DECIZIA nr. 237 din 19 aprilie 2018

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 08/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 19 iulie 2018
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 21
ActulREFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 50
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 165 16/05/2013 ART. 4
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 21
ART. 1REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 50
ART. 1REFERIRE LALEGE (R) 10 08/02/2001
ART. 4REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 21
ART. 4REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 50
ART. 4REFERIRE LALEGE (R) 10 08/02/2001
ART. 5REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013
ART. 5REFERIRE LAHOTARARE 12/10/2010
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 10 08/02/2001
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 124
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 11
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 11
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 6REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 9REFERIRE LADECIZIE 20 21/01/2015
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 21
ART. 12REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 50
ART. 13REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 4
ART. 13REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013
ART. 14REFERIRE LALEGE 111 19/05/2017
ART. 14REFERIRE LAOUG 98 15/12/2016
ART. 14REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 4
ART. 14REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013
ART. 14REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 21
ART. 14REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 50
ART. 14REFERIRE LALEGE 205 23/05/2006
ART. 14REFERIRE LAACORD 27/01/2006
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 78
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 15REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 15REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 649 17/10/2017
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 269 07/05/2014
ART. 16REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013
ART. 16REFERIRE LAHOTARARE 12/10/2010
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 16REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 174 29/03/2016
ART. 17REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013
ART. 17REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 17REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 618 04/11/2014
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 269 07/05/2014
ART. 18REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013
ART. 18REFERIRE LAHOTARARE 12/10/2010
ART. 18REFERIRE LALEGE 247 19/07/2005
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 10 08/02/2001
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 613 04/10/2016
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 180 01/04/2014
ART. 19REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013
ART. 19REFERIRE LALEGE 247 19/07/2005
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 294 06/07/2004
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 458 02/12/2003
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 764 18/12/2014
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 714 09/12/2014
ART. 20REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 11
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 11
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 20
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 614 24/11/2022





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Valentina Bărbățeanu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 4,art. 21 alin. (6) și art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Alexandra Cristina Gheorghiu în Dosarul nr. 15.997/3/2013 al Tribunalului București – Secția a IV-a civilă și care constituie obiectul Dosarului nr. 2.740D/2016 al Curții Constituționale.2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, apreciind că își mențin valabilitatea cele statuate de Curtea Constituțională în jurisprudența existentă cu privire la textele de lege criticate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 12 octombrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 15.997/3/2013, Tribunalul București – Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4,art. 21 alin. (6) și art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Alexandra Cristina Gheorghiu într-o cauză civilă având ca obiect obligarea Regiei Autonome Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat și a Municipiului București, prin primar, la soluționarea notificărilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu privire la un imobil teren situat în București, prin restituirea în natură a acestuia, iar, în cazul în care aceasta nu este posibilă, prin atribuirea în compensare a unui alt imobil sau prin stabilirea de măsuri compensatorii prin echivalent sub formă de puncte, pentru părțile din imobil ce nu pot fi restituite în natură.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, că prevederile de lege criticate sunt neconstituționale în măsura în care se aplică dosarelor aflate pe rolul instanțelor anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. Arată că, dacă i s-ar aplica prevederile criticate, ar fi grav vătămată prin aplicarea retroactivă a legii, ca urmare a diferenței foarte mari dintre valoarea imobilului notificat prevăzută în grila notarială aferentă anului 2013 și cea reală, de piață, ce fusese stabilită conform standardelor internaționale de evaluare prin expertiza administrată ca probă în cauză. Susține că, prin aplicarea dispozițiilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, este pusă într-o poziție de inegalitate în drepturi față de persoanele aflate în aceeași situație juridică, dar care au fost despăgubite anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, prin evaluarea imobilelor notificate potrivit standardelor internaționale, nu raportat la valoarea abstractă din grilele notariale, în condițiile în care este vorba despre culpa autorității statale constând în refuzul emiterii dispoziției administrative, care i-ar fi permis să primească măsuri reparatorii până la intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013. Arată că aplicarea art. 21 alin. (6) din legea menționată unui litigiu în curs de soluționare, dedus instanței de judecată înainte de intrarea în vigoare a acesteia, ar conduce la aplicarea retroactivă a legii noi și la încălcarea principiului tempus regit actum, potrivit căruia actele și faptele juridice se supun legii aplicabile la data la care s-au născut. Mai susține că soluționarea pe cale legislativă a unui proces pendinte, prin aplicarea legii noi, reprezintă o imixtiune în activitatea judiciară, incompatibilă cu dreptul la un proces echitabil în accepțiunea dată acestuia de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în principal sub aspectul egalității de arme, întrucât conduce la o soluție diferită de cea previzibilă la introducerea acțiunii. În opinia autoarei excepției, statul român a depășit marja de apreciere stabilită în Hotărârea din 12 octombrie 2010, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României. Mai susține că neconstituționalitatea normelor criticate rezultă și din încălcarea art. 11 din Constituție, prin raportare la tratatele Uniunii Europene care prevăd principiul securității juridice, care trebuie garantat de statele membre ale Uniunii Europene tuturor cetățenilor lor. De asemenea, consideră că se nesocotește dreptul de proprietate privată, întrucât, în condițiile Legii nr. 10/2001, avea o speranță legitimă de a obține restituirea în natură a bunului sau un bun în compensare ori o despăgubire la valoarea de piață a imobilului, dacă acesta nu putea fi restituit în natură. Se mai invocă și încălcarea art. 124 din Constituție, întrucât, prin adoptarea unei legi retroactive, care influențează soluționarea litigiilor în care statul este parte, se impune prin lege judecătorului pronunțarea unei soluții în favoarea statului.6.Tribunalul București – Secția a IV-a civilă apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituționale, întrucât, prin adoptarea Legii nr. 165/2013, s-au transpus în legislația națională exigențele impuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, nefiind nesocotite dispozițiile constituționale și convenționale invocate de autoarea acesteia.9.Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituționale, precizând că își menține punctul de vedere reținut în Decizia Curții Constituționale nr. 20 din 21 ianuarie 2015.10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 4,art. 21 alin. (6) și art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013.13.Întrucât Tribunalul București a fost sesizat înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013 cu soluționarea litigiului în cadrul căruia a fost ridicată prezenta excepție de neconstituționalitate, Curtea reține că situația din cauza dedusă soluționării instanței de judecată se încadrează în ipoteza normativă a prevederilor art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013, potrivit căreia prevederile legii menționate se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii.14.În ceea ce privește prevederile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, Curtea observă că, ulterior sesizării sale, au fost modificate prin art. I pct. 4 din Legea nr. 111/2017 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 98/2016 pentru prorogarea unor termene, instituirea unor noi termene, privind unele măsuri pentru finalizarea activităților cuprinse în contractele încheiate în cadrul Acordului de împrumut dintre România și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare pentru finanțarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la București la 27 ianuarie 2006, ratificat prin Legea nr. 205/2006, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 399 din 26 mai 2017. Având în vedere că soluția legislativă este, în esență, aceeași cu cea existentă înaintea modificării, Curtea urmează să se pronunțe asupra constituționalității prevederilor noii reglementări, astfel cum acestea au fost preluate din redactarea anterioară a art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013. Prevederile legale criticate au următorul cuprins:– Art. 4 teza a doua: „Dispozițiile prezentei legi se aplică […] cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor […] la data intrării în vigoare a prezentei legi.“;– Art. 21 alin. (6): „(6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările și completările ulterioare, […], și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu“;– Art. 50 lit. b): „La data intrării în vigoare a prezentei legi:b)orice dispoziție referitoare la evaluarea imobilelor potrivit standardelor internaționale de evaluare și la măsura reparatorie a compensării cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent, prevăzute în Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se abrogă“.15.În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Legea fundamentală cuprinse în art. 15 alin. (2), care instituie principiul neretroactivității legii, art. 16, care consacră principiul egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, art. 21 referitor la dreptul de acces liber la justiție și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi și al unor libertăți, art. 78 privitor la intrarea în vigoare a legii și art. 124 privind înfăptuirea justiției. De asemenea, prin raportare la dispozițiile art. 20 din Constituție, se invocă și prevederile din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale cuprinse în art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil și în art. 14 – Interzicerea discriminării.16.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că s-a mai pronunțat asupra textelor de lege ce formează obiectul acesteia, prin prisma unor critici similare și prin prisma acelorași dispoziții din Legea fundamentală și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 649 din 17 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 57 din 19 ianuarie 2018, a reiterat, cu privire la constituționalitatea dispozițiilor din Legea nr. 165/2013 care instituie, pentru evaluarea imobilului ce constituie obiectul deciziei de compensare, metoda aplicării grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a legii, cele reținute prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, în sensul că acestea reglementează modalitatea prin care legiuitorul a înțeles să transpună în legislația națională exigențele impuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, așa cum rezultă din expunerea de motive a Legii nr. 165/2013. Sub acest aspect, Curtea a observat că Legea nr. 165/2013 a fost adoptată de legiuitor ca urmare a pronunțării de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului a Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010 în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, prin care, la paragraful 232, a fost reținută în sarcina statului român obligația implementării unor proceduri simplificate și eficiente, întemeiate pe măsuri legislative și pe o practică judiciară și administrativă coerentă, precum și obligația adoptării unor reguli de procedură clare și simplificate, care să acorde sistemului de despăgubiri o previzibilitate sporită. Prin aceeași decizie, Curtea a mai reținut, de asemenea, că, prin hotărârea-pilot menționată, a fost lăsată statului român o largă marjă de apreciere în privința mijloacelor prin care să îndeplinească obligațiile juridice impuse și să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate avute în vedere. Curtea a reamintit că modul de reparare a injustițiilor și abuzurilor din legislația trecută ține de opțiunea exclusivă a legiuitorului, iar prevederile de lege criticate sunt în acord cu cele ale art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, potrivit cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.17.Curtea a făcut, de asemenea, referire la Hotărârea din 29 aprilie 2014, pronunțată în Cauza Preda și alții împotriva României, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat – având în vedere marja de apreciere a statului român și garanțiile instituite prin Legea nr. 165/2013, și anume regulile de procedură clare și previzibile, însoțite de termene constrângătoare și de un control judecătoresc efectiv – că legea menționată oferă, în principiu, un cadru accesibil și efectiv pentru remedierea criticilor referitoare la atingerile aduse dreptului la respectarea bunurilor în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, rezultate în urma aplicării legilor de restituire (paragraful 129). În aceeași cauză, instanța de contencios al drepturilor omului a statuat, de asemenea, (paragraful 128), că măsurile de amenajare a plății creanțelor datorate de stat în virtutea deciziilor judecătorești definitive, cum ar fi eșalonarea plății acestora, măsuri luate pentru apărarea echilibrului bugetar între cheltuielile și încasările publice, urmăreau un scop de utilitate publică și realizarea unui just echilibru între diferitele interese aflate în joc, prin respectarea mecanismului existent și prin grija pe care autoritățile au demonstrat-o în executarea acestuia (a se vedea, în acest sens, de exemplu, și Decizia nr. 174 din 29 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 374 din 16 mai 2016, paragraful 21).18.Mai mult, așa cum a reținut Curtea Constituțională prin Decizia nr. 618 din 4 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 28 ianuarie 2015, paragrafele 23 și 24, prin Legea nr. 165/2013, legiuitorul a urmărit să introducă un sistem unitar și previzibil de evaluare a imobilelor. Curtea a observat, în același timp, că, prin introducerea acestui nou sistem de calcul, este posibil ca valoarea despăgubirilor acordate, sub formă de puncte, să fie inferioară celei rezultate prin aplicarea legislației anterioare în materie – Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 și Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente – referitoare la stabilirea valorii de piață a imobilului de la data notificării, prin aplicarea standardelor internaționale de evaluare. Însă, așa cum s-a arătat prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, legiuitorul dispune de o largă marjă de apreciere în determinarea celor mai potrivite modalități prin care sunt acordate despăgubirile cuvenite în urma abuzurilor din regimul comunist, având obligația ca măsurile adoptate să respecte principiul proporționalității, așadar, să fie adecvate, rezonabile și să asigure un just echilibru între interesul individual și cel general, al societății. Astfel, dacă printre exemplele oferite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cuprinsul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, care să conducă la eficientizarea mecanismului intern de restituirea proprietăților, se numără și plafonarea despăgubirilor (paragraful 235), statul român a optat, în cadrul marjei de apreciere de care dispune, să acorde integral despăgubiri, modificând doar sistemul de referință al evaluării. Or, dacă această modificare legislativă generează, în concret, o diminuare a valorii totale a despăgubirilor obținute de către persoanele îndreptățite, aceasta este o măsură proporțională cu scopul legitim urmărit (constând în menținerea echilibrului bugetar), putând avea, sub aspectul consecințelor produse, valențele unei plafonări. Prin decizia menționată, Curtea a subliniat că această măsură nu este de natură să afecteze dreptul de proprietate în substanța sa, deoarece nu îi pune în pericol existența și efectele juridice, ci doar intervine asupra cuantumului bănesc obținut prin valorificarea dreptului de proprietate, în limitele permise de art. 44 din Constituție.19.De asemenea, prin Decizia nr. 180 din 1 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 24 iunie 2014, a fost respinsă ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013, acestea fiind tocmai expresia concretă a principiului tempus regit actum și a principiului aplicării imediate a legii noi. Curtea a statuat în mod constant că o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 294 din 6 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 29 septembrie 2004, și Decizia nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004). Totodată, prin Decizia nr. 613 din 4 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 20 ianuarie 2017, Curtea a constatat că nu poate fi vorba de retroactivitatea Legii nr. 165/2013, din moment ce situația juridică se află în curs de constituire, în sensul de a fi stabilit în concret cuantumul despăgubirilor cuvenite în temeiul legilor reparatorii. Astfel, în decizia menționată s-a reținut că este firesc ca modalitatea de calcul să fie cea prevăzută de actul normativ în vigoare la momentul efectuării acestei operațiuni, iar nu prin raportare la dispoziții legale abrogate, așa cum sunt cele din Legea nr. 247/2005, care, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, guvernau modalitatea de stabilire a despăgubirilor cuvenite.20.În ceea ce privește susținerile referitoare la inegalitatea în drepturi prin raportare la persoane aflate în aceeași situație juridică, dar care au primit despăgubiri înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, în jurisprudența sa, de exemplu Decizia nr. 714 din 9 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 96 din 5 februarie 2015, paragraful 22, Curtea a statuat că, dacă, prin jocul unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situații defavorabile, apreciate subiectiv, prin prisma propriilor interese, ca defavorabile, acest fapt nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituționalitatea textelor respective. În același sens, în jurisprudența sa, Curtea a arătat că respectarea principiului egalității în drepturi, stabilit prin prevederile art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede față de cei cărora li se aplică, în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 764 din 18 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 9 martie 2015).21.Cele reținute prin deciziile la care s-a făcut mai sus referire își mențin valabilitatea și în prezenta cauză. Pentru aceleași considerente, în prezenta cauză nu pot fi reținute nici susținerile referitoare la încălcarea dispozițiilor cuprinse în art. 11 și art. 20 din Constituție, ori cele ale art. 78 referitoare la intrarea în vigoare a legilor. De asemenea, nefiind constatată nicio încălcare a drepturilor fundamentale, prevederile art. 53 din Constituție nu sunt incidente în cauză. În ce privește critica privind pretinsa încălcare a independenței justiției, valoare consacrată prin dispozițiile art. 124 alin. (3) din Constituție, Curtea apreciază, de asemenea, că nu poate fi reținută, întrucât prevederile de lege criticate nu impietează asupra posibilității exercitării actului de justiție în condiții de deplină independență. Prevederile de lege supuse controlului nu impun, prin ele însele, nicio constrângere asupra judecătorului cauzei, în sensul pronunțării unei anumite soluții.22.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Alexandra Cristina Gheorghiu în Dosarul nr. 15.997/3/2013 al Tribunalului București – Secția a IV-a civilă și constată că dispozițiile art. 4 teza a doua prin raportare la art. 21 alin. (6) și art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului București – Secția a IV-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 19 aprilie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbățeanu

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x