DECIZIA nr. 243 din 27 aprilie 2023

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.->1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. III din Legea nr. 240/2019 privind abrogarea Legii nr. 169/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, precum și pentru modificarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Răzvan-Mihail Bumbu în Dosarul nr. 166/89/2020 al Tribunalului Vaslui - Secția penală. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 337D/2020. ... 2.->La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. ... 3.Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 1.001D/2020, nr. 1.452D/2020, nr. 1.951D/2020, nr. 932D/2021, nr. 1.009D/2021, nr. 1.873D/2021, nr. 2.663D/2021, nr. 2.683D/2021 și nr. 408D/2022, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II pct. 2 și ale art. III din același act normativ, excepții ridicate de Onișor Petrică Cârcu în Dosarul nr. 2.006/190/2020/a1 al Tribunalului Bistrița-Năsăud - Secția penală, de Teodor Coman în Dosarul nr. 313/302/2020 al Tribunalului București - Secția I penală, de Sorin Blejnar în Dosarul nr. 2.456/93/2020 al Tribunalului Ilfov - Secția penală, de Loredan George Grecică în Dosarul nr. 2.849/302/2021 al Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția I penală, de Vasile Nistor în Dosarul nr. 1.119/325/2021 al Tribunalului Timiș - Secția penală, de Moisin Alen Daniel în Dosarul nr. 1.162/175/2021/a1 al Judecătoriei Aiud, de Ioan Dumitru Mironescu în Dosarul nr. 94/45/2021 al Curții de Apel Iași - Secția penală și pentru cauze cu minori, de Karacsony Andraș în Dosarul nr. 1.936/235/2021 al Tribunalului Cluj - Secția penală și de Kallos Lorand Albert în Dosarul nr. 4.224/111/2021 al Curții de Apel Oradea - Secția penală și pentru cauze cu minori. ... 4.->La apelul nominal răspund autorul excepției Loredan George Grecică, personal, iar pentru Sorin Blejnar, domnul avocat Bogdan Micu, având împuternicire avocațială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părți. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. În Dosarul nr. 1.452D/2020, magistratul-asistent referă asupra concluziilor scrise depuse la dosar de către autorul excepției, Loredan George Grecică, prin care se solicită admiterea acesteia. În Dosarul nr. 932D/2021, magistratul-asistent referă asupra cererilor depuse la dosar de către autorul excepției, prin care acesta solicită înștiințarea penitenciarului cu privire la termenul de judecată, precum și asistarea în fața instanței de contencios constituțional de către sora sa. În ceea ce privește înștiințarea penitenciarului cu privire la termenul de judecată, magistratul-asistent învederează faptul că a fost realizată procedura de citare cu autorul excepției la locul de deținere al acestuia. În ceea ce privește asistarea autorului excepției de către sora sa se constată că acesta, prezent personal la ședință, dorește să își susțină personal excepția de neconstituționalitate. În Dosarul nr. 2.663D/2021, magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la dosar de către autorul excepției, prin care acesta solicită judecarea în lipsă. ... 5.Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Avocatul prezent în Dosarul nr. 1.951D/2020, autorul excepției Loredan George Grecică, prezent personal în Dosarul nr. 932D/2021, și reprezentanta Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.001D/2020, nr. 1.452D/2020, nr. 1.951D/2020, nr. 932D/2021, nr. 1.009D/2021, nr. 1.873D/2021, nr. 2.663D/2021, nr. 2.683D/2021 și nr. 408D/2022 la Dosarul nr. 337D/2020, care a fost primul înregistrat. ... 6.->Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul avocatului prezent, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. Arată că dispozițiile criticate încalcă prevederile constituționale care reglementează principiul aplicării legii penale mai favorabile. Susține că prin dispozițiile care reglementează recursul compensatoriu se legiferează o cauză de micșorare a pedepsei, acestea intrând în categoria dispozițiilor de drept penal substanțial. Prevederile din legea privind executarea pedepselor pot conține atât dispoziții de drept substanțial, cât și dispoziții de procedură. Apreciază că dispozițiile anterior menționate nu pot avea caracter temporar, deoarece situația care a determinat adoptarea lor, constatată și prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, nu a încetat la data abrogării recursului compensatoriu. Așa fiind, dispozițiile care reglementează recursul compensatoriu sunt dispoziții de drept penal substanțial a căror aplicabilitate nu poate fi restrânsă la o anumită perioadă de timp, fără încălcarea principiului aplicării legii penale mai favorabile. ... 7.Având cuvântul, domnul Loredan George Grecică, prezent personal, solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. Susține că adoptarea Legii nr. 240/2019 s-a bazat, potrivit susținerilor legiuitorului delegat, pe recrudescența fenomenului infracțional, pe existența recidivei și a faptelor săvârșite cu violență. Susține că motivele care au stat la baza adoptării Legii nr. 169/2017 și a Legii nr. 240/2019 sunt diferite, ceea ce determină crearea unei discriminări. Arată că dispozițiile criticate încalcă prevederile art. 1 alin. (3) și (5) și ale art. 16, 20, 22 și 34 din Constituție. Susține că un act normativ nu trebuie adoptat doar având în vedere acele persoane liberate condiționat care au săvârșit fapte cu violență și sunt în stare de recidivă, ci și având în vedere acele persoane care își execută pedeapsa în condiții necorespunzătoare. Depune la dosar concluzii scrise. ... 8.->Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Apreciază că soluția de abrogare a recursului compensatoriu se încadrează în competența exclusivă a legiuitorului, această măsură legislativă fiind, de altfel, însoțită de dispoziții tranzitorii care permit aplicarea textului abrogat pe perioada reglementată de Legea nr. 240/2019. Susține că dispozițiile care reglementează recursul compensatoriu nu reprezintă o lege penală mai favorabilă, nefiind vorba despre o dispoziție de drept penal substanțial, ci despre dispoziții cuprinse într-o lege care reglementează doar modul de executare a pedepselor privative de libertate, acestea fiind norme de drept execuțional penal. Dispozițiile art. III din Legea nr. 240/2019 au caracter de lege interpretativă, făcând corp comun cu reglementarea la care se referă, respectând exigențele de claritate. Nici chestiunile ce țin de justificarea și oportunitatea modificărilor legislative și nici renunțarea de către legiuitor la anumite proceduri nu pot face obiectul controlului de constituționalitate, atât timp cât nu se aduce atingere directă unui drept fundamental. Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie nu impune statului adoptarea unei anumite măsuri, ci conferă acestuia un drept, o opțiune de a alege dintre mijloacele adecvate. Lipsa unor măsuri agreate de către autorii excepției, cum este recursul compensatoriu, permite condamnatului introducerea unei acțiuni în răspundere delictuală. ... 9.Având cuvântul în replică, domnul Loredan George Grecică susține că drepturile constituționale încălcate prin dispozițiile de lege criticate sunt dreptul la viață și la integritate fizică și psihică, precum și dreptul la ocrotirea sănătății. ... 
CURTEA,->>având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:10.Prin Încheierea din 12 februarie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 166/89/2020, Tribunalul Vaslui – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. III din Legea nr. 240/2019 privind abrogarea Legii nr. 169/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, precum și pentru modificarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Răzvan-Mihail Bumbu cu ocazia soluționării unei contestații la executare. … 11.Prin Încheierea penală nr. 120/C din 18 iunie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 2.006/190/2020/a1, Tribunalul Bistrița-Năsăud – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. III din Legea nr. 240/2019 cu referire la art. II pct. 2 din același act normativ, excepție ridicată de Onișor Petrică Cârcu cu ocazia soluționării unei contestații la executare. … 12.Prin Încheierea din 18 iunie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 313/302/2020, Tribunalul București – Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II pct. 2 și ale art. III din Legea nr. 240/2019, excepție ridicată de Teodor Coman cu ocazia soluționării unei contestații la executare. … 13.Prin Sentința penală nr. 179 din 16 octombrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 2.456/93/2020, Tribunalul Ilfov – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. III din Legea nr. 240/2019, excepție ridicată de Sorin Blejnar cu ocazia soluționării unei contestații la executare. … 14.Prin Sentința penală nr. 522 din 2 martie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 2.849/302/2021, Judecătoria Sectorului 5 București – Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II pct. 2 și ale art. III din Legea nr. 240/2019, excepție ridicată de Loredan George Grecică cu ocazia soluționării unei contestații la executare. … 15.Prin Decizia penală nr. 262/CONT din 8 martie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 1.119/325/2021, Tribunalul Timiș – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II pct. 2 și ale art. III din Legea nr. 240/2019, excepție ridicată de Vasile Nistor cu ocazia soluționării unei contestații la executare. … 16.Prin Încheierea penală nr. 50 din 5 mai 2021, pronunțată în Dosarul nr. 1.162/175/2021/a1, Judecătoria Aiud a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. III din Legea nr. 240/2019, excepție ridicată de Moisin Alen Daniel, cu ocazia soluționării unei cereri prin care s-a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 55^1 din Legea nr. 254/2013. … 17.Prin Încheierea din 16 martie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 94/45/2021, Curtea de Apel Iași – Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. III din Legea nr. 240/2019, excepție ridicată de Ioan Dumitru Mironescu cu ocazia soluționării unei contestații la executare. … 18.Prin Încheierea din 22 iulie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 1.936/235/2021, Tribunalul Cluj – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. III din Legea nr. 240/2019, excepție ridicată de Karacsony Andraș cu ocazia soluționării unei contestații la executare. … 19.Prin Decizia penală nr. 9/C/2022 din 10 februarie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 4.224/111/2021, Curtea de Apel Oradea – Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II pct. 2 și ale art. III din Legea nr. 240/2019, excepție ridicată de Kallos Lorand Albert cu ocazia soluționării unei contestații la executare. … 20.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin că abrogarea art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 s-a realizat cu încălcarea normelor de tehnică legislativă cuprinse în Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Referitor la dispozițiile art. III din Legea nr. 240/2019 arată că acestea sunt lipsite de claritate și previzibilitate în ceea ce privește stabilirea beneficiarilor cărora li se poate aplica art. 55^1 din Legea nr. 254/2013. Dispozițiile art. III din Legea nr. 240/2019 și cele ale art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 nu pot fi aplicate în mod arbitrar prin stabilirea unei categorii de deținuți care nu pot beneficia de măsuri compensatorii în considerarea executării pedepsei privative de libertate în condiții necorespunzătoare. … 21.În continuare, invocă jurisprudența Curții Constituționale referitoare la standardele de claritate și predictibilitate a legii, spre exemplu, Decizia nr. 562 din 19 septembrie 2017, Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, Decizia nr. 743 din 2 iunie 2011 și Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012. Susțin că legiuitorului îi revine obligația ca, în actul de legiferare, indiferent de domeniul în care își exercită această competență constituțională, să dea dovadă de o atenție sporită în respectarea principiului clarității și previzibilității legii. Or, modul de reglementare a art. III din Legea nr. 240/2019 nu răspunde cerințelor privind claritatea, precizia și previzibilitatea normei juridice, întrucât în conținutul său cuprinde o soluție normativă contradictorie în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile, de natură să genereze un tratament juridic diferențiat și să conducă la o discriminare pentru persoanele condamnate la momente diferite, care execută pedeapsa în aceleași condiții necorespunzătoare. … 22.Invocă Decizia nr. 8 din 11 martie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii, și Decizia nr. 7 din 26 aprilie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, apreciind că dispozițiile privind recursul compensatoriu nu se referă doar la executarea pedepsei aplicate, ci au totodată un impact decisiv asupra întinderii „pedepsei“ în sensul art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Susțin că se poate remarca intenția legiuitorului de a califica dispozițiile art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 ca norme de drept substanțial care determină aplicarea legii penale mai favorabile. Deși legiuitorul recunoaște caracterul de lege penală mai favorabilă al dispozițiilor art. 55^1 din Legea nr. 254/2013, limitează aplicarea acestora pe o anumită perioadă. … 23.Astfel, art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 reprezintă o dispoziție de drept penal substanțial ce reclamă aplicarea principiului legii penale mai favorabile. Susțin că legiuitorul nu poate limita aplicarea legii penale mai favorabile, contrar prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituție. Arată că dispozițiile art. 55^1 din Legea nr. 254/2013, fiind o normă de drept penal material, care constituie lege penală mai favorabilă, trebuie să se aplice tuturor persoanelor al căror proces penal (de la săvârșirea faptei până la executarea pedepsei) a coexistat cu norma penală în activitate. Susțin că dispoziția criticată reglementează o soluție normativă contradictorie în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile, de natură să genereze un tratament juridic diferențiat și să conducă la o discriminare pentru persoanele condamnate la momente diferite, care execută pedeapsa în condiții necorespunzătoare. Apreciază că dispozițiile art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 au caracterul unei legi penale mai favorabile, astfel încât ar trebui să se aplice prevederile art. 15 alin. (2) din Constituție. … 24.Arată că, prin Decizia nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011, Curtea Constituțională a stabilit o serie de criterii ce trebuie îndeplinite pentru ca o lege să fie considerată lege penală substanțială. Apreciază că, aplicând aceste criterii în cauza de față, rezultă că dispozițiile art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 sunt dispoziții de drept material, a căror aplicare nu ar trebui restricționată pe o anumită perioadă, potrivit art. III din Legea nr. 240/2019. Totodată, arată că nu ne aflăm în prezența unei legi temporare, nefiind incidente dispozițiile art. 7 alin. (2) din Codul penal. Față de natura juridică a dispozițiilor art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 apreciază că norma tranzitorie din Legea nr. 240/2019 cuprinde o soluție contradictorie, de natură să creeze un tratament discriminatoriu. Mai mult, dispozițiile art. 55^1 din Legea nr. 254/2013, reprezentând legea penală mai favorabilă, trebuie să ultraactiveze, aplicându-se și după ieșirea din vigoare a normei. Așadar, susțin că dispozițiile art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 reprezintă legea penală mai favorabilă, aceasta trebuind să ultraactiveze, aplicându-se, chiar și după ieșirea sa din vigoare, tuturor persoanelor care au comis fapte penale, condamnate și încarcerate în perioada de activitate a legii. Soluția legislativă care stabilește o dată-limită până la care se acordă beneficiul recursului compensatoriu, fără o raportare obiectivă la data săvârșirii faptelor sau la data condamnării/încarcerării, este vădit arbitrară și nu se justifică în mod rațional. … 25.Având în vedere natura juridică a dispozițiilor art. 55^1 din Legea nr. 254/2013, apreciază că norma criticată conține o soluție normativă contradictorie în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile, de natură să genereze un tratament juridic diferențiat și să conducă la o discriminare pentru persoanele condamnate, încarcerate la momente diferite, care execută pedeapsa în aceleași condiții necorespunzătoare. Totodată, făcând referire la expunerea de motive a Legii nr. 240/2019, apreciază că legiuitorul, la momentul adoptării acestui act normativ, nu a avut în vedere acele persoane care au săvârșit fapte penale fără violență și pe cele care se află la prima infracțiune. Or, nefăcând această distincție în cuprinsul legii, aceasta încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5). De asemenea, dispozițiile criticate contravin prevederilor art. 16 din Constituție, în condițiile în care textul art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 se aplică în mod discriminatoriu, în funcție de momentul procesual în care persoana a fost condamnată. Astfel, persoanele care au executat pedeapsa în regim de detenție în perioada 24 iulie 2012-23 decembrie 2019 pot beneficia de o reducere substanțială a pedepsei, dar persoanele care execută pedeapsa în regim de detenție ulterior acestei perioade nu beneficiază de aceeași compensație. … 26.Susțin că, pe de o parte, este evidentă incapacitatea statului de a asigura condiții de detenție umane, iar, pe de altă parte, dreptul de a nu fi supus la tratamente degradante face parte din categoria drepturilor și libertăților fundamentale. Deși, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, statele beneficiază de o marjă largă de apreciere în ceea ce privește politica penală, aceasta trebuie întotdeauna să respecte Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Or, abrogarea beneficiului recursului compensatoriu fără reglementarea altor măsuri adecvate și efective determină încălcarea prevederilor art. 22 alin. (2) din Legea fundamentală. Se face referire la Cauza Iacov Stanciu împotriva României și la Cauza Rezmiveș și alții împotriva României. … 27.Apreciază că interdicția impusă de art. 3 din Convenție este absolută, nicio derogare de la dispozițiile sale nefiind permisă. Caracterul absolut al interdicției instituite de acest text are importante consecințe practice mai ales cu privire la obligațiile ce revin statelor contractante în temeiul dispozițiilor sale. Caracterul absolut al dreptului de a nu fi supus la tortură sau la pedepse ori tratamente inumane sau degradante interzice statelor să invoce în această materie principiul proporționalității. Dacă un stat contractant ar putea invoca principiul proporționalității în determinarea gravității minime care să conducă la aplicarea dispozițiilor art. 3 din Convenție, aceasta ar însemna să se admită că o atingere adusă acestui drept intangibil absolut ar putea fi declarată ca fiind produsă în conformitate cu prevederile Convenției. Or, de principiu, nu poate exista un scop legitim cu privire la o încălcare a dreptului de a nu fi supus la tortură sau la tratamente inumane ori degradante. … 28.Tribunalul Vaslui – Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Susține că dispozițiile art. III din Legea nr. 240/2019 sunt constituționale, nefiind în contradicție cu dispozițiile art. 15 alin. (2) și ale art. 20 alin. (2) din Constituție. Condamnatul a beneficiat de prevederile art. 55^1 din Legea nr. 254/2013, ulterior, având în vedere dispozițiile criticate, nemaiputând beneficia de recursul compensatoriu, el însă putând uza de celelalte posibilități legale de a fi despăgubit pentru executarea, în condiții necorespunzătoare, a pedepsei închisorii. … 29.Tribunalul Bistrița-Năsăud – Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Susține că dispozițiile art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 nu au caracterul unei legi penale mai favorabile, nefiind vorba în cauză despre vreo dispoziție de drept penal material, ci despre dispoziții cuprinse într-o lege care reglementează modul de executare a pedepselor privative de libertate. Acestea au caracter reparatoriu, iar compensarea se acordă, dacă este cazul, pentru aspecte administrative, care țin de executarea pedepsei, și nu pentru aspecte care țin de condițiile de incriminare, de tragere la răspundere penală și de aplicare a pedepselor. Dispozițiile anterior menționate rămân aplicabile tuturor condamnaților care îndeplinesc aceste condiții, producând efecte până la momentul abrogării, și nu se pune problema unei retroactivități a legii de abrogare. … 30.Tribunalul București – Secția I penală susține că în prezent nu mai există un remediu compensatoriu care să asigure o reparație suficientă și adecvată pentru remedierea încălcării art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel încât excepția de neconstituționalitate este întemeiată. … 31.Tribunalul Ilfov – Secția penală susține că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Norma penală a cărei neconstituționalitate se invocă este o normă ce ține de executarea pedepselor, regimul stabilirii acesteia fiind exclusiv atributul puterii legislative, care are posibilitatea de a stabili data-limită până la care o astfel de lege este aplicabilă. … 32.Judecătoria Sectorului 5 București – Secția I penală apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II pct. 2 și ale art. III din Legea nr. 240/2019 este neîntemeiată. Arată că acestea nu conțin privilegii sau discriminări în raport cu criteriile egalității în drepturi prevăzute în art. 4 din Constituție. Făcând referire la Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, susține că art. II pct. 2 și art. III din Legea nr. 240/2019 se aplică în mod egal tuturor persoanelor care se află în ipoteza normei, fără nicio discriminare pe criterii arbitrare. Textele de lege criticate reprezintă o garanție a principiului constituțional prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție, legiuitorul fiind obligat ca, în activitatea de legiferare, să respecte principiul neretroactivității legii, cu singura excepție permisă, cea a legii penale sau contravenționale mai favorabile. Or, dispozițiile criticate nu reprezintă o lege penală, ci o lege referitoare la executarea pedepselor privative de libertate, conform Legii nr. 169/2017. În acest sens, instanța judecătorească invocă prevederile art. 1 alin. (1) din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală – normele de procedură penală și scopul acestora -, prin care se arată că normele de procedură penală reglementează desfășurarea procesului penal și a altor proceduri judiciare în legătură cu o cauză penală, adică inclusiv faza de executare a pedepsei. Așa fiind, dispozițiile art. 55^1 alin. (1) din Legea nr. 254/2013 au caracter de norme de procedură penală, în concret, norme de executare penală, ce au natura juridică a unui remediu efectiv în cazul executării pedepsei în condiții necorespunzătoare, diferit de caracterul de norme penale de drept substanțial cu privire la care Constituția și Codul penal prevăd retroactivitatea, respectiv ultraactivitatea legii penale mai favorabile. … 33.Tribunalul Timiș – Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că dispozițiile criticate reglementează, în mod clar, faptul că art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 se abrogă, persoanele cărora li se aplică acest articol, precum și faptul că aceste prevederi se aplică pentru perioada cuprinsă între 24 iulie 2012 și data intrării în vigoare a legii de abrogare, conținutul normativ fiind așadar suficient de clar, precis și previzibil în așa fel încât destinatarul acestora să își poată adapta conduita la exigențele impuse de legiuitor, atât în ceea ce privește intrarea în vigoare a unei legi, cât și în cazul abrogării acesteia. Arată că pe perioada în care legea a fost în vigoare, contestatorul a beneficiat de dispozițiile acesteia referitoare la aplicarea recursului compensatoriu. … 34.Judecătoria Aiud apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că abrogarea dispozițiilor art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 și reglementarea situațiilor tranzitorii sunt aspecte care intră în marja de apreciere a autorității legiuitoare. Mai mult, Legea nr. 240/2019 prevede în mod expres faptul că beneficiul recursului compensatoriu se aplică până la intrarea sa în vigoare. De asemenea, instanța susține că dispozițiile art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 sunt norme de drept execuțional penal, cărora nu li se aplică principiul legii penale mai favorabile. … 35.Curtea de Apel Iași – Secția penală și pentru cauze cu minori apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că dispozițiile criticate au rolul de a stabili câmpul de aplicare al prevederilor art. 55^1 din Legea nr. 254/2013, ca efect direct al abrogării acestora prin art. II din Legea nr. 240/2019, fiind în deplină concordanță cu prevederile constituționale invocate. Materia analizată nu poate fi considerată proprie dreptului penal, fiind vorba exclusiv despre o reglementare cu privire la o anumită modalitate de reparare a prejudiciului cauzat persoanelor condamnate ca urmare a cazării acestora în condiții necorespunzătoare, modalitate pe care legiuitorul a înțeles să o reglementeze pentru o perioadă determinată. Dispozițiile criticate stabilesc modul în care trebuie interpretate și aplicate în practică dispozițiile art. 55^1 din Legea nr. 254/2013, pentru evitarea oricăror controverse în acest sens. Art. III din Legea nr. 240/2019, cu caracter de lege interpretativă, ce face corp comun cu reglementarea la care se referă, nu contravine dispozițiilor constituționale invocate. Susține că sunt respectate exigențele referitoare la claritatea legii, iar chestiunile legate de justificarea și oportunitatea modificării legislative operate nu pot face obiectul analizei instanței constituționale atât timp cât, printr-o astfel de modificare, nu s-a adus atingere, în mod direct, unuia dintre drepturile fundamentale ale persoanei, astfel cum acestea sunt interpretate și aplicate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului sau de Curtea de Justiție a Uniunii Europene. Situația-premisă, care a stat la baza adoptării și aplicării dispozițiilor art. 55^1 din Legea nr. 254/2013, a fost reprezentată de existența unor spații de cazare necorespunzătoare, situație care nu se află în marja de apreciere a persoanei condamnate nici la momentul pronunțării pedepsei inițiale, nici pe parcursul executării acesteia. Altfel spus, atât timp cât administrația locului de deținere se achită de obligația de a caza persoanele condamnate în condiții corespunzătoare, prevederile art. 55^1 din Legea nr. 254/2013, care instituiau o procedură-remediu, o modalitate de a repara suferința cauzată prin cazarea în condiții necorespunzătoare, nu își mai găsesc aplicabilitate. Împrejurarea că statul, prin schimbarea politicii sale în acest domeniu, a înțeles ulterior să renunțe la această procedură-remediu, context în care petentul păstrează integral dreptul de a se adresa instanțelor și de a obține despăgubiri pentru eventualul prejudiciu ce i-a fost cauzat pe perioada încarcerării, nu poate fi cenzurată prin excepția de neconstituționalitate invocată, aflându-se în aria de aplicare a puterii legislative. … 36.Tribunalul Cluj – Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Invocă Decizia Curții Constituționale nr. 242 din 8 aprilie 2021. Considerentele deciziei care sunt obligatorii erga omnes evidențiază că justificarea soluției are la bază faptul că „recursul compensatoriu“ nu constituie o lege penală mai favorabilă. Pe de altă parte, statul român are obligația respectării drepturilor persoanelor private de libertate și luării unor măsuri corespunzătoare pentru a asigura o satisfacție echitabilă în ipoteza încălcării acestor drepturi, inclusiv din perspectiva cazării în condiții necorespunzătoare. Această obligație pozitivă a statului, care decurge din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, nu impune statului o anumită măsură, ci îi conferă un drept de opțiune în alegerea mijloacelor adecvate. Lipsa unor măsuri precum era recursul compensatoriu permite condamnatului de lege lata să introducă o acțiune în răspundere civilă delictuală. … 37.Curtea de Apel Oradea – Secția penală și pentru cauze cu minori apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. Arată că Legea nr. 169/2017 a fost adoptată pentru a pune capăt încălcărilor constatate în mod frecvent de către Curtea de la Strasbourg în ceea ce privește dispozițiile art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la condițiile din penitenciare, în special supraaglomerarea și lipsa accesului la igienă, precum și tratamentul necorespunzător al problemelor de sănătate. În această privință a fost adoptată hotărârea-pilot în Cauza Rezmiveș și alții împotriva României, din data de 25 aprilie 2017, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat existența unei probleme structurale în ceea ce privește suprapopularea din centrele de reținere și arest preventiv și din unitățile penitenciare din România și a confirmat, totodată, progresele înregistrate, apreciind pozitiv măsurile deja adoptate sau prognozate de către statul român pentru a contracara acest fenomen al suprapopulării. În același timp, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a recomandat măsuri suplimentare din partea autorităților naționale, fie de natură logistică, fie de politică penală, precum și consolidarea, respectiv introducerea unor remedii de natură preventivă și compensatorie, pentru situațiile în care o persoană se confruntă cu sau a fost expusă la suprapopularea în locurile în care este sau a fost deținută. … 38.Ținând cont că statul are nevoie de timp pentru definirea acestor măsuri suplimentare, instanța europeană a acordat autorităților un termen de 6 luni de la momentul rămânerii definitive a hotărârii pentru prezentarea, în cooperare cu Comitetul Miniștrilor al Consiliului Europei, a unui plan de acțiune care să identifice măsurile suplimentare și calendarul adoptării acestora. Pentru a sprijini autoritățile în acest demers, Curtea de la Strasbourg a decis suspendarea examinării cererilor aflate pe rolul său și necomunicate încă Guvernului pentru observații, favorizând astfel concentrarea eforturilor pentru identificarea și ulterior adoptarea măsurilor suplimentare. Chiar și Curtea Constituțională a României a constatat că premisa legiferării a constituit-o jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, prin care instanța europeană a constatat încălcări ale art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care interzice în termeni categorici tortura sau tratamentele și pedepsele inumane sau degradante, indiferent de comportamentul victimei, în legătură cu condițiile de detenție care au existat de-a lungul anilor în penitenciarele din România, mai ales supraaglomerarea, igiena necorespunzătoare și lipsa asistenței medicale corespunzătoare. De asemenea, instanța constituțională a reținut că obligațiile stabilite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în sarcina statelor semnatare ale Convenției reprezintă standarde minimale de protecție cu privire la interzicerea torturii sau a tratamentelor și pedepselor inumane sau degradante, în legătură cu condițiile de detenție din penitenciare, standarde pe care statele sunt obligate să le transpună în măsurile legislative sau administrative interne. Cu același prilej, Curtea Constituțională a statuat că stabilirea numărului de zile considerate efectiv executate, ca măsură compensatorie pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiții necorespunzătoare, este un element care ține în exclusivitate de opțiunea legiuitorului, existând libertatea de a dispune sub acest aspect pe baza unor considerente de oportunitate, apreciate în funcție de scopul legii și de perioada în care se estimează a fi atins acest scop. Aceleași argumente susțin și opțiunea pentru perioada pentru care se acordă zile considerate executate în compensarea cazării în condiții necorespunzătoare, care se calculează începând cu 24 iulie 2012, data pronunțării de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului a hotărârii sale în Cauza Iacov Stanciu împotriva României. … 39.Pe de altă parte, jurisprudența instanței de contencios constituțional a fost în sensul că dispozițiile art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 sunt constituționale. În acest sens, face referire la Decizia nr. 760 din 28 noiembrie 2019, Decizia nr. 293 din 9 iunie 2020 și Decizia nr. 242 din 8 aprilie 2021. Totodată, invocă Decizia nr. 7 din 26 aprilie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală. … 40.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 41.Guvernul, în punctul de vedere transmis în dosarele nr. 1.001D/2020 și nr. 408D/2022, apreciază că dispozițiile art. III din Legea nr. 240/2019 respectă cerințele de claritate și previzibilitate impuse de standardele constituționale. Astfel, aceste norme de drept intertemporar stabilesc cu claritate că dispozițiile privind recursul compensatoriu se aplică între 24 iulie 2012 și 23 decembrie 2019 – data intrării în vigoare a legii -, fără a putea ultraactiva. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II pct. 2 din Legea nr. 240/2019 arată că prevederile art. 55^1 au fost introduse în Legea nr. 254/2013 prin Legea nr. 169/2017 și reprezintă o formă de compensare pentru executarea în condiții necorespunzătoare a pedepselor și măsurilor privative de libertate. Precizează că instituția recursului compensatoriu avea un rol reparatoriu, integrându-se în ansamblul reglementărilor execuțional-penale care asigură fie standarde mai bune de executare a pedepselor (spre exemplu, posibilitatea de a cumpăra și de a primi pachete), fie o perspectivă de reintegrare socială și menținere a relațiilor de familie (permisiunile de ieșire din penitenciar pentru o zi), fie o reparație ulterioară, cu un cuantum fix, stabilit de legiuitor pentru executarea pedepsei în condiții improprii. … 42.Arată că Legea nr. 240/2019 pentru abrogarea Legii nr. 169/2017 prevede expres în norma tranzitorie a cărei constituționalitate se contestă (art. III) că dispozițiile art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 își produc efectele pentru o perioadă determinată, respectiv 24 iulie 2012-23 decembrie 2019 (data intrării în vigoare a Legii nr. 240/2019). Prin urmare, zilele-câștig acordate deținuților, în temeiul Legii nr. 169/2017, care au executat pedeapsa în condiții necorespunzătoare rămân aplicabile, însă, după data intrării în vigoare a Legii nr. 240/2019, dispozițiile art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 își încetează efectele. Legea nr. 169/2017 viza instituirea unui remediu compensatoriu pentru persoanele care execută o pedeapsă sau o măsură privativă de libertate în condiții necorespunzătoare, actul normativ fiind adoptat în executarea Hotărârii-pilot Rezmiveș și alții împotriva României, pronunțată la Curtea Europeană a Drepturilor Omului la 25 aprilie 2017, în vederea rezolvării problemei sistemului penitenciar din România privind condițiile de detenție. Art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 se referea la instituirea unui mecanism compensatoriu în cazul cazării deținuților în condiții necorespunzătoare. Astfel, la fiecare 30 de zile executate în condiții necorespunzătoare se considerau executate suplimentar 6 zile din pedeapsa aplicată. … 43.Face referire la expunerea de motive a Legii nr. 169/2017. Având în vedere scopul recursului compensatoriu – compensarea persoanelor care execută pedepse privative de libertate în condiții necorespunzătoare -, apreciază că o astfel de compensare poate fi realizată și pe calea unei acțiuni în justiție de drept comun, cu precizarea că, în acest caz, întinderea reparației va fi stabilită de către instanța de judecată. În acest sens, subliniază că instanța de la Strasbourg a apreciat că acțiunea în răspundere civilă delictuală reprezintă, din 13 ianuarie 2021, un remediu eficient pentru încălcările art. 3 din Convenție derivând din condițiile necorespunzătoare de detenție (Cauza Polgar împotriva României). Așadar, apreciază că abrogarea mecanismului compensatoriu instituit prin Legea nr. 169/2017 se încadrează în marja de apreciere a legiuitorului, reprezentând un aspect de politică legislativă. … 44.Apreciază că dispozițiile art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 sunt dispoziții care reglementează modul de executare a pedepselor privative de libertate, aplicându-se exclusiv persoanelor aflate în executarea pedepselor și măsurilor privative de libertate, nu și acelor persoane care au săvârșit infracțiuni în perioada în care aceste prevederi legale au fost în vigoare, dar nu au fost condamnate încă la executarea unor pedepse privative de libertate. Aceste dispoziții vizau o situație de compensare a executării pedepsei în condiții necorespunzătoare, deci chestiuni vizând strict zona de administrare a executării pedepsei, și nu alte aspecte de drept penal precum tragerea la răspundere penală sau pedeapsa aplicabilă. Așadar, abrogându-se legea ce instituia mecanismul compensatoriu (Legea nr. 169/2017), prin norma tranzitorie prevăzută de Legea nr. 240/2019 s-a dat posibilitatea de a beneficia în continuare de aplicarea reducerii din pedeapsă doar acelor persoane care execută pedeapsa sau măsura privativă de libertate într-un loc de deținere și numai cu privire la partea din pedeapsa executată începând cu data de 24 iulie 2012 (data pronunțării Deciziei semi-pilot Iacov Stanciu împotriva României) până în momentul intrării în vigoare a Legii nr. 240/2019 pentru abrogarea Legii nr. 169/2017, respectiv 23 decembrie 2019. … 45.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile avocatului prezent și ale autorului excepției, prezent personal, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:46.->Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. ... 47.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. II pct. 2 și ale art. III din Legea nr. 240/2019 privind abrogarea Legii nr. 169/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, precum și pentru modificarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1028 din 20 decembrie 2019. Dispozițiile criticate au următorul conținut:– Art. II pct. 2: „Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 14 august 2013, cu modificările și completările ulterioare, se modifică după cum urmează: [...] 2. Articolul 55^1 se abrogă.“; ... – Art. III: „Prevederile art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu modificările și completările ulterioare, se aplică persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate, a măsurilor preventive privative de libertate, minorilor care execută măsuri educative în centre de detenție, în centre educative sau în penitenciare, respectiv minorilor care au executat pedepse în penitenciare, potrivit Legii nr. 15/1968 privind Codul penal al României, cu modificările și completările ulterioare, și care execută, la data intrării în vigoare a prezentei legi, măsuri educative în centre de detenție, în aplicarea art. 21 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 289/2009 privind Codul penal, cu modificările și completările ulterioare, pentru perioada cuprinsă între 24 iulie 2012 și data intrării în vigoare a prezentei legi.“ ...  ... 48.->Autorii excepției susțin că textul criticat contravine prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (3), (4) și (5) referitor la statul român, art. 11 referitor la dreptul internațional și dreptul intern, art. 15 alin. (2) referitor la retroactivitatea legii penale mai favorabile, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1)-(3) referitor la accesul liber la justiție, art. 22 alin. (1) și (2) referitor la dreptul la viață și dreptul la integritate fizică și psihică ale persoanei, art. 34 alin. (2) referitor la dreptul la ocrotirea sănătății, art. 52 referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 124 referitor la înfăptuirea justiției, art. 126 alin. (2) referitor la instanțele judecătorești, art. 148 referitor la integrarea în Uniunea Europeană și art. 154 referitor la conflictul temporal dintre legi. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 3, 6 și 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale art. 7 și 8 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, precum și ale art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. ... 49.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prin art. II pct. 2 din Legea nr. 240/2019 au fost abrogate dispozițiile art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, care instituiau o procedură de compensare pentru persoanele care executau pedeapsa cu închisoarea în condiții necorespunzătoare (recursul compensatoriu). Astfel, la calcularea pedepsei executate efectiv se avea în vedere, indiferent de regimul de executare a pedepsei, ca măsură compensatorie, și executarea pedepsei în condiții necorespunzătoare, caz în care, pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiții necorespunzătoare, chiar dacă acestea nu erau consecutive, se considerau executate, suplimentar, 6 zile din pedeapsa aplicată. ... 50.->Prin dispozițiile art. III din Legea nr. 240/2019, legiuitorul a reglementat o dispoziție tranzitorie, potrivit căreia prevederile art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 se aplică persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate, a măsurilor preventive privative de libertate, minorilor care execută măsuri educative în centre de detenție, în centre educative sau în penitenciare, respectiv minorilor care au executat pedepse în penitenciare, potrivit Legii nr. 15/1968 privind Codul penal al României, cu modificările și completările ulterioare, și care execută, la data intrării în vigoare a Legii nr. 240/2019, măsuri educative în centre de detenție, în aplicarea art. 21 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 289/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012, cu modificările și completările ulterioare, pentru perioada cuprinsă între 24 iulie 2012 și data intrării în vigoare a legii. ... 51.Curtea reține că, în ceea ce privește reglementarea recursului compensatoriu, a statuat prin Decizia nr. 515 din 5 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 596 din 25 iulie 2017, că inițiativa legislativă a fost justificată în expunerea de motive de necesitatea soluționării problemelor sistemului penitenciar din România privind supraaglomerarea și condițiile de detenție și are ca scop de a acorda o compensare persoanelor care execută pedepse privative de libertate în condiții de supraaglomerare severă și de a contribui, în același timp, la degrevarea penitenciarelor. Astfel, toate persoanele private de libertate vor avea în mod automat vocația de a beneficia de liberarea condiționată, dacă îndeplinesc condițiile stabilite în proiectul de lege (Decizia nr. 515 din 5 iulie 2017, paragraful 24). ... 52.->Curtea a luat act de contextul juridic și social în care legiuitorul și-a manifestat intervenția modificatoare a legii privind executarea pedepselor și măsurilor privative de libertate. Instanța constituțională a constatat că premisa legiferării a constituit-o jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, prin care instanța europeană a constatat încălcări ale art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care interzice în termeni categorici tortura sau tratamentele și pedepsele inumane sau degradante, indiferent de comportamentul victimei, în legătură cu condițiile de detenție care au existat de-a lungul anilor în penitenciarele din România, mai ales supraaglomerarea, igiena necorespunzătoare și lipsa asistenței medicale corespunzătoare. ... 53.Totodată, Curtea a analizat în detaliu Hotărârea din 24 iulie 2012, pronunțată în Cauza Iacov Stanciu împotriva Românei, concluzionând că legiuitorul român a adoptat dispozițiile art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 în considerarea vastei jurisprudențe a Curții Europene a Drepturilor Omului. ... 54.->Așa fiind, Curtea observă că prin Hotărârea din 24 iulie 2012, pronunțată în Cauza Iacov Stanciu împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, deși a constatat o încălcare a prevederilor art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, a reținut că „nu este sarcina Curții să stabilească ce măsuri reparatorii ar fi indicat de luat de către un stat pârât în conformitate cu obligațiile acestuia prevăzute la art. 46 din Convenție. Cu toate acestea, preocuparea Curții este de a facilita eliminarea rapidă și eficace a unei nereguli constatate în cadrul sistemului național pentru apărarea drepturilor omului“ (paragraful 194). De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că, „pentru a atinge o conformitate corespunzătoare cu obligațiile care rezultă din hotărârile pronunțate anterior de Curte în cauze similare, ar trebui instituit un sistem corespunzător și eficient de căi de atac la nivel național, disponibil reclamanților și capabil să permită autorităților să se ocupe de fondul respectivului capăt de cerere întemeiat pe Convenție și să acorde o reparație corespunzătoare. Calea de atac care, conform legislației românești, se bazează în principal pe judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, ar trebui să permită judecătorului delegat și instanțelor interne să stopeze o situație declarată contrară art. 3 din Convenție și să acorde despăgubiri dacă se fac asemenea constatări. Referitor la legislația internă privind despăgubirile, aceasta trebuie să reflecte existența prezumției că respectivele condiții de detenție necorespunzătoare i-au cauzat persoanei afectate un prejudiciu moral. Condițiile de detenție necorespunzătoare nu sunt în mod obligatoriu cauzate de probleme ale sistemului penitenciarelor ca atare, ci pot fi legate de probleme mai generale ale politicii în materie penală. De asemenea, chiar și într-o situație în care aspecte distincte ale condițiilor de detenție sunt în conformitate cu reglementările interne, efectul cumulat al acestora poate fi de așa natură încât să constituie un tratament inuman. Așa cum a subliniat Curtea în mod repetat, Guvernului îi revine sarcina de a-și organiza sistemul penitenciar de așa natură încât să asigure respectarea demnității deținuților. Nivelul despăgubirilor acordate pentru prejudiciul moral de către instanțele naționale în cazul constatării încălcării art. 3 nu trebuie să fie nerezonabil, luând în considerare reparațiile echitabile acordate de Curte în cauze similare. Dreptul de a nu fi supus la tratamente inumane sau degradante este atât de important și central în sistemul apărării drepturilor omului, încât autoritatea sau instanța națională care se ocupă de această chestiune va trebui să prezinte motive convingătoare și serioase pentru justificarea deciziei de a acorda o despăgubire semnificativ mai mică sau de a nu acorda nicio despăgubire cu titlu de prejudiciu moral“ (paragrafele 197-199). ... 55.Având în vedere cele reținute de instanța europeană, Curtea observă că aceasta a constatat că intră în marja de apreciere a fiecărui stat stabilirea măsurilor reparatorii aplicabile în cazul executării pedepselor cu închisoarea în care se constată existența unei situații contrare art. 3 din Convenție. ... 56.->În acest context, Curtea reține că a statuat, prin Decizia nr. 181 din 31 martie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 8 august 2022, paragrafele 23-25, că legiuitorul și-a manifestat intenția de modificare a legii privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate și de adoptare a soluției legislative a compensării în cazul cazării în condiții necorespunzătoare într-un anumit context juridic și social. Astfel, Curtea a apreciat că soluția de abrogare a dispozițiilor art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 se încadrează în competența exclusivă a Parlamentului, ca unică autoritate legiuitoare, de a identifica și edicta soluții normative, cu respectarea exigențelor constituționale, în acord cu realitățile prezente ale societății. Deplina competență în ceea ce privește stabilirea acestor soluții revine legiuitorului, în acest sens fiind prevederile constituționale ale art. 126 alin. (2), potrivit cărora „Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“. Curtea a observat, de asemenea, că abrogarea măsurii compensării în cazul cazării în condiții necorespunzătoare este însoțită de reglementarea unor dispoziții tranzitorii care permit aplicarea prevederilor art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 persoanelor enumerate în art. III din Legea nr. 240/2019, pentru perioada cuprinsă între 24 iulie 2012 și 23 decembrie 2019 (data intrării în vigoare a Legii nr. 240/2019). ... 57.Totodată, Curtea Constituțională a observat că, potrivit de art. 55^1 alin. (6) din Legea nr. 254/2013, „dispozițiile prezentului articol nu se aplică în cazul în care persoana a fost despăgubită pentru condiții necorespunzătoare de detenție, prin hotărâri definitive ale instanțelor naționale sau ale Curții Europene a Drepturilor Omului, pentru perioada pentru care s-au acordat despăgubiri și a fost transferată sau mutată într-un spațiu de detenție având condiții necorespunzătoare“. Cu alte cuvinte, însuși legiuitorul recunoaște mai multe forme de compensare pentru condiții necorespunzătoare în cazul cazării în centrele de detenție din România a persoanelor aflate în executarea unor pedepse privative de libertate ori a unor măsuri preventive (Decizia nr. 293 din 9 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 985 din 26 octombrie 2020, paragraful 19). ... 58.->În continuare, în ceea ce privește natura juridică a dispozițiilor art. 55^1 din Legea nr. 254/2013, Curtea a apreciat că acestea nu reprezintă o normă de drept penal material, ci o normă care reglementează în materia executării pedepselor, astfel că principiul aplicării legii penale mai favorabile, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție, nu poate fi aplicat prin raportare la norma de lege criticată. ... 59.Curtea a constatat că principiul aplicării legii penale mai favorabile ar fi temeiul stabilirii incidenței, după dispunerea liberării condiționate, a unei legi care modifică modalitatea de calcul al fracției obligatorii ce trebuie executată pentru a avea vocație la această măsură și, subsecvent, recalcularea pedepsei ce se consideră executată pentru persoanele aflate în termenul de supraveghere, ceea ce înseamnă că acest principiu trebuie aplicat indiferent de motivul reducerii fracțiunii de pedeapsă. Astfel, dacă s-ar accepta interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală dispozițiilor art. 55^1 din Legea nr. 254/2013, s-ar ajunge la situația în care se repun în discuție criteriile ce au stat la baza pronunțării hotărârii judecătorești prin care s-a dispus liberarea condiționată. Așa fiind, pentru orice modificare legislativă survenită în ceea ce privește art. 96 din Legea nr. 254/2013 (referitor la partea din durata pedepsei care este considerată ca executată pe baza muncii prestate și/sau a instruirii școlare și formării profesionale), favorabilă celui față de care s-a dispus liberarea condiționată, ar trebui realizată o recalculare a pedepsei ce se consideră executată. Or, acest fapt ar însemna o reevaluare a înseși hotărârii judecătorești prin care s-a dispus măsura liberării condiționate, cu încălcarea principiului stabilității/securității raporturilor juridice. ... 60.->Curtea Constituțională a reținut, prin Decizia nr. 404 din 10 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 347 din 6 mai 2008, că, deși nu este în mod expres consacrat de Constituția României, acest principiu se deduce atât din prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3), potrivit cărora România este stat de drept, democratic și social, cât și din preambulul Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost interpretat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa. Referitor la același principiu, instanța de la Strasbourg a reținut că „unul dintre elementele fundamentale ale supremației dreptului este principiul securității raporturilor juridice“ (Hotărârea din 6 iunie 2005, pronunțată în Cauza Androne împotriva României, paragraful 44; Hotărârea din 7 octombrie 2009, pronunțată în Cauza Stanca Popescu împotriva României, paragraful 99). Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că odată ce statul adoptă o soluție, aceasta trebuie să fie pusă în aplicare cu claritate și coerență rezonabile pentru a evita pe cât este posibil insecuritatea juridică și incertitudinea pentru subiectele de drept vizate de către măsurile de aplicare a acestei soluții (Hotărârea din 1 decembrie 2005, pronunțată în Cauza Păduraru împotriva României, paragraful 92; Hotărârea din 6 decembrie 2007, pronunțată în Cauza Beian împotriva României, paragraful 33). În ceea ce privește principiul stabilității/securității raporturilor juridice din perspectiva dreptului la un proces echitabil în fața unei instanțe, garantat de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că acesta „trebuie interpretat în lumina preambulului Convenției, care enunță preeminența dreptului ca element de patrimoniu comun al statelor contractante. Unul dintre elementele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că o soluție definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată“ (Hotărârea din 28 octombrie 1999, pronunțată în Cauza Brumărescu împotriva României,, paragraful 61; Hotărârea din 22 martie 2005, pronunțată în Cauza Roșca împotriva Moldovei, paragraful 24). ... 61.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția și considerentele care au fundamentat-o își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. ... 62.->Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, ... 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii->
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Răzvan-Mihail Bumbu în Dosarul nr. 166/89/2020 al Tribunalului Vaslui – Secția penală, de Onișor Petrică Cârcu în Dosarul nr. 2.006/190/2020/a1 al Tribunalului Bistrița-Năsăud – Secția penală, de Teodor Coman în Dosarul nr. 313/302/2020 al Tribunalului București – Secția I penală, de Sorin Blejnar în Dosarul nr. 2.456/93/2020 al Tribunalului Ilfov – Secția penală, de Loredan George Grecică în Dosarul nr. 2.849/302/2021 al Judecătoriei Sectorului 5 București – Secția I penală, de Vasile Nistor în Dosarul nr. 1.119/325/2021 al Tribunalului Timiș – Secția penală, de Moisin Alen Daniel în Dosarul nr. 1.162/175/2021/a1 al Judecătoriei Aiud, de Ioan Dumitru Mironescu în Dosarul nr. 94/45/2021 al Curții de Apel Iași – Secția penală și pentru cauze cu minori, de Karacsony Andraș în Dosarul nr. 1.936/235/2021 al Tribunalului Cluj – Secția penală și de Kallos Lorand Albert în Dosarul nr. 4.224/111/2021 al Curții de Apel Oradea – Secția penală și pentru cauze cu minori și constată că dispozițiile art. II pct. 2 și ale art. III din Legea nr. 240/2019 privind abrogarea Legii nr. 169/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, precum și pentru modificarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.->Decizia se comunică Tribunalului Vaslui - Secția penală, Tribunalului Bistrița-Năsăud - Secția penală, Tribunalului București - Secția I penală, Tribunalului Ilfov - Secția penală, Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția I penală, Tribunalului Timiș - Secția penală, Judecătoriei Aiud, Curții de Apel Iași - Secția penală și pentru cauze cu minori, Tribunalului Cluj - Secția penală, Curții de Apel Oradea - Secția penală și pentru cauze cu minori și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 27 aprilie 2023.->
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE->
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Marițiu->-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește