DECIZIA nr. 240 din 27 aprilie 2023

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8), ale art. 426 alin. (1) lit. a) și ale art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Societatea Transcarpatica – S.A. din Cluj-Napoca, județul Cluj, și de Gavril Cîmpean în Dosarul nr. 263/85/2020 al Tribunalului Sibiu – Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.364D/2020. … 2.La apelul nominal se prezintă apărătorul autorilor excepției de neconstituționalitate, domnul avocat Bogdan Sergiu, având împuternicire avocațială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.  … 3.Magistratul-asistent învederează că autorul excepției de neconstituționalitate Gavril Cîmpean a decedat ulterior ridicării acesteia, iar la dosar a fost depus certificatul de moștenitor de către succesorul său, domnul Mircea Dan Cîmpean. … 4.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul apărătorului prezent, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, reiterând criticile formulate prin notele scrise aflate la dosar. … 5.Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) și ale art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, întrucât normele criticate nu au legătură cu cauza în care excepția a fost invocată, respectiv de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 426 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală și menținerea jurisprudenței instanței de control constituțional în materie. În acest sens invocă Decizia Curții Constituționale nr. 196 din 28 mai 2020. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:6.Prin Încheierea penală nr. 58/CP din 23 iulie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 263/85/2020, Tribunalul Sibiu – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8), ale art. 426 alin. (1) lit. a) și ale art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Societatea Transcarpatica – S.A. din Cluj-Napoca, județul Cluj, și de Gavril Cîmpean într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației în anulare formulate de autori împotriva încheierii judecătorului de cameră preliminară prin care a fost admisă plângerea formulată de o altă societate în baza art. 341 alin. (6) lit. b) din Codul de procedură penală, fiind desființate soluțiile de clasare dispuse prin ordonanța parchetului și restituită cauza la parchet în vederea completării urmăririi penale. În motivarea contestației în anulare se arată că prin încheierea atacată a fost soluționată plângerea fără legală citare, în calitate de intimați, a autorilor excepției de neconstituționalitate, deși aceștia aveau dreptul legal de a fi citați, având în vedere că soluția de clasare atacată se referea inclusiv la potențiale fapte de dare de mită comise de autori în legătură cu angajați ai societății a cărei plângere, formulată în temeiul art. 341 alin. (6) lit. b) din Codul de procedură penală, a fost admisă. … 7.În motivarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, autorii acesteia arată că încheierea pronunțată de judecătorul de cameră preliminară în procedura de soluționare a plângerii împotriva soluțiilor procurorului de neurmărire sau netrimitere în judecată este definitivă. Ca atare, autorii excepției susțin că acest articol sugerează că soluția pronunțată în cauză nu este susceptibilă de a face obiectul unor căi de atac, fie ele chiar extraordinare. Apreciază că o asemenea situație ar fi ocolită doar prin aplicarea directă, în temeiul art. 20 alin. (2) din Constituție, a textelor convenționale. Susțin însă că nici în această ipoteză soluția promovată de judecător nu ar afecta, în general, textul legal, care rămâne unul neconstituțional. Consideră, totodată, că dispozițiile art. 426 lit. a) din Codul de procedură penală întăresc această concluzie, cât timp limitează sfera căii extraordinare de atac a contestației în anulare, bazată pe lipsa citării/citarea nelegală, strict la hotărârile pronunțate în apel. Prin urmare, susțin că normele procesual penale menționate anterior instituie un mecanism care împiedică persoana interesată să aibă acces la justiție în situația în care soluția a fost pronunțată fără legala sa citare, contrar dispozițiilor constituționale și convenționale invocate. Invocă Decizia Curții Constituționale nr. 599 din 21 octombrie 2014 pentru a sublinia că instanța de control constituțional a analizat constituționalitatea art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală din perspectiva căilor ordinare de atac, iar nu din perspectiva unei eventuale interdicții privind exercitarea unor căi extraordinare de atac. Cât privește dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, susțin că prin limitarea cazurilor în care poate interveni revizuirea în urma pronunțării unor decizii de admitere de către Curtea Constituțională este împiedicat accesul liber la justiție în situația în care decizia de admitere vizează hotărâri ce aparțin unei tipologii distincte, cum ar fi încheierea pronunțată de judecătorul de cameră preliminară în soluționarea plângerii privind soluțiile de neurmărire sau netrimitere în judecată.  … 8.Tribunalul Sibiu – Secția penală reține că dispozițiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală reglementează o procedură specială instituită de legiuitor, specifică fazei de urmărire penală, prin care se urmărește să se supună controlului judecătoresc soluțiile de netrimitere în judecată ale procurorului. Arată că această procedură nu este supusă exigențelor dublului grad de jurisdicție, întrucât în această procedură nu se soluționează fondul cauzei. Pe de altă parte, căile de atac sunt reglementate expres de Codul de procedură penală pentru fiecare procedură în parte, astfel că a recunoaște o cale de atac neprevăzută de acest cod ori a aplica prin analogie dispozițiile Codului de procedură civilă ar însemna a încălca principiul legalității căilor de atac consacrat de dispozițiile art. 129 din Constituție. Totodată, apreciază că, prin Decizia nr. 801 din 5 decembrie 2017, instanța de control constituțional s-a pronunțat asupra constituționalității textului art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală fără să facă distincție expresă între căile ordinare și cele extraordinare de atac, reținând generic că reglementarea căilor de atac este atributul exclusiv al legiuitorului, iar exercitarea lor, fără distincție, are loc în condițiile legii, conform dispozițiilor art. 126 alin. (2) și ale art. 129 din Constituție. În ceea ce privește dispozițiile art. 426 lit. a) din Codul de procedură penală, constată că prin limitarea cazului de contestație în anulare prevăzut de acest articol la hotărârile penale definitive date în apel nu se încalcă accesul liber la justiție, fiind atributul legiuitorului să stabilească în ce condiții și cum pot fi exercitate căile extraordinare de atac. De altfel, cazurile în care pot fi exercitate aceste căi extraordinare de atac sunt strict și limitativ prevăzute de lege, nefiind posibil ca, prin exercitarea extensivă a acestora, să fie afectată securitatea raporturilor juridice soluționate în mod definitiv. Cu privire la dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală reține că acestea reglementează un caz specific de revizuire, care, prin modalitatea de reglementare și prin scopul avut în vedere, urmărește retractarea unei hotărâri judecătorești definitive prin care se soluționează acțiunea penală, care s-a întemeiat pe o dispoziție legală declarată ca fiind neconstituțională de către Curtea Constituțională. Prin faptul că această cale de atac poate fi exercitată doar împotriva hotărârilor prin care instanța se pronunță asupra raportului juridic de drept substanțial și asupra raportului juridic procesual penal principal nu se încalcă accesul liber la justiție, fiind valabile aceleași raționamente avute în vedere în cazul dispozițiilor art. 426 lit. a) din Codul de procedură penală. … 9.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile apărătorului prezent, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, modificate prin prevederile art. II pct. 94 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum și pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 23 mai 2016, precum și ale art. 426 lit. a) și ale art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală. Textele de lege criticate au următorul cuprins: – Art. 341 alin. (8): „(8) Încheierea prin care s-a pronunțat una dintre soluțiile prevăzute la alin. (6), alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) și d) și alin. (7^1) este definitivă.“; … – Art. 426 lit. a): „Împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate;“; … – Art. 453 alin. (1) lit. f): „(1) Revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când: […] f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituțională ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate ridicate în acea cauză, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.“ …  … 13.Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că normele procesual penale criticate sunt contrare atât prevederilor constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție, cât și dispozițiilor art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului raportat la art. 6 – Dreptul la un proces echitabil și art. 13 – Dreptul la un recurs efectiv din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 14.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală – care vizează lipsa unei căi ordinare de atac împotriva încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară pronunță una dintre soluțiile prevăzute la alin. (6), alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) și d) și alin. (7^1) ale art. 341 – nu au legătură cu soluționarea cauzei în care a fost ridicată excepția, întrucât speța privește o contestație în anulare, iar această cale extraordinară de atac nu poate avea ca obiect încheierile pronunțate în procedura plângerii împotriva soluțiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată, procedură reglementată de prevederile art. 341 din Codul de procedură penală. Astfel cum a statuat Curtea în jurisprudența sa constantă, contestația în anulare vizează hotărâri judecătorești definitive și se promovează în condiții procedurale mult mai stricte decât căile ordinare de atac – cât privește titularii, termenul de introducere, cazurile de contestație în anulare, motivele aduse în sprijinul acestora, dovezile în susținerea lor -, având în vedere caracterul aparte indus de legiuitor pentru această instituție juridică, datorat faptului că prin aceasta se tinde la înlăturarea autorității de lucru judecat pentru o hotărâre penală definitivă care își produce efectele (în acest sens sunt Decizia nr. 804 din 5 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 154 din 19 februarie 2018, Decizia nr. 227 din 16 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 15 iulie 2019, Decizia nr. 655 din 17 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 11 din 9 ianuarie 2020, Decizia nr. 114 din 25 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 394 din 14 mai 2020, Decizia nr. 425 din 23 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 717 din 10 august 2020, Decizia nr. 132 din 2 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 19 mai 2021). Totodată, în Decizia nr. 501 din 30 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 733 din 21 septembrie 2016, paragraful 18, Curtea a reținut că, indiferent de motivul invocat, contestația în anulare poate fi formulată numai împotriva hotărârilor definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei. Curtea a constatat, totodată, că intenția legiuitorului a fost aceea de a nu permite reformarea, pe calea contestației în anulare, a unor hotărâri care sunt în puterea lucrului judecat decât în situațiile excepționale în care se remarcă erori de procedură care nu au putut fi înlăturate pe calea apelului și doar în condițiile reglementate expres în art. 426-432 din Codul de procedură penală, stabilind, totodată, că legiuitorul poate exclude folosirea unor căi de atac sau poate limita utilizarea anumitor instrumente procesuale aflate la îndemâna părților, fără ca prin aceasta să se încalce litera sau spiritul Legii fundamentale. … 15.Așadar, ținând cont de prevederileart. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală este inadmisibilă (în același sens este Decizia nr. 636 din 13 decembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 292 din 7 aprilie 2023). … 16.Totodată, Curtea reține că dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală nu au legătură cu soluționarea cauzei în care a fost ridicată excepția, câtă vreme autorii nu au invocat o decizie de admitere, pronunțată de instanța de control constituțional referitor la aceste dispoziții legale. Or, potrivit prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești […] privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei […]“.  … 17.În aceste condiții, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) și ale art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală este inadmisibilă. … 18.În ceea ce privește dispozițiile art. 426 lit. a) din Codul de procedură penală, Curtea reține că acestea au mai fost supuse controlului de constituționalitate, prin Decizia nr. 515 din 7 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 11 august 2015, Decizia nr. 623 din 8 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 858 din 18 noiembrie 2015, Decizia nr. 667 din 15 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 870 din 20 noiembrie 2015, Decizia nr. 715 din 6 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 31 ianuarie 2017, Decizia nr. 240 din 19 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 10 iulie 2018, Decizia nr. 425 din 23 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 717 din 10 august 2020, și Decizia nr. 706 din 28 octombrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 26 ianuarie 2022, excepția de neconstituționalitate fiind respinsă ca neîntemeiată. … 19.Astfel, în Decizia nr. 623 din 8 octombrie 2015, precitată, paragrafele 15-20 (considerente reluate și în Decizia nr. 667 din 15 octombrie 2015, precitată, paragrafele 20-35, și în Decizia nr. 715 din 6 decembrie 2016, precitată, paragrafele 17-20), Curtea a reținut că, potrivit normelor procesual penale criticate, contestația în anulare poate fi formulată de oricare dintre părți, de persoana vătămată sau de procuror, autorul excepției neavând în procesul penal niciuna dintre calitățile procesuale enumerate anterior (aceeași situație regăsindu-se și în prezenta cauză). Art. 32 din Codul de procedură penală stabilește că părțile din procesul penal sunt inculpatul, partea civilă și partea responsabilă civilmente, persoana vătămată și suspectul făcând parte din categoria subiecților procesuali principali, cărora alin. (2) al art. 33 din Codul de procedură penală le recunoaște aceleași drepturi și obligații ca și părților, cu excepția celor pe care legea le acordă numai acestora din urmă. Potrivit art. 34 din același act normativ, sunt subiecți procesuali și orice alte persoane având anumite drepturi, obligații sau atribuții în procedurile judiciare penale. … 20.Cât privește contestația în anulare, instanța de contencios constituțional a reținut că aceasta poate fi formulată împotriva hotărârilor penale definitive numai în cazurile strict reglementate de normele procesual penale ale art. 426 și în termenul prevăzut de art. 428 din Codul de procedură penală, la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere, respectiv la instanța la care a rămas definitivă ultima hotărâre. Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, având drept scop îndreptarea unor vicii de ordin procedural ce atrag nulitatea. Această cale extraordinară de atac vizează hotărâri judecătorești definitive și se promovează în condiții procedurale mult mai stricte decât căile ordinare de atac (cât privește titularii, termenul de introducere, cazurile de contestație în anulare, motivele aduse în sprijinul acestora, dovezile în susținerea lor) tocmai în considerarea caracterului aparte indus de legiuitor pentru această instituție juridică, datorat faptului că prin aceasta se tinde la înlăturarea autorității de lucru judecat pentru o hotărâre penală definitivă care își produce efecte. … 21.Curtea a constatat, de asemenea, că intenția legiuitorului a fost aceea de a nu permite reformarea, pe calea contestației în anulare, a unor hotărâri care sunt în puterea lucrului judecat decât în situațiile excepționale în care se remarcă erori de procedură ce nu au putut fi înlăturate pe calea apelului și doar în condițiile reglementate expres în art. 426-432 din Codul de procedură penală. Curtea a reținut, totodată, că, potrivit prevederilor art. 129 din Constituție, „împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii“. Așa fiind, în privința condițiilor de exercitare a căilor de atac, legiuitorul poate să reglementeze categoria persoanelor care pot exercita căile de atac, termenele de declarare a acestora, forma în care trebuie făcută declarația, conținutul său, instanța la care se depune, competența și modul de judecare, soluțiile ce pot fi adoptate și altele de același fel, astfel cum dispune art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia „Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“. În aceste condiții, având în vedere caracterul contestației în anulare de cale de atac extraordinară ce poate fi exercitată în condiții procedurale stricte și ținând cont că legiuitorul, în virtutea rolului său constituțional consacrat de art. 126 alin. (2) și art. 129 din Legea fundamentală, poate stabili, prin lege, procedura de judecată și modalitatea de exercitare a căilor de atac, cu condiția respectării normelor și principiilor privind drepturile și libertățile fundamentale și a celorlalte principii consacrate prin Legea fundamentală, Curtea Constituțională, fiind competentă să cenzureze norma legală numai în măsura în care se aduce atingere acestora din urmă, a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate. Instanța constituțională a reținut că legiuitorul poate exclude folosirea unor căi de atac sau poate limita utilizarea anumitor instrumente procesuale aflate la îndemâna părților, fără ca prin aceasta să se încalce litera sau spiritul Legii fundamentale. … 22.Totodată, în Decizia nr. 667 din 15 octombrie 2015, precitată, paragrafele 29-37, Curtea a reținut că art. 21 alin. (3) din Constituție garantează dreptul părților de acces liber la justiție, precum și dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, constituind valorificarea explicită a prevederilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Dreptul de acces liber la justiție presupune dreptul oricărei persoane de a se adresa instanțelor de judecată pentru apărarea drepturilor și a intereselor sale legitime. Dispozițiile constituționale ale art. 21 alin. (3), coroborate cu cele ale art. 129, nu presupun însă accesul la toate căile de atac și la toate categoriile de instanțe, indiferent de obiectul cauzei ce se cere a fi soluționată. Dreptul la un proces echitabil, invocat în susținerea excepției, reprezintă un standard constituțional a cărui îndeplinire este apreciată în funcție de ansamblul procesului și ținând cont de specificul normelor procedurale aplicabile. Totodată, dreptul la un proces echitabil presupune asigurarea unor principii fundamentale precum contradictorialitatea și egalitatea armelor, care presupun ca fiecare dintre părți să dispună de posibilități suficiente, echivalente și adecvate de a-și susține apărările, fără ca vreuna dintre ele să fie defavorizată în raport cu cealaltă. La rândul său, art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale obligă statele membre la asigurarea prin legislația națională a unor garanții procesuale precum egalitatea armelor, contradictorialitatea, motivarea hotărârilor pronunțate, publicitatea procesului, soluționarea acestuia într-un termen rezonabil, prezumția de nevinovăție și asigurarea dreptului la apărare. În completare, art. 13 din Convenție prevede dreptul la un recurs efectiv, drept cu caracter subsidiar, ce presupune epuizarea tuturor căilor interne de atac, conform art. 35 paragraful 1 din Convenție. Dreptul la apărare, reglementat la art. 24 din Constituție, conferă oricărei părți implicate într-un proces, potrivit intereselor sale și indiferent de natura procesului, posibilitatea de a utiliza toate mijloacele prevăzute de lege pentru a invoca în apărarea sa fapte sau împrejurări. Acest drept presupune participarea la ședințele de judecată, folosirea mijloacelor de probă, invocarea excepțiilor prevăzute de legea procesual penală, exercitarea oricăror alte drepturi procesual penale și posibilitatea de a beneficia de serviciile unui apărător. … 23.În concluzie, având în vedere cele arătate în precedent, Curtea a constatat că prevederile art. 426 lit. a) din Codul de procedură penală nu contravin dispozițiilor art. 21 alin. (3), ale art. 24 alin. (2) și ale art. 129 din Constituție și nici celor ale art. 6 paragraful 1 și ale art. 13 din Convenție. … 24.În aceeași decizie, Curtea a constatat că autoarea excepției de neconstituționalitate invoca lipsa citării legale în situația în care aceasta nu avea calitatea de parte în cauza penală dedusă judecății – critici similare celor formulate în prezenta cauză -, ci de proprietară a unor bunuri asupra cărora a fost extinsă măsura sechestrului asigurător. Curtea a reținut că imposibilitatea formulării unei cereri de contestație în anulare pentru motivul anterior arătat este un aspect ce ține de politica penală a statului. În acest context, Curtea a reținut că autoarea excepției se afla într-o situație juridică diferită de cea a părților și a celorlalți participanți la procesul penal enumerați la art. 427 alin. (1) din Codul de procedură penală, aspect care justifică tratamentul juridic diferențiat instituit de legiuitor în privința posibilității de a formula cerere de contestație în anulare, fără ca, prin aceasta, textul criticat să contravină dispozițiilor art. 16 din Constituție. Curtea a constatat, în final, că textul criticat reprezintă opțiunea legiuitorului, exprimată în marja de apreciere prevăzută la art. 61 alin. (1) din Constituție, considerente aplicabile mutatis mutandis și în prezenta cauză. … 25.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să modifice jurisprudența Curții, atât soluția, cât și considerentele deciziilor anterior arătate sunt aplicabile și în prezenta cauză. … 26.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:1.Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) și ale art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Societatea Transcarpatica – S.A. din Cluj-Napoca, județul Cluj, și de Gavril Cîmpean în Dosarul nr. 263/85/2020 al Tribunalului Sibiu – Secția penală. … 2.Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de aceiași autori în același dosar al aceleiași instanțe și constată că dispozițiile art. 426 lit. a) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate. … Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Sibiu – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 27 aprilie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește