DECIZIA nr. 24 din 19 ianuarie 2017

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România şi ale art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Eugenia-Veronica Panaitescu, Mircea-Sorin Borşa şi Cătălin Patriciu Borşa în Dosarul nr. 12.858/3/2014/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi care constituie obiectul Dosarului nr. 19D/2016 al Curţii Constituţionale.  … 2.La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.  … 3.Magistratul-asistent învederează faptul că partea Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a transmis la dosar note scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. … 4.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, precizând că art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 instituie un criteriu obiectiv de stabilire a instanţei competente să soluţioneze contestaţiile în discuţie. În ce priveşte art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 arată că nu sustrage în mod absolut de la controlul exercitat de instanţele de contencios administrativ actele emise de entităţile la care se referă Legea nr. 165/2013. … 
CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:5.Prin Încheierea din 30 octombrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 12.858/3/2014/a1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România şi ale art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Eugenia-Veronica Panaitescu, Mircea-Sorin Borşa şi Cătălin Patriciu Borşa într-o cauză având ca obiect soluţionarea unui regulator de competenţă. … 6.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile criticate din Legea nr. 165/2013 nu ar putea stabili o procedură derogatorie de la cea reglementată prin legea contenciosului administrativ, care să restrângă drepturile persoanelor acordate prin această lege, deoarece s-ar încălca art. 126 alin. (6) din Constituţie. Se susţine, totodată, că prevederile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 sunt neconstituţionale în măsura în care ar permite ca actele administrative să fie supuse unui control judiciar care să nu presupună garanţiile asigurate de contenciosul administrativ. În schimb, se arată că prevederile menţionate sunt constituţionale numai în măsura în care permit adoptarea unor proceduri paralele mai favorabile particularului în ceea ce priveşte posibilitatea şi instrumentele avute la dispoziţie de a cere controlul judecătoresc al actelor emise de către administraţie. Or, în ce priveşte prevederile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, care stabilesc o procedură paralelă de atacare a actelor administrative emise de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor sau Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, autorii excepţiei consideră că sunt neconstituţionale, întrucât restrâng drepturile particularilor conferite prin legea contenciosului administrativ, atât în privinţa termenului pus la dispoziţie pentru atacarea acestui act, cât şi a stabilirii instanţei competente. Astfel, Legea nr. 165/2013 prevede că particularul trebuie să se adreseze în termen de 30 de zile de la comunicarea actului, pe când procedura comună a contenciosului administrativ oferă acestuia un termen de 6 luni de la data refuzului nejustificat de soluţionare a plângerii sau de la data răspunsului nefavorabil, neconferind beneficiul procedurii prealabile reglementate de Legea nr. 554/2004. Mai mult, textul criticat din Legea nr. 165/2013 nici nu oferă autorităţii publice posibilitatea de a-şi revoca actul. În ce priveşte competenţa secţiei civile a tribunalului consideră că îl dezavantajează, de asemenea, pe particular, care nu poate beneficia de un control judiciar specializat al actului vătămător. Aşadar, supunerea acestor acte administrative controlului judecătoresc exercitat de o secţie a instanţei care nu este specializată reprezintă o încălcare nepermisă a Constituţiei, care stabileşte în mod expres cele două categorii de acte administrative care, în mod excepţional, nu sunt supuse controlului instanţei de contencios administrativ, astfel că o normă inferioară nu poate stabili şi alte excepţii fără a încălca norma fundamentală. … 7.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu derogă de la dispoziţiile art. 126 alin. (6) din Constituţie. Arată că, în raport cu scopul pentru care a fost adoptată Legea nr. 165/2013, termenul de 30 de zile a fost stabilit în vederea eficientizării mecanismului de acordare a măsurilor reparatorii şi de finalizare a procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. … 8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. … 9.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând, în acest sens, că faptul că sediul Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor este în Bucureşti nu poate conduce la interpretarea că art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 instituie o competenţă exclusivă din punct de vedere teritorial acestei instanţe. De asemenea precizează, în ce priveşte prevederile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, că acestea nu sustrag în mod absolut controlului judecătoresc actele administrative la care se referă, acestea fiind supuse unei alte proceduri judiciare. … 10.Avocatul Poporului opinează în sensul constituţionalităţii textelor de lege criticate, arătând că atribuirea de competenţe, prin lege, unei instanţe civile în materia soluţionării litigiilor demarate în temeiul art. 35 din Legea nr. 165/2013 nu este de natură să aducă atingere prevederilor art. 126 alin. (6) din Constituţie, întrucât acestea din urmă nu exclud posibilitatea exercitării controlului judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice pe alte căi decât cea a contenciosului administrativ, ci doar garantează un asemenea control şi îi delimitează sfera de aplicare. Consideră, totodată, că motivaţia pentru care excepţia a fost invocată nu reprezintă o veritabilă critică de constituţionalitate, autorii acesteia apreciind, de fapt, că normele aplicabile în materia restituirii dreptului de proprietate ar fi mai puţin favorabile pentru că nu instituie o procedură prealabilă ca în cazul contenciosului administrativ. … 11.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:12.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.  … 13.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu modificările şi completările ulterioare, şi prevederile art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, care au următoarea redactare:  … – Art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013: „(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării.“; … – Art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004: „(2) Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară“. … 14.În opinia autorilor excepţiei, textele de lege criticate contravin prevederilor art. 126 alin. (6) din Constituţie care garantează controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, pe calea contenciosului administrativ, cu excepţia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum şi a actelor de comandament cu caracter militar.  … 15.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că aceasta a fost invocată într-o cauză având ca obiect soluţionarea acţiunii adresate de reclamanţi Tribunalului Bucureşti – Secţia a V-a civilă, prin care au solicitat instanţei anularea unei decizii de invalidare emise de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi obligarea acesteia la emiterea unei decizii de compensare prin puncte pentru un imobil naţionalizat pentru care primarul municipiului Bistriţa a propus acordarea de despăgubiri, întrucât nu mai era posibilă restituirea în natură. Tribunalul Bucureşti şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud, apreciind că prevederile art. 35 din Legea nr. 165/2013 stabilesc o normă atributivă de competenţă teritorială în favoarea secţiei civile a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii învestite cu soluţionarea notificării, care a emis dispoziţia prin care s-au acordat măsuri compensatorii. Aceasta, deoarece o interpretare contrară ar echivala cu stabilirea unei competenţe teritoriale exclusive în favoarea Tribunalului Bucureşti în soluţionarea tuturor contestaţiilor promovate în exercitarea controlului legalităţii tuturor hotărârilor entităţilor învestite cu soluţionarea notificărilor de pe întreg teritoriul ţării. Or, dacă aceasta ar fi fost intenţia legiuitorului, ar fi fost clar exprimată prin indicarea Tribunalului Bucureşti ca unică instanţă învestită cu soluţionarea acestor contestaţii. La rândul său, Tribunalul Bistriţa-Năsăud – Secţia I civilă şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat cauza şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă. … 16.Curtea observă că s-a mai pronunţat asupra textelor de lege criticat, prin prisma unor critici similare şi prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale invocate şi în cauza de faţă. Astfel, prin Decizia nr. 833 din 3 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 15 martie 2016, Curtea a constatat că prevederile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 sunt în consonanţă cu Legea fundamentală, deoarece art. 126 alin. (1) şi (2) din Constituţie statuează că justiţia se realizează prin instanţele judecătoreşti, a căror competenţă este stabilită numai prin lege. În înţelesul acestei norme constituţionale, legiuitorul este singurul abilitat să reglementeze, prin lege, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată, fără alte restricţii decât cele rezultate din celelalte prevederi ale Constituţiei sau din actele normative internaţionale prevăzute în art. 20 din Legea fundamentală. Totodată, Curtea a reamintit că, potrivit jurisprudenţei sale, concretizată, de exemplu, prin Decizia nr. 731 din 29 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 22 decembrie 2015, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, ca şi modalităţile de exercitare a drepturilor procedurale. … 17.Distinct de aceste considerente generale, Curtea a examinat, prin Decizia nr. 189 din 7 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 438 din 13 iunie 2016, critici similare celor formulate şi în cauza de faţă. Astfel, în ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia instanţa competentă să soluţioneze contestaţiile împotriva deciziilor emise de entităţile învestite ar trebui să fie o instanţă de contencios administrativ, iar nu una civilă, Curtea a observat că, prin edictarea Legii nr. 165/2013, legiuitorul român şi-a propus să instituie un mecanism eficient pentru accelerarea procesului de restituire a imobilelor preluate de stat în mod abuziv în perioada regimului comunist. Soluţia legislativă prevăzută de textul de lege criticat reprezintă una din modalităţile prin care statul român a dat expresie, sub acest aspect, recomandărilor Curţii Europene a Drepturilor Omului cuprinse în Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010 în Cauza Maria Atanasiu împotriva României în vederea înlăturării sistemului defectuos, stagnant, generator de întârzieri considerate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului contrare dreptului la un proces echitabil ca urmare a duratei excesive a procedurilor. Astfel, prin Legea nr. 165/2013 s-a atribuit secţiilor civile ale tribunalului competenţa de soluţionare a contestaţiilor atât împotriva deciziilor entităţilor deţinătoare sau învestite de lege cu soluţionarea notificărilor, cât şi ale Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor. Argumentul decisiv pentru adoptarea unei astfel de soluţii legislative l-a constituit plenitudinea de jurisdicţie a unei instanţe civile. În virtutea acesteia, judecătorul se pronunţă asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii prin compensare în puncte (paragraful 21). … 18.Aşadar, Curtea Constituţională a constatat (paragraful 22) că legiuitorul român a optat pentru soluţionarea contestaţiilor de către o instanţă civilă în detrimentul uneia administrative în scopul diminuării duratei procedurii, instanţa însăşi urmând să se pronunţe asupra calităţii de persoană îndreptăţită şi să stabilească tipul de despăgubire cuvenită şi modalitatea de realizare a acesteia, în natură sau prin echivalent. În ipoteza în care ar fi fost menţinută competenţa de soluţionare a acestor contestaţii de către instanţele de contencios administrativ nu sar fi înregistrat nicio accelerare a procesului de restituire. … 19.Prin aceeaşi decizie, Curtea a analizat şi critica similară celei formulate şi în cauza de faţă, în sensul că ar fi nesocotite dispoziţiile art. 126 alin. (6) din Constituţie, potrivit cărora controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat. Curtea a constatat (paragraful 23) că semnificaţia prevederii constituţionale citate este aceea de a nu permite niciunui act emis de nicio autoritate publică să fie sustras de la posibilitatea de a fi supus controlului exercitat de o instanţă judecătorească independentă şi imparţială a cărei activitate satisface exigenţele unui proces echitabil. De asemenea, Curtea a observat că, în jurisprudenţa sa anterioară, reprezentată de Decizia nr. 267 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 538 din 21 iulie 2014 (paragrafele 20 şi 21), s-a reţinut că rolul esenţial al prevederilor art. 126 alin. (6) din Constituţie este cel de garantare a controlului judecătoresc asupra actelor administrative ale autorităţilor publice, indiferent de instanţa judecătorească – specializată în contencios administrativ sau de drept comun – competentă. Potrivit art. 126 alin. (6) din Constituţie, elementele definitorii ale noţiunii de „contencios administrativ“ sunt reprezentate de natura actului juridic ce stă la baza litigiului, care trebuie să emane de la o autoritate publică, precum şi de calitatea de autoritate publică a uneia dintre părţile litigiului. Totodată, Curtea a reţinut că „ideea centrală a textului constă tocmai în instituirea unei garanţii distincte, suplimentare, în ceea ce priveşte posibilitatea cenzurării de către autoritatea judecătorească a actelor administrative ale autorităţilor publice, ca expresie a prevederilor art. 52 din Constituţie, fără a avea relevanţă dacă instanţa judecătorească ce exercită respectivul control de legalitate are sau nu specializare exclusiv în contencios administrativ“. … 20.Curtea a reţinut, totodată (paragraful 26 din Decizia nr. 189 din 7 aprilie 2016), că trebuie avută în vedere şi definiţia contenciosului administrativ stabilită prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, constând în activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim. Or, în cauzele ce intră sub incidenţa art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, deşi una dintre părţi este, într-adevăr, o autoritate publică, nu se poate spune că se încadrează strict în semnificaţia noţiunii de contencios administrativ, întrucât litigiul este generat de o pretenţie de natură civilă, constând în revendicarea unui drept de proprietate privată.  … 21.În ce priveşte art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară, Curtea a reţinut, prin Decizia nr. 182 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 366 din 26 aprilie 2006, că textul de lege criticat nu sustrage în mod absolut controlului judecătoresc actele administrative la care se referă, întrucât în mod evident actele administrative respective sunt supuse prin prevederile de lege criticate unei alte proceduri judiciare, deci controlul lor judecătoresc se realizează potrivit altei proceduri stabilite prin lege organică.  … 22.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie, soluţiile şi considerentele mai sus amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. … 23.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Eugenia-Veronica Panaitescu, Mircea-Sorin Borşa şi Cătălin Patriciu Borşa în Dosarul nr. 12.858/3/2014/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi constată că dispoziţiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România şi ale art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 19 ianuarie 2017.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăţeanu–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește