DECIZIA nr. 244 din 27 aprilie 2023

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 18/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 781 din 30 august 2023
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 283
ActulREFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 284
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 283
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 284
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 283
ART. 1REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 284
ART. 3REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 284
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ART. 6REFERIRE LADECIZIE 493 13/07/2021
ART. 6REFERIRE LADECIZIE 79 16/02/2021
ART. 7REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 284
ART. 8REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 284
ART. 9REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 283
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 675 06/11/2018
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 1 11/01/2012
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 16REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 283
ART. 16REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 284
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 11
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 17REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 17REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 7
ART. 19REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 283
ART. 20REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 300
ART. 20REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 303
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 561 19/09/2017
ART. 21REFERIRE LAHOTARARE 24/05/2007
ART. 21REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 7
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 315 09/06/2020
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 26REFERIRE LADECIZIE 20 19/01/2021
ART. 26REFERIRE LADECIZIE 353 11/05/2017
ART. 26REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 284
ART. 28REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 284
ART. 30REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 30REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 30REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Daniela Ramona Marițiu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.->1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 283 alin. (4) lit. m) teza întâi și teza finală și ale art. 284 alin. (1) teza întâi și alin. (3) teza întâi din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Gheorghe Pantea, prin reprezentant legal Sindicatul Polițiștilor Europeni „Europol“, în Dosarul nr. 337/325/2020 al Judecătoriei Timișoara - Secția penală. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 543D/2020.2.->La apelul nominal se constată lipsa autorului excepției. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 544D/2020, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 283 alin. (4) lit. m) teza întâi și teza finală și ale art. 284 alin. (1) teza întâi și alin. (3) teza întâi din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ötvös Gyöngyi, prin reprezentant legal Sindicatul Polițiștilor Europeni „Europol“, în Dosarul nr. 344/325/2020 al Judecătoriei Timișoara - Secția penală.4.->La apelul nominal se constată lipsa autorului excepției. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.5.Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentanta Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 544D/2020 la Dosarul nr. 543D/2020, care a fost primul înregistrat.6.->Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens invocă deciziile Curții Constituționale nr. 79 din 16 februarie 2021 și nr. 493 din 13 iulie 2021.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:7.Prin Încheierea din 11 martie 2020 (astfel cum a fost îndreptată prin Încheierea penală din 15 aprilie 2020), pronunțată în Dosarul nr. 337/325/2020, Judecătoria Timișoara – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 283 alin. (4) lit. m) teza întâi și teza finală și ale art. 284 alin. (1) teza întâi și alin. (3) teza întâi din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Gheorghe Pantea, prin reprezentant legal Sindicatul Polițiștilor Europeni „Europol“, cu ocazia soluționării unei cauze având ca obiect anularea/reducerea unei amenzi, prevăzută de art. 284 din Codul de procedură penală.8.Prin Încheierea din 11 martie 2020 (astfel cum a fost îndreptată prin Încheierea penală din 15 aprilie 2020), pronunțată în Dosarul nr. 344/325/2020, Judecătoria Timișoara – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 283 alin. (4) lit. m) teza întâi și teza finală și ale art. 284 alin. (1) teza întâi și alin. (3) teza întâi din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ötvös Gyöngyi, prin reprezentant legal Sindicatul Polițiștilor Europeni „Europol“, cu ocazia soluționării unei cauze având ca obiect anularea/reducerii unei amenzi, prevăzută de art. 283 din Codul de procedură penală.9.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin că termenul „nejustificat“ cuprins de dispozițiile art. 283 alin. (4) lit. m) din Codul de procedură penală este lipsit de claritate și previzibilitate, astfel că textele criticate nu întrunesc condițiile calitative de accesibilitate și predictibilitate impuse atât de Constituție, cât și de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, acest text normativ, astfel cum s-a aplicat în speța dedusă judecății – permite sancționarea unui organ de cercetare penală pentru că nu a îndeplinit niște acte de care nu avea cunoștință, într-un termen de care nu avea cunoștință. Consideră că textul normativ nu este redactat cu suficientă precizie pentru a permite cetățeanului (organului de cercetare penală) să își adapteze conduita, astfel încât acesta să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, față de circumstanțele speței, consecințele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă și să își corecteze conduita. Apreciază că singura interpretare constituțională a termenului „nejustificat“ este aceea care „impune un standard minim pentru «justificare» și maxim pentru «nejustificare»“. „Astfel, orice justificare minimă – de drept sau de fapt -, întemeiată în drept și în fapt ori doar aparent întemeiată în drept și în fapt, va fi suficientă pentru a califica neîndeplinirea dispozițiilor procurorului ca fiind «justificat㻓. Susțin că orice altă interpretare a noțiunii anterior menționate reprezintă o încălcare a dreptului la apărare și a dreptului la un proces echitabil, astfel cum aceste drepturi sunt consacrate în Constituție și în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.10.Consideră că se încalcă și prezumția de nevinovăție, în condițiile în care sarcina probei aparține persoanei amendate, care trebuie să justifice de ce nu și-a putut îndeplini obligația de serviciu trasată de procuror. Această stare de drept și de fapt permisă de către textele normative criticate reprezintă o încălcare a prezumției de nevinovăție, a dreptului la apărare, precum și a dreptului la un proces echitabil. În final, susțin că se încalcă și principiul separației puterilor în stat, în condițiile în care procurorul, în mod individual, fără citarea părților (în lipsa contradictorialității) și fără intervenția unui judecător, aplică o sancțiune de natură penală (amendă). Or, numai un judecător poate aplica o sancțiune penală, orice situație contrară reprezentând o încălcare a principiului separației puterilor în stat, precum și o încălcare a dreptului la apărare și a dreptului la un proces echitabil.11.Judecătoria Timișoara – Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că sancțiunea este partea normei juridice care stabilește consecințele ce decurg din nerespectarea dispoziției normei respective în împrejurările stabilite de ipoteza ei, precum și eventualele măsuri pe care autoritățile competente le pot lua împotriva subiectului de drept care a încălcat norma. Susține că textele legale criticate sunt previzibile cu privire la termenul în care organul de cercetare penală trebuie să îndeplinească dispozițiile scrise ale procurorului, respectiv în termenul stabilit de acesta. Cu privire la noțiunea de „neîndeplinirea în mod nejustificat“, instanța reține că noțiunea „justificat“ face referire la o acțiune dovedită ca justă, dreaptă, legitimă, îndreptățită. Având în vedere scopul amenzii prevăzute de art. 283 alin. (4) lit. m) din Codul de procedură penală, respectiv acela de a sancționa neîndeplinirea de către organul de cercetare penală a dispozițiilor scrise ale procurorului, în termenul stabilit de acesta, instanța apreciază că în cauză nu se poate vorbi despre o acuzație în materie penală sau o asimilare cu o astfel de acuzație ca să poată fi analizată din prisma art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului sau a libertăților fundamentale ori a principiului in dubio pro reo. Arată, de asemenea, că noțiunea „nejustificat“ din cuprinsul textului criticat nu încalcă prezumția de nevinovăție, dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil sau principiul separației puterilor în stat.12.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.13.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Invocând Decizia Curții Constituționale nr. 1 din 11 ianuarie 2012, susține că textul legal a fost redactat cu suficientă claritate și precizie, astfel încât orice destinatar al textelor legale criticate să înțeleagă modalitatea în care se poate aplica amenda judiciară în caz de neîndeplinire a dispozițiilor scrise ale procurorului. În ceea ce privește încălcarea dreptului la un proces echitabil arată că partea interesată poate face cerere de anulare sau de reducere a amenzii aplicate, în termen de 10 zile de la comunicarea ordonanței ori a încheierii de amendare, cerere care se soluționează de alt judecător de drepturi și libertăți/judecător de cameră preliminară/complet. Așadar, din perspectivă constituțională, dispozițiile legale criticate garantează persoanei amendate o judecată imparțială în cadrul unui proces echitabil, având deplina posibilitate de a se apăra singură ori de a-și angaja un avocat ales în acest sens. În continuare, face referire la Decizia Curții Constituționale nr. 675 din 6 noiembrie 2018.14.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Guvernului, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:15.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.16.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 283 alin. (4) lit. m) teza întâi și teza finală și ale art. 284 alin. (1) teza întâi și alin. (3) teza întâi din Codul de procedură penală, cu următorul conținut:– Art. 283 alin. (4) lit. m): „(4) Următoarele abateri săvârșite în cursul procesului penal se sancționează cu amendă judiciară de la 500 lei la 5.000 lei: […] m) neîndeplinirea în mod nejustificat de către organul de cercetare penală a dispozițiilor scrise ale procurorului, în termenul stabilit de acesta.“– Art. 284 alin. (1) și alin. (3):(1)Amenda se aplică de organul de urmărire penală prin ordonanță, iar de judecătorul de drepturi și libertăți, de judecătorul de cameră preliminară și de instanța de judecată, prin încheiere. […](3)Dacă persoana amendată justifică de ce nu și-a putut îndeplini obligația, judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată poate dispune anularea ori reducerea amenzii.17.Autorii excepției susțin că textele criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (4) referitor la principiul separației și echilibrului puterilor în stat, art. 1 alin. (5) referitor la claritatea și previzibilitatea legilor, art. 11 referitor la dreptul internațional și dreptul intern, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, art. 23 alin. (11) referitor la prezumția de nevinovăție, art. 24 referitor la dreptul la apărare, art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată și art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 paragraful 2 referitor la dreptul la un proces echitabil și ale art. 7 paragraful 1 referitor la principiul nicio pedeapsă fără lege din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.18.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor art. 283 alin. (4) lit. m) din Codul de procedură penală, reținând, prin Decizia nr. 79 din 16 februarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 499 din 13 mai 2021, că abaterea judiciară este fapta persoanei care, fiind obligată printr-o dispoziție a legii de procedură penală sau a unei legi speciale să îndeplinească o anumită activitate procesuală ori să se abțină de la îndeplinirea unei activități contrare acesteia, cu știință, nu a îndeplinit-o sau a îndeplinit-o fără respectarea condițiilor prevăzute de lege. Existența unei dispoziții din legea de procedură penală care prevede o obligație pentru cei care participă la activitatea procesuală penală constituie o cerință prealabilă în conținutul abaterilor judiciare. Astfel, dispozițiile art. 283 din Codul de procedură penală prevăd structura de bază a conținutului abaterilor judiciare, conținut care se completează cu alte norme procesuale. Prevederile art. 283 din Codul de procedură penală au, așadar, caracter de norme în alb, care se întregesc prin alte norme procedurale.19.Curtea a reținut că dispozițiile art. 283 din Codul de procedură penală prevăd structura de bază a conținutului abaterilor judiciare, iar acest conținut se poate completa cu alte norme procesuale. Prin urmare, prevederile art. 283 din Codul de procedură penală au caracter de norme generale, care se întregesc prin alte norme procedurale. Curtea a observat că abaterile judiciare în materie penală sunt reglementate în mod exhaustiv de dispozițiile art. 283 din Codul de procedură penală, care stabilesc toate situațiile ce pot da naștere unei abateri judiciare. Ele pot fi săvârșite în cursul oricăreia dintre etapele procesuale corespunzătoare exercitării funcțiilor procesuale, cu excepția celor care se pot săvârși numai în cursul urmăririi penale sau numai în cursul judecății, astfel cum decurge din textul art. 283 din Codul de procedură penală.20.Potrivit dispozițiilor art. 283 alin. (4) lit. m) din Codul de procedură penală constituie abatere săvârșită în cursul urmăririi penale neîndeplinirea în mod nejustificat de către organul de cercetare penală a dispozițiilor scrise ale procurorului, în termenul stabilit de acesta. În temeiul prevederilor art. 303 alin. (1) și alin. (2) teza întâi din Codul de procedură penală, procurorul poate să dispună cu privire la efectuarea oricărui act de urmărire penală de organele de cercetare penală ale poliției judiciare sau de organele de cercetare penală speciale, după caz, dispozițiile date de procuror în legătură cu efectuarea actelor de cercetare penală fiind obligatorii și prioritare pentru organul de cercetare, precum și pentru alte organe ce au atribuții prevăzute de lege în constatarea infracțiunilor. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 300 alin. (4) din Codul de procedură penală, procurorul poate să ceară spre verificare orice dosar de la organul de cercetare penală, care este obligat să îl trimită de îndată, cu toate actele, materialele și datele privitoare la fapta care formează obiectul cercetării. Astfel, neîndeplinirea nejustificată a oricăreia dintre dispozițiile date de procuror în scris și cu stabilirea unui termen de executare, circumscrise atribuțiilor prevăzute de textele mai sus menționate, poate atrage aplicarea amenzii judiciare de către procuror. Forma scrisă a dispozițiilor date este impusă de necesitatea stabilirii certe a faptului că acestea au fost date, iar organul de cercetare penală a luat cunoștință de ele.21.În ceea ce privește lipsa de claritate și previzibilitate a termenului „nejustificat“, Curtea reține că în jurisprudența sa, de exemplu, Decizia nr. 561 din 19 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 886 din 10 noiembrie 2017, făcând referire la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, a statuat că formularea actelor normative nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. Astfel, numeroase legi folosesc, prin forța lucrurilor, formule mai mult sau mai puțin vagi, ale căror interpretare și aplicare depind de practică. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept penal. Nevoia de elucidare a punctelor neclare și de adaptare la circumstanțele schimbătoare va exista întotdeauna. Din nou, deși certitudinea este extrem de dezirabilă, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă, or legea trebuie să fie capabilă să se adapteze schimbărilor de situație. Rolul decizional conferit instanțelor urmărește tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor, dezvoltarea progresivă a dreptului penal prin intermediul jurisprudenței ca izvor de drept fiind o componentă necesară și bine înrădăcinată în tradiția legală a statelor membre (a se vedea Hotărârea din 22 noiembrie 1995, pronunțată în Cauza S.W. împotriva Regatului Unit, paragraful 36, Hotărârea din 24 mai 2007, pronunțată în Cauza Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României, paragrafele 36 și 37, Hotărârea din 12 februarie 2008, pronunțată în Cauza Kafkaris împotriva Ciprului, paragraful 141, și Hotărârea din 21 octombrie 2013, pronunțată în Cauza Del Río Prada împotriva Spaniei, paragrafele 92 și 93). Totodată, drept consecință logică a principiului conform căruia legile trebuie să fie de aplicabilitate generală, formularea actelor normative nu este întotdeauna exactă, folosirea unor caracterizări generale fiind preferată unor liste exhaustive (a se vedea Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Cantoni împotriva Franței, paragraful 31). Rezultă că interpretarea acestor norme depinde de practică și nu încape îndoială că instanțele interne sunt cele mai în măsură să examineze și să interpreteze legislația națională; o astfel de interpretare nu este în sine incompatibilă cu art. 7 din Convenție (a se vedea Hotărârea din 21 ianuarie 1999, pronunțată în Cauza Garcia Ruíz împotriva Spaniei, paragraful 28, și Hotărârea din 20 ianuarie 2009, pronunțată în Cauza Sud Fondi srl și alții împotriva Italiei, paragraful 108).22.Plecând de la aceste statuări de principiu, Curtea observă că, într-adevăr, noțiunea „nejustificat“ din cuprinsul textului criticat nu este definită legal, astfel încât aceasta să aibă un înțeles specific dreptului penal, aspect ce denotă intenția legiuitorului de a-i atribui, în contextul reglementării abaterilor judiciare, înțelesul ce rezultă din sensul comun al acesteia (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 315 din 9 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1130 din 24 noiembrie 2020). Așa fiind, Curtea reține că, potrivit Dicționarului explicativ al limbii române, prin cuvântul „nejustificat“ se înțelege „care nu este justificat“, iar termenii „a justifica“ și „justificat“ au înțelesul de „a arăta că ceva este just, legitim, a demonstra justețea unui lucru; a da explicații cu privire la o atitudine, o acțiune“, respectiv „dovedit ca just, îndreptățit, legitim“. Totodată, Curtea reține că prevederile legale criticate reglementează, așa cum însăși denumirea marginală a acestora o enunță, cu privire la abaterile judiciare și la amenda judiciară. Participanții la procesul penal au, în cadrul desfășurării acestuia, anumite obligații impuse de legea procesuală, iar neîndeplinirea acestora ori îndeplinirea lor cu ignorarea condițiilor prevăzute de lege poate dăuna bunei desfășurări a procedurii judiciare sau poate stânjeni aflarea adevărului și realizarea justiției penale.23.Astfel, semnificația cuvântului „nejustificat“, folosit de legiuitor în cuprinsul dispozițiilor art. 283 alin. (4) lit. m) din Codul de procedură penală, poate fi determinată prin interpretarea gramaticală și sistematică a normei criticate de către orice persoană care cunoaște sensul comun al cuvintelor din vocabularul limbii române și, cu atât mai mult, dacă o astfel de persoană apelează la consultanță juridică de specialitate.24.Totodată, modalitatea de reținere a unor cazuri concrete ca fiind cazuri ce se circumscriu neîndeplinirii în mod nejustificat de către organul de cercetare penală a dispozițiilor scrise ale procurorului, în termenul stabilit de acesta, reprezintă un aspect ce intră în atributul exclusiv al instanțelor de judecată și, de aceea, în aceste situații, suplețea legii este de preferat, întrucât nu se poate stabili aprioric totalitatea împrejurărilor care ar putea intra sau nu în categoria abaterii judiciare respective (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 561 din 19 septembrie 2017, precitată, paragraful 31).25.Așa fiind, Curtea constată că, prin raportare la exigențele mai sus arătate, prevederile art. 283 alin. (4) lit. m) din Codul de procedură penală respectă standardele de calitate a legii, impuse de dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție, sensul cuvântului „nejustificat“ putând fi determinat de către destinatarii normei juridice criticate – prin utilizarea semnificației obișnuite a acestuia și, la nevoie, prin recurgerea la consultanță juridică de specialitate – permițându-le acestora să își adapteze conduita la exigențele legii.26.În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 284 alin. (1) teza întâi și alin. (3) teza întâi din Codul de procedură penală, Curtea reține că aceste dispoziții au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, prin raportare la critici similare, instanța de contencios constituțional pronunțând, în acest sens, Decizia nr. 20 din 19 ianuarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 6 mai 2021, Decizia nr. 353 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 14 iulie 2017, și Decizia nr. 493 din 13 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 7 ianuarie 2022.27.Curtea a constatat că partea interesată se poate adresa unui alt judecător de drepturi și libertăți/judecător de cameră preliminară/complet în termen de 10 zile de la comunicarea ordonanței/încheierii de amendare, în vederea anulării sau reducerii amenzii aplicate. Așadar, din perspectivă constituțională, dispozițiile legale criticate garantează persoanei amendate o judecată imparțială în cadrul unui proces echitabil, având deplina posibilitate de a se apăra singură ori de a-și angaja un avocat ales în acest sens.28.Posibilitatea de a cere anularea ori reducerea amenzii, conform art. 284 alin. (4) din Codul de procedură penală, constituie un mijloc juridic ce asigură verificarea ordonanței procurorului prin care s-a aplicat amenda sub aspectul caracterului său justificat și al cuantumului acesteia, de către un judecător de drepturi și libertăți. Or, această soluție juridică este de natură să asigure dreptul la un proces echitabil al persoanei amendate, din perspectiva posibilității contestării amenzii judiciare ce face obiectul analizei.29.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să modifice această jurisprudență, atât soluția, cât și considerentele deciziei mai sus invocate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.30.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Gheorghe Pantea și de Ötvös Gyöngyi, ambii prin reprezentant legal Sindicatul Polițiștilor Europeni „Europol“, în dosarele nr. 337/325/2020 și nr. 344/325/2020 ale Judecătoriei Timișoara – Secția penală și constată că dispozițiile art. 283 alin. (4) lit. m) teza întâi și teza finală și ale art. 284 alin. (1) teza întâi și alin. (3) teza întâi din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.->Decizia se comunică Judecătoriei Timișoara - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 27 aprilie 2023.->
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE->
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Marițiu->
-

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x