DECIZIA nr. 243 din 8 aprilie 2021

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 101 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată direct de Avocatul Poporului. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.132D/2018. … 2.Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 25 martie 2021, în prezența reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă, și a doamnei consilier Linda Zenovia Timofan. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când, având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a amânat pronunțarea pentru data de 8 aprilie 2021, când a pronunțat prezenta decizie. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:3.Prin Adresa nr. 22.408 din 10 decembrie 2018, înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 10.315 din 10 decembrie 2018, Avocatul Poporului a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 101 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. … 4.În motivarea excepției de neconstituționalitate se menționează Regulile penitenciare europene, care încurajează menținerea contactului cu exteriorul, considerat de importanță vitală pentru reintegrarea deținuților în societate. Astfel, Regula 24 prevede la primul punct dreptul de a primi vizite și de a păstra legătura cu familiile, cunoscuții și reprezentanții organizațiilor din societatea civilă sau ai altor instituții: „Deținuților li se va permite să comunice, cât de des posibil, prin corespondență, telefon sau alte mijloace de comunicare cu familiile lor, terțe persoane și reprezentanții organismelor exterioare, precum și să primească vizite de la aceste persoane.“ Scopul menținerii legăturilor cu familia și cunoscuții este acela de a reduce efectele negative ale încarcerării și a facilita astfel resocializarea după terminarea pedepsei. Vizitele și modul în care sunt realizate reprezintă astfel o formă de normalizare a vieții în penitenciar: „Modalitățile de realizare a vizitelor trebuie să permită deținuților să mențină și să dezvolte relațiile cu familiile, cât mai normal posibil“ (Regula 24.4), motiv pentru care autoritățile penitenciare au obligația de a încuraja și facilita contactul deținuților cu lumea exterioară (Regula 24.5). … 5.Chiar dacă, din motive de siguranță, vizitele și comunicarea cu persoanele din exterior sunt limitate, trebuie totuși să existe „un nivel minim acceptabil de contact“ (Regula 24.2). Arată că Regulile penitenciare europene sunt în concordanță cu Recomandarea (2003) 23, care se referă la managementul administrației penitenciare privind pedepsele pe viață sau cele de lungă durată, și cu articolul 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. … 6.În continuare, susține că dreptul la vizită reprezintă poate unul dintre cele mai importante drepturi ale persoanelor private de libertate, reprezentând practic singura lor conexiune cu exteriorul, cu lumea reală. Astfel, în vederea menținerii legăturii cu familia și pentru realizarea contactului cu diverse persoane și organizații, administrația penitenciarului trebuie să asigure posibilitatea vizitării deținuților. … 7.Precizează că, deși Legea fundamentală nu definește noțiunea de viață intimă, familială și privată, protecția vieții private nu acoperă doar sfera intimă a relațiilor personale, ci și „dreptul individului de a lega și dezvolta relații cu semenii săi“, deoarece „ar fi prea restrictivă limitarea noțiunii de viață privată la un cerc interior în care individul își trăiește viața personală așa cum crede de cuviință“. Prin urmare, în sensul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, elementul definitoriu al dreptului la viață intimă, familială și privată se referă la sfera relațiilor interumane (Decizia nr. 239 din 10 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 540 din 24 iunie 2005). … 8.Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în cadrul noțiunii de „viață familială“, în sensul art. 8 din Convenție, au fost incluse și raporturile dintre rude apropiate „care pot avea un rol considerabil în materie (…), ceea ce implică pentru stat obligația de a acționa în așa fel încât să asigure rezolvarea normală a acestor raporturi“ (Cauza Marckx împotriva Belgiei, 1979) (Decizia nr. 14 din 12 ianuarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 5 februarie 2010). Astfel, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că, deși privarea de libertate a unei persoane presupune limitări ale vieții sale private și de familie, este esențial dreptul persoanei în cauză de a menține legătura cu membrii apropiați ai familiei sale. … 9.Este recunoscut că restricțiile referitoare la numărul vizitelor, la supravegherea acestor vizite și supunerea persoanei aflate în detenție la un anumit regim de executare sau la anumite feluri ale vizitelor constituie interferențe în dreptul la respectarea vieții private și de familie, prevăzut la art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, fără a constitui încălcări ale acestui drept, însă ingerința în exercitarea dreptului la viață privată trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o. … 10.Raportat la cauza de față, Avocatul Poporului apreciază că, deși ingerința legală în dreptul prevăzut la art. 26 din Constituție și art. 8 din Convenție poate avea un scop legitim (sancționarea unor abateri disciplinare), este adecvată și necesară scopului propus (păstrarea ordinii în penitenciar), ea nu păstrează un just echilibru între interesele concurente, și anume: interesul statului în legătură cu ordinea publică, dar și interesul persoanei de a-i fi protejată viața intimă, familială și privată. … 11.Apreciază că această sancțiune este una severă, dat fiind faptul că legătura cu exteriorul este extrem de importantă pentru condamnați, în baza principiului normalizării vieții în penitenciar și a celui conform căruia privarea de libertate este în sine o măsură extremă, Regulile penitenciare europene descurajând aplicarea procedurilor disciplinare și a sancțiunilor în cazul abaterilor disciplinare, fiind recomandate medierea și mecanismele restaurative pentru a rezolva conflictele care apar în penitenciar. … 12.Arată că „abaterea disciplinară“ este definită de Regulile penitenciare europene ca fiind „comportamentul care constituie o amenințare pentru ordine, siguranță și securitate“ (Regula 56.3), dar rămâne la latitudinea statelor membre să stabilească prin lege care tipuri de acțiuni/inacțiuni reprezintă abateri disciplinare, care sunt procedurile ce trebuie aplicate în cazul diferitelor tipuri de abateri, care sunt sancțiunile și care este durata lor pentru a pedepsi abaterile disciplinare, precum și ce autorități au competența să impună sancțiuni și la ce instanță poate apela deținutul pentru recurs (Regula 56.3). … 13.În acest context, subliniază că, potrivit Legii nr. 254/2013 și Regulamentului de aplicare a Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 157/2016, abaterile disciplinare sunt clasificate, în funcție de obligațiile persoanelor condamnate și interdicțiile încălcate de acestea, în: abateri disciplinare foarte grave; abateri disciplinare grave; abateri disciplinare ușoare. … 14.De asemenea, redă sancțiunile disciplinare care pot fi aplicate în cazul săvârșirii abaterilor disciplinare, suspendarea dreptului de a primi vizite, pe o perioadă de cel mult 3 luni, fiind aplicabilă în cazul săvârșirii abaterilor disciplinare grave, foarte grave și în cazul comiterii, în mod repetat, de abateri disciplinare ușoare. Suspendarea dreptului de a primi vizite, ca sancțiune disciplinară, micșorează șansele de acordare a liberării condiționate, prin neîndeplinirea condiției referitoare la buna conduită. Or, atât păstrarea legăturii cu familia, cât și folosirea la muncă reprezintă factori de care depinde reintegrarea socială a deținuților. În consecință, potrivit art. 101 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 254/2013, pentru abaterea disciplinară săvârșită deținuții pot fi sancționați cu suspendarea dreptului de a primi vizite, ceea ce presupune suspendarea pe o perioadă de timp a legăturii cu familia. Or, conform Regulii nr. 43 (3) din Ansamblul de reguli minime ale Națiunilor Unite privind tratamentul deținuților, sancțiunile disciplinare sau măsurile restrictive nu presupun interzicerea contactelor cu familia. … 15.Mijloacele de contact cu familia pot fi restricționate doar pentru o perioadă limitată și în modul strict prevăzut pentru menținerea securității și ordinii. Includerea dreptului de a primi vizite în categoria drepturilor care pot fi îngrădite și, implicit, aplicarea sancțiunii disciplinare constând în suspendarea dreptului la vizită afectează relația deținuților cu familiile și reduce rolul incluziunii sociale postliberare a persoanelor private de libertate. … 16.Avocatul Poporului apreciază că, astfel cum este reglementată, măsura suspendării dreptului la vizite nu respectă principiul proporționalității, deoarece, în activitatea sa, desfășurată ca mecanism pentru prevenirea torturii, a constatat că sancțiunea constând în suspendarea dreptului de a primi vizite are o pondere foarte mare, în condițiile în care apare, în mod uzual, corelarea acesteia cu suspendarea altor drepturi. … 17.Prin urmare, în interpretarea și aplicarea art. 8 din Convenție, pentru a determina dacă ingerința autorităților în viața privată și de familie este necesară într-o societate democratică și dacă este menținut un just echilibru între diferitele interese în joc, este necesară efectuarea unui test de proporționalitate, în sensul de a stabili dacă această ingerință este prevăzută de lege, dacă urmărește unul sau unele scopuri legitime și dacă este proporțională cu aceste scopuri. … 18.Potrivit principiului proporționalității, orice măsură luată trebuie să fie adecvată – capabilă în mod obiectiv să ducă la îndeplinirea scopului, necesară – indispensabilă pentru îndeplinirea scopului și proporțională – să respecte justul echilibru între interesele concrete pentru a fi corespunzătoare scopului urmărit. Astfel, în vederea realizării testului de proporționalitate, trebuie, mai întâi, să se stabilească scopul urmărit de legiuitor prin măsura criticată și dacă acesta este unul legitim, întrucât testul de proporționalitate se va putea raporta doar la un scop legitim. … 19.Apreciază că măsura suspendării dreptului la vizită, ca sancțiune disciplinară, nu apare ca fiind proporțională cu scopul legitim urmărit din perspectiva relației existente între interesul general invocat și cel individual. Respectarea dreptului la viață intimă, familială și privată impune autorităților statului atât obligații negative, urmărind apărarea individului împotriva oricăror ingerințe arbitrare ale puterii publice în exercitarea prerogativelor ce asigură însuși conținutul acestui drept, cât și obligații pozitive, inerente asigurării respectului efectiv al vieții de familie, care pot implica și necesitatea adoptării de măsuri de protecție a vieții private, chiar cu privire la relațiile dintre indivizi. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, în Hotărârea din 25 ianuarie 2000, pronunțată în Cauza Ignaccolo-Zenide împotriva României, că autoritățile statului trebuie să se doteze cu un arsenal juridic adecvat și suficient care să aibă ca scop îndeplinirea acestor obligații pozitive ce le revin, în temeiul art. 8 din Convenție. … 20.Susține că art. 39 din Ansamblul de reguli minime ale Națiunilor Unite pentru tratamentul deținuților (Regulile Nelson Mandela) stabilește că administrația penitenciarelor trebuie să asigure proporționalitatea între sancțiunea disciplinară și încălcarea pentru care a fost stabilită sancțiunea și să țină evidența tuturor sancțiunilor disciplinare impuse. Or, în condițiile în care chiar și abaterile disciplinare ușoare, săvârșite în mod repetat, pot atrage aplicarea sine die a măsurii suspendării dreptului la vizită, se ajunge la ipoteza în care restrângerea temporară a exercitării dreptului la viața intimă, familială și privată capătă caracterul unei îngrădiri permanente a exercitării acestuia, cu consecința încălcării cerințelor constituționale ale art. 53 din Legea fundamentală. … 21.Arată că, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit că detenția, ca orice altă măsură privativă de libertate, antrenează prin natura sa restricții asupra vieții private și de familie. Cu toate acestea, este esențial pentru respectarea vieții de familie ca autoritățile penitenciare să permită persoanei private de libertate și să o sprijine, atunci când este necesar, să mențină contactul cu familia și rudele apropiate [Messina împotriva Italiei (nr. 2), nr. 25.498/94, pct. 61-62, CEDO 2000-X, Lavents împotriva Letoniei, nr. 58.442/00, pct. 139, 28 noiembrie 2002, și Khoroshenko împotriva Rusiei (MC), nr. 41.418/04, pct. 106, CEDO 2015]. … 22.Prin urmare, având în vedere competența sa generală în privința protecției drepturilor și libertăților omului, Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 101 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal contravin dispozițiilor constituționale ale art. 26 și ale art. 53, raportate la art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece nu păstrează un just echilibru între interesele concurente, anume: interesul statului în legătură cu ordinea publică, dar și interesul persoanei de a-i fi garantată viața intimă, familială și privată. … 23.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 24.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile reprezentantei Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:25.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 26.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 101 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 14 august 2013, cu următorul cuprins: „(1) Sancțiunile care pot fi aplicate în cazul săvârșirii abaterilor disciplinare sunt: […] e) suspendarea dreptului de a primi vizite, pe o perioadă de cel mult 3 luni.“ … 27.Avocatul Poporului susține că textul criticat contravine prevederilor constituționale cuprinse în art. 11 referitor la dreptul internațional și dreptul intern, art. 26 referitor la viața intimă, familială și privată și art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 28.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, potrivit art. 7 din Legea nr. 254/2013, orice persoană condamnată, care execută pedeapsa într-un penitenciar (denumită în continuare persoana condamnată), se bucură în continuare de posibilitatea exercitării tuturor drepturilor civile și politice, cu excepția celor care au fost interzise, potrivit legii, prin hotărârea definitivă de condamnare, precum și a celor a căror neexercitare sau exercitare restrânsă rezultă inerent din privarea de libertate ori din rațiuni de menținere a siguranței deținerii. … 29.În acest context, Curtea reține că orice persoană condamnată se bucură de dreptul de a menține contactul cu lumea exterioară, acest drept având mai multe componente relative la dreptul de a primi vizite, dreptul de a menține relațiile de familie, dreptul la vizită intimă, dreptul la informație, dreptul la căsătorie, dreptul de a utiliza diferite mijloace de comunicare, dreptul de petiționare etc. … 30.De altfel, și Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că deținuții, în general, continuă să se bucure de toate drepturile și libertățile fundamentale garantate în temeiul Convenției, cu excepția dreptului la libertate, în cazul în care detenția legală impusă intră în mod expres în domeniul de aplicare al articolului 5 al Convenției. De exemplu, deținuții nu pot fi maltratați, supuși unor pedepse inumane sau degradante sau condiții contrare articolului 3 al Convenției; continuă să se bucure de dreptul la respect pentru viața de familie; dreptul la libertatea de exprimare; dreptul de a-și practica religia; dreptul de acces efectiv la un avocat sau la o instanță în sensul articolului 6; dreptul la respectarea corespondenței și dreptul de a se căsători. Orice restricție asupra acestor alte drepturi trebuie justificată, deși o astfel de justificare poate fi găsită în considerentele de securitate, în special prevenirea infracțiunilor și dezordinilor, care decurg inevitabil din circumstanțele închisorii [Hotărârea din 6 octombrie 2005, pronunțată în Cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii (nr. 2)]. … 31.În continuare, Curtea observă că, potrivit art. 100 din Legea nr. 254/2013, încălcarea prevederilor art. 81 și 82 din același act normativ constituie abatere disciplinară foarte gravă, gravă sau ușoară, după caz. Totodată, dispozițiile art. 101 din Legea nr. 254/2013 reglementează sancțiunile disciplinare care pot fi aplicate în cazul săvârșirii abaterilor disciplinare, acestea fiind: avertismentul; suspendarea dreptului de a participa la activități culturale, artistice și sportive, pe o perioadă de cel mult o lună; suspendarea dreptului de a presta o muncă, pe o perioadă de cel mult o lună; suspendarea dreptului de a primi și de a cumpăra bunuri, cu excepția celor necesare pentru igiena individuală sau exercitarea drepturilor la apărare, petiționare, corespondență și asistență medicală, pe o perioadă de cel mult două luni; suspendarea dreptului de a primi vizite, pe o perioadă de cel mult 3 luni; izolarea pentru maximum 10 zile. … 32.În acest context, Curtea apreciază că trebuie realizată o distincție între reglementarea unor condiții de exercitare a anumitor drepturi sau libertăți fundamentale, ce rezultă inerent din privarea de libertate corelativă executării pedepsei detențiunii pe viață sau a pedepsei închisorii, pe de-o parte, și restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale de care condamnatul se bucură în modalitatea reglementată de legea de executare a pedepselor privative de libertate. Cu alte cuvinte, condiționarea dreptului condamnatului de a menține contactul cu lumea exterioară se poate circumscrie reglementării, de exemplu, a unui anumit număr de vizite lunare, a unui număr de participanți aferent fiecărei vizite etc., elemente ce decurg inevitabil din situația privării de libertate. Pe de altă parte, aplicarea sancțiunii disciplinare a suspendării dreptului la vizită se circumscrie restrângerii exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale de care condamnatul se bucură în modalitatea reglementată de legea de executare a pedepselor privative de libertate. … 33.Având în vedere aceste aspecte, rezultă că, în speță, pe de-o parte, este vorba despre exercitarea de către condamnat a dreptului de a avea contact cu lumea exterioară și, pe de altă parte, despre restrângerea exercitării acestui drept prin aplicarea unei sancțiuni disciplinare. … 34.Curtea Constituțională reține că limitarea drepturilor fundamentale trebuie să fie condiționată de îndeplinirea anumitor cerințe a căror valabilitate trebuie să fie analizată în cadrul unui test de proporționalitate. Curtea a apreciat că efectuarea acestui test este destinată stabilirii echilibrului corect între restricțiile impuse de o măsură corectivă și gravitatea actului interzis, analizând dacă dreptul a suferit o limitare ce nu se încadrează în condițiile impuse de Constituție (Decizia nr. 266 din 21 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 19 iulie 2013). … 35.Pornind de la aceste premise, Curtea a statuat că, pentru a trece testul de proporționalitate, o măsură ce restrânge exercițiul unui drept trebuie să fie prevăzută de lege, să urmărească un scop legitim și să respecte un raport de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat (Decizia nr. 725 din 6 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 230 din 4 aprilie 2017, paragraful 25). Totodată, Curtea a statuat că limitarea drepturilor fundamentale trebuie să fie condiționată de îndeplinirea anumitor cerințe, respectiv orice măsură legislativă trebuie să fie adecvată – capabilă în mod obiectiv să ducă la îndeplinirea scopului, necesară – indispensabilă pentru îndeplinirea scopului și proporțională – să respecte justul echilibru între interesele concurente pentru a fi corespunzătoare scopului urmărit (a se vedea Decizia nr. 266 din 21 mai 2013, precitată, Decizia nr. 662 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 20 ianuarie 2015, sau Decizia nr. 686 din 26 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 27 ianuarie 2015). … 36.Având în vedere aceste aspecte, Curtea observă în primul rând că măsura este prevăzută de dispozițiile art. 101 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, aceasta având caracterul de lege organică, în concordanță cu cerința constituțională de la art. 73 alin. (3) lit. h). … 37.În ceea ce privește scopul urmărit, Curtea observă că, în general, o sancțiune disciplinară are un caracter educativ, ce urmărește determinarea unei persoane să respecte anumite norme de comportament, precum și un caracter preventiv, reglementarea unei sancțiuni putând determina persoanele să nu mai încalce legea. Pe de altă parte, reglementarea oricărei restrângeri a exercițiului unui drept ori a unei libertăți fundamentale trebuie să urmărească unul din scopurile expres prevăzute de Legea fundamentală. În ceea ce privește cauza de față, Curtea reține că sancțiunile disciplinare sunt aplicabile în cazul comiterii de către condamnat a unei abateri disciplinare ce se circumscrie încălcării obligațiilor și interdicțiilor impuse de art. 81 și 82 din Legea nr. 254/2013, precum și încălcării altor obligații și interdicții prevăzute ca abateri disciplinare în alte acte normative. Astfel, având în vedere faptele reglementate de art. 81 și 82 din Legea nr. 254/2013, rezultă că sancțiunile disciplinare reglementate de legiuitor urmăresc un scop educativ și preventiv, subsumându-se scopului constituțional de apărare a ordinii și a drepturilor și libertăților cetățenilor, fiind un scop legitim. … 38.În continuare, trebuie analizat dacă măsura sancțiunii disciplinare a suspendării dreptului la vizită este adecvată – capabilă în mod obiectiv să ducă la îndeplinirea scopului, necesară – indispensabilă pentru îndeplinirea scopului și proporțională – să respecte justul echilibru între interesele concurente pentru a fi corespunzătoare scopului urmărit. Astfel, în ceea ce privește condiția ca măsura sancțiunii disciplinare a suspendării dreptului la vizită să fie adecvată, Curtea reține că, în condițiile stabilirii caracterului educativ și a celui preventiv inerent oricărei sancțiuni disciplinare, poate fi apreciat că aplicarea unei sancțiuni disciplinare este capabilă în mod obiectiv să ducă la îndeplinirea scopului. În ceea ce privește condițiile referitoare la necesitatea măsurii într-o societate democratică, respectiv la proporționalitatea acesteia, Curtea apreciază că, în cauza de față, acestea trebuie analizate împreună, de vreme ce, în esență, principiul proporționalității impune ca mijloacele utilizate să rămână în limitele a ceea ce este adecvat și necesar pentru atingerea scopului avut în vedere. De asemenea, Curtea consideră că în evaluarea proporționalității este relevant dacă obiectivul urmărit ar putea fi îndeplinit prin mijloace mai puțin intruzive decât cele folosite (mutatis mutandis, Decizia nr. 297 din 22 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 521 din 14 iulie 2014, paragraful 23). … 39.Așa fiind, Curtea reține că dispozițiile Legii nr. 254/2013 reglementează categoria generică a sancțiunilor disciplinare, fără a preciza care dintre aceste sancțiuni se aplică în cazul comiterii fiecărui tip de abatere disciplinară. Prin Regulamentul de aplicare a Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 157/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 11 aprilie 2016 (denumit în continuare Regulamentul), s-a reglementat modalitatea de aplicare a sancțiunilor disciplinare. Potrivit art. 216 din Regulament, sancțiunea disciplinară a suspendării dreptului de a primi vizite nu este aplicabilă în cazul comiterii de abateri disciplinare ușoare. În schimb, în cazul comiterii în mod repetat de abateri disciplinare ușoare, sancțiunile disciplinare ce pot fi aplicate sunt cele prevăzute la art. 217 din același act normativ, care prevăd, la alin. (1) lit. d), și sancțiunea suspendării dreptului de a primi vizite pe o perioadă de cel mult două luni. Potrivit art. 217 alin. (1) lit. d) din Regulament, sancțiunea suspendării dreptului de a primi vizite pe o perioadă de cel mult două luni se mai poate aplica în cazul comiterii de abateri disciplinare grave. Totodată, potrivit art. 218 lit. b) din Regulament, sancțiunea suspendării dreptului de a primi vizite pe o perioadă de cel mult trei luni se poate aplica în cazul comiterii de abateri disciplinare foarte grave. În cazul comiterii de abateri disciplinare foarte grave, imposibilitatea exercitării dreptului de a primi vizite decurge și din aplicarea sancțiunii prevăzute la art. 218 lit. c) din Regulament, aceea de izolare pentru maximum 10 zile. … 40.Așa fiind, Curtea observă că durata sancțiunii disciplinare este reglementată la nivel general prin dispozițiile art. 101 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 254/2013 (cel mult trei luni), fiind detaliată prin Regulament, în funcție de specificul fiecărei abateri disciplinare, cel mult două luni în cazul abaterilor disciplinare grave și cel mult trei luni în cazul abaterilor disciplinare foarte grave. Totodată, în ceea ce privește abaterile disciplinare ușoare, în principiu, sancțiunea disciplinară a suspendării dreptului de a primi vizite nu este aplicabilă. Aceasta devine aplicabilă doar în măsura în care se comit, în mod repetat, abateri disciplinare ușoare, fapt ce denotă, în realitate, o anumită conduită a persoanei condamnate. … 41.Mai mult, Curtea observă că sancțiunile disciplinare prevăzute de art. 101 din Legea nr. 254/2013 pot fi aplicate exclusiv în cazul comiterii abaterilor disciplinare circumscrise încălcării de către condamnat a obligațiilor și a interdicțiilor ce îi incumbă, prevăzute la art. 81 și 82 din același act normativ, precum și a altor obligații și interdicții prevăzute ca abateri disciplinare în alte acte normative. Reglementarea expresă a dispozițiilor criticate determină imposibilitatea depășirii sferei de aplicare a sancțiunilor disciplinare, în sensul că aplicarea acestora este indisolubil legată de constatarea săvârșirii de către persoana condamnată a unei abateri disciplinare, ele neputând fi aplicate în alte situații. În acest sens, art. 220 alin. (2) din Regulament prevede că „deținuții pot fi sancționați disciplinar numai după verificarea completă a împrejurărilor în care s-au comis faptele care fac obiectul procedurii disciplinare. Audierea deținutului este obligatorie“. … 42.În continuare, Curtea reține că săvârșirea abaterii disciplinare ce constă în nerespectarea obligațiilor sau interdicțiilor ce incumbă persoanei condamnate nu determină aplicarea directă a sancțiunii disciplinare a suspendării dreptului la vizită. Astfel, potrivit art. 103 alin. (6) din Legea nr. 254/2013, la stabilirea sancțiunii disciplinare se ține seama de natura și modul de comitere a abaterii, de persoana și starea de sănătate a condamnatului, de abaterile disciplinare săvârșite anterior, de atitudinea persoanei condamnate după săvârșirea abaterii și în timpul procedurii disciplinare … 43.Totodată, art. 224 din Regulament prevede modalitatea de individualizare a sancțiunilor disciplinare în funcție de circumstanțele fiecărui caz, tocmai pentru a evita aplicarea discreționară a acestora. Astfel, potrivit art. 224 alin. (1) din Regulament, stabilirea sancțiunii disciplinare se face în raport cu gravitatea abaterii disciplinare comise și cu persoana deținutului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a abaterii disciplinare, precum și mijloacele folosite; gradul de afectare a conviețuirii normale din penitenciar ori a siguranței acestuia; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale abaterii disciplinare; motivul săvârșirii abaterii disciplinare și scopul urmărit; natura și frecvența abaterilor disciplinare comise anterior; atitudinea deținutului după săvârșirea abaterii și în timpul procedurii disciplinare; manifestarea unei evidente agresivități sau violențe care afectează în mod grav conviețuirea normală din penitenciar, precum și siguranța acestuia; nivelul de educație, vârsta și starea de sănătate. … 44.Mai mult, Curtea reține că pentru constatarea și sancționarea abaterilor disciplinare legiuitorul a reglementat obligația parcurgerii unei proceduri disciplinare. Astfel, la art. 102 din Legea nr. 254/2013 s-a reglementat modalitatea de constatare a abaterilor disciplinare, iar art. 103 din același act normativ reglementează procedura disciplinară, conținând reguli privind declanșarea acesteia, norme referitoare la componența comisiei de disciplină, modalitatea de realizare a cercetării prealabile, stabilirea sancțiunii disciplinare, comunicarea hotărârii comisiei de disciplină persoanei condamnate. În același sens, Regulamentul prevede norme relative la obiectivele procedurii disciplinare (art. 219), interdicții referitoare la procedura disciplinară (art. 220), interdicții referitoare la aplicarea unor măsuri coercitive asimilate sancțiunilor disciplinare (art. 221), declanșarea procedurii disciplinare (art. 222), aplicarea sancțiunilor disciplinare (art. 223), individualizarea sancțiunii disciplinare (art. 224). … 45.În continuare, Curtea constată că hotărârea comisiei de disciplină prin care a fost aplicată o sancțiune disciplinară nu este definitivă, persoana condamnată putând face plângere la judecătorul de supraveghere a privării de libertate, în termen de 3 zile de la comunicarea hotărârii, potrivit art. 104 alin. (1) din Legea nr. 254/2013. În soluționarea plângerii, judecătorul de supraveghere a privării de libertate este obligat să asculte persoana condamnată, legiuitorul prevăzând și procedura de urmat în cazul în care persoana condamnată este transferată la un alt penitenciar. Totodată, în vederea soluționării plângerii, judecătorul de supraveghere a privării de libertate poate proceda la ascultarea oricărei altei persoane condamnate sau oricărei alte persoane care desfășoară activități în sistemul penitenciar. Indiferent de soluția pronunțată, judecătorul de supraveghere a privării de libertate soluționează plângerea, prin încheiere motivată. Totodată, legiuitorul a reglementat termene stricte de soluționare a plângerii (10 zile de la primirea acesteia) și de comunicare a încheierii prin care se soluționează plângerea (3 zile de la data pronunțării). De asemenea, un element esențial reglementat de legiuitor, prin art. 104 alin. (2) din Legea nr. 254/2013, este acela potrivit căruia plângerea persoanei condamnate împotriva hotărârii comisiei de disciplină suspendă executarea sancțiunilor disciplinare. … 46.Curtea reține că persoana condamnată căreia i s-a aplicat o sancțiune disciplinară are deschisă posibilitatea contestării încheierii pronunțate de judecătorul de supraveghere a privării de libertate în cadrul soluționării plângerii împotriva hotărârii comisiei de disciplină prin care a fost aplicată o sancțiune disciplinară. Astfel, potrivit art. 104 alin. (9) din Legea nr. 254/2013, împotriva încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate, persoana condamnată poate introduce contestație la judecătoria în a cărei circumscripție se află penitenciarul, în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii. Și în acest caz legiuitorul a reglementat necesitatea soluționării contestațiilor de urgență și cu precădere, precum și obligația instanței judecătorești de a audia persoana condamnată. … 47.Având în vedere toate aceste considerente, sub aspectul existenței justului echilibru între măsura care a determinat restrângerea exercițiului dreptului la viața intimă, familială și privată și scopul urmărit, Curtea apreciază că există un raport rezonabil de proporționalitate între cerințele de interes general ale colectivității și protecția drepturilor fundamentale ale individului. Prin urmare, Curtea constată că stabilirea ansamblului legislativ relativ la constatarea abaterilor disciplinare și aplicarea sancțiunilor disciplinare asigură un just echilibru între interesul individual și interesul general al societății. … 48.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată direct de Avocatul Poporului și constată că dispozițiile art. 101 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Avocatului Poporului și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 8 aprilie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Marițiu

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește