DECIZIA nr. 247 din 20 aprilie 2021

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 421 pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Elena Cojocaru, Constantin Cojocaru și Constantin Sergiu Cojocaru în Dosarul nr. 6.025/110/2014/a2 al Curții de Apel Bacău – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 423D/2018. … 2.La apelul nominal se prezintă personal autorul excepției Constantin Cojocaru, asistat de avocatul Adrian Toni Neacșu, care îi reprezintă, totodată, pe autorii excepției Elena Cojocaru și Constantin Sergiu Cojocaru, potrivit împuternicirii avocațiale depuse la dosar. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul avocatului autorilor excepției, care solicită admiterea acesteia pentru argumentele invocate în fața Curții de Apel Bacău – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. În acest sens, subliniază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 421 pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală este admisibilă, chiar dacă se critică o omisiune a legiuitorului, întrucât Curtea a verificat constituționalitatea unor dispoziții de lege în cazuri similare. Consideră că textul criticat este deficitar, întrucât legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea ca, în situația în care judecata lipsește la prima instanță, instanța de control judiciar să desființeze sentința instanței de fond și să dispună rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată. Totodată, arată că instanțele de judecată, constatând că textul de lege analizat este deficitar, aplică direct prevederile art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 2 privind dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenție. … 4.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției, în principal, ca inadmisibilă, întrucât autorul acesteia nu formulează o veritabilă critică de neconstituționalitate, ci solicită, în realitate, completarea dispozițiilor de lege criticate cu un nou caz de rejudecare de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată. O asemenea solicitare nu intră însă în competența de soluționare a Curții Constituționale, care, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. Modificarea și completarea conținutului unei norme juridice constituie o prerogativă exclusivă a autorității legislative, în lumina dispozițiilor art. 61 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora „Parlamentul este […] unica autoritate legiuitoare a țării“. În subsidiar, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât, în temeiul prevederilor constituționale ale art. 126 alin. (2), procedura de judecată este prevăzută numai prin lege, iar potrivit dispozițiilor art. 129 din Constituție, împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:5.Prin Încheierea din 7 martie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 6.025/110/2014/a2, Curtea de Apel Bacău – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 421 pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Elena Cojocaru, Constantin Cojocaru și Constantin Sergiu Cojocaru cu ocazia soluționării apelurilor formulate într-o cauză penală. … 6.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că dispozițiile art. 421 pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală încalcă principiul legalității, dreptul la un proces echitabil și la folosirea căilor de atac prevăzute de lege, precum și dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală, întrucât legiuitorul nu a reglementat printre cazurile de casare cu trimitere spre rejudecarea cauzei de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată ipoteza în care „judecata lipsește la prima instanță“. În acest sens, autorii excepției arată că în dispozițiile de lege criticate sunt prevăzute limitativ situațiile în care, admițând apelul, instanța de control judiciar desființează sentința primei instanțe și dispune rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată. Astfel, rejudecarea de către această instanță are loc numai atunci când: judecata cauzei la prima instanță a avut loc în lipsa unei părți nelegal citate sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate; au fost încălcate dispozițiile privind compunerea completului de judecată; au fost încălcate dispozițiile privind publicitatea ședinței de judecată; procurorul nu a participat la judecată, atunci când participarea sa este obligatorie potrivit legii; inculpatul nu a fost prezent, iar participarea sa este obligatorie potrivit legii; inculpatul sau celelalte părți nu au fost asistate de către avocat, deși asistența juridică este obligatorie. Întrucât aceste cazuri sunt limitativ prevăzute de textul de lege criticat, instanța de apel nu poate dispune rejudecarea cauzei de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată pentru motive de nulitate relativă, constând în încălcări ale normelor care vizează desfășurarea procesului penal. Consideră că reglementarea este deficitară și nu acoperă toate situațiile în care lipsește practic judecata în primă instanță a procesului penal. Astfel, susține că în jurisprudență „există nenumărate soluții de admitere a căii de atac și de trimitere a cauzei spre rejudecare dacă se apreciază că a fost încălcat dreptul la un proces echitabil cu ocazia judecării fondului ori există vreun alt viciu semnificativ și substanțial care conduce la încălcarea dreptului la dublul grad de jurisdicție în materie penală“. Cu titlu exemplificativ, arată că „practica judiciară a stabilit că există astfel de cazuri atunci când: s-a dispus condamnarea pentru o altă infracțiune decât cea care face obiectul trimiterii în rejudecare; instanța a omis să se pronunțe cu privire la una sau mai multe dintre infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată; lipsește cercetarea judecătorească în primă