedurii de atribuire. Referitor la pretinsa încălcare a accesului liber la justiție, este menționată jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene prin care s-a statuat că normele europene (Directiva 89/665/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1989 privind coordonarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind aplicarea procedurilor care vizează căile de atac față de atribuirea contractelor de achiziții publice de produse și a contractelor publice de lucrări) nu se opun unei reglementări naționale precum cea în discuție, cu referire la garanția de bună conduită, întrucât este stabilită într-un procent mic din valoarea contractului de achiziție publică și, fiind plafonată în funcție de natura contractului, aceasta rămâne modestă, în special pentru ofertanții care trebuie în mod normal să justifice o anumită capacitate financiară. Prin urmare, prin raportare la cuantumul cauțiunii și la faptul că numai un operator economic capabil să susțină contractul de achiziție în cazul în care ar fi declarat câștigător are un interes legitim pentru a ataca deciziile autorității contractante, nu se poate reține limitarea accesului la justiție prin instituirea cauțiunii. … 8.Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 9.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție. … 11.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 61^1 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016, dispoziții introduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 45/2018 pentru modificarea și completarea unor acte normative cu impact asupra sistemului achizițiilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 4 iunie 2018. … 12.Dispozițiile art. 61^1 din Legea nr. 101/2016 au fost introduse în lege prin art. IV pct. 40 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 45/2018, iar în dinamica legislativă au fost modificate, succesiv, prin art. IV pct. 38 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2020 privind modificarea și completarea unor acte normative cu impact în domeniul achizițiilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 614 din 13 iulie 2020, și prin art. IV pct. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 3/2021 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul achizițiilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 821 din 27 august 2021. Însă, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a exercita controlul de constituționalitate asupra prevederilor art. 61^1 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 în forma avută inițial, astfel cum au fost introduse prin art. IV pct. 40 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 45/2018 și astfel cum au produs efecte în cauza în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, care au următorul cuprins:(1)Pentru soluționarea contestației formulate în condițiile art. 8 sau art. 49, sub sancțiunea respingerii acesteia, persoana care se consideră vătămată trebuie să constituie în prealabil o cauțiune stabilită după cum urmează:a)2% din valoarea estimată a contractului, în cazul în care aceasta este mai mică decât pragurile valorice prevăzute la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 98/2016, cu modificările și completările ulterioare, art. 12 alin. (1) din Legea nr. 99/2016, cu modificările și completările ulterioare, art. 11 alin. (1) din Legea nr. 100/2016, cu modificările și completările ulterioare, dar nu mai mult de 35.000 lei; … b)2% din valoarea stabilită a contractului, dacă aceasta este mai mică decât pragurile valorice prevăzute la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 98/2016, cu modificările și completările ulterioare, art. 12 alin. (1) din Legea nr. 99/2016, cu modificările și completările ulterioare, art. 11 alin. (1) din Legea nr. 100/2016, cu modificările și completările ulterioare, dar nu mai mult de 88.000 lei; … c)2% din valoarea estimată a contractului, dacă aceasta este egală sau mai mare decât pragurile valorice prevăzute la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 98/2016, cu modificările și completările ulterioare, art. 12 alin. (1) din Legea nr. 99/2016, cu modificările și completările ulterioare, art. 11 alin. (1) din Legea nr. 100/2016, cu modificările și completările ulterioare, dar nu mai mult de 220.000 lei; … d)2% din valoarea stabilită a contractului, dacă aceasta este egală sau mai mare decât pragurile valorice prevăzute la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 98/2016, cu modificările și completările ulterioare, art. 12 alin. (1) din Legea nr. 99/2016, cu modificările și completările ulterioare, art. 11 alin. (1) din Legea nr. 100/2016, cu modificările și completările ulterioare, dar nu mai mult de 880.000 lei. …  … 13.În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 21 alin. (1), (2) și (4) privind accesul liber la justiție, ale art. 135 alin. (1) și alin. (2) lit. a) referitor la protecția concurenței loiale și ale art. 148 alin. (2) și (4) privind aplicarea actelor de drept european cu caracter obligatoriu. Totodată, având în vedere motivarea autoarei excepției de neconstituționalitate cuprinsă în notele scrise, prin care face referire la faptul că normele criticate impun instituirea cauțiunii numai în sarcina operatorilor, iar prin cuantumul acesteia este încălcat dreptul la apărare, precum și Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea reține ca temei constituțional și art. 16 privind egalitatea în drepturi și art. 24 alin. (1) referitor la dreptul la apărare. … 14.Examinând excepția de neconstituționalitate, în ceea ce privește soluția legislativă criticată în prezenta cauză, Curtea observă că aceasta a mai format obiectul controlului de constituționalitate, în raport cu critici și prevederi constituționale similare, care a fost concretizat prin Decizia nr. 276 din 17 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 931 din 22 septembrie 2022, Decizia nr. 30 din 27 ianuarie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 9 mai 2022, Decizia nr. 269 din 22 aprilie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.028 din 28 octombrie 2021, Decizia nr. 865 din 17 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 444 din 27 mai 2020, și Decizia nr. 501 din 17 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 24 aprilie 2020, decizii prin care Curtea a constatat că soluția legislativă criticată este constituțională în raport cu criticile formulate și ale căror considerente sunt aplicabile mutatis mutandis și în prezenta cauză. … 15.Cu privire la pretinsa încălcare a principiului egalității în fața legii prin prisma faptului că numai o parte a litigiului are obligativitatea depunerii cauțiunii în discuție, respectiv operatorul economic, iar nu și autoritățile contractante, Curtea constată că această critică este neîntemeiată, având în vedere jurisprudența sa în materie (spre exemplu, Decizia nr. 30 din 27 ianuarie 2022, precitată, paragraful 16). Astfel, prin Decizia nr. 5 din 15 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 19 martie 2015, paragraful 48, Curtea a arătat că o eventuală comparație între contestator și autoritatea contractantă nici nu s-ar putea susține câtă vreme garanția de bună conduită a fost instituită tocmai pentru a proteja autoritatea contractantă de riscul unui eventual comportament necorespunzător al participantului la procedură, respectiv al contestatorului. Aceste considerente sunt aplicabile mutatis mutandis și în ceea ce privește scutirea autorităților contractante de la plata cauțiunii prevăzute de normele criticate. … 16.De altfel, principiul egalității în drepturi prevăzut de Constituție pentru cetățeni nu poate ca, prin extensie, să primească semnificația unei egalități între cetățeni și autoritățile publice (Decizia nr. 839 din 17 noiembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 221 din 4 martie 2021, paragraful 14). Așa fiind, nu se poate vorbi despre încălcarea principiului egalității decât atunci când se aplică un tratament diferențiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă și rezonabilă. Or, în ipoteza în discuție, persoanele juridice, ca subiecte colective de drept, se află, evident, într-o situație diferită, iar scutirea instituțiilor și a autorităților publice de plata taxelor judiciare de timbru, timbru judiciar și a sumelor stabilite cu titlu de cauțiune are o justificare obiectivă și rațională, aceste autorități fiind finanțate de la bugetul de stat pentru a putea funcționa, iar taxele respective se fac venit tot la bugetul de stat, astfel că ar fi absurd ca autoritățile în cauză să fie obligate (formal) să plătească din buget o taxă care revine aceluiași buget (Decizia nr. 276 din 17 mai 2022, precitată, paragraful 18, și Decizia nr. 269 din 22 aprilie 2021, precitată, paragraful 44). … 17.Referitor la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 21 alin. (1), (2) și (4) din Constituție, invocate în susținerea excepției de neconstituționalitate, Curtea observă că aceste prevederi dispun, pe de o parte, cu privire la accesul liber la justiție și, pe de altă parte, stabilesc posibilitatea existenței unor jurisdicții speciale administrative, care trebuie să fie facultative și gratuite. Atât în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 28 mai 1985, pronunțată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit, paragraful 57), cât și în a Curții Constituționale (Decizia nr. 160 din 24 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 432 din 9 iunie 2016, paragraful 23), s-a statuat că o caracteristică a dreptului de acces liber la justiție este aceea că nu este un drept absolut și că el poate fi supus unor restricții legitime, cum ar fi termenele legale de prescripție sau ordonanțele care impun depunerea unei cauțiuni judicatum solvi; important este ca aceste restrângeri să nu aducă atingere substanței dreptului, să urmărească un scop legitim și să existe un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit (Hotărârea din 21 februarie 1975, pronunțată în Cauza Golder împotriva Regatului Unit, paragraful 39, sau Hotărârea din 10 mai 2001, pronunțată în Cauza Z. și alții împotriva Regatului Unit, paragraful 93). … 18.Față de această împrejurare, Curtea reține că stabilirea unor condiționări pentru introducerea acțiunilor în justiție, în general, nu constituie, în sine, o încălcare a accesului liber la justiție, acesta presupunând accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția (Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Însă legiuitorul este ținut să o facă orientându-se după principiul est modus in rebus, respectiv să fie preocupat ca exigențele instituite să fie îndeajuns de rezonabile încât să nu pună sub semnul întrebării însăși existența dreptului (Decizia nr. 40 din 29 ianuarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 229 din 16 martie 2004). … 19.Or, referitor la instituirea unei cauțiuni prin legislația ce reglementează remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, respectiv la cuantumul acesteia, în jurisprudența sa, Curtea a reținut că acesta este rezonabil, legiuitorul impunând și un prag maxim până la care poate fi fixată cauțiunea, iar opțiunea acestuia este pe deplin justificată. Contractele de achiziții publice presupun, de cele mai multe ori, efectuarea de lucrări publice cu un anumit grad de complexitate. Nu orice operator economic are capacitatea logistică și financiară de a efectua aceste lucrări, mai ales că, de cele mai multe ori, mecanismul de efectuare a lucrărilor presupune investiții inițiale ale operatorului economic ce sunt decontate ulterior de stat. Așadar, operatorii economici nu se află în aceeași situație juridică, ei neavând toți aceeași capacitate economică de realizare a obiectivelor vizate de contractele de achiziții publice. Or, dinamica raporturilor juridice existente în domeniul achizițiilor publice demonstrează că intervenția legiuitorului era necesară, în condițiile în care drepturile procesuale au fost exercitate frecvent cu rea-credință de către operatori economici care nu aveau capacitatea efectivă de a-și executa obligațiile ce rezultau din încheierea contractelor de achiziții publice. Interesul național impune ca statul să poată realiza cu celeritate obiectivele propuse în vederea îmbunătățirii vieții cetățenilor săi, cu respectarea, bineînțeles, a drepturilor și a intereselor legitime ale eventualilor participanți la procedurile de achiziție publică. Prin instituirea cauțiunii legiuitorul a urmărit, pe de o parte, să descurajeze cererile nefundamentate sau exercitarea cu rea-credință a drepturilor procesuale, iar, pe de altă parte, să constituie o garanție destinată acoperirii eventualelor pagube ce ar putea fi produse părții împotriva căreia se cere luarea unor măsuri, în condițiile în care cererea celui ce plătește cauțiunea se respinge. Instanța de contencios constituțional a reținut că obiectivele urmărite prin adoptarea de către legiuitor a măsurii criticate se circumscriu unui scop legitim și că instituirea acestei obligații de consemnare a cauțiunii reprezintă o măsură legislativă adecvată, necesară și care păstrează un just echilibru între cerințele de interes general protejate de legiuitor – prevenirea exercitării cu rea-credință a drepturilor procesuale – și interesul individual al justițiabilului de a avea acces efectiv la instanță în vederea folosirii mijloacelor procedurale puse la dispoziția sa (a se vedea în acest sens, Decizia nr. 30 din 27 ianuarie 2022, precitată, paragraful 20, și Decizia nr. 501 din 17 septembrie 2019, precitată, paragrafele 33-36). … 20.Ca atare, accesul liber la justiție semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanțele judecătorești în cazul în care consideră că drepturile, libertățile sau interesele sale legitime au fost încălcate, iar nu faptul că acest acces nu poate fi supus niciunei condiționări, competența de a stabili regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești revenindu-i legiuitorului; prevederile criticate sunt o aplicare a dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 126 alin. (2), potrivit cărora „Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“. De altfel, în cadrul prestabilit de legiuitor prin Legea nr. 101/2016, potrivit art. 2 din această lege, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act al unei autorități contractante sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri poate solicita anularea actului, obligarea autorității contractante la emiterea unui act sau la adoptarea de măsuri de remediere, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, pe cale administrativ-jurisdicțională sau judiciară, potrivit prevederilor acestei legi, context în care poate folosi dreptul la apărare și poate beneficia de un proces echitabil având în vedere că acest cadru legislativ, raportat la specificitatea sa, conține garanțiile aferente unui proces echitabil. Prin urmare, Curtea nu poate reține pretinsa încălcare a accesului liber la justiție, a dreptului la apărare și a dreptului la un proces echitabil din perspectiva învederată de autoarea excepției de neconstituționalitate. … 21.Referitor la jurisdicțiile speciale administrative, parte componentă a art. 21 din Constituție, Curtea observă că gratuitatea consacrată de norma constituțională cuprinsă în art. 21 alin. (4) semnifică lipsa oricărei contraprestații pecuniare din partea persoanei care, alegând calea contenciosului administrativ-jurisdicțional, beneficiază gratuit de serviciul prestat de autoritatea administrativ-jurisdicțională (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 5 din 15 ianuarie 2015, precitată, paragraful 31). Or, din analiza dispozițiilor criticate, precum și a celor care reglementează procedura soluționării contestațiilor în fața Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, Curtea constată că nu există nicio normă care să ateste existența vreunei taxe sau cauțiuni care să se facă venit la bugetul autorității administrativ-jurisdicționale având ca destinație plata unui serviciu administrativ-jurisdicțional, mai mult chiar, în contextul dat, prevederile art. 61^1 alin. (5) din Legea nr. 101/2016 dispun posibilitatea restituirii cauțiunii operatorului economic în cauză, respectiv celui care a depus-o, în condițiile legii. … 22.Cu privire la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 135 alin. (1) și alin. (2) lit. a) referitor la protecția concurenței loiale din Constituție atât din perspectiva impunerii cauțiunii, care este diferită ca finalitate de cea instituită de Codul de procedură civilă, cât și din perspectiva instrumentelor prin care poate fi constituită și pentru care anumiți operatori economici sunt în imposibilitate de a o achita în forma cerută de lege, aspect ce i-ar pune într-o situație de concurență neloială, fiind favorizați anumiți ofertanți incorecți în detrimentul statului și al gestionării banului public, Curtea reține că această susținere este neîntemeiată. Dispozițiile Legii nr. 101/2016 sunt norme care stabilesc o procedură specială, derogatorie de la procedura de drept comun, iar aspectele criticate sunt reguli care se circumscriu marjei de apreciere a legiuitorului, potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Constituție, coroborate cu cele ale art. 135 alin. (2) lit. b) din Legea fundamentală, potrivit cărora statul trebuie să asigure protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară. În acest context, Curtea învederează că prevederile Legii nr. 101/2016 se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă, în măsura compatibilității, iar la art. 1.058 din acest cod sunt reglementate aspecte privind depunerea în numerar sau în instrumente financiare, respectiv faptul că, de regulă, cauțiunea se depune în numerar, iar la cererea debitorului cauțiunii și dacă partea în favoarea căreia se depune declară în mod expres că este de acord, cauțiunea va putea consta și în instrumente financiare care pot servi ca instrumente de plată. Cu toate acestea, acordul părții nu este necesar în cazul titlurilor emise de stat sau de unitățile administrativ-teritoriale. Pentru identitate de rațiune, a se vedea și Decizia nr. 30 din 27 ianuarie 2022, precitată. … 23.Cu privire la celelalte dispoziții constituționale enumerate în susținerea excepției de neconstituționalitate, respectiv ale art. 148 alin. (2) și (4) privind aplicarea actelor de drept european cu caracter obligatoriu, Curtea observă că autoarea acesteia se limitează la a le invoca, fără însă a arăta modalitatea prin care normele criticate sunt contrare acestora. Simpla menționare, în motivarea excepției de neconstituționalitate, a unei publicații ce conține documente de analiză și recomandări pentru îmbunătățirea legislației în domeniul achizițiilor publice, ce reflectă o serie de idei privind metode mai eficiente de îndeplinire a diverselor obiective în materie, astfel cum este Cartea verde privind modernizarea politicii Uniunii Europene în domeniul achizițiilor publice „Către o piață europeană a achizițiilor publice mai performantă“, care nu are caracter obligatoriu la nivelul actelor europene și, prin urmare, nici nu are relevanță constituțională, nu este suficientă pentru a analiza pretinsa încălcare a normelor constituționale de referință. Astfel, Curtea nu poate formula propriile critici, la care, ulterior, să și răspundă (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, precitată). … 24.Cu toate acestea, distinct de cele de mai sus, având în vedere că dispozițiile art. 148 din Constituție vizează dreptul european, instanța de contencios constituțional învederează că, la nivel european, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a avut ocazia să se pronunțe cu privire la compatibilitatea dintre legislația Uniunii Europene și instituirea unei garanții de bună conduită, care, astfel cum s-a arătat mai sus și cum a reținut și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 5 din 15 ianuarie 2015, precitată, paragraful 41, are semnificația unei cauțiuni menite să asigure exercitarea corespunzătoare și neabuzivă a drepturilor procesuale, cu toate consecințele procesuale care decurg din finalitatea urmărită prin instituirea acesteia. Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat în Hotărârea din 15 septembrie 2016, pronunțată în cauzele C-439/14 și C-488/14, S.C. Star Storage – S.A. împotriva Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare în Informatică (ICI) (C-439/14) și S.C. Max Boegl România – S.R.L., S.C. UTI Grup – S.A., Astaldi Sp. A., S.C. Construcții Napoca – S.A. împotriva R.A. Aeroportul Oradea, S.C. Porr Construct – S.R.L., Teerag-Asdag Aktiengesellschaft, S.C. Col-Air Trading – S.R.L., AVZI – S.A., Trameco – S.A., Iamsat Muntenia – S.A. (C-488/14), paragraful 63, că normele europene în materie trebuie să fie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiile principale, care condiționează admisibilitatea oricărei căi de atac împotriva unui act al autorității contractante de obligația reclamantului de a constitui garanția de bună conduită pe care o prevede în beneficiul autorității contractante, din moment ce această garanție trebuie să îi fie restituită reclamantului indiferent de soluția pronunțată în calea de atac (Decizia nr. 501 din 17 septembrie 2019, precitată, paragrafele 38 și 39). … 25.Față de cele prezentate, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor criticate, în raport cu prevederile constituționale invocate în susținerea acesteia, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată. … 26.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Mar Construct Transport 2008 – S.R.L., cu sediul în comuna Oporelu, satul Beria de Jos, județul Olt, în Dosarul nr. 2.012/87/2018 al Curții de Apel București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 61^1 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, astfel cum au fost introduse prin art. IV pct. 40 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 45/2018 pentru modificarea și completarea unor acte normative cu impact asupra sistemului achizițiilor publice, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 16 februarie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Ionița Cochințu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește