DECIZIA nr. 241 din 3 iunie 2020

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 102 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, excepție ridicată de Constantin Sima în Dosarul nr. 6.721/2/2017 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 506D/2018. … 2.Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 10 martie 2020, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi, și în prezența autorului excepției de neconstituționalitate, asistat de domnul avocat Dan Lupașcu, având împuternicire avocațială depusă la dosar, și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Curtea, având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 57 și ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, a amânat pronunțarea pentru data de 29 aprilie 2020, termen preschimbat pentru data de 6 mai 2020, când Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 3 iunie 2020, dată la care a pronunțat prezenta decizie. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:3.Prin Încheierea din 20 februarie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 6.721/2/2017, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 102 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de reclamantul Constantin Sima, în cadrul soluționării unei acțiuni de contencios administrativ având ca obiect anularea a două decizii emise de Ministerul Justiției și obligarea acestuia la numirea autorului în funcția de notar public fără examen, potrivit art. 102 alin. (2) din Legea nr. 303/2004. … 4.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale, deoarece îngrădesc posibilitatea procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție de a intra în notariat fără examen, deși, potrivit prevederilor constituționale, Ministerul Public este componentă a autorității judecătorești. În acest sens, se arată că prin deciziile sale, Curtea Constituțională a statuat că procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție au, ca și judecătorii din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, statut constituțional de magistrat. În aceste condiții, autorul excepției consideră că este inadmisibilă atitudinea Ministerului Justiției, care refuză să-i acorde statutul de notar public, deși, potrivit dispozițiilor de lege criticate, acordă această posibilitate judecătorilor. … 5.Mai mult, se susține că, potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 303/2004, magistratura este activitatea judiciară desfășurată de judecători în scopul înfăptuirii justiției și de procurori în scopul apărării intereselor generale ale societății. Potrivit legii, activitatea judiciară desfășurată de judecători în scopul înfăptuirii justiției este echivalentă cu activitatea desfășurată de procurori în scopul apărării intereselor generale ale societății, a ordinii de drept, precum și a libertăților cetățenilor. Se invocă în acest sens Decizia nr. 866 din 28 noiembrie 2006, prin care Curtea Constituțională a constatat că „statutul juridic constituțional al procurorilor este identic cu cel al judecătorilor în ceea ce privește incompatibilitățile stabilite în aceiași termeni în art. 125 alin. (3) și, respectiv, art. 132 alin. (2), conform cărora funcția de procuror, ca și aceea de judecător, este incompatibilă cu orice altă funcție publică sau privată, cu excepția funcțiilor didactice din învățământul superior“. Curtea a reținut că legiuitorul a stabilit norme identice sau similare privind incompatibilitățile și interdicțiile aplicabile funcțiilor de procuror și de judecător, admiterea în magistratură și formarea profesională a judecătorilor și procurorilor, numirea judecătorilor și procurorilor, accesul procurorilor la funcția de judecător și al judecătorilor la funcția de procuror, drepturile și îndatoririle judecătorilor și procurorilor, răspunderea juridică a acestora. … 6.Având în vedere acestea, precum și dispozițiile art. 16 din Constituție și ținând cont de faptul că, la momentul înscrierii la concursul de admitere în magistratură, toți candidații au fost considerați egali sub aspectul profesiei și al vechimii necesare, este inechitabilă și inadmisibilă acordarea unui asemenea tratament privilegiat la un moment ulterior unei anumite categorii de magistrați. Se invocă în acest sens Decizia Curții Constituționale nr. 176 din 26 martie 2014. Mai mult, se arată că, potrivit art. 61 din Legea nr. 303/2004, la cererea motivată, judecătorii pot fi numiți în funcția de procuror, iar procurorii, în funcția de judecător. Prin urmare, este recunoscută egalitatea în drepturi a judecătorilor și a procurorilor de la Înalta Curte de Casație și Justiție, de vreme ce calitatea acestora poate fi convertibilă. … 7.Autorul excepției susține că, potrivit art. 1 alin. (5) din Constituție, legea exprimă voința generală numai cu respectarea normei constituționale. În acest sens, există numeroase instrumente internaționale, cum sunt Declarația Universală a Drepturilor Omului, pactele și tratatele la care România este parte, precum și art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind interzicerea discriminării. Consideră că printre criteriile de discriminare se află și cea privind stabilirea unor diferențe de ordin juridic între judecători și procurori, care alcătuiesc împreună corpul magistraților. Diferența de tratament astfel determinată constituie o discriminare, fiind lipsită de justificarea obiectivă și rezonabilă, fără a avea un scop legitim și fără a fi proporțională cu obiectivul propus. În final, se invocă doctrina în materia principiului proporționalității și al nediscriminării, precum și jurisprudența Curții Constituționale. … 8.Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că punctul său de vedere este obligatoriu conform dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, doar în măsura în care excepția de neconstituționalitate ar fi fost invocată din oficiu, iar în situațiile în care o parte este titularul excepției, instanța are doar facultatea de a prezenta o opinie. … 9.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile reprezentantului autorului excepției din ședința publică, notele scrise depuse la dosar de autorul excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 102 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, cu modificările și completările ulterioare, având următorul conținut: „Judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție cărora le-a expirat mandatul pentru care au fost numiți ori, după caz, sunt eliberați din motive neimputabile își păstrează gradul dobândit în ierarhie și pot ocupa o funcție de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție și pot reveni pe funcția de magistrat deținută anterior sau pe o altă funcție de judecător ori procuror sau pot opta pentru intrarea în avocatură sau notariat, fără examen.“ … 13.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5), potrivit căruia „În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie“, ale art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ale art. 131 privind rolul Ministerului Public, ale art. 132 privind statutul procurorilor, ale art. 133 alin. (2) lit. a) privind rolul și structura Consiliului Superior al Magistraturii și ale art. 134 alin. (1) privind atribuțiile Consiliului Superior al Magistraturii, precum și celor ale art. 14 privind nediscriminarea din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 14.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că Legea nr. 303/2004 a abrogat vechea reglementare prevăzută de art. 12 alin. 1 din Legea Curții Supreme de Justiție nr. 56/1993, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 56 din 8 februarie 1999, potrivit căreia „Președintele, vicepreședintele, președinții de secții și ceilalți judecători ai Curții Supreme de Justiție sunt numiți prin decret al Președintelui României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, făcută la recomandarea ministrului justiției, pe o perioadă de 6 ani“. Noua reglementare – Legea nr. 303/2004, în forma avută ca urmare a republicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005 – nu a mai prevăzut existența unui mandat pentru judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție, art. 52 alin. (1) stabilind că „Promovarea în funcția de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție se face de către Consiliul Superior al Magistraturii, dintre persoanele care au îndeplinit funcția de judecător în ultimii 2 ani la tribunale sau curți de apel, au obținut calificativul «foarte bine» la ultima evaluare, nu au fost sancționați disciplinar, s-au remarcat în activitatea profesională și au o vechime în funcția de judecător sau procuror de cel puțin 12 ani“. … 15.Prin Decizia nr. 866 din 28 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 5 din 4 ianuarie 2007, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 52 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, în partea care condiționează promovarea în funcția de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție de îndeplinirea funcției de judecător în ultimii 2 ani, sunt neconstituționale. Curtea a reținut, în esență, că, aplicând principiile constituționale, legiuitorul a stabilit prin Legea nr. 303/2004 norme identice sau similare privind incompatibilitățile și interdicțiile aplicabile funcțiilor de procuror și de judecător, admiterea în magistratură și formarea profesională a judecătorilor și a procurorilor, numirea judecătorilor și a procurorilor, accesul procurorilor la funcția de judecător și al judecătorilor la funcția de procuror, drepturile și îndatoririle judecătorilor și ale procurorilor, răspunderea juridică a acestora. Prin urmare, dispozițiile art. 52 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 nu țin seama de statutul de magistrat al procurorilor și încalcă principiul egalității în drepturi prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituție, prin tratamentul discriminator ce le este impus acestora la promovarea în funcția de judecător la Înalta Curtea de Casație și Justiție. … 16.Ulterior publicării acestei decizii în Monitorul Oficial al României, textul art. 52 din Legea nr. 303/2004 a fost modificat de mai multe ori, alin. (3) al acestuia având, în prezent, următorul conținut: „Pot participa la concursul de promovare în funcția de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție judecătorii care au îndeplinit efectiv cel puțin 3 ani funcția de judecător la curtea de apel, au obținut calificativul «foarte bine» la ultimele 3 evaluări, nu au fost sancționați disciplinar în ultimii 3 ani și au o vechime de cel puțin 18 ani în funcțiile prevăzute la art. 44 alin. (1). Dispozițiile art. 44 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.“ … 17.Ținând cont de evoluția cadrului legislativ referitor la condițiile de numire a judecătorilor instanței supreme, Curtea constată că intrarea în vigoare a Legii nr. 303/2004 – care a abrogat instituirea mandatului judecătorilor instanței supreme (mandat de 6 ani prevăzut în Legea nr. 56/1993) – a impus reglementarea unor dispoziții tranzitorii. Astfel, potrivit art. 102 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, „Judecătorii în funcție ai Înaltei Curți de Casație și Justiție își continuă activitatea până la data expirării mandatului pentru care au fost numiți“. Totodată, art. 102 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 – criticat în prezenta cauză – reglementează situația judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție cărora le-a expirat mandatul pentru care au fost numiți ori, după caz, care sunt eliberați din motive neimputabile, situație în care își păstrează gradul dobândit în ierarhie și pot ocupa o funcție de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție și pot reveni pe funcția de magistrat deținută anterior sau pe o altă funcție de judecător ori procuror sau pot opta pentru intrarea în avocatură sau notariat, fără examen. … 18.Autorul excepției de neconstituționalitate susține că aceste dispoziții de lege încalcă atât statutul constituțional al procurorilor, cât și principiul egalității în drepturi, deoarece procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție au, ca și judecătorii din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, statut constituțional de magistrat. Cu privire la aceste susțineri, Curtea reține că dispoziția de lege criticată instituie un beneficiu – intrarea în avocatură sau notariat fără examen – acordat foștilor judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție cărora le-a expirat mandatul pentru care au fost numiți sau care au fost eliberați din funcție din motive neimputabile. În mod corelativ, au fost introduse reglementări similare în legile care reglementează statutele profesiilor de avocat și de notar. Astfel, potrivit prevederilor art. 17 alin. (5) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 mai 2018, „Dispozițiile art. 102 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător, precum și judecătorilor de la instanțele internaționale“, iar, potrivit art. 33 alin. (1) din Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 19 martie 2018, „Pot dobândi, la cerere, fără examen, calitatea de notar public și judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 102 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Cererea de numire se adresează ministrului justiției, în termen de cel mult un an de la data expirării mandatului sau eliberării din funcție, din motive neimputabile“. … 19.În ceea ce privește critica de neconstituționalitate referitoare la încălcarea art. 131 privind rolul Ministerului Public, art. 132 privind statutul procurorilor, art. 133 alin. (2) lit. a) privind structura Consiliului Superior al Magistraturii și art. 134 alin. (1) privind atribuția Consiliului Superior al Magistraturii de numire în funcție a judecătorilor și a procurorilor, cu excepția celor stagiari, Curtea reține că aceasta nu poate fi primită. Astfel, așa cum a reținut Curtea Constituțională, de principiu, prin Decizia nr. 866 din 28 noiembrie 2006, precitată, judecătorii și procurorii se află în aceeași situație juridică prin statutul lor constituțional similar. În temeiul normelor constituționale referitoare la statutul judecătorilor și al procurorilor, Legea nr. 303/2004 a stabilit norme identice sau similare privind incompatibilitățile și interdicțiile aplicabile funcțiilor de procuror și de judecător, admiterea în magistratură și formarea profesională a judecătorilor și a procurorilor, numirea judecătorilor și a procurorilor, accesul procurorilor la funcția de judecător și al judecătorilor la funcția de procuror, drepturile și îndatoririle judecătorilor și ale procurorilor, răspunderea juridică a acestora. … 20.Spre deosebire de critica de neconstituționalitate analizată în decizia sus-menționată, prin care Curtea a constatat existența unei discriminări între judecători și procurori referitoare la cariera acestora (promovarea în funcția de judecător la Înalta Curtea de Casație și Justiție), în prezenta cauză, autorul excepției susține existența unei discriminări între foștii judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție și foștii procurori de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, sub aspectul beneficiului intrării în avocatură sau notariat fără examen, după eliberarea din funcție, deci între persoane care nu mai dețin calitatea de magistrat. … 21.Or, Curtea constată că reglementarea acestui beneficiu a fost generată de modificarea statutului judecătorilor de la Înalta Curte de Casație și Justiție (prin abrogarea normelor referitoare la mandatul de 6 ani), modificare ce a necesitat reglementarea unor dispoziții tranzitorii referitoare la judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție cărora le-a expirat mandatul sau care au fost eliberați din funcție din motive neimputabile. Curtea reține că persoanele aflate în ipoteza textului de lege criticat, care beneficiază de intrarea în avocatură sau notariat, fără examen, nu mai dețin funcția de judecător. Prin urmare, Curtea constată că nu mai sunt aplicabile dispozițiile constituționale referitoare la statutul judecătorilor și al procurorilor, în componenta ce vizează cariera acestora, dispoziții pe care s-a fundamentat critica autorului excepției. … 22.Referitor la încălcarea dispozițiilor art. 16 din Constituție, precum și ale art. 14 din Convenție, prin prisma art. 11 și art. 20 din Constituție, autorul susține că trebuie să existe egalitate în drepturi a judecătorilor de la Înalta Curte de Casație și Justiție și a procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, de vreme ce calitatea acestora poate fi convertibilă. Cu privire la această susținere, Curtea reține că, referitor la principiul egalității în drepturi, în jurisprudența sa a reținut că acesta presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite (Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). De asemenea, potrivit jurisprudenței constante a Curții Constituționale, situațiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esență pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv și rațional (a se vedea în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 2 septembrie 2014). Curtea a reținut că sintagma „fără privilegii și fără discriminări“ din cuprinsul art. 16 alin. (1) din Constituție privește două ipoteze normative distincte, iar incidența uneia sau alteia dintre acestea implică, în mod necesar, sancțiuni de drept constituțional diferite (a se vedea Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 9 februarie 2015). Astfel, nesocotirea principiului egalității în drepturi are drept consecință neconstituționalitatea privilegiului sau a discriminării care a determinat, din punct de vedere normativ, încălcarea acestuia; discriminarea se bazează pe noțiunea de excludere de la un drept, iar remediul constituțional specific, în cazul constatării neconstituționalității discriminării, îl reprezintă acordarea sau accesul la beneficiul dreptului. În schimb, privilegiul se definește ca un avantaj sau favoare nejustificat/ nejustificată acordat/acordată unei persoane/categorii de persoane; în acest caz, neconstituționalitatea privilegiului nu echivalează cu acordarea beneficiului acestuia tuturor persoanelor/categoriilor de persoane, ci cu eliminarea sa, respectiv cu eliminarea privilegiului nejustificat acordat. … 23.Aplicând aceste considerente de principiu la conținutul normativ al dispozițiilor criticate, Curtea reține că acestea nu reglementează un drept al judecătorilor și al procurorilor, care să vizeze statutul constituțional similar al acestora, ci instituie un beneficiu pentru foștii judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție cărora le-a expirat mandatul sau care au fost eliberați din funcție din motive neimputabile. În reglementarea unui astfel de beneficiu, legiuitorul este liber să prevadă căror categorii de persoane i se aplică, fără ca prin aceasta să se considere că instituie discriminări între beneficiarii normei și cei care nu beneficiază de aceasta. … 24.Pentru aceleași considerente, Curtea nu poate reține nici încălcarea dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție, potrivit căruia „În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie“, invocate de autorul excepției doar pentru a susține încălcarea celorlalte dispoziții constituționale pretins a fi încălcate. … 25.În final, Curtea observă că dispozițiile art. 53 din Legea fundamentală nu au incidență în cauză, deoarece nu s-a constatat restrângerea exercițiului vreunui drept sau al vreunei libertăți fundamentale și, prin urmare, nu este incidentă ipoteza prevăzută de norma constituțională invocată. … 26.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Constantin Sima în Dosarul nr. 6.721/2/2017 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 102 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 3 iunie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește