DECIZIA nr. 239 din 3 mai 2022

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 16/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 822 din 19 august 2022
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 87 28/04/2017
ActulREFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 426
ActulREFERIRE LALEGE 161 19/04/2003
ActulREFERIRE LALEGE 161 19/04/2003 ART. 87
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 161 19/04/2003 ART. 87
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 14
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 161 19/04/2003 ART. 87
ART. 4REFERIRE LALEGE 161 19/04/2003
ART. 4REFERIRE LALEGE 161 19/04/2003 ART. 87
ART. 5REFERIRE LALEGE 176 01/09/2010 ART. 1
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 144 21/05/2007
ART. 5REFERIRE LALEGE 161 19/04/2003 ART. 87
ART. 5REFERIRE LALEGE 161 19/04/2003 ART. 88
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 45
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 45
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 121
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 135
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 150
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 154
ART. 6REFERIRE LALEGE 161 19/04/2003 ART. 91
ART. 7REFERIRE LALEGE 161 19/04/2003 ART. 87
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 11REFERIRE LALEGE 128 31/05/2017 ART. 1
ART. 11REFERIRE LALEGE 87 28/04/2017
ART. 11REFERIRE LALEGE 87 28/04/2017 ART. 1
ART. 11REFERIRE LADECIZIE 766 15/06/2011
ART. 11REFERIRE LADECIZIE 775 07/11/2006
ART. 11REFERIRE LALEGE 161 19/04/2003 ART. 87
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 45
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 36
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 37
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 45
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 121
ART. 12REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 3
ART. 12REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 69 22/02/2018
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 336 11/05/2017
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 309 05/06/2014
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 225 15/02/2011
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 1 08/02/1994
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 347 07/05/2015
ART. 15REFERIRE LALEGE 161 19/04/2003 ART. 80
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 13 19/01/2016
ART. 16REFERIRE LALEGE 161 19/04/2003 ART. 88
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 215 23/04/2001
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 309 05/06/2014
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 225 15/02/2011
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 36
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 37
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 36
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 37
ART. 17REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 3
ART. 17REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 225 15/02/2011
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 41
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 462 17/09/2014
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 162 08/02/2011
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 362 25/03/2010
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 176 24/03/2005
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 45
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 45
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 765 28/11/2017
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 13 19/01/2016
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 347 07/05/2015
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 267 04/06/2020
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 93 03/03/2015
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 91 03/03/2015
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 121
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 121
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 774 15/12/2016
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 114 03/03/2016
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 167 17/03/2015
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 39 30/01/2024





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Ionița Cochințu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, excepție ridicată de Ion Țicu în Dosarul nr. 1.009/54/2015/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.103D/2018.2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, având în vedere că dispozițiile criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate, sens în care menționează jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 13 iunie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 1.009/54/2015/a1, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, excepție ridicată de Ion Țicu într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului formulat în contextul unui litigiu întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 161/2003.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile criticate sunt contrare art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât instituie un regim discriminatoriu pentru persoanele care ocupă funcția de primar, prin interdicția de a ocupa funcția de administrator la societăți comerciale, în comparație cu alți aleși locali (consilieri locali sau județeni) cărora nu li se interzice ocuparea unei astfel de funcții, potrivit art. 88 și art. 90 din Legea nr. 161/2003. De asemenea, sunt încălcate dispozițiile constituționale ale art. 45 privind libertatea economică, deoarece norma de lege criticată interzice persoanelor vizate să exercite o activitate economică, sub sancțiunea pierderii calității de ales local sau a interdicției de a mai avea această calitate pentru o anumită perioadă, interdicție ce nu se justifică în raport cu dispozițiile art. 135 din Constituție în virtutea cărora economia României este una de piață. În plus, interdicția instituită de legiuitor nu servește protejării valorilor reglementate de art. 53 din Constituție și nu este proporțională cu situația care a determinat-o, în condițiile în care este sancționată simpla deținere a calității de administrator într-o societate comercială, fără ca persoana în cauză să fi exercitat în fapt acea funcție. Totodată, se arată că în Constituție sunt reglementate incompatibilități sau cazuri de încetare a mandatului înainte de termen pentru o serie de funcții publice, iar funcția de primar și cea de consilier local nu se regăsesc printre funcțiile nominalizate, deși sunt funcții prevăzute la art. 121 din Legea fundamentală. Prin urmare, pentru această categorie de persoane nu se pot stabili prin lege astfel de limitări. De altfel, prin jurisprudența Curții Constituționale s-a arătat care este diferența dintre funcțiile nominalizate prin Constituție pentru care nu se pot stabili limitări prin lege organică și restul funcțiilor pentru care se pot extinde incompatibilitățile, iar prin art. 87 din Legea nr. 161/2003 și art. 1 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative s-au adus completări dispozițiilor constituționale. Față de această împrejurare, prevederile legale criticate trebuie fie anulate potrivit art. 154 din Constituție, fie declarate neconstituționale în raport cu art. 150 din Legea fundamentală, întrucât aduc completări art. 121 alin. (1) din același act normativ.6.Se mai arată că nicio lege în vigoare nu definește propriu-zis instituția incompatibilității, ceea ce generează o incertitudine juridică și o lipsă de claritate și coerență în legislația aplicabilă, precum și interpretări diferite. În aceste condiții, se apreciază că întreruperea înainte de termen a mandatului de primar pe motiv de incompatibilitate încalcă principiul supremației interesului public, deoarece, conform art. 91 din Legea nr. 161/2003, încetarea mandatului de primar în caz de incompatibilitate duce la organizarea de alegeri, cu cheltuieli majore.7.Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile criticate nu încalcă dispozițiile constituționale menționate în susținerea acesteia. Incompatibilitatea stabilită prin dispozițiile legale criticate are ca scop garantarea exercitării cu imparțialitate a funcțiilor publice, constituind o măsură necesară pentru asigurarea transparenței în exercitarea funcțiilor publice și în mediul de afaceri, precum și pentru prevenirea și combaterea corupției. În acest context, arată că art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 a mai format obiectul controlului de constituționalitate din perspectiva unor critici de neconstituționalitate asemănătoare, Curtea Constituțională respingând excepția de neconstituționalitate.8.Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.9.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: 10.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.11.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003. În dinamica legislativă, partea introductivă a art. 87 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 a fost modificată prin articolul unic pct. 4 din Legea nr. 87/2017 pentru modificarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 313 din 2 mai 2017. De asemenea, prevederile legale criticate au fost modificate prin articolul unic pct. 2 din Legea nr. 128/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 7 iunie 2017, fiind păstrată soluția legislativă prin care se instituie anumite incompatibilități, însă s-au adus anumite precizări și s-au adăugat anumite excepții. Prin urmare, având în vedere contextul în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, motivarea acesteia, jurisprudența Curții Constituționale în materie și cea prin care se statuează că trebuie să se țină cont de voința reală a părții care a ridicat excepția de neconstituționalitate (Decizia nr. 775 din 7 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.006 din 18 decembrie 2006), precum și Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să exercite controlul de constituționalitate asupra prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 astfel cum au produs efecte în cauză, respectiv în redactarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 87/2017, care au următorul cuprins: „(1) Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu: […] d) funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație ori cenzor sau orice funcție de conducere ori de execuție la societățile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituții de credit, societățile de asigurare și cele financiare, la regiile autonome de interes național sau local, la companiile și societățile naționale, precum și la instituțiile publice;“.12.În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) – Egalitatea în fața legii, ale art. 36 – Dreptul de vot, ale art. 37 – Dreptul de a fi ales, ale art. 41 – Munca și protecția socială a muncii, ale art. 45 – Libertatea economică, ale art. 53 – Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și ale art. 121 – Autorități comunale și orășenești. De asemenea, sunt menționate prevederile art. 3 cu privire la organizarea, la intervale rezonabile, de alegeri libere cu vot secret din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.13.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate în raport cu critici și prevederi constituționale similare, ocazie cu care, referitor la problema incompatibilităților privind aleșii locali, în esență, Curtea a reținut că: (i) reglementarea reprezintă o măsură necesară pentru asigurarea transparenței în exercitarea funcțiilor publice și în mediul de afaceri, precum și pentru prevenirea și combaterea corupției, măsură ce are ca scop garantarea exercitării cu imparțialitate a funcțiilor publice; (ii) instituirea unei astfel de reglementări este impusă de necesitatea asigurării îndeplinirii cu obiectivitate de către persoanele care exercită o demnitate publică sau o funcție publică de autoritate a atribuțiilor ce le revin potrivit Constituției, în deplină concordanță cu principiile imparțialității, integrității, transparenței deciziei și supremației interesului public; (iii) încetarea mandatului intervine în temeiul legii în situația în care alesul local aflat în stare de incompatibilitate nu renunță la una dintre cele două funcții sau calități incompatibile într-un anumit termen prevăzut de lege de la numirea sau alegerea în această funcție; (iv) activitatea primarilor și a viceprimarilor, precum și a președinților și a vicepreședinților consiliilor județene trebuie să se circumscrie regulilor pe care legiuitorul le-a edictat în vederea creării cadrului legal de funcționare a acestora (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 69 din 22 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 4 iulie 2018, Decizia nr. 336 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 16 august 2017, Decizia nr. 309 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 4 august 2014, Decizia nr. 225 din 15 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 28 aprilie 2011).14.Referitor la principiul egalității în fața legii, invocat în susținerea excepției de neconstituționalitate, cu valoare de principiu, Curtea a statuat că acesta presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite (Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994).15.Astfel, în ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 16 din Constituție ca urmare a faptului că incompatibilitățile prevăzute de textul criticat sunt aplicabile numai persoanelor care ocupă funcția de primar, viceprimar, președinte sau vicepreședinte de consiliu local, iar nu și altor aleși locali, Curtea constată că această critică este neîntemeiată, întrucât, pe de o parte, normele legale deduse controlului de constituționalitate sunt o aplicare a dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (3) din Constituție, în virtutea căruia demnitățile și funcțiile publice se exercită în condițiile legii. În acest sens, potrivit art. 80 din Legea nr. 161/2003, care este o transpunere la nivel infraconstituțional a normelor de referință cuprinse în Legea fundamentală, incompatibilitățile privind demnitățile publice și funcțiile publice sunt cele reglementate de Constituție, de legea aplicabilă autorității sau instituției publice în care persoanele ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică își desfășoară activitatea, precum și de dispozițiile legale în materie (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 347 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 21 iulie 2015, paragraful 22). 16.Pe de altă parte, având în vedere prevederile legale criticate, raportate la cadrul legislativ privind administrația publică locală (în contextul dat, reprezentat de Legea administrației publice locale nr. 215/2001, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, în prezent abrogată), și aplicând considerentele de principiu cu privire la egalitatea în drepturi, Curtea observă că legiuitorul a instituit incompatibilități specifice fiecărei funcții. Astfel, pentru funcția de primar, viceprimar, președinte sau vicepreședinte de consiliu local incompatibilitatea este prevăzută de textul de lege criticat, iar pentru funcția de consilier local sau consilier județean incompatibilitatea este reglementată, după caz, de art. 88-90 din Legea nr. 161/2003. Ca atare, distinct de criteriul alegerii, inerent statutului aleșilor locali, în reglementarea regimului incompatibilităților acestora, legiuitorul a avut în vedere atribuțiile și sarcinile specifice fiecărei funcții, particularizându-le în raport cu acest din urmă criteriu. Față de această împrejurare, Curtea reține că legiuitorul are competența constituțională de a stabili astfel de incompatibilități în funcție de criteriul menționat, fără ca prin aceasta să fie încălcate prevederile art. 16 din Legea fundamentală (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 13 din 19 ianuarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 202 din 18 martie 2016, paragrafele 19-23).17.În ceea ce privește criticile de neconstituționalitate referitoare la încălcarea prevederilor art. 36 și 37 din Constituție, precum și ale art. 3 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate, deoarece prin stabilirea unor incompatibilități între funcția de primar, viceprimar, președinte sau vicepreședinte de consiliu local și alte funcții prevăzute de normele legale în vigoare legiuitorul nu a încălcat dreptul de vot al cetățenilor și nici dreptul de a fi ales. Persoanele care ocupă aceste funcții publice au fost alese prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat, în condițiile stabilite de legea pentru alegerea autorităților administrației publice locale (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 309 din 5 iunie 2014, precitată, paragraful 38; Decizia nr. 225 din 15 februarie 2011, precitată). 18.Referitor la dispozițiile constituționale ale art. 41 privind munca și protecția socială a muncii, Curtea constată că acestea nu sunt încălcate prin prevederile de lege criticate, întrucât, potrivit textului constituțional de referință, alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupației, precum și a locului de muncă este liberă, iar prin normele supuse controlului de constituționalitate se stabilesc limitele în care se exercită funcțiile publice în discuție. Astfel, incompatibilitatea reglementată de textul de lege criticat nu are ca efect îngrădirea alegerii profesiei sau a locului de muncă, ci se circumscrie regulilor stabilite de legiuitor în vederea funcționării și desfășurării activității primarilor și viceprimarilor, precum și a președinților și a vicepreședinților consiliilor județene, fiind o măsură necesară pentru asigurarea transparenței în exercitarea funcțiilor publice și în mediul de afaceri, precum și pentru prevenirea și combaterea corupției, măsură ce are ca scop garantarea exercitării cu imparțialitate a funcțiilor publice (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 225 din 15 februarie 2011, precitată). 19.În ceea ce privește dispozițiile art. 45 din Constituție, Curtea constată că acestea nu sunt încălcate prin prevederile de lege criticate, întrucât, potrivit acestor norme de referință, este garantată exercitarea în condițiile legii a accesului liber al persoanelor la o activitate economică. Accesul liber la o activitate economică nu exclude, ci, dimpotrivă, implică stabilirea unor limite de exercitare a libertății economice, statul având obligația să impună reguli de disciplină economică (Decizia nr. 362 din 25 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 18 mai 2010). Mai mult, Curtea a învederat că principiul libertății economice nu este un drept absolut al persoanei, ci este condiționat de respectarea limitelor stabilite de lege, limite ce urmăresc asigurarea unei anumite discipline economice ori protejarea unor interese generale, precum și asigurarea respectării drepturilor și intereselor legitime ale tuturor (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 162 din 8 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 19 aprilie 2011). Prin urmare, legiuitorul are competența de a stabili conținutul și limitele libertății economice, în condițiile în care vizează un scop legitim și există un raport de proporționalitate între mijloacele folosite de legiuitor și scopul urmărit de acesta (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 462 din 17 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 24 octombrie 2014, paragraful 25, și Decizia nr. 176 din 24 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 356 din 27 aprilie 2005). 20.Or, activitatea primarilor și a viceprimarilor, precum și a președinților și vicepreședinților consiliilor județene trebuie să se circumscrie anumitor reguli, iar incompatibilitatea stabilită prin dispozițiile legale criticate reprezintă o măsură necesară pentru asigurarea transparenței în exercitarea funcțiilor publice și în mediul de afaceri, precum și pentru prevenirea și combaterea corupției, măsură ce are ca scop garantarea exercitării cu imparțialitate a funcțiilor publice. Prevederile legale supuse controlului de constituționalitate, stabilind cu claritate incompatibilități specifice aleșilor locali, dau expresie voinței legiuitorului, care a apreciat că funcțiile publice care obligă la transparența modului de utilizare și administrare a fondurilor publice sunt incompatibile cu funcțiile private, specifice mediului de afaceri, întrucât cumulul acestora ar putea duce la atingerea interesului public și a încrederii cetățenilor în autoritățile administrației publice. Astfel, nu se poate îndeplini o funcție publică ce obligă la transparența modului de utilizare și administrare a fondurilor publice, dacă, în același timp, o persoană este angrenată și în mediul de afaceri, întrucât cumularea celor două funcții ar putea duce la afectarea intereselor generale ale comunității și a principiilor care stau la baza statului de drept (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 765 din 28 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 124 din 8 februarie 2018, paragraful 20; Decizia nr. 13 din 19 ianuarie 2016, precitată, paragrafele 25 și 26; Decizia nr. 347 din 7 mai 2015, precitată, paragraful 21). 21.Față de această împrejurare, în ceea ce privește dispozițiile art. 53 din Legea fundamentală, Curtea observă că acestea nu au incidență în cauză, nefiind aplicabilă ipoteza prevăzută de normele constituționale invocate, deoarece prevederile criticate nu reglementează cu privire la restrângerea exercițiului vreunui drept sau al vreunei libertăți fundamentale (Decizia nr. 267 din 4 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 25 august 2020) în sensul prevăzut de textul constituțional. 22.Cât privește dispozițiile constituționale ale art. 121, invocate în susținerea excepției de neconstituționalitate, Curtea reține că instituirea prin lege a unor incompatibilități privind aleșii locali nu încalcă dispozițiile constituționale privind autoritățile comunale și orășenești; aceste norme de referință constituționalizează principiul legalității în ceea ce privește autoritățile comunale și orășenești, statuând că primarii și consiliile locale funcționează în condițiile legii, principiu care are aplicabilitate, în contextul dat, cu prevederile art. 16 alin. (3) din Constituție, potrivit cărora, astfel cum s-a arătat mai sus, demnitățile și funcțiile publice se exercită în condițiile legii, astfel încât activitatea primarilor și a consilierilor locali trebuie să se circumscrie regulilor pe care, în aplicarea normelor constituționale, legiuitorul le-a edictat, în vederea creării cadrului de funcționare a acestora, fără ca aceasta să aibă semnificația completării Legii fundamentale (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 93 din 3 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 351 din 21 mai 2015, și Decizia nr. 91 din 3 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 356 din 25 mai 2015).23.În ceea ce privește celelalte aspecte învederate de autorul excepției de neconstituționalitate, Curtea constată că, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, stabilirea în concret a stării de incompatibilitate a alesului local revine instanței judecătorești care, cu prilejul soluționării acțiunii formulate împotriva raportului de evaluare întocmit de Agenția Națională de Integritate, analizează particularitățile fiecărei spețe, în lumina dispozițiilor legale incidente în materie, astfel încât soluția pronunțată să corespundă scopului legii de asigurare a imparțialității, protejare a interesului social și evitare a conflictului de interese (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 167 din 17 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 12 iunie 2015, Decizia nr. 114 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 369 din 13 mai 2016, și Decizia nr. 774 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 187 din 16 martie 2017).24.Față de cele prezentate, excepția de neconstituționalitate a prevederilor criticate, în raport cu dispozițiile constituționale menționate în susținerea acesteia, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.25.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ion Țicu în Dosarul nr. 1.009/54/2015/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, în redactarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 87/2017 pentru modificarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 3 mai 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
pentru prof. univ. dr. VALER DORNEANU,
în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, semnează
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Ionița Cochințu

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x