DECIZIA nr. 246 din 20 aprilie 2021

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 539 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Dănuț Condur în Dosarul nr. 1.978/118/2017 al Tribunalului Constanța -Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 329D/2018. … 2.La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 539 alin. (2) din Codul de procedură penală, întrucât, prin Decizia Curții Constituționale nr. 136 din 3 martie 2021, această excepție a fost admisă. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea din 20 februarie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 1.978/118/2017, Tribunalul Constanța – Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 539 alin. (2) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Dănuț Condur cu ocazia soluționării unei cauze civile având ca obiect repararea prejudiciului în cazul privării nelegale de libertate. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 539 alin. (2) din Codul de procedură penală încalcă principiile constituționale privind accesul liber la justiție și răspunderea patrimonială a statului pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare, precum și dreptul la reparație în caz de privare de libertate, consacrat de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În acest sens, arată că a fost arestat preventiv pe o perioadă de 20 de zile, de la data de 23 septembrie 2014 până la data de 12 octombrie 2014, măsură prelungită pe o perioadă de 30 de zile, cu începere de la data de 13 octombrie 2014 și până la data de 11 noiembrie 2014, ulterior, măsura arestării preventive fiind înlocuită cu măsura controlului judiciar. În temeiul prevederilor art. 396 alin. (5) din Codul de procedură penală raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi din același cod, inculpatul a fost achitat, pe motiv că fapta pentru care s-a dispus trimiterea în judecată nu este prevăzută de legea penală, soluție rămasă definitivă. Consideră că, dacă instanța de judecată ar stabili prin încheiere că măsura arestării preventive este nelegală – în cazul de față, pentru motivul că fapta judecată nu ar fi prevăzută de legea penală -, aceasta ar echivala cu soluționarea chiar a cauzei penale, fiind o evidentă antepronunțare pe fondul cauzei. În ceea ce privește stabilirea, în mod expres și distinct, prin decizia definitivă de achitare, a caracterului nelegal al măsurii arestării preventive dispuse anterior în cauză, o astfel de soluție nu este reglementată de prevederile art. 396 din Codul de procedură penală care vizează rezolvarea acțiunii penale și nici de dispozițiile art. 399 din Codul de procedură penală, text care – în alineatul (1) – prevede că instanța are obligația ca, prin hotărâre, să se pronunțe asupra menținerii, revocării, înlocuirii ori încetării de drept a măsurii preventive dispuse pe parcursul procesului penal cu privire la inculpat, măsură în vigoare la momentul pronunțării instanței. Arată, astfel, că persoana arestată preventiv și apoi achitată definitiv nu are posibilitatea de a formula o acțiune la instanța civilă pentru a solicita despăgubiri pentru arestarea nelegală a cărei victimă a fost, întrucât instanța penală nu se poate pronunța – în mod explicit și distinct – asupra nelegalității arestării dispuse pe parcursul procesului penal [art. 424 alin. (2) coroborat cu art. 396 alin. (1) și art. 399 din Codul de procedură penală]. Consideră că soluția de achitare – în cazul în care fapta nu există în materialitatea ei, fapta nu este prevăzută de legea penală sau nu există probe că persoana acuzată a săvârșit infracțiunea – are ca efect intrinsec stabilirea caracterului nelegal al arestării preventive, deoarece nimeni nu poate fi arestat în mod legal pentru o pretinsă faptă care nu există în materialitatea ei, pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală (pentru o contravenție, abatere disciplinară etc.) sau dacă nu există probe că a săvârșit fapta. Arată că, prin Decizia nr. 15 din 18 septembrie 2017, pronunțată în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 539 alin. (2) din Codul de procedură penală, caracterul nelegal al măsurilor preventive privative de libertate trebuie să fie constatat explicit prin actele jurisdicționale prevăzute în cuprinsul acestuia, hotărârea judecătorească de achitare, prin ea însăși, neputând constitui temei al stabilirii caracterului nelegal al măsurii privative de libertate. Susține că „Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 15 din 18 septembrie 2017 este contrară dispozițiilor Codului de procedură penală“. Consideră că limitarea impusă de dispozițiile art. 539 alin. (2) din Codul de procedură penală, inclusiv prin interpretarea dată prin Decizia nr. 15 din 18 septembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, creează o barieră reală și efectivă, care împiedică persoana vătămată – prin arestarea sa în cadrul unui proces în care a fost apoi achitată definitiv – să se adreseze instanței civile pentru a obține despăgubiri de la statul român. … 6.Tribunalul Constanța – Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. Astfel, arată că dispozițiile art. 539 alin. (2) din Codul de procedură penală sunt neconstituționale în măsura în care exercitarea dreptului de acces la instanță – pentru repararea prejudiciului moral și material al persoanelor față de care în cursul procesului penal au fost luate măsuri privative de libertate – este condiționată de constatarea caracterului nelegal al privării de libertate numai în procedura penală, respectiv prin ordonanță a procurorului, prin încheiere definitivă a judecătorului de drepturi și libertăți sau a judecătorului de cameră preliminară, precum și prin încheiere definitivă sau hotărâre definitivă a instanței de judecată învestite cu judecarea cauzei. Apreciază că este constituțională condiționarea exercitării dreptului la repararea pagubei materiale sau a daunei morale rezultate din măsurile de privare nelegală de libertate în măsura în care caracterul nelegal poate fi constatat și de către instanța civilă după finalizarea definitivă a procesului penal, chiar dacă instanța penală a omis să se pronunțe asupra legalității sau nelegalității detenției preventive. … 7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 8.Avocatul Poporului precizează că își menține punctul de vedere exprimat anterior și reținut în Deciziile Curții Constituționale nr. 179 din 29 martie 2016 și nr. 133 din 9 martie 2017, în sensul că dispozițiile art. 539 alin. (2) din Codul de procedură penală sunt neconstituționale în măsura în care, în cazul privării nelegale de libertate, se consideră că dreptul la repararea pagubei se acordă numai în situațiile expres și limitativ specificate de lege. În acest sens, a arătat că dispozițiile de lege criticate trebuie să fie subordonate principiului responsabilității statului față de persoanele care au suferit din cauza unei erori judiciare, principiu consacrat de prevederile art. 52 alin. (3) teza întâi din Constituție, potrivit căruia „Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare.“ … 9.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 11.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 539 alin. (2) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: „(2) Privarea nelegală de libertate trebuie să fie stabilită, după caz, prin ordonanță a procurorului, prin încheierea definitivă a judecătorului de drepturi și libertăți sau a judecătorului de cameră preliminară, precum și prin încheierea definitivă sau hotărârea definitivă a instanței de judecată învestită cu judecarea cauzei.“ … 12.În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (1) și (2) privind accesul liber la justiție și ale art. 52 alin. (3) referitor la răspunderea patrimonială a statului pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare, precum și a prevederilor art. 5 paragraful 5 privind dreptul la reparație în caz de privare de libertate din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 13.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că – ulterior sesizării sale cu această excepție – prin Decizia nr. 136 din 3 martie 2021*), nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data pronunțării prezentei decizii, a constatat că soluția legislativă din cuprinsul art. 539 din Codul de procedură penală care exclude dreptul la repararea pagubei în cazul privării de libertate dispuse în cursul procesului penal soluționat prin clasare, conform art. 16 alin. (1) lit. a)-d) din Codul de procedură penală, sau achitare este neconstituțională, întrucât încalcă prevederile art. 1 alin. (3),art. 23 alin. (1) și ale art. 52 alin. (3) teza întâi din Constituție.*) Decizia Curții Constituționale nr. 136 din 3 martie 2021 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 494 din 12 mai 2021. … 14.Având în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale“ și ținând cont de faptul că Decizia nr. 136 din 3 martie 2021, mai sus citată, a fost pronunțată ulterior sesizării instanței de contencios constituțional în prezenta cauză, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 539 alin. (2) din Codul de procedură penală a devenit inadmisibilă. … 15.În acord cu jurisprudența constantă a Curții Constituționale, în temeiul deciziei anterior menționate, prin care s-a admis excepția, prezenta decizie poate constitui motiv al unei cereri de revizuire (Decizia nr. 17 din 21 ianuarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 26 mai 2020, paragraful 34). … 16.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 539 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Dănuț Condur în Dosarul nr. 1.978/118/2017 al Tribunalului Constanța – Secția I civilă.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Constanța – Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 20 aprilie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Oana-Cristina Puică

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește