DECIZIA nr. 247 din 25 aprilie 2017

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (2), art. 91 și art. 230 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, art. 6 alin. (2), (3) și (5) și art. 1.103 alin. (1) din Codul civil, precum și art. 700 din Codul civil din 1864, excepție ridicată de Aron Orășanu în Dosarul nr. 7.007/4/2013 al Tribunalului București – Secția a IV-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 477D/2016. … 2.La apelul nominal se prezintă pentru autorul excepției de neconstituționalitate mandatarul acestuia, domnul Marius-Silviu Orășanu, iar pentru părțile Neagoe Ștefan și Neagoe Stela, domnul avocat Dediu Gheorghe din cadrul Baroului București. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Magistratul-asistent-șef referă asupra faptului că mandatarul autorului excepției de neconstituționalitate a depus mai multe acte emise de unitățile de parchet, ca urmare a sesizărilor depuse în legătură cu moștenirea ce face obiectul judecății instanței a quo și că acesta nu are studii juridice, drept care, având în vedere art. 83 din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, nu poate pune concluzii în fața Curții Constituționale. … 4.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului părților Neagoe Ștefan și Neagoe Stela, care solicită respingerea excepției ca neîntemeiată. … 5.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, arătând că dispozițiile legale criticate sunt norme tranzitorii și de punere în aplicare a Codului civil. Se arată că autorul excepției de neconstituționalitate realizează o confuzie între normele de procedură aplicabile imediat și cele de drept substanțial. În sensul constituționalității art. 700 alin. 1 din Codul civil din 1864 sunt invocate Decizia nr. 374 din 19 martie 2009 și Decizia nr. 1.394 din 29 octombrie 2009. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:6.Prin Decizia civilă nr. 3.339A din 23 septembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 7.007/4/2013, Tribunalul București – Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. (2),art. 91 și art. 230 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 71/2011, art. 6 alin. (2),(3) și (5) și art. 1.103 alin. (1) din Codul civil, precum și art. 700 din Codul civil din 1864, excepție ridicată de Aron Orășanu într-o cauză având ca obiect soluționarea apelului formulat împotriva unei sentințe prin care a fost admisă, printre altele, excepția lipsei calității procesuale active a autorului excepției, motivat de faptul că nu a acceptat, în termenul de opțiune succesorală, o moștenire deschisă în anul 2003. … 7.În motivarea excepției de neconstituționalitate se apreciază, în esență, că prin efectul dispozițiilor art. 5 alin. (2),art. 91 și art. 230 lit. a) din Legea nr. 71/2011 și art. 6 alin. (2),(3) și (5) din Codul civil se ajunge la crearea unei lex tertia, întrucât cauza sa se judecă atât potrivit Codului civil din 1864, cât și noului Codul de procedură civilă. Se apreciază că nu se poate formula o excepție procesuală în baza noului Cod de procedură civilă și admite această excepție în baza unui Cod civil abrogat; o asemenea aplicare a legii încalcă art. 15 alin. (2),art. 16 alin. (1) și art. 44 alin. (2) din Constituție. … 8.Cu privire la art. 700 din Codul civil din 1864 și art. 1.103 alin. (1) din Codul civil se arată că, prin reglementarea unui termen scurt de opțiune succesorală, acestea îngrădesc dreptul unui succesibil de a accede la moștenire, contrar art. 46 și art. 53 din Constituție. Un asemenea termen este unul discriminatoriu și lipsit de proporționalitate. … 9.Tribunalul București – Secția a IV-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. … 10.Se arată că legea nouă este aplicabilă de îndată tuturor situațiilor care se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum și tuturor efectelor produse de situațiile juridice formate după abrogarea legii vechi. Faptul că norma de procedură este de imediată aplicare, iar normele de drept material presupun raportarea la legea aplicabilă din momentul incidenței respectivului act sau fapt juridic nu înseamnă că se creează o lex tertia în aceste condiții, se arată că dispozițiile legale criticate nu încalcă art. 15 alin. (2) din Constituție. … 11.Cu privire la instituirea unui termen de opțiune succesorală se arată că rațiunea acestuia este de a curma starea de incertitudine asupra bunurilor unei persoane decedate, situația juridică a acestora trebuind soluționată într-un interval de timp rezonabil. În consecință, nu se poate reține că art. 700 din Codul civil din 1864 și art. 1.103 alin. (1) din Codul civil încalcă art. 44 alin. (3) sau art. 46 din Constituție. … 12.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. … 13.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că art. 5 alin. (2),art. 91 și art. 230 lit. a) din Legea nr. 71/2011 și art. 6 alin. (2),(3) și (5) din Codul civil nu sunt contrare principiului neretroactivității legii și nici egalității în drepturi, fiind firesc ca, pe de o parte, legea nouă să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze domeniul său propriu de activitate și, pe de altă parte, ca reglementările juridice succesive să prezinte diferențe determinate de condițiile obiective în care au fost adoptate. … 14.Cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 700 din Codul civil din 1864 și art. 1.103 alin. (1) din Codul civil se arată că, din punct de vedere istoric, prin Decretul nr. 73/1954 a avut loc o reducere a termenului de opțiune succesorală de la 30 de ani la 6 luni, pentru ca, în prezent, prin noul Cod civil, legiuitorul să considere că este mai potrivit ca acest termen să fie de 1 an. În sensul constituționalității termenului de opțiune succesorală de 6 luni, Guvernul invocă jurisprudența Curții Constituționale, subliniind că opțiunea legiuitorului a avut în vedere, pe de o parte, necesitatea limitării la o perioadă de timp cât mai scurtă a incertitudinii cu privire la titularul dreptului real și soluționării întrun interval de timp rezonabil a situației juridice a patrimoniului succesoral, iar, pe de altă parte, asigurarea posibilității oricărui succesibil de a-și exercita dreptul de opțiune succesorală. … 15.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, înscrisurile depuse, concluziile reprezentantului părților și ale procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:16.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 17.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl reprezintă dispozițiile art. 5 alin. (2),art. 91 și art. 230 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 71/2011, art. 6 alin. (2),(3) și (5) și art. 1.103 alin. (1) din Codul civil, precum și art. 700 din Codul civil din 1864. Curtea observă că art. 230 din Legea nr. 71/2011 nu are decât un singur alineat, iar instanța, din eroare, cu privire la acest text legal a și admis și a și respins cererea de sesizare a Curți Constituționale. În acest caz, odată ce instanța a sesizat Curtea Constituțională, aceasta din urmă a fost și rămâne legal învestită, fără a i se putea opune Curții Constituționale necorelările cuprinse în hotărârea judecătorească menționată. De asemenea, Curtea mai observă că nu este criticat întregul art. 700 din Codul civil din 1864, ci numai alineatul 1 al acestui articol, astfel încât numai acesta va fi reținut ca și obiect al excepției de neconstituționalitate. Prin urmare, obiect al excepției îl constituie dispozițiile art. 5 alin. (2),art. 91 și art. 230 lit. a) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011, art. 6 alin. (2),(3) și (5) și art. 1.103 alin. (1) din Codul civil, precum și art. 700 alin. (1) din Codul civil din 1864, care au următorul conținut:– Art. 5 alin. (2) din Legea nr. 71/2011: „(2) Dispozițiile Codului civil sunt aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia, derivate din starea și capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție și obligația legală de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, și din raporturile de vecinătate, dacă aceste situații juridice subzistă după intrarea în vigoare a Codului civil.“; … – Art. 91 din Legea nr. 71/2011: „Moștenirile deschise înainte de intrarea în vigoare a Codului civil sunt supuse legii în vigoare la data deschiderii moștenirii.“; … – Art. 230 lit. a) din Legea nr. 71/2011:La data intrării în vigoare a Codului civil se abrogă:a)Codicele civil (sau Codul civil din 1864), publicat în Monitorul Oficial nr. 271 din 4 decembrie 1864, nr. 7 din 12 ianuarie 1865, nr. 8 din 13 ianuarie 1865, nr. 8 din 14 ianuarie 1865, nr. 11 din 16 ianuarie 1865, nr. 13 din 19 ianuarie 1865, cu modificările și completările ulterioare, cu excepția dispozițiilor art. 1.169-1.174 și 1.176-1.206, care se abrogă la data intrării în vigoarea Legii nr. 134/2010;; …  … – Art. 6 alin. (2), (3) și (5) din Codul civil:(2)Actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.(3)Actele juridice nule, anulabile sau afectate de alte cauze de ineficacitate la data intrării în vigoare a legii noi sunt supuse dispozițiilor legii vechi, neputând fi considerate valabile ori, după caz, eficace potrivit dispozițiilor legii noi. […](5)Dispozițiile legii noi se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după intrarea sa în vigoare, precum și situațiilor juridice născute după intrarea sa în vigoare.; … – Art. 1.103 alin. (1) din Codul civil: „(1) Dreptul de opțiune succesorală se exercită în termen de un an de la data deschiderii moștenirii.“; … – Art. 700 din Codul civil din 1864: „Dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii.“ …  … 18.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în fața legii, art. 44 alin. (2) și (3) privind dreptul de proprietate privată, art. 46 privind dreptul la moștenire și art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. … 19.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, din dosarul instanței a quo, rezultă că moștenirea care face obiectul judecății a fost deschisă anterior datei de 1 octombrie 2011, iar cererea de anulare a certificatului de moștenitor a fost formulată la data 15 martie 2013. Potrivit art. 91 din Legea nr. 71/2011, criticat în prezenta cauză, „Moștenirile deschise înainte de intrarea în vigoare a Codului civil sunt supuse legii în vigoare la data deschiderii moștenirii“ . Prin urmare, normele de drept material aplicabile în speță sunt cele cuprinse în Codul civil din 1864, aspect de care este nemulțumit autorul excepției de neconstituționalitate, în timp ce normele de procedură aplicabile, potrivit art. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, sunt cele ale noului Cod de procedură civilă, intrat în vigoare la 15 februarie 2013. Solicitând constatarea neconstituționalității normei intertemporale [art. 91 din Legea nr. 71/2011], autorul excepției urmărește ca în cauza sa să se aplice noul Cod civil, care prevede condiții mai puțin restrictive sub aspectul perioadei de opțiune succesorală [aceasta a crescut de la 6 luni la 1 an]. Este, însă, de observat că nici în aceste condiții, având în vedere situația de fapt din dosar, autorul nu are un act de acceptare a succesiunii în termen de 1 an de la data deschiderii celor două succesiuni. În consecință, având în vedere că cererea de chemare în judecată urmărește anularea unui act juridic întemeiat pe Codul civil din 1864, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 alin. (2),(3) și (5) și art. 1.103 alin. (1) din Codul civil este inadmisibilă, textele menționate neavând legătură cu soluționarea cauzei. … 20.De asemenea, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 71/2011 este inadmisibilă, întrucât textul criticat, normă intertemporală, vizează efectele viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a noului Cod civil, pe când cauza a quo vizează anularea unui act juridic întemeiat pe Codul civil din 1864; prin urmare, în discuție nu sunt efectele viitoare ale situațiilor juridice stabilite înainte de 1 octombrie 2011, ci caracterul valid al încheierii actului juridic întemeiat pe Codul civil din 1864. Excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 230 lit. a) din Legea nr. 71/2011 este, de asemenea, inadmisibilă, pentru că, indiferent de abrogarea sau nu a Codului civil din 1864, de adoptarea sau nu a unui nou Cod civil, actul juridic contestat a fost încheiat sub imperiul Codului civil din 1864, astfel încât acțiunea în constatarea nulității se va supune, din punctul de vedere al condițiilor substanțiale, tot Codului civil din 1864. … 21.Prin urmare, Curtea constată că numai excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 91 din Legea nr. 71/2011 și art. 700 alin. 1 din Codul civil din 1864 îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992. … 22.Cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 91 din Legea nr. 71/2011, Curtea observă că art. 651 dinCodul civil din 1864 prevedea că „Succesiunile se deschid prin moarte“, astfel că legea aplicabilă devoluțiunii succesorale în cazul conflictului în timp de legi succesorale succesive, în concepția Codului civil din 1864, este cea de la momentul deschiderii succesiunii. Aceeași concepție este menținută și în art. 954 alin. (1) din noul Cod civil, potrivit căruia „Moștenirea unei persoane se deschide în momentul decesului acestuia“. În acest context normativ, legiuitorul a ales ca reglarea aplicării regimului juridic în privința succesiunilor deschise în cazul abrogării vechiului cod și intrării în vigoare a noului cod să fie realizată prin prevederile unei legi distincte, care să indice expressis verbis criteriul avut în vedere pentru a determina legea aplicabilă succesiunii. Desigur, chiar și în lipsa unei asemenea legi, așadar, în condițiile în care legiuitorul nu ar fi normativizat o asemenea normă intertemporală, printr-o interpretare teleologică, s-ar fi ajuns la aceeași concluzie. … 23.Această normă intertemporală este reprezentată de art. 91 din Legea nr. 71/2011, care dispune cu privire la legea aplicabilă în privința moștenirilor, alegând drept criteriu în ipoteza succesiunii în timp a legilor data deschiderii acestora, normă de drept substanțial. Consecințele atașate decesului în planul regimului succesoral reprezintă o facta praeterita, care nu mai pot fi repuse în discuție sau modificate, acestea deja aparținând trecutului, astfel încât vor fi guvernate de legea aplicabilă de la momentul constituirii/nașterii lor. Cu alte cuvinte, această soluție legislativă nu face altceva decât să respecte domeniul propriu de aplicare a fiecărui cod civil, în deplin acord cu art. 15 alin. (2) din Constituție. … 24.Cu privire la invocarea art. 16 alin. (1) și art. 44 alin. (2) din Constituție, Curtea constată că acestea nu au incidență în cauză, întrucât nu se pune vreo problemă care să vizeze egalitatea în drepturi sau dreptul la proprietate privată, ci corecta aplicare în timp a legilor. De asemenea, aspectele invocate de autorul excepției referitoare la crearea de către instanțele judecătorești a unei lex tertia, prin combinarea prevederilor Codului civil din 1864 cu cele ale noului Cod de procedură civilă, sunt greșite, reglementarea de drept material, indiferent că este noul sau vechiul Cod civil, neputând fi confundată cu reglementarea de drept procesual în vigoare la momentul valorificării dreptului. … 25.Cu privire la dispozițiile art. 700 alin. 1 din Codul civil din 1864, Curtea s-a mai pronunțat în sensul constituționalității textului legal criticat din perspectiva art. 46 din Constituție, spre exemplu, prin Decizia nr. 1.102 din 21 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 763 din 16 noiembrie 2010, Decizia nr. 343 din 25 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 303 din 10 mai 2010, Decizia nr. 1.394 din 29 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 841 din 7 decembrie 2009, Decizia nr. 777 din 12 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 29 iulie 2009, Decizia nr. 547 din 9 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 499 din 20 iulie 2009, Decizia nr. 374 din 19 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 10 iunie 2009, Decizia nr. 452 din 15 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 31 mai 2007, Decizia nr. 138 din 11 iulie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 484 din 4 octombrie 2000, ale căror considerente și soluție își păstrează valabilitatea și în cauza de față. … 26.Prin aceste decizii, Curtea, în esență, a statuat că dispozițiile art. 700 alin. 1 din Codul civil au ca obiect dreptul subiectiv de opțiune succesorală, iar nu însuși dreptul la moștenire, care este garantat prin art. 46 din Constituție. În reglementarea dată de Codul civil, moștenirea se transmite de drept asupra succesorilor din momentul morții celui care lasă moștenirea, fără a fi necesară vreo manifestare de voință din partea succesibilului și chiar fără știrea lui, astfel că patrimoniul succesoral nu rămâne niciun moment fără titular. Dar, întrucât este de principiu că nimeni nu poate fi obligat să accepte o moștenire ce i se cuvine, transmiterea patrimoniului succesoral, deși operează de la decesul celui care lasă moștenirea, nu este nici definitivă și nici obligatorie. De aceea, succesibilul are un drept de opțiune succesorală, putând alege între, pe de o parte, consolidarea (confirmarea) titlului de moștenitor prin acceptarea moștenirii și, pe de altă parte, desființarea acestui titlu prin renunțare la succesiune. Acest drept de opțiune succesorală, la fel ca, de altfel, însuși dreptul la moștenire, este un drept patrimonial, supus, prin urmare, prescripției extinctive. Stabilirea duratei termenului de prescripție extinctivă constituie o materie care intră, desigur, în competența legiuitorului. Astfel, reducerea termenului de opțiune succesorală de la 30 de ani la 6 luni prin Decretul nr. 73/1954 a constituit opțiunea legiuitorului pentru a limita la o perioadă cât mai scurtă de timp incertitudinea cu privire la titularul dreptului real și pentru a se îngădui, practic, oricărui succesibil exercitarea dreptului de opțiune succesorală. Prin urmare, termenul de prescripție extinctivă de 6 luni nu este de natură să îngrădească dreptul la moștenire consfințit prin art. 46 din Constituție. Sub acest aspect, Curtea a reținut că un argument suplimentar îl constituie chiar existența dispozițiilor legale referitoare la repunerea în termen. … 27.În continuarea celor de mai sus, Curtea constată că, prin impunerea unui termen de prescripție extinctiv asociat dreptului la moștenire, statul a adus o limitare a acestui drept [drept care nu este, prin esența sa, absolut, ci relativ], limitare, care, însă, este justificată. Chiar dacă în deciziile indicate nu s-au efectuat referiri exprese la un test de proporționalitate [cu privire la „testul“ de proporționalitate, a se vedea Decizia nr. 686 din 26 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 27 ianuarie 2015, Decizia nr. 390 din 2 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 532 din 17 iulie 2014, sau Decizia nr. 266 din 21 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 19 iulie 2013], acesta a fost implicit realizat, după cum urmează: a existat un scop legitim urmărit, respectiv limitarea la o perioadă de timp cât mai scurtă a incertitudinii cu privire la titularul dreptului real și îngăduirea posibilității oricărui succesibil de a-și exercita dreptul de opțiune succesorală; măsura este adecvată, fiind capabilă în sine să ducă la îndeplinirea scopului legitim urmărit, este necesară, fiind o atingere minimă adusă dreptului la moștenire, statul dozându-și în mod corespunzător intervenția; de asemenea, măsura este proporțională, păstrând un just echilibru între interesele generale ale societății, și anume evitarea incertitudinii juridice în privința situației juridice a bunurilor lui de cujus, și interesele individuale ale succesibilului, termenul fiind suficient de consistent din punct de vedere temporal pentru ca acesta să își poată manifesta opțiunea succesorală [acceptarea tacită sau expresă a moștenirii]. Fiind astfel configurat dreptul la moștenire, Curtea constată că prescripția extinctivă reglementată prin art. 700 alin. 1 din Codul civil din 1864 ține de conținutul dreptului, iar art. 53 din Constituție nu are incidență în cauză ratione materiae. … 28.Cu privire la invocarea art. 44 alin. (3) din Constituție, Curtea reține că acesta nu are incidență în cauză, nefiind reglementat vreun transfer silit de proprietate în favoarea statului. Faptul că prin neexercitarea dreptului de opțiune succesorală s-ar putea ca statul să devină proprietar al bunurilor din masa succesorală nu este o consecință a dispozițiilor art. 44 alin. (3) din Constituție, ci a nevalorificării dreptului la moștenire de către succesibili. … 29.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:1.Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (2) și art. 230 lit. a) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, art. 6 alin. (2), (3) și (5) și art. 1.103 alin. (1) din Codul civil, excepție ridicată de Aron Orășanu în Dosarul nr. 7.007/4/2013 al Tribunalului București – Secția a IV-a civilă. … 2.Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate formulată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe judecătorești și constată că dispozițiile art. 91 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil și art. 700 alin. 1 din Codul civil din 1864 sunt constituționale în raport cu criticile formulate. … Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului București – Secția a IV-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 25 aprilie 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent-șef,
Benke Károly

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește