DECIZIA nr. 239 din 27 aprilie 2023

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 18/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 713 din 3 august 2023
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LACODUL VAMAL 10/04/2006 ART. 270
ActulREFERIRE LACODUL VAMAL 10/04/2006 ART. 274
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACODUL VAMAL 10/04/2006 ART. 274
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACODUL VAMAL 10/04/2006 ART. 270
ART. 1REFERIRE LACODUL VAMAL 10/04/2006 ART. 274
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 255 05/05/2022
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 176 26/05/2020
ART. 3REFERIRE LACODUL VAMAL 10/04/2006 ART. 270
ART. 3REFERIRE LACODUL VAMAL 10/04/2006 ART. 274
ART. 4REFERIRE LACODUL VAMAL 10/04/2006 ART. 274
ART. 5REFERIRE LACODUL VAMAL 10/04/2006 ART. 274
ART. 6REFERIRE LADECIZIE 113 25/02/2020
ART. 6REFERIRE LADECIZIE 138 10/03/2016
ART. 6REFERIRE LACODUL VAMAL 10/04/2006 ART. 274
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 11REFERIRE LACODUL VAMAL 10/04/2006 ART. 270
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 113 25/02/2020
ART. 14REFERIRE LACODUL VAMAL 10/04/2006 ART. 270
ART. 14REFERIRE LACODUL VAMAL 10/04/2006 ART. 274
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 882 15/12/2020
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 828 03/12/2015
ART. 15REFERIRE LAOUG 54 23/06/2010
ART. 15REFERIRE LACODUL VAMAL 10/04/2006 ART. 274
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 159 26/05/2020
ART. 16REFERIRE LALEGE 187 24/10/2012
ART. 16REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 211 09/04/2024





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Mihaela Ionescu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 274 raportat la art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, excepție ridicată de Iuliana Degeratu și Viorel Degeratu în Dosarul nr. 673/245/2020/a1 al Judecătoriei Iași – Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 997D/2020.2.La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită. 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca devenită inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, având în vedere Decizia nr. 176 din 26 mai 2020, și respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 274 din același act normativ, invocând în acest sens Decizia nr. 255 din 5 mai 2022.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 3 iulie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 673/245/2020/a1, Judecătoria Iași – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 274 raportat la art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României. Excepția a fost ridicată de Iuliana Degeratu și Viorel Degeratu într-o cauză penală în care autorii excepției au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, cu aplicarea art. 274 din același act normativ (autorii excepției au deținut și transportat 1.160 de pachete de țigări provenind din contrabandă).5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia precizează că motivele de neconstituționalitate vizează, în principal, limitele de pedeapsă nejustificat de mari, prevăzute la art. 274 din Legea nr. 86/2006, având în vedere că pentru reținerea acestei agravante este suficient ca două persoane să cumpere împreună chiar și un singur pachet de țigări de contrabandă, pentru consumul propriu, pachet pe care apoi îl dețin și, eventual, îl și transportă împreună, fapta în discuție fiind pedepsită cu închisoare de la 5 la 15 ani, fără ca, în acest caz, să mai poată fi incidentă instituția renunțării la urmărirea penală, dată fiind depășirea limitei de 7 ani închisoare. În aceste condiții, susțin, în esență, că limitele de pedeapsă prevăzute de art. 274 din Legea nr. 86/2006 încalcă în mod flagrant principiul proporționalității exprimat la nivel constituțional în art. 53. 6.Judecătoria Iași – Secția penală apreciază că dispozițiile art. 274 raportat la art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 sunt constituționale. Are în vedere că aceleași dispoziții legale au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin raportare la aceleași prevederi din Constituție invocate și în prezenta cauză, față de critici similare. În acest sens invocă deciziile Curții Constituționale nr. 138 din 10 martie 2016 și nr. 113 din 25 februarie 2020.7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată și, în acest sens, reține că restrângerea exercițiului unor drepturi ale persoanei condamnate este justificată și chiar impusă de necesitatea apărării, în esența lor, a drepturilor și a libertăților fundamentale ale altor persoane, iar nivelul sancțiunii este proporțional cu gravitatea faptei și suficient de flexibil pentru a permite individualizarea pedepsei. Totodată, reține că, potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție, infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora se reglementează prin lege organică astfel încât revine legiuitorului infraconstituțional competența să reglementeze, potrivit unor criterii ce țin de politica penală, incriminarea unor fapte sociale care aduc atingere relațiilor de serviciu, integrității funcțiilor și demnităților publice, desigur, cu obligația de a respecta, în același timp, prevederile constituționale, precum și pe cele de tehnică legislativă. De asemenea, invocă jurisprudența Curții Constituționale potrivit căreia nu are competența de a se implica în domeniul legiferării și al politicii penale a statului, orice atitudine contrară constituind o imixtiune în competența acestei autorități constituționale. Curtea recunoaște că, în acest domeniu, legiuitorul se bucură de o marjă de apreciere destul de întinsă, având în vedere că acesta se află într-o poziție care îi permite să aprecieze, în funcție de o serie de criterii, necesitatea unei anumite politici penale.9.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.11.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 19 aprilie 2006, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 270 alin. (3) din același act normativ, care au următorul cuprins: „Faptele prevăzute la art. 270-273, săvârșite de una sau mai multe persoane înarmate ori de două sau mai multe persoane împreună, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.“ Art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 prevede că: „Sunt asimilate infracțiunii de contrabandă și se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia.“12.În susținerea neconstituționalității normelor criticate, autorii excepției invocă prevederile constituționale ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. 13.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile constituționale ale art. 53 – care permit, în mod condiționat și cu titlu de excepție, restrângerea exercițiului unor drepturi și al unor libertăți, așadar care statuează cu privire la regimul restrângerii exercițiului acestora – nu au o existență autonomă, așa încât pot fi invocate în susținerea unei excepții de neconstituționalitate prin raportare la alte dispoziții din Constituție care, în mod necesar, reglementează cu privire la drepturi ori libertăți fundamentale. În aceste condiții, având în vedere acest aspect, precum și faptul că autorii excepției de neconstituționalitate nu au precizat vreun drept ori vreo libertate fundamentală al căror exercițiu să fi fost restrâns prin textul de lege criticat, instanța de contencios constituțional nu poate examina constituționalitatea normelor criticate prin raportare la art. 53 din Legea fundamentală. Curtea observă însă că autorii excepției de neconstituționalitate susțin că proporționalitatea răspunderii penale poate face obiectul controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională, având în vedere că angajarea răspunderii penale, prin consecințele sale, determină o restrângere a exercițiului unor drepturi, iar această restrângere, adesea materializată în sancțiunea aplicată, trebuie să fie proporțională cu împrejurarea care a determinat aplicarea ei, adică fapta comisă. În aceste condiții, Curtea reține din motivarea excepției de neconstituționalitate că autorii susțin încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 53 prin raportare la art. 23 alin. (1) din Legea fundamentală, referitor la libertatea individuală. 14.Analizând excepția de neconstituționalitate, cât privește critica referitoare la limitele de pedeapsă reglementate de norma criticată, din perspectiva lipsei proporționalității în raport cu fapta incriminată, care se încadrează în categoria formei agravate a infracțiunilor prevăzute la art. 270-273 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, Curtea reține că, prin Decizia nr. 113 din 25 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 394 din 14 mai 2020, paragraful 35, a constatat că cele statuate în ceea ce privește reglementarea regimului sancționator al faptelor prevăzute de art. 270 alin. (3) sunt valabile mutatis mutandis și cu privire la critica având ca obiect dispozițiile art. 274 teza a doua din Legea nr. 86/2006.15.Totodată, Curtea a reținut, în considerentele Deciziei nr. 882 din 15 decembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 397 din 15 aprilie 2021, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate, că dispozițiile art. 274 teza a doua din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României sunt constituționale în raport cu criticile formulate, în acord cu jurisprudența sa constantă, potrivit căreia stabilirea limitelor de pedeapsă intră în atribuțiile organului legiuitor, reprezentând opțiunea acestuia, conform politicii penale a statului, potrivit rolului său constituțional de unică autoritate legiuitoare a țării, prevăzut la art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală, care apreciază, în concret, în funcție de o serie de criterii, printre care și frecvența fenomenului infracțional. În acest sens, prin Decizia nr. 828 din 3 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 124 din 17 februarie 2016, Curtea a constatat că, în ipoteza infracțiunii de contrabandă, în forma asimilată, legiuitorul a apreciat că este necesară o sancționare fermă a acesteia, având în vedere actualitatea aspectelor reținute în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 54/2010 privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 23 iunie 2010, respectiv asigurarea unei mai bune monitorizări a operatorilor economici care desfășoară operațiuni cu produse accizabile, de exemplu, produse energetice, alcool și băuturi alcoolice și tutun prelucrat, accelerarea încasării accizelor la bugetul de stat și diminuarea evaziunii fiscale în domeniu, întărirea supravegherii și controlului vamal al activității de introducere și comercializare a mărfurilor în regim duty-free și instituirea unor pârghii care să conducă la creșterea gradului de colectare a veniturilor bugetare. Astfel, prin adoptarea și menținerea în fondul activ a acestor norme, Parlamentul s-a plasat în interiorul marjei sale de apreciere, prevederile de lege criticate având natura unei norme de incriminare speciale care creează un regim sancționator specific.16.Curtea a constatat, totodată, că nu poate sancționa o eventuală lipsă de corelare între tratamentul sancționator al anumitor infracțiuni și optica legiuitorului reflectată în ansamblul tratamentului sancționator reglementat de Codul penal și de Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012. Astfel, menținerea anumitor limite de pedeapsă în cazul unor infracțiuni și după intrarea în vigoare a noului Cod penal reprezintă opțiunea legiuitorului, conform politicii penale a statului, potrivit rolului său constituțional de unică autoritate legiuitoare a țării, prevăzut la art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală. Prin adoptarea și menținerea acestor norme în fondul activ, Parlamentul s-a plasat în interiorul marjei sale de apreciere, prevederile de lege criticate având natura unei norme de incriminare speciale care creează un regim sancționator specific (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 159 din 26 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 635 din 20 iulie 2020).17.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția și considerentele care au fundamentat-o își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.18.Distinct de jurisprudența citată, în raport cu motivele de neconstituționalitate formulate în prezenta cauză, Curtea reține că libertatea individuală nu are caracter absolut, fiind necesar să se exercite între coordonatele stabilite de ordinea de drept, așa încât încălcarea regulilor care compun ordinea de drept autorizează legiuitorul să reglementeze, în funcție de gravitatea comportamentului infracțional, norme penale care vizează direct libertatea persoanei. Aceste dispoziții însă trebuie să fie strict delimitate și condiționate, astfel încât libertatea individuală să fie respectată. Or, în condițiile în care norma criticată prevede în mod clar, accesibil și previzibil limitele de pedeapsă aplicabile în cazul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, Curtea constată că aceasta permite o individualizare judiciară a executării pedepsei „în condițiile și în temeiul legii“, potrivit art. 23 alin. (12) din Legea fundamentală, ce excedează sferei de reglementare a art. 53 din Constituție. Cu alte cuvinte, stabilirea unor limite de pedeapsă mari în raport cu fapta incriminată, care se încadrează în categoria formei agravate a infracțiunilor, impusă de necesitatea realizării unei politici penale mai ferme, se află în interiorul limitelor proprii ale dreptului la libertatea individuală, așa încât dispozițiile art. 53 din Constituție nu au incidență în cauză. 19.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Iuliana Degeratu și Viorel Degeratu în Dosarul nr. 673/245/2020/a1 al Judecătoriei Iași – Secția penală și constată că dispozițiile art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României raportat la art. 270 alin. (3) din același act normativ sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Iași – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 27 aprilie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x