DECIZIA nr. 238 din 27 aprilie 2023

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 18/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 716 din 3 august 2023
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 341
ActulREFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 425
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 341
ART. 1RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 341
ART. 2RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 341
ART. 2RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 425
ART. 3REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 341
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ART. 7REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 425
ART. 8REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 341
ART. 9REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 341
ART. 11REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 341
ART. 12REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 341
ART. 14REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 341
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 789 15/12/2016
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 755 13/12/2016
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 453 28/06/2016
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 384 07/06/2016
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 233 07/04/2015
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 25 07/12/2015
ART. 17REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010
ART. 17REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 341
ART. 17REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 18REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 340
ART. 18REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 341
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 129
ART. 18REFERIRE LAPROTOCOL 7 22/11/1984 ART. 2
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 531 11/07/2017
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 599 21/10/2014
ART. 19REFERIRE LAPROTOCOL 7 22/11/1984 ART. 2
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 58 24/02/2015
ART. 21REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 341
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 42 17/02/2015
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 663 11/11/2014
ART. 22REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 341
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 439 22/06/2017
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 599 21/10/2014
ART. 24REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 425
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 27REFERIRE LAOUG 18 18/05/2016 ART. 2
ART. 27REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010
ART. 27REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 341
ART. 27REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009
ART. 27REFERIRE LALEGE (R) 304 28/06/2004 ART. 31
ART. 28REFERIRE LACARTA 12/12/2007 ART. 6
ART. 28REFERIRE LACARTA 12/12/2007 ART. 16
ART. 28REFERIRE LACARTA 12/12/2007 ART. 20
ART. 28REFERIRE LACARTA 12/12/2007 ART. 47
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 11
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 129
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 131
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 148
ART. 28REFERIRE LACONVENTIE (R) 20/11/1989 ART. 4
ART. 28REFERIRE LACONVENTIE (R) 20/11/1989 ART. 6
ART. 28REFERIRE LACONVENTIE (R) 20/11/1989 ART. 19
ART. 28REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 1
ART. 28REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 28REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 7
ART. 28REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 13
ART. 29REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 341
ART. 30REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 341
ART. 30REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 31REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 32REFERIRE LADECIZIE 44 04/02/2020
ART. 32REFERIRE LADECIZIE 487 17/09/2019
ART. 32REFERIRE LADECIZIE 485 17/09/2019
ART. 32REFERIRE LADECIZIE 801 05/12/2017
ART. 32REFERIRE LADECIZIE 563 19/09/2017
ART. 32REFERIRE LADECIZIE 434 22/06/2017
ART. 32REFERIRE LADECIZIE 789 15/12/2016
ART. 32REFERIRE LADECIZIE 755 13/12/2016
ART. 32REFERIRE LADECIZIE 453 28/06/2016
ART. 32REFERIRE LADECIZIE 384 07/06/2016
ART. 32REFERIRE LADECIZIE 446 16/06/2015
ART. 32REFERIRE LADECIZIE 408 28/05/2015
ART. 32REFERIRE LADECIZIE 294 28/04/2015
ART. 32REFERIRE LADECIZIE 233 07/04/2015
ART. 32REFERIRE LADECIZIE 139 12/03/2015
ART. 32REFERIRE LADECIZIE 58 24/02/2015
ART. 32REFERIRE LADECIZIE 663 11/11/2014
ART. 33REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 341
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 129
ART. 34REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 340
ART. 34REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 341
ART. 35REFERIRE LADECIZIE 485 17/09/2019
ART. 35REFERIRE LADECIZIE 434 22/06/2017
ART. 35REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 35REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 13
ART. 37REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 38REFERIRE LALEGE 58 11/04/2016
ART. 38REFERIRE LAOUG 3 05/02/2014
ART. 38REFERIRE LAOUG 3 05/02/2014 ART. 3
ART. 38REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010
ART. 38REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 425
ART. 39REFERIRE LADECIZIE 439 22/06/2017
ART. 39REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 39REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 129
ART. 40REFERIRE LADECIZIE 545 28/04/2011
ART. 40REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 40REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 41REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 41REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 41REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 41REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 41REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Mihaela Ionescu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Gheorghe Ibriș și Vasile Ovidiu Ibriș în Dosarul nr. 10.688/333/2019 al Curții de Apel Iași – Secția penală și pentru cauze cu minori și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 801D/2020.2.La apelul nominal lipsesc autorii excepției, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Președintele Curții dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 1.236D/2020, nr. 1.281D/2020, nr. 1.405D/2020, nr. 1.485D/2020, nr. 1.502D/2020 și nr. 2.292D/2020, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) și ale art. 425^1 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Margareta Dumitrescu și Constantin Dumitrescu în Dosarul nr. 3.141/225/2019 al Tribunalului Mehedinți – Secția penală, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Raluca Tufler (fostă Rășcanu) în Dosarul nr. 13.830/3/2019* al Tribunalului București – Secția I penală, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) și ale art. 425^1 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Margareta Dumitrescu și Constantin Dumitrescu în Dosarul nr. 4.480/225/2019 al Tribunalului Mehedinți – Secția penală, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) raportat la art. 341 alin. (6) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ion Turburan în Dosarul nr. 15/215/2020 al Tribunalului Dolj – Secția penală și pentru cauze cu minori, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Marian Cune în Dosarul nr. 5.198/302/2020 al Tribunalului București – Secția I penală, și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) și (9) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Societatea Johnny Trans – S.R.L. din Gherăești, județul Neamț, în Dosarul nr. 4.113/866/2019 al Tribunalului Iași – Secția penală4.La apelul nominal se prezintă autorul excepției de neconstituționalitate din Dosarul nr. 1.502D/2020, domnul Marian Cune. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că în Dosarul nr. 1.281D/2020 autoarea excepției a comunicat un set de înscrisuri.5.Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor, iar autorul prezent și reprezentantul Ministerului Public arată că sunt de acord cu conexarea. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.236D/2020, nr. 1.281D/2020, nr. 1.405D/2020, nr. 1.485D/2020, nr. 1.502D/2020 și nr. 2.292D/2020 la Dosarul nr. 801D/2020, care a fost primul înregistrat.6.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul autorului prezent, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.7.Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală și de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 425^1 alin. (1) din același act normativ.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:8.Prin Încheierea nr. 29 din 18 iunie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 10.688/333/2019, Curtea de Apel Iași – Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Gheorghe Ibriș și Vasile Ovidiu Ibriș într-o cauză având ca obiect contestația formulată de aceștia împotriva încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară, în temeiul prevederilor art. 341 alin. (6) lit. a) din Codul de procedură penală, a respins, ca neîntemeiată, plângerea împotriva unei soluții de clasare.9.Prin Încheierea din 28 iulie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 3.141/225/2019, Tribunalul Mehedinți – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) și ale art. 425^1 alin. (1) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Margareta Dumitrescu și Constantin Dumitrescu într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației formulate de aceștia împotriva unei încheieri pronunțate de judecătorul de cameră preliminară prin care a fost respinsă, ca nefondată, în temeiul art. 341 alin. (6) lit. a) din Codul de procedură penală, plângerea formulată cu privire la ordonanța parchetului prin care a fost dispusă o soluție de clasare.10.Prin Decizia penală nr. 639/C din 26 iunie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 13.830/3/2019*, Tribunalul București – Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Raluca Tufler (fostă Rășcanu) într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației formulate de aceasta împotriva încheierii judecătorului de cameră preliminară prin care a fost respinsă, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) din Codul de procedură penală, plângerea formulată împotriva ordonanței parchetului prin care s-a dispus o soluție de clasare.11.Prin Încheierea din 14 iulie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 4.480/225/2019, Tribunalul Mehedinți – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) și ale art. 425^1 alin. (1) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Margareta Dumitrescu și Constantin Dumitrescu într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației formulate de aceștia împotriva unei încheieri pronunțate de judecătorul de cameră preliminară prin care a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată cu privire la ordonanța parchetului prin care a fost dispusă o soluție de clasare.12.Prin Încheierea nr. 200 din 31 iulie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 15/215/2020, Tribunalul Dolj – Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) raportat la art. 341 alin. (6) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Ion Turburan într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației formulate de acesta împotriva unei încheieri pronunțate de judecătorul de cameră preliminară prin care a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată cu privire la ordonanța parchetului prin care a fost dispusă o soluție de clasare.13.Prin Încheierea nr. 177/CP din 3 septembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 5.198/302/2020, Tribunalul București – Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Marian Cune într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației formulate de acesta împotriva unei încheieri pronunțate de judecătorul de cameră preliminară prin care a fost respinsă, ca nefondată, în temeiul art. 341 alin. (6) lit. a) din Codul de procedură penală, plângerea formulată cu privire la ordonanța parchetului prin care a fost dispusă o soluție de clasare.14.Prin Încheierea nr. 220/CCP din 29 iulie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 4.113/866/2019, Tribunalul Iași – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) și (9) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Societatea Johnny Trans – S.R.L. din Gherăești, județul Neamț, într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației formulate de aceasta împotriva unei încheieri pronunțate de judecătorul de cameră preliminară prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, în temeiul art. 341 alin. (7) pct. 1 teza întâi din Codul de procedură penală, plângerea formulată cu privire la ordonanța parchetului prin care a fost dispusă o soluție de clasare.15.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că normele procesual penale criticate sunt contrare dispozițiilor constituționale și convenționale invocate, întrucât nu permit părților să formuleze contestație împotriva încheierii judecătorului de cameră preliminară prin care s-a respins plângerea formulată cu privire la ordonanța parchetului prin care s-a dispus o soluție de clasare.16.Curtea de Apel Iași – Secția penală și pentru cauze cu minori apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens reține că stabilirea gradelor de jurisdicție în domeniul unor materii distincte nu trebuie să garanteze întotdeauna și nediferențiat accesul justițiabililor la toate gradele de jurisdicție reglementate în sistemul juridic intern. De asemenea, consideră că acest aspect constituie opțiunea legiuitorului, conform politicii penale a statului, potrivit rolului său constituțional de unică autoritate legiuitoare a țării, prevăzut la art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală. Apreciază că, prin adoptarea acestor norme, Parlamentul s-a plasat în interiorul marjei sale de apreciere, respectând principiul separației și echilibrului puterilor în stat, prevăzut de art. 1 alin. (4) din Constituție, principiul necesității, proporționalității, aplicării nediscriminatorii și conservării substanței dreptului în restrângerea exercițiului unor drepturi, prevăzut de art. 53 alin. (2) din Constituție, și principiul înfăptuirii justiției prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege, prevăzut de art. 126 alin. (1) din Constituție. Reține că dispozițiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituționalitate, prin raportare la critici de neconstituționalitate similare, fiind pronunțate în acest sens numeroase decizii, dintre care, cu titlu de exemplu, invocă deciziile nr. 233 din 7 aprilie 2015, nr. 384 din 7 iunie 2016, nr. 453 din 28 iunie 2016, nr. 755 din 13 decembrie 2016 și nr. 789 din 15 decembrie 2016, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate invocată.17.Tribunalul Mehedinți – Secția penală, în Dosarul nr. 1.236D/2020, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens reține că dreptul la un proces echitabil reglementat de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu este afectat în componenta privind accesul la o instanță dacă justițiabilului i se permite să se adreseze sistemului național de instanțe stabilit prin legislația națională. De asemenea, apreciază că este de competența fiecărui stat să stabilească dacă o soluție pronunțată de către un organ judiciar din cadrul instanțelor judecătorești este definitivă sau cu privire la aceasta este deschisă posibilitatea exercitării unei noi căi de atac. Reține că, în sistemul Codului de procedură penală în vigoare, plângerea exercitată la judecătorul de cameră preliminară de către partea interesată – pentru ca soluția de netrimitere în judecată să fie supusă controlului unui organ judiciar din cadrul unei instanțe judecătorești – garantează și dă expresie dreptului la un proces echitabil în componenta sa privind accesul liber la justiție, având natura unei căi de atac speciale. Împrejurarea că legiuitorul, prin art. 341 alin. (8) și art. 425^1 alin. (1) din Codul de procedură penală, a exclus o nouă cale de atac cu privire la soluția pronunțată de către un organ judiciar din cadrul unei instanțe judecătorești nu este de natură să aducă atingere accesului la justiție. De asemenea, apreciază că soluția legislativă criticată nu aduce atingere nici principiului egalității în drepturi, întrucât Codul de procedură penală nu recunoaște decât o singură cale de atac împotriva actului emis de către organul de urmărire penală ori împotriva unei soluții pronunțate de către o instanță de judecată ori de către un organ judiciar din cadrul unei instanțe de judecată. Consideră că sunt aplicabile mutatis mutandis considerentele Deciziei nr. 25 din 7 decembrie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii.18.Tribunalul București – Secția I penală, în Dosarul nr. 1.281D/2020, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dreptul la un proces echitabil nu este încălcat prin existența doar a unui grad de jurisdicție, iar căile de atac pot fi exercitate în condițiile legii. Conform legiuitorului constituțional, există posibilitatea, fără a încălca prevederile constituționale, ca, în anumite cauze, să nu existe decât o cale de atac în fața unei instanțe judecătorești. Reține că încheierea la care face referire textul criticat este definitivă, însă acest fapt nu este de natură să afecteze constituționalitatea prevederilor invocate, deoarece stabilirea competenței instanțelor judecătorești și instituirea regulilor de desfășurare a procesului, deci și reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, atât art. 129, cât și art. 126 alin. (2) din Constituție fac referire la „condițiile legii“ atunci când reglementează exercitarea căilor de atac, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată urmând a fi prevăzute „numai prin lege“. Apreciază că dispozițiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală nu aduc atingere dreptului la apărare prevăzut de art. 24 din Legea fundamentală și nici accesului liber la justiție și dreptului la un proces echitabil, consacrate de art. 21 din Constituție și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât nu înlătură posibilitatea de a beneficia de drepturile și garanțiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces judecat de către o instanță independentă, imparțială și stabilită prin lege, într-un termen rezonabil. De asemenea, având în vedere natura cauzelor reglementate prin dispozițiile art. 340 și 341 din Codul de procedură penală, în care nu se judecă infracțiunea care a format obiectul cercetării sau urmăririi penale, ci soluția de neurmărire sau netrimitere în judecată dispusă de procuror, apreciază că prevederile art. 2 privind dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenție nu sunt aplicabile. Eliminarea căilor de atac în această materie este justificată de caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 340 și 341 din Codul de procedură penală, legiuitorul urmărind să asigure celeritatea procedurii și obținerea în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluția procurorului.19.Tribunalul Mehedinți – Secția penală, în Dosarul nr. 1.405D/2020, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, în condițiile în care stabilirea competenței instanțelor judecătorești, instituirea regulilor de desfășurare a procesului și reglementarea căilor de atac constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Invocă jurisprudența instanței de control constituțional în materie, respectiv Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014. În privința dreptului la două grade de jurisdicție în materie penală, reglementat de art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, arată că, în mod constant, instanța de control constituțional a reținut că acesta obligă statele membre la asigurarea unui dublu grad de jurisdicție doar în situația examinării vinovăției în materie penală. Garantarea existenței unui dublu grad de jurisdicție în materie penală are ca premisă faptul că examinarea unei „acuzații penale“ formulate împotriva unei persoane a fost realizată la nivelul unui prim grad de jurisdicție. Invocă, în acest sens, Decizia nr. 531 din 11 iulie 2017. Apreciază că, în cauza pendinte, soluția de clasare dispusă de către procuror nu reprezintă o acuzație penală prin care, la nivel de instanță de judecată, să se examineze vinovăția penală a unei anumite persoane.20.Tribunalul Dolj – Secția penală și pentru cauze cu minori apreciază că sunt de actualitate considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 58 din 24 februarie 2015, paragrafele 18-23.21.Tribunalul București – Secția I penală, în Dosarul nr. 1502D/2020, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Faptul că încheierea – prin care s-a pronunțat una dintre soluțiile prevăzute la alin. (6) și la alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) și d) ale art. 341 din Codul de procedură penală – este definitivă, conform dispozițiilor art. 341 alin. (8) din același act normativ, nu este de natură să conducă la neconstituționalitatea prevederilor invocate, întrucât stabilirea competenței instanțelor judecătorești și reglementarea căilor de atac constituie atributul exclusiv al legiuitorului, care și-a manifestat opțiunea în sensul reglementării unei singure căi de atac împotriva soluției de clasare.22.Tribunalul Iași – Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât, pe de o parte, reglementarea căilor de atac este atributul exclusiv al legiuitorului, iar, pe de altă parte, în procedura plângerii îndreptate împotriva soluțiilor de clasare, persoanele interesate beneficiază de dublul grad de jurisdicție, prin formularea unei plângeri la prim-procuror, apoi la judecătorul de cameră preliminară. Faptul că în situațiile prevăzute de art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală legiuitorul nu a reglementat o cale de atac, cum este cazul ipotezelor reglementate de art. 341 alin. (9) din același act normativ, nu conduce la concluzia încălcării dreptului la un proces echitabil și a dreptului de acces la justiție, întrucât situațiile juridice reglementate de cele două alineate sunt diferite, voința legiuitorului fiind aceea de a asigura soluționarea cu celeritate a plângerilor formulate împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată. Invocă, totodată, deciziile Curții Constituționale nr. 663 din 11 noiembrie 2014 și nr. 42 din 17 februarie 2015.23.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.24.Guvernul, în Dosarul nr. 1.236D/2020, apreciază că excepția de neconstituționalitate este, în principal, inadmisibilă, întrucât autorii acesteia s-au mărginit să enumere o serie de dispoziții convenționale și constituționale despre care au afirmat că ar fi încălcate de dispozițiile legale criticate, fără a arăta concret în ce constă contradicția dintre acestea și Constituție. În subsidiar, consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, cât privește dispozițiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, invocă considerente ale Deciziei Curții Constituționale nr. 599 din 21 octombrie 2014, iar, în ceea ce privește dispozițiile 425^1 alin. (1) din Codul de procedură penală, invocă Decizia Curții Constituționale nr. 439 din 22 iunie 2017.25.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, înscrisurile comunicate la dosar, susținerile autorului prezent, concluziile apărătorului și ale autorului prezenți, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:26.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.27.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 341 alin. (8) și (9) din Codul de procedură penală, modificate prin prevederile art. II pct. 94 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum și pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 23 mai 2016, precum și ale art. 425^1 alin. (1) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins:– Art. 341 alin. (8) și (9): „(8) Încheierea prin care s-a pronunțat una dintre soluțiile prevăzute la alin. (6), alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) și d) și alin. (7^1) este definitivă. (9) În cazul prevăzut la alin. (7) pct. 2 lit. c), în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii procurorul, petentul și intimații pot face, motivat, contestație cu privire la modul de soluționare a excepțiilor privind legalitatea administrării probelor și a efectuării urmăririi penale. Contestația nemotivată este inadmisibilă.“;– Art. 425^1 alin. (1): „(1) Calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.“28.Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că normele procesual penale criticate sunt contrare atât dispozițiilor constituționale ale art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 alin. (2) referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 referitor la accesul liber la justiție și dreptul părților la un proces echitabil, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 124 privind înfăptuirea justiției, ale art. 129 – Folosirea căilor de atac și ale art. 131 privind rolul Ministerului Public, cât și dispozițiilor art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală, și ale art. 5 paragraful 2 – Dreptul la libertate și siguranță, ale art. 6 – Dreptul la un proces echitabil, ale art. 7 – Nicio pedeapsă fără lege și ale art. 13 – Dreptul la un recurs efectiv din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil. Autoarea excepției din Dosarul Curții Constituționale nr. 1.281D/2020 invocă dispozițiile art. 16 privind egalitatea în drepturi coroborate cu art. 20 referitor la egalitatea în fața legii din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene raportat la dispozițiile constituționale ale art. 20 – Tratatele internaționale privind drepturile omului și ale art. 148 – Integrarea în Uniunea Europeană, dispozițiile art. 21 – Accesul liber la justiție din Constituție coroborat cu art. 47 – Dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene raportat la dispozițiile constituționale ale art. 20 – Tratatele internaționale privind drepturile omului și ale art. 148 – Integrarea în Uniunea Europeană, ale art. 20 – Tratatele internaționale privind drepturile omului și ale art. 148 – Integrarea în Uniunea Europeană din Constituție coroborate cu art. 6 – Dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, cu art. 6 – Dreptul la libertate și la siguranță din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și cu art. 4, 6 și 19 din Convenția cu privire la drepturile copilului, adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 20 noiembrie 1989.29.Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (9) din Codul de procedură penală, Curtea reține că normele menționate dispun cu privire la contestația pe care o pot formula procurorul și inculpatul, în ipoteza reglementată de normele procesual penale ale art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) cu privire la modul de soluționare a excepțiilor privind legalitatea administrării probelor și a efectuării urmăririi penale.30.Prezenta excepție de neconstituționalitate a fost ridicată în cauze penale având ca obiect soluționarea contestațiilor formulate împotriva încheierilor prin care judecătorul de cameră preliminară a respins, ca neîntemeiate, în temeiul art. 341 alin. (6) lit. a), respectiv al art. 341 alin. (7) pct. 1 teza întâi din Codul de procedură penală, plângerile formulate împotriva ordonanțelor parchetului prin care s-au dispus soluții de clasare. Astfel, Curtea observă că, în cauzele în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, nu a fost reținută ipoteza prevăzută de art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) din Codul de procedură penală. În aceste condiții, ținând seama de exigențele dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora instanța de contencios constituțional decide asupra dispozițiilor legale „care au legătură cu soluționarea cauzei“, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (9) din Codul de procedură penală este inadmisibilă.31.Dispozițiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, atât în forma anterioară modificării prin prevederile art. II pct. 94 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016, cât și în forma ulterioară acestei modificări – cu păstrarea soluției legislative criticate -, au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin raportare la aceleași prevederi din Constituție și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale invocate și în prezenta cauză și față de critici similare.32.Astfel, prin Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 886 din 5 decembrie 2014, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, atât soluția, cât și considerentele deciziei mai sus menționate regăsindu-se în numeroase decizii ulterioare ale Curții, cum ar fi deciziile nr. 663 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 22 ianuarie 2015; nr. 58 din 24 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 17 aprilie 2015; nr. 139 din 12 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2015; nr. 233 din 7 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 11 iunie 2015; nr. 294 din 28 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 432 din 17 iunie 2015; nr. 408 din 28 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 521 din 13 iulie 2015; nr. 446 din 16 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 614 din 13 august 2015; nr. 384 din 7 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 15 iulie 2016; nr. 453 din 28 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 908 din 11 noiembrie 2016; nr. 755 din 13 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 2 februarie 2017; nr. 789 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 132 din 21 februarie 2017; nr. 434 din 22 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 865 din 2 noiembrie 2017; nr. 563 din 19 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 961 din 5 decembrie 2017; nr. 801 din 5 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 16 februarie 2018; nr. 485 din 17 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 976 din 4 decembrie 2019; nr. 487 din 17 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 931 din 19 noiembrie 2019; și nr. 44 din 4 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 318 din 16 aprilie 2020.33.În motivarea soluției sale, prin Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, mai sus citată, paragraful 25, Curtea a reținut că încheierea prin care s-a pronunțat una dintre soluțiile prevăzute de dispozițiile art. 341 alin. (6) și alin. (7) pct. 1 și pct. 2 lit. a), b) și d) din Codul de procedură penală este definitivă, însă acest fapt nu este de natură să afecteze constituționalitatea textului de lege criticat, deoarece stabilirea competenței instanțelor judecătorești și instituirea regulilor de desfășurare a procesului, deci și reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, atât prevederile art. 129, cât și cele ale art. 126 alin. (2) din Constituție fac referire la „condițiile legii“ atunci când reglementează exercitarea căilor de atac, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată urmând să fie prevăzute „numai prin lege“. Curtea a mai statuat că dispozițiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală nu aduc atingere nici dreptului la apărare consacrat de prevederile art. 24 din Legea fundamentală și nici accesului liber la justiție și dreptului la un proces echitabil prevăzute de dispozițiile art. 21 din Constituție și ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât nu înlătură posibilitatea de a beneficia de drepturile și garanțiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces judecat de către o instanță independentă, imparțială și stabilită prin lege, într-un termen rezonabil. Nicio prevedere a Legii fundamentale și a actelor normative internaționale invocate de autorii excepției nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză. Astfel, prevederile art. 129 din Constituție stipulează că părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac numai în condițiile legii.34.Tot prin Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, mai sus citată, paragraful 26, Curtea a constatat că eliminarea căilor de atac în această materie este justificată de caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 340 și 341 din Codul de procedură penală. Astfel, legiuitorul a urmărit să asigure celeritatea procedurii și obținerea în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluția procurorului, având în vedere natura cauzelor vizate de dispozițiile art. 340 și 341 din Codul de procedură penală, cauze în care nu se judecă infracțiunea care a format obiectul cercetării sau al urmăririi penale, ci soluția de neurmărire sau netrimitere în judecată dispusă de procuror.35.Referitor la dreptul la un recurs efectiv, consacrat de dispozițiile art. 13 din Convenție, prin Decizia nr. 485 din 17 septembrie 2019, citată anterior, paragraful 44, Curtea a reținut că acest drept nu semnifică asigurarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești, ci impune existența în dreptul intern a unei căi procedurale care să permită prevalarea de drepturile și libertățile consacrate de Convenție. Astfel, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dispozițiile art. 13 din Convenție garantează o cale legală internă care să ofere posibilitatea de a obține examinarea pe fond a unei „plângeri admisibile“ întemeiate pe prevederile Convenției și să asigure un remediu adecvat (Hotărârea din 16 iulie 2014, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Ališić și alții împotriva Bosniei și Herțegovinei, Croației, Serbiei, Sloveniei și fostei Republici Iugoslave a Macedoniei, paragraful 131). Or, dispozițiile art. 341 din Codul de procedură penală – prin reglementarea procedurii plângerii împotriva soluțiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată – sunt de natură să asigure îndeplinirea acestei exigențe convenționale, așa cum a statuat Curtea Constituțională prin Decizia nr. 434 din 22 iunie 2017, citată anterior, paragraful 30.36.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate pronunțată prin deciziile mai sus menționate, precum și considerentele care au fundamentat această soluție își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.37.Având în vedere motivele menționate mai sus, Curtea reține că dispozițiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală nu aduc atingere nici celorlalte prevederi din Constituție și din convențiile internaționale invocate de autorii excepției.38.În ceea ce privește critica autorilor excepției din dosarele Curții Constituționale nr. 1.236D/2020, nr. 1.405D/2020 și nr. 2.292D/2020, referitoare la faptul că împotriva încheierilor pronunțate conform art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală nu poate fi formulată calea de atac a contestației, reglementată la art. 425^1 din Codul de procedură penală, Curtea reține că dispozițiile art. 425^1 din Codul de procedură penală au fost introduse în legislația procesual penală românească prin prevederile art. III pct. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 3/2014 pentru luarea unor măsuri de implementare necesare aplicării Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru implementarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 7 februarie 2014. Potrivit expunerii de motive a Legii nr. 58/2016 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 3/2014 pentru luarea unor măsuri de implementare necesare aplicării Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru implementarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 285 din 14 aprilie 2016, acestea au ca scop asigurarea unei căi de atac în materii urgente și pentru situații restrictive de drepturi și libertăți. Așa cum rezultă din cuprinsul textului criticat, aceste situații sunt însă cele expres reglementate de legiuitor, prin prevederile Codului de procedură penală, determinarea lor fiind de competența exclusivă a acestuia. Prin urmare, așa cum rezultă din prevederile art. 425^1 alin. (1) din Codul de procedură penală, calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, legiuitorul, conform politicii sale în materie procesual penală, putând hotărî care sunt încheierile ce pot fi contestate, în vederea soluționării cu celeritate a unor situații procesuale de natură să restrângă exercițiul unor drepturi fundamentale.39.Prin raportare la aceste considerente, faptul că autorii excepției nu se află printre persoanele care au dreptul de a formula contestație nu este de natură să încalce dispozițiile constituționale referitoare la folosirea căilor de atac, întrucât, astfel cum s-a reținut anterior, conform prevederilor art. 129 coroborate cu cele ale art. 126 alin. (2) din Constituție, procedura de judecată este reglementată prin lege, iar căile de atac pot fi exercitate doar în condițiile legii. În acest context, Curtea reține că reglementarea situațiilor în care poate fi formulată contestație reprezintă opțiunea legiuitorului și a fost exprimată conform atribuției sale constituționale prevăzute la art. 61 alin. (1) din Constituție și în marja de apreciere prevăzută de acesta (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 439 din 22 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 870 din 3 noiembrie 2017).40.Având în vedere motivele anterior menționate, Curtea constată că nu poate fi reținută existența unei discriminări între persoanele care au dreptul de a formula contestație, potrivit prevederilor art. 425^1 din Codul de procedură penală, și cele ale căror încheieri sunt definitive, conform prevederilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, întrucât aceste două categorii de persoane se află în situații diferite, determinate de natura diferită a obiectului încheierilor ce pot fi contestate. Or, în această privință, Curtea Constituțională a statuat, în repetate rânduri, în jurisprudența sa, că principiul egalității în fața legii, prevăzut la art. 16 din Constituție, obligă la instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite, dar că acesta nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite (a se vedea Decizia nr. 545 din 28 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 6 iulie 2011). Mai mult, Curtea reține că, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, instanța de contencios constituțional „se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“.41.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1.Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (9) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Societatea Johnny Trans – S.R.L. din Gherăești, județul Neamț, în Dosarul nr. 4.113/866/2019 al Tribunalului Iași – Secția penală.2.Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Gheorghe Ibriș și Vasile Ovidiu Ibriș în Dosarul nr. 10.688/333/2019 al Curții de Apel Iași – Secția penală și pentru cauze cu minori, de Margareta Dumitrescu și Constantin Dumitrescu în Dosarul nr. 3.141/225/2019 al Tribunalului Mehedinți – Secția penală, de Raluca Tufler (fostă Rășcanu) în Dosarul nr. 13.830/3/2019* al Tribunalului București – Secția I penală, de Margareta Dumitrescu și Constantin Dumitrescu în Dosarul nr. 4.480/225/2019 al Tribunalului Mehedinți – Secția penală, de Ion Turburan în Dosarul nr. 15/215/2020 al Tribunalului Dolj – Secția penală și pentru cauze cu minori, de Marian Cune în Dosarul nr. 5.198/302/2020 al Tribunalului București – Secția I penală și de Societatea Johnny Trans – S.R.L. din Gherăești, județul Neamț, în Dosarul nr. 4.113/866/2019 al Tribunalului Iași – Secția penală și constată că dispozițiile art. 341 alin. (8) și ale art. 425^1 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Iași – Secția penală și pentru cauze cu minori, Tribunalului Mehedinți – Secția penală, Tribunalului București – Secția I penală, Tribunalului Dolj – Secția penală și pentru cauze cu minori și Tribunalului Iași – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 27 aprilie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x