instanță; lipsește cu totul motivarea hotărârii instanței de fond; s-a aplicat o singură pedeapsă pentru mai multe infracțiuni; s-au încălcat principiile fundamentale ale contradictorialității și nemijlocirii administrării probelor la instanța de fond“. Menționează că, în situații de acest gen, instanțele de control judiciar au făcut aplicarea prevederilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenție, prin prisma dispozițiilor art. 20 alin. (2) din Constituție. Or, în ipotezele de mai sus, dacă se aplică formal dispozițiile art. 421 pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală, inculpatul ajunge să beneficieze efectiv de un singur grad de jurisdicție, iar dreptul la o cale de atac devine iluzoriu. Arată că, în apel, potrivit efectului devolutiv al acestuia, are loc o nouă judecată în fond, pe baza probatoriului deja administrat în cauză, dar și a altor probe pertinente, concludente și utile, administrate pentru prima dată în apel. Consideră însă că efectul devolutiv nu poate fi înțeles ca o administrare a întregului material probator și deci ca o efectuare a întregii cercetări judecătorești de către instanța de apel, întrucât aceasta din urmă trebuie să realizeze un control judiciar, neputând suplini lipsa cercetării judecătorești în primă instanță. În caz contrar, s-ar ajunge la situații inacceptabile, în care prima instanță, în urma unei cercetări judecătorești superficiale, soluționează cauza în fond, fără respectarea principiilor care guvernează faza de judecată, întemeindu-se pe împrejurarea că, în baza efectului devolutiv, instanța superioară va administra ea însăși probele pe care, din motive subiective, prima instanță nu le-a administrat în mod nemijlocit. Apreciază că realizarea în apel a întregii cercetări judecătorești ar răpi inculpatului un grad de jurisdicție și i-ar afecta în mod grav dreptul la apărare, câtă vreme el nu ar mai avea la dispoziție nicio cale de atac. … 7.Curtea de Apel Bacău – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie arată că, potrivit prevederilor art. 20 din Legea fundamentală, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte, iar dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile. În conformitate cu aceste dispoziții constituționale, instanțele de judecată au obligația să aplice direct în dreptul intern standardele Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și jurisprundența creată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în interpretarea acesteia. Având în vedere aceste aspecte, menționează că „atât în lucrările de specialitate, cât și în practica judiciară, inclusiv a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a reținut că se poate dispune trimiterea cauzei spre rejudecare și atunci când – în primă instanță – a fost încălcat dreptul la un proces echitabil sau există vreun alt viciu semnificativ și substanțial care conduce la încălcarea dreptului la dublul grad de jurisdicție în materie penală, garantat de prevederile art. 2 din Protocolul adițional nr. 7 la Convenția europeană“. Arată că „urmează ca instanța de apel, în deliberare, să aprecieze dacă în cauză sunt incidente aspectele mai sus arătate și dacă se justifică sau nu desființarea hotărârilor apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, respectiv, Tribunalul Bacău, sau soluționarea pe fond a apelurilor și examinarea legalității și temeiniciei sentințelor de condamnare a inculpaților“. … 8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 9.Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 421 pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă, întrucât aspectele invocate de autorii excepției vizează atât probleme de interpretare și aplicare a legii, de competența exclusivă a instanței de judecată, cât și o eventuală completare a textului de lege criticat. Astfel, observă că, în încheierea de sesizare a Curții Constituționale, instanța de judecată a reținut că „se poate dispune trimiterea cauzei spre rejudecare și atunci când, în primă instanță, a fost încălcat dreptul la un proces echitabil sau există vreun alt viciu semnificativ și substanțial care conduce la încălcarea dreptului la dublul grad de jurisdicție în materie penală garantat de prevederile art. 2 din Protocolul adițional nr. 7 la Convenția europeană“. De asemenea, din analiza susținerilor autorilor excepției de neconstituționalitate reiese că aceștia doresc o completare a dispozițiilor art. 421 pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală, în sensul reglementării de către legiuitor a unui caz de desființare a hotărârii primei instanțe, cu trimiterea spre rejudecare, atunci când nu a fost realizată o cercetare judecătorească. Or, potrivit prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“. În jurisprudența sa, Curtea a statuat în mod constant că nu își poate asuma rolul de a crea, de a abroga sau de a modifica o normă juridică spre a îndeplini rolul de legislator pozitiv și nici nu se poate substitui legiuitorului pentru adăugarea unor noi prevederi celor instituite, întrucât ar contraveni dispozițiilor art. 61 din Constituție, potrivit căruia „Parlamentul este […] unica autoritate legiuitoare a țării“. … 10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susținerile autorilor excepției, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 421 pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală, modificate prin prevederile art. II pct. 107 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum și pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 23 mai 2016. Textul de lege criticat are următorul cuprins: „Instanța, judecând apelul, pronunță una dintre următoarele soluții: […] 2. admite apelul și: […] b) desființează sentința primei instanțe și dispune rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată pentru motivul că judecarea cauzei la acea instanță a avut loc în lipsa unei părți nelegal citate sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate, invocată de acea parte. Rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată se dispune și atunci când instanța nu s-a pronunțat asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau asupra acțiunii civile ori când există vreunul dintre cazurile de nulitate absolută, cu excepția cazului de necompetență, când se dispune rejudecarea de către instanța competentă.“ … 13.În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege, autorii excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) referitor la principiul legalității, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și ale art. 129 referitor la folosirea căilor de atac, precum și ale art. 11 alin. (1) și (2) privind tratatele ratificate de Parlament și ale art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, raportate la prevederile art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 2 privind dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenție. … 14.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 421 pct. 2 din Codul de procedură penală prevăd soluțiile de admitere a apelului pe care le poate pronunța instanța de control judiciar și cazurile în care acestea intervin. Excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 421 pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală – care reglementează soluția de admitere a apelului constând în desființarea sentinței primei instanțe și dispunerea rejudecării de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată – a fost ridicată în cursul judecării căii ordinare de atac a apelului, anterior pronunțării unei soluții de către instanța de control judiciar. … 15.Curtea observă că, în speță, a fost formulată calea de atac a apelului de către inculpatul Constantin Sergiu Cojocaru împotriva Sentinței penale nr. 37/D din 28 ianuarie 2016, pronunțată de Tribunalul Bacău – Secția penală în Dosarul nr. 2.353/110/2015, precum și de inculpații Elena Cojocaru și Constantin Cojocaru împotriva Sentinței penale nr. 144/D din 19 aprilie 2016, pronunțată de Tribunalul Bacău – Secția penală în Dosarul nr. 6.025/110/2014, iar prin Încheierea din 2 iunie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 6.025/110/2014, Curtea de Apel Bacău – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a dispus reunirea celor două cauze, unul dintre motivele de apel comune fiind neefectuarea cercetării judecătorești de către instanța de fond. Soluționând apelul, Curtea de Apel Bacău – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a pronunțat Decizia penală nr. 1.068 din 2 octombrie 2018, prin care a constatat că este nejustificată critica inculpaților vizând desființarea sentințelor penale și trimiterea cauzei spre rejudecare, deoarece lipsește cercetarea judecătorească în primă instanță. … 16.Astfel, Curtea apreciază că autorii excepției pun în discuție o problemă ipotetică, ce nu are legătură cu soluționarea cauzei, având în vedere că instanța de control judiciar a constatat că nu este întemeiat motivul de apel referitor la lipsa cercetării judecătorești la instanța de fond. În aceste condiții, în ipoteza admiterii excepției de neconstituționalitate, decizia Curții Constituționale nu ar putea avea niciun efect concret asupra cauzei deja soluționate. Or, potrivit prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești […] privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei […]“. Curtea a statuat, în jurisprudența sa, că „legătura cu soluționarea cauzei“ presupune atât aplicabilitatea dispozițiilor de lege criticate în cauza dedusă judecății, cât și pertinența excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului, condiții ce trebuie întrunite cumulativ pentru a fi satisfăcute exigențele impuse de prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Prin urmare, condiția incidenței textului de lege criticat în soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței judecătorești nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificată, în primul rând, prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituționalității dispozițiilor de lege criticate (Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014, paragraful 15, Decizia nr. 465 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 29 octombrie 2014, paragraful 20, și Decizia nr. 230 din 16 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 5 iulie 2019, paragraful 20). … 17.Curtea constată că dispozițiile art. 421 pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală nu au legătură cu soluționarea cauzei în sensul prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, sub aspectul pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului, din perspectiva efectelor unei eventuale constatări a neconstituționalității dispozițiilor de lege criticate, astfel încât excepția de neconstituționalitate formulată este inadmisibilă. … 18.În același sens sunt și soluția și considerentele Deciziei nr. 654 din 17 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 205 din 7 martie 2018, prin care Curtea a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 421 pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală, cu privire la o critică similară. … 19.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 421 pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Elena Cojocaru, Constantin Cojocaru și Constantin Sergiu Cojocaru în Dosarul nr. 6.025/110/2014/a2 al Curții de Apel Bacău – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Bacău – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 20 aprilie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Oana-Cristina Puică

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește