DECIZIA nr. 246 din 27 aprilie 2023

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 18/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 2 august 2023
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 540
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 540
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 3REFERIRE LAHOTARARE 09/04/2013
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 6REFERIRE LALEGE (R) 143 26/07/2000 ART. 10
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie Bogdan Licu – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Cristina Teodora Pop – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 540 alin. (4) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Flueraș Cosmin Dragu în Dosarul nr. 1.993/108/2018 al Tribunalului Arad – Secția a III-a contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 631D/2019.2.La apelul nominal răspunde autorul excepției, prin domnul avocat Adrian Fanu Moca din cadrul Baroului Timiș. Lipsește cealaltă parte. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul domnului avocat Adrian Fanu Moca, iar acesta pune concluzii de admitere a excepției de neconstituționalitate. Se arată că textul criticat încalcă art. 16 și 41 din Constituție. În acest sens este invocată starea de fapt din cauza în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, arătându-se că autorul excepției s-a sustras de la executarea pedepsei cu închisoarea, dar că, ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat o soluție favorabilă acestuia, prin Hotărârea din 9 aprilie 2013 pronunțată în Cauza Flueraș împotriva României, prin care s-a constatat încălcarea dreptului la un proces echitabil în cazul autorului prezentei excepții de neconstituționalitate. Se arată că această hotărâre a dus la pronunțarea unei soluții de achitare, dar că, și în aceste condiții, în care autorul excepției s-a sustras de la executarea unei hotărâri judecătorești nedrepte, prevederile art. 540 alin. (4) din Codul de procedură penală nu permit recunoașterea ca vechime în muncă a timpului petrecut de către acesta în străinătate pentru a evita punerea în aplicare a pedepsei cu închisoarea. Se susține că, în ipoteza invocată, trebuie reținută ca vechime în muncă orice perioadă de sustragere de la executarea unei pedepse cu închisoarea dispuse pe nedrept. Se face trimitere la concluziile scrise depuse la dosarul cauzei și se solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. 4.Președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă. Se arată că, în realitate, autorul excepției solicită completarea normei juridice criticate, în sensul extinderii beneficiului acordat de legiuitor prin textul criticat și persoanelor care s-au sustras de la executarea pedepselor.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:5.Prin Încheierea din 11 martie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 1.993/108/2018, Tribunalul Arad – Secția a III-a contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 540 alin. (4) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Flueraș Cosmin Dragu într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri formulate de autorul acesteia, în contradictoriu cu Penitenciarul Arad, prin care se solicită anularea în parte a unei decizii referitoare la reintegrarea sa în funcția publică deținută în cadrul Penitenciarului Arad anterior hotărârii de condamnare pronunțate în primul ciclu procesual și emiterea unei noi decizii în care, la stabilirea gradului profesional, să fie avută în vedere vechimea în muncă aferentă perioadei în care în privința autorului excepției a existat o hotărâre de condamnare la pedeapsa închisorii, cu executare, în condițiile în care acesta a fost achitat în cel de-al doilea ciclu procesual. 6.În susținerea excepției de neconstituționalitate, cu privire la situația de fapt din cauza în care a fost invocată prezenta excepție, autorul acesteia arată că a fost trimis în judecată prin Rechizitoriul din data de 23 februarie 2001, emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad în Dosarul nr. 847/P/2000, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de substanțe toxice, în mod organizat, prevăzută la art. 312 alin. 2 din Codul penal din 1969 – dată la care exercita o funcție publică în cadrul Penitenciarului Arad – fiind achitat prin Sentința penală nr. 278 din 10 februarie 2003, pronunțată de Judecătoria Arad – Secția penală în Dosarul nr. 7.880/2002. Împotriva acestei sentințe au formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad și unul dintre coinculpați; prin Decizia penală nr. 496 din 17 septembrie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 1.929/2003, Tribunalul Arad – Secția penală a respins apelul inculpatului și a admis în parte apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad, desființând sentința penală anterior menționată cu privire la încadrarea juridică a faptei pentru care autorul excepției a fost achitat, din infracțiunea prevăzută la art. 312 alin. 2 din Codul penal din 1969 în infracțiunea prevăzută la art. 13 alin. (1) și la art. 10 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, păstrând însă temeiul inițial al achitării. Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și același coinculpat, așa încât, prin Decizia penală nr. 1.257 din 18 decembrie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 8.145/P/2003, Curtea de Apel Timișoara a admis recursul Parchetului, a casat sentința penală și decizia penală pronunțate și a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea de 15 ani pentru comiterea infracțiunii de organizare, conducere sau finanțare a infracțiunii de trafic internațional de droguri de mare risc. Împotriva acestei decizii, autorul excepției a formulat acțiune la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care a fost admisă de către instanța europeană prin Decizia nr. 17.520/4 din 9 aprilie 2013, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea dreptului la un proces echitabil al autorului excepției. Totodată, până la pronunțarea de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului a Deciziei nr. 17.520/4 din 9 aprilie 2013, autorul excepției a formulat contestație în anulare, acțiune care a fost admisă de Curtea de Apel Timișoara – Secția penală, care însă prin Decizia nr. 124/R/2011, pronunțată în Dosarul nr. 214/59/2008, a dispus o soluție identică cu cea din Decizia nr. 17.520/4 din 9 aprilie 2013. Ca urmare a pronunțării de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului a Deciziei nr. 17.520/4 din 9 aprilie 2013, autorul excepției, prin reprezentanta sa legală, a formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei nr. 124/R/2011, acțiune care a fost admisă. Drept urmare, prin Decizia penală nr. 599/A din 2 iulie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 789/59/2014, Curtea de Apel Timișoara a desființat Decizia penală nr. 124/R/2011 și a dispus rejudecarea cauzei în apel, recalificat ulterior în recurs. Prin Decizia penală nr. 1 din 9 iunie 2015, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad împotriva Deciziei penale nr. 496 din 17 septembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 1.929/2003, decizia de achitare rămânând definitivă. Având în vedere cele anterior menționate, autorul excepției arată că a fost supus, în mod nejustificat și abuziv, timp de 15 ani unor proceduri penale, cu consecința imposibilității legale de a-și exercita profesia, timp în care i-a fost afectată iremediabil viața personală, familială, profesională și socială, ca apoi să fi fost achitat definitiv. Se menționează că, prin Decizia civilă nr. 274 din 4 octombrie 2016, Curtea de Apel Timișoara a constatat existența unei erori judiciare care atrage răspunderea patrimonială a statului pentru prejudiciul suferit. Totodată, autorul arată că în intervalul de timp dintre rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pronunțate în privința sa și până la pronunțarea Deciziei penale nr. 1 din 9 iunie 2015 de Curtea de Apel Timișoara s-a sustras de la executarea pedepsei, locuind în Spania. 7.Referitor la prevederile art. 540 alin. (4) din Codul de procedură penală, autorul excepției susține că acestea sunt neconstituționale întrucât nu permit reîncadrarea sa în funcția publică deținută anterior condamnării cu recunoașterea drept vechime în muncă a intervalului de timp dintre data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare pronunțate în primul ciclu procesual și data rămânerii definitive a hotărârii de achitare pronunțate în cel de-al doilea ciclu procesual, aceasta fiind posibilă doar în privința persoanelor care au fost efectiv private de libertate în mod nelegal, executând pedepsele cu închisoare la care au fost condamnate. Pentru aceste motive, se susține că textul criticat creează discriminare între persoanele care au săvârșit fapte prevăzute de legea penală în privința cărora instanțele au pronunțat soluții de suspendare a executării pedepsei sub supraveghere și cele care, săvârșind aceleași fapte prevăzute de legea penală, au fost condamnate la pedepse cu închisoarea, cu executare, hotărârile de condamnare astfel pronunțate fiind puse în executare. Se susține, totodată, că nu există niciun motiv pentru care persoanele condamnate pe nedrept la pedepse cu închisoarea, care s-au sustras de la executarea acestor pedepse, știind că sunt nevinovate, să nu beneficieze de același regim juridic precum cele care au executat pedepse cu închisoarea, sub aspectul dreptului la repararea pagubei și la felul și întinderea reparației, potrivit dispozițiilor art. 540 alin. (4) din Codul de procedură penală. Se arată, de asemenea, că nu este echitabil ca, pentru recunoașterea vechimii în muncă, în ipoteza analizată, persoana condamnată în primul ciclu procesual și achitată în cel de-al doilea ciclu procesual să fie obligată să accepte o condamnare nedreaptă. Se susține că, pentru aceleași motive, textul criticat încalcă dreptul la muncă și la protecția socială a muncii, astfel cum acesta este prevăzut la art. 41 alin. (1) din Constituție. 8.Tribunalul Arad – Secția a III-a contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că dispozițiile art. 540 alin. (4) din Codul de procedură penală reglementează ipoteza persoanelor private de libertate, care nu pot fi încadrate în muncă, și că persoanele în privința cărora nu au fost pronunțate hotărâri definitive de condamnare beneficiază de prezumția de nevinovăție, putând ocupa un loc de muncă.9.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 540 alin. (4) din Codul de procedură penală, care au următorul conținut: „Persoanelor îndreptățite la repararea pagubei, care înainte de privarea de libertate ori de încarcerare ca urmare a punerii în executare a unei pedepse ori măsuri educative privative de libertate erau încadrate în muncă, li se calculează, la vechimea în muncă stabilită potrivit legii, și timpul cât au fost private de libertate.“13.Se susține că textul criticat contravine prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi și ale art. 41 alin. (1) cu privire la muncă și protecția socială a muncii. 14.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile art. 540 alin. (4) din Codul de procedură penală reglementează ipoteza persoanei private de libertate ca urmare a punerii în executare a unei pedepse ori măsuri educative privative de libertate. 15.Așadar, textul criticat este incident în ipoteza pedepselor cu închisoarea care sunt puse în executare. Or, autorul excepției de neconstituționalitate, prin argumentele formulate în susținerea acesteia, solicită Curții Constituționale să extindă aplicabilitatea dispozițiilor art. 540 alin. (4) din Codul de procedură penală la ipoteza în care persoana condamnată se sustrage de la executarea pedepsei cu închisoarea și, prin urmare, pedeapsa nu poate fi pusă în executare. 16.Însă, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, instanța de contencios constituțional „se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“.17.Mai mult, soluția legislativă invocată de autorul excepției constituie o chestiune ce aparține sferei politicii penale a statului, reglementarea acesteia fiind de competența exclusivă a legiuitorului, potrivit atribuției sale constituționale prevăzute la art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală. 18.Pentru aceste motive, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 540 alin. (4) din Codul de procedură penală este inadmisibilă. 19.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 540 alin. (4) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Flueraș Cosmin Dragu în Dosarul nr. 1.993/108/2018 al Tribunalului Arad – Secția a III-a contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Arad – Secția a III-a contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 27 aprilie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x