DECIZIA nr. 248 din 27 aprilie 2023

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 18/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 727 din 7 august 2023
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 21
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 21
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 84 23/02/2016
ART. 3REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 21
ART. 5REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 13
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 148
ART. 11REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 11REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 13
ART. 12REFERIRE LADECIZIE 257 26/04/2017
ART. 12REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 20
ART. 12REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 21
ART. 13REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 86
ART. 13REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009 ART. 1
ART. 14REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 20
ART. 14REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 21
ART. 15REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 28
ART. 15REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 61
ART. 15REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 63
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 257 26/04/2017
ART. 17REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 85
ART. 17REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 87
ART. 17REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 22REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 21
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 26REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 148
ART. 29REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 29REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 29REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Cristina Teodora Pop – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina-Eucarie.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 alin. (3) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Societatea Fortuna Confort – S.R.L., cu sediul în Bistrița, în Dosarul nr. 2.528/265/2017 al Judecătoriei Năsăud și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 992 D/2019.2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Se face trimitere, în acest sens, la soluția și la considerentele Deciziei nr. 84 din 23 februarie 2016 și se solicită menținerea jurisprudenței Curții Constituționale în materia analizată. Se mai susține că, potrivit principiului disponibilității acțiunii civile, doar partea civilă poate exercita acțiunea civilă în procesul penal. Partea responsabilă civilmente poate formula cerere de intervenție, conform art. 21 alin. (4) din Codul de procedură penală, beneficiind, astfel, de toate garanțiile specifice dreptului la apărare.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 15 martie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 2.528/265/2017, Judecătoria Năsăud a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 alin. (3) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Societatea Fortuna Confort – S.R.L., cu sediul în Bistrița, într-o cauză având ca obiect stabilirea vinovăției inculpatei sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de ucidere din culpă și neluarea măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă.5.În susținerea excepției de neconstituționalitate se arată că dispozițiile art. 21 alin. (3) din Codul de procedură penală, conform cărora partea responsabilă civilmente ia procedura din stadiul în care se află în momentul intervenției, încalcă dreptul la un proces echitabil al acestei părți a procesului penal, întrucât, în ipoteza în care partea responsabilă civilmente intervine în procesul penal ulterior fazei camerei preliminare, respectiv în faza judecății, aceasta nu mai are posibilitatea de a formula cereri și excepții cu privire la competența și la legalitatea sesizării instanței și nici la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, fiind, așadar, lipsită de mijloacele juridice ale acestei faze a procesului penal de apărare a drepturilor și intereselor sale procesuale specifice. Se susține, totodată, că, pentru aceste motive, soluția legislativă potrivit căreia partea responsabilă civilmente ia procedura din stadiul în care se află în momentul intervenției nu constituie un remediu efectiv, fiind contrară prevederilor art. 13 din Convenție. Pentru aceleași considerente, se arată că textul criticat discriminează partea responsabilă civilmente, care poate fi introdusă în procesul penal și ulterior finalizării etapei camerei preliminare, în raport cu alte părți ale procesului penal, care, participând la faza camerei preliminare, au posibilitatea să formuleze cereri și să invoce excepții specifice obiectului acesteia.6.Judecătoria Năsăud opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că dispozițiile art. 21 alin. (3) din Codul de procedură penală nu contravin normelor constituționale și convenționale invocate în prezenta cauză.7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:9.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.10.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 21 alin. (3) din Codul de procedură penală, care au următorul conținut: „Partea responsabilă civilmente poate interveni în procesul penal până la terminarea cercetării judecătorești la prima instanță de judecată, luând procedura din stadiul în care se află în momentul intervenției.“11.Se susține că textul criticat contravine prevederilor constituționale ale art. 148 alin. (2) referitoare la integrarea în Uniunea Europeană, precum și celor ale art. 6 și 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil și la dreptul la un recurs efectiv. Prin urmare, Curtea reține că autoarea excepției de neconstituționalitate invocă dispozițiile art. 21 din Constituție, astfel cum acestea se interpretează, în temeiul art. 20 alin. (1) din Constituție, prin prisma exigențelor art. 6 și art. 13 din Convenție.12.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prin Decizia nr. 257 din 26 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 472 din 22 iunie 2017, a constatat că sintagma „în termenul prevăzut la art. 20 alin. (1)“ din cuprinsul art. 21 alin. (1) din Codul de procedură penală este neconstituțională.13.Curtea constată că, într-adevăr, pentru a pronunța soluția mai sus menționată, a reținut, la paragrafele 18-21 ale deciziei anterior menționate, că formularea cererii de constituire ca parte civilă declanșează acțiunea civilă, în același timp luând naștere și contraacțiunea (de apărare) a celui sau a celor împotriva cărora este îndreptată acțiunea civilă, subiect pasiv al acțiunii civile putând fi inculpatul sau partea responsabilă civilmente. Cât privește partea responsabilă civilmente, potrivit art. 86 din Codul de procedură penală, „persoana care, potrivit legii civile, are obligația legală sau convențională de a repara în întregime sau în parte, singură sau în solidar, prejudiciul cauzat prin infracțiune și care este chemată să răspundă în proces este parte în procesul penal și se numește parte responsabilă civilmente“, calitatea de parte responsabilă civilmente fiind stabilită în condițiile art. 1.372-1.374 din Codul civil, pentru atragerea răspunderii civile a persoanei care și-a asumat responsabilitatea unei activități fiind necesară și stabilirea existenței unei vinovății.14.Totodată, Curtea a reținut că „introducerea“ în procesul penal a părții responsabile civilmente poate avea loc, în condițiile art. 21 din Codul de procedură penală, „la cererea părții îndreptățite potrivit legii civile“, în termenul prevăzut la art. 20 alin. (1) din același cod, așadar „până la începerea cercetării judecătorești“. Potrivit legii procesual penale în vigoare, atunci când exercită acțiunea civilă, procurorul este obligat să ceară introducerea în procesul penal a părții responsabile civilmente, în condițiile alin. (1) al art. 21, cu respectarea termenului menționat anterior.15.De asemenea, Curtea a reținut că „persoana“ responsabilă civilmente, expusă unei acțiuni civile separate, are interesul de a „interveni“, în calitate de parte responsabilă civilmente, în procesul penal în care se judecă acțiunea civilă și în care se va pronunța o hotărâre judecătorească, hotărâre care, potrivit art. 28 alin. (1) din Codul de procedură penală, va avea autoritate de lucru judecat în fața instanței civile, cu privire la existența faptei și a persoanei care a săvârșit-o, așa încât Curtea a reținut că, în temeiul art. 21 alin. (3) din Codul de procedură penală, partea responsabilă civilmente poate interveni în procesul penal până la terminarea cercetării judecătorești la prima instanță de judecată, luând procedura din stadiul în care se află în momentul intervenției. Curtea a observat că intervenția părții responsabile civilmente în latura civilă a procesului penal evocă într-o oarecare măsură intervenția voluntară accesorie reglementată în art. 61 alin. (3) și art. 63 din Codul de procedură civilă, cu precizarea că partea responsabilă civilmente nu intervine doar ca să sprijine apărarea inculpatului, ci ca să formuleze propriile apărări în soluționarea acțiunii civile alăturate celei penale aflate pe rol.16.Așadar, Curtea a constatat că, prin introducerea sa în cauză sau datorită intervenției sale în proces, „persoana“ responsabilă civilmente devine „parte“ în acțiunea civilă din cadrul procesului penal și în această calitate dobândește, implicit, drepturile procesuale inerente contraacțiunii pe care o are inculpatul cu privire la acțiunea civilă din cadrul procesului penal, așadar ea poate invoca orice probe existente în dosarul cauzei penale sau poate propune administrarea de probe noi care ar demonstra că pretențiile părții civile sunt neîntemeiate. De altfel, Curtea a observat că legiuitorul a reglementat expres faptul că partea responsabilă civilmente are, în ceea ce privește acțiunea civilă, toate drepturile pe care legea le prevede pentru inculpat [art. 21 alin. (4) din Codul de procedură penală]. Cu toate acestea, Curtea a reținut că, pe lângă condițiile impuse „persoanei“ responsabile civilmente pentru a putea interveni în procesul penal și pentru a dobândi, în acest fel, calitatea de „parte“ în proces – și care sunt: capacitatea procesuală de exercițiu și de folosință, calitatea procesuală, afirmarea unui interes în fața organelor judiciare, legătura de conexitate între cererea principală și cea de participare a părții responsabile civilmente la activitatea judiciară – trebuie să existe și un proces civil pendinte, așadar trebuie să fi fost declanșată acțiunea civilă în procesul penal, iar aceasta depinde, astfel cum s-a arătat în precedent, de manifestarea de voință a persoanei vătămate, care poate fi exprimată în orice fază a procesului penal, „până la începerea cercetării judecătorești“ în cauză.17.În aceste condiții, Curtea, la paragrafele 24 și 25 ale Deciziei nr. 257 din 26 aprilie 2017, precitată, a făcut referire la dispozițiile art. 86 din Codul de procedură penală, reținând că partea responsabilă civilmente împreună cu inculpatul formează un grup procesual obligat la repararea prejudiciului cauzat prin infracțiune. Astfel, Curtea a subliniat că partea responsabilă civilmente are interesul înlăturării condițiilor care ar atrage răspunderea sa civilă. Mai mult, Curtea a reținut că, potrivit art. 85 alin. (1) și art. 87 alin. (1) din Codul de procedură penală, atât partea civilă, cât și partea responsabilă civilmente se bucură de drepturile prevăzute la art. 81 din același cod, dintre care s-a reținut dreptul acestora de a propune administrarea de probe de către organele judiciare, de a ridica excepții și de a pune concluzii, de a formula orice alte cereri ce țin de soluționarea laturii penale a cauzei și de a consulta dosarul, în condițiile legii. Din această perspectivă, Curtea a apreciat că părții civile și părții responsabile civilmente nu le este străin interesul pentru soluționarea laturii penale a procesului, în condițiile în care de stabilirea existenței faptei penale și a vinovăției inculpatului judecat în cauză depinde și soluționarea laturii civile a procesului. Curtea a reținut, totodată, că partea civilă, partea responsabilă civilmente și inculpatul au aceeași calitate, de „părți“, și, prin urmare, se află în aceeași situație. În aceste condiții, statuând că prevederile art. 6 din Convenție trebuie respectate de legiuitor și atunci când reglementează în domeniul procedurilor penale care nu țin de rezolvarea cauzei pe fond, inclusiv în ceea ce privește procedura camerei preliminare, Curtea a apreciat că, din perspectiva principiului contradictorialității, ca element definitoriu al egalității de arme și al dreptului la un proces echitabil, atât părții civile, cât și părții responsabile civilmente trebuie să li se ofere aceleași drepturi ca și inculpatului, așa încât, odată citate, partea civilă și partea responsabilă civilmente iau cunoștință de desfășurarea procedurii în fața judecătorului de cameră preliminară și au dreptul să consulte toate documentele existente în dosarul cauzei, inclusiv rechizitoriul, fiindu-le asigurate, în acest fel, toate drepturile și garanțiile procesuale pe care dreptul la un proces echitabil le presupune în faza procesuală analizată. Din perspectiva dreptului la o procedură orală, Curtea a observat că numai în cadrul unor dezbateri desfășurate oral procesul poate fi urmărit efectiv, în succesiunea fazelor sale, de către părți, așa încât dreptul la o procedură orală conține și dreptul inculpatului, al părții civile și al părții responsabile civilmente de a fi prezente în fața instanței, în camera preliminară, acest principiu asigurând contactul nemijlocit între judecător și părți, făcând ca expunerea susținerilor formulate de părți să respecte o anumită ordine și facilitând astfel stabilirea corectă a faptelor.18.Plecând de la aceste premise, la paragrafele 28-30 din aceeași decizie, Curtea a reținut că, după rămânerea definitivă a soluției dispuse de judecătorul de cameră preliminară, nu mai există niciun temei legal în baza căruia partea responsabilă civilmente, care nu a fost prezentă în camera preliminară, să poată formula cereri ori excepții referitoare la aspecte deja analizate în această fază procesuală, în special cu privire la legalitatea mijloacelor de probă care servesc la stabilirea existenței, respectiv a întinderii prejudiciului (rapoarte de expertiză sau constatare). În aceste condiții, în care constituirea ca parte civilă a persoanei vătămate se putea face în orice fază procesuală „până la începerea cercetării judecătorești“, Curtea a constatat că introducerea în procesul penal a părții responsabile civilmente, precum și posibilitatea acesteia de a interveni în procesul penal, fiind corelate cu declarația de constituire ca parte civilă în procesul penal – exercitarea efectivă de către partea responsabilă civilmente a drepturilor procesuale – recunoscute de lege și statuate în jurisprudența instanței de control constituțional – în faza camerei preliminare, așadar, liberul acces al acestei părți, depind exclusiv de manifestarea de voință a persoanei vătămate. Or, Curtea a constatat că persoana vătămată, constituită ca parte civilă în procesul penal, are interese contrare părții responsabile civilmente, așa încât există posibilitatea ca aceasta să își exercite dreptul de a reclama reparații prin mijlocirea organelor judiciare în mod abuziv, cu scopul de a limita/exclude accesul părții responsabile civilmente în faza camerei preliminare care, astfel cum s-a arătat în precedent, are o importanță deosebită asupra fazelor de judecată ulterioare prin prisma obiectului ei.19.În aceste condiții, reținând cele menționate în paragrafele anterioare, în special considerentele deciziei anterior citate, potrivit cărora părții responsabile civilmente trebuie să i se recunoască participarea cu drepturi procesuale depline în procedura camerei preliminare, Curtea a constatat că posibilitatea persoanei vătămate, care s-a constituit parte civilă, de a solicita introducerea în procesul penal a părții responsabile civilmente „până la începerea cercetării judecătorești“, în orice fază procesuală, inclusiv după închiderea procedurii de cameră preliminară, este de natură a aduce atingere dreptului de acces liber la justiție al părții responsabile civilmente, consacrat de art. 21 din Legea fundamentală.20.Cu toate că prevederile art. 21 alin. (1) din Codul de procedură penală nu au fost modificate ca urmare a pronunțării de către Curtea Constituțională a Deciziei nr. 257 din 26 aprilie 2017, având în vedere dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituție, conform cărora deciziile instanței de contencios constituțional sunt obligatorii erga omnes de la data publicării lor în Monitorul Oficial al României, soluția și considerentele acestei decizii se impun destinatarilor normelor juridice în cauză.21.Prin urmare, constituirea ca parte civilă în procesul penal se poate face doar în faza camerei preliminare, așa încât și introducerea în cauză a părții responsabile civilmente să poată fi făcută anterior acestui moment, pentru ca aceasta din urmă să aibă posibilitatea de a invoca excepții referitoare la legalitatea sesizării instanței, precum și la verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.22.Ipoteza reglementată de dispozițiile art. 21 alin. (3) din Codul de procedură penală este însă una diferită de cea prevăzută de dispozițiile alin. (1) al aceluiași articol, întrucât cele dintâi prevăd situația în care partea responsabilă civilmente alege să intervină în procesul penal, în scopul realizării intereselor sale procesuale. Aceasta constituie o formă de intervenție voluntară a părții responsabile civilmente în procesul penal, și nu una impusă de instanța de judecată. Pentru acest motiv, legiuitorul a lăsat la aprecierea părții responsabile civilmente alegerea momentului în care intervine în procesul penal, impunându-i însă un moment limită, respectiv cel al terminării cercetării judecătorești. Stabilirea acestuia a fost determinată de necesitatea ca, în stadiul dezbaterilor judiciare, această parte să poată participa activ pentru exercitarea drepturilor sale procesuale.23.Așadar, având în vedere cele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 257 din 26 aprilie 2017, respectiv faptul că această constituire ca parte civilă trebuie să aibă loc în faza camerei preliminare, Curtea reține că partea responsabilă civilmente poate alege să intervină voluntar în procesul penal în orice moment, din etapa camerei preliminare, imediat după constituirea părții civile, până la terminarea cercetării judecătorești, în funcție de strategia acesteia de apărare a drepturilor și intereselor sale procesuale.24.Așa fiind, intervenția voluntară a părții responsabile civilmente în procesul penal, la un moment procesual ulterior finalizării procedurii camerei preliminare, constituie alegerea acesteia, care implică, per se, faptul că partea responsabilă civilmente renunță la mijloacele procesuale ce pot fi utilizate în faza camerei preliminare, acestea nefiindu-i necesare în strategia de apărare.25.Prin urmare, această manieră de reglementare a momentului procesual în care partea responsabilă civilmente poate interveni în procesul penal constituie o formă de garantare a drepturilor și intereselor sale procesuale, în ipoteza în care aceasta alege să intervină voluntar în procesul penal (și nu este introdusă de către instanța de judecată), fiind, așadar, o formă de asigurare a exercitării de către aceasta a dreptului la un proces echitabil, și nu o încălcare a acestui drept. Pentru aceste motive, Curtea reține că prevederile art. 21 alin. (3) din Codul de procedură penală sunt în acord cu dispozițiile art. 21 alin. (3) din Constituție, astfel cum acestea se interpretează, în temeiul art. 20 alin. (1) din Constituție, prin prisma exigențelor art. 6 din Convenție.26.În ceea ce privește pretinsa încălcare, prin textul criticat, a dispozițiilor art. 21 alin. (3) din Constituție, astfel cum acestea se interpretează, în temeiul art. 20 alin. (1) din Constituție, prin prisma exigențelor art. 13 din Convenție, Curtea constată că acestea nu sunt incidente în prezenta cauză, întrucât reglementează dreptul la un recurs efectiv, care constă în dreptul persoanei ale cărei drepturi și libertăți recunoscute de Convenție au fost încălcate de a se adresa efectiv unei instanțe naționale, chiar și dacă încălcarea ar fi fost comisă de persoane care au acționat în exercitarea atribuțiilor lor oficiale. Or, în prezenta cauză, nu poate fi constatată încălcarea, prin dispozițiile art. 21 alin. (3) din Codul de procedură penală, a unui drept fundamental.27.Mai mult, reglementarea obligativității reluării fazei camerei preliminare, în ipoteza intervenției voluntare în procesul penal a părții responsabile civilmente, în condițiile art. 21 alin. (3) din Codul de procedură penală, ar fi contrară viziunii legiuitorului asupra actualei arhitecturi a procesului penal, conform căreia procedura camerei preliminare a fost prevăzută ca fază distinctă a procesului penal, cu rol de filtru, în vederea soluționării cererilor și a excepțiilor referitoare la competența și la legalitatea sesizării instanței, precum și la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. De altfel, o astfel de soluție legislativă ar crea posibilitatea abuzului de drept, prin faptul că reluarea fazei camerei preliminare ar putea fi determinată oricând până la terminarea cercetării judecătorești, prin actul părții responsabile civilmente de intervenție voluntară în procesul penal.28.Referitor la invocarea de către autoarea excepției de neconstituționalitate a contrarietății dispozițiilor legale criticate cu prevederile art. 148 din Constituție, Curtea reține că acestea nu sunt aplicabile în prezenta cauză, întrucât nu a fost invocat niciun act obligatoriu al Uniunii Europene în motivarea excepției.29.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Fortuna Confort – S.R.L., cu sediul în Bistrița, în Dosarul nr. 2.528/265/2017 al Judecătoriei Năsăud și constată că dispozițiile art. 21 alin. (3) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Năsăud și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 27 aprilie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x