DECIZIA nr. 236 din 16 aprilie 2019

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 10/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 8 august 2019
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 52 15/04/2011 ART. 4
ActulREFERIRE LALEGE (R) 52 15/04/2011 ART. 4
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 52 15/04/2011 ART. 4
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE (R) 52 15/04/2011 ART. 4
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 52 15/04/2011 ART. 4
ART. 1REFERIRE LALEGE (R) 52 15/04/2011 ART. 4
ART. 3REFERIRE LALEGE 52 15/04/2011 ART. 4
ART. 3REFERIRE LALEGE 52 15/04/2011 ART. 11
ART. 3REFERIRE LALEGE (R) 52 15/04/2011 ART. 4
ART. 3REFERIRE LALEGE (R) 52 15/04/2011 ART. 11
ART. 4REFERIRE LALEGE 52 15/04/2011 ART. 4
ART. 4REFERIRE LALEGE (R) 52 15/04/2011 ART. 4
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 41
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 49
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 47
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 49
ART. 8REFERIRE LALEGE 52 15/04/2011 ART. 4
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 52 15/04/2011 ART. 4
ART. 9REFERIRE LALEGE 52 15/04/2011 ART. 4
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 52 15/04/2011 ART. 4
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 41
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 42
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 42
ART. 10REFERIRE LALEGE 52 15/04/2011 ART. 4
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 52 15/04/2011 ART. 4
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 15REFERIRE LALEGE 52 15/04/2011 ART. 4
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 52 15/04/2011 ART. 4
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 41
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 42
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 45
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 47
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 49
ART. 17REFERIRE LALEGE 52 15/04/2011
ART. 17REFERIRE LALEGE 52 15/04/2011 ART. 3
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 52 15/04/2011
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 52 15/04/2011 ART. 3
ART. 17REFERIRE LACODUL MUNCII (R) 24/01/2003
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 52 15/04/2011 ART. 4
ART. 19REFERIRE LALEGE 52 15/04/2011
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 52 15/04/2011
ART. 20REFERIRE LALEGE 52 15/04/2011 ART. 11
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 52 15/04/2011 ART. 4
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 52 15/04/2011 ART. 11
ART. 21REFERIRE LALEGE 52 15/04/2011 ART. 4
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 52 15/04/2011 ART. 4
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 41
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 22REFERIRE LALEGE 52 15/04/2011
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 52 15/04/2011
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 42
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 42
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 47
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 49
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 47
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 49
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 162 08/02/2011
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 45
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 45
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 26REFERIRE LALEGE 52 15/04/2011
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 52 15/04/2011
ART. 27REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 27REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Patricia Marilena Ionea – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (2) teza finală din Legea nr. 52/2011 privind exercitarea unor activități cu caracter ocazional desfășurate de zilieri, excepție ridicată de Societatea „Mediarol Team“ – S.R.L. din Constanța în Dosarul nr. 28.663/212/2016/a1 al Tribunalului Constanța – Secția de contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.133D/2017.

2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției ca inadmisibilă, întrucât obiectul dosarului în care aceasta a fost invocată vizează plângerea contravențională împotriva unui proces-verbal de contravenție prin care autoarea excepției a fost sancționată pentru fapta prevăzută la art. 11 alin. (1) din Legea nr. 52/2011. În subsidiar, apreciază că sunt neîntemeiate criticile de neconstituționalitate, întrucât dispozițiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 52/2011 vizează măsuri speciale de protecție a muncii pentru persoanele care desfășoară activitate necalificată cu caracter ocazional, realizându-se, totodată, ocrotirea și garantarea dreptului la muncă în considerarea faptului că munca este prestată în baza unui acord verbal cu angajatorul, lipsind forma scrisă a contractului individual de muncă.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Decizia nr. 20 din 3 mai 2017, Tribunalul Constanța – Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (2) teza finală din Legea nr. 52/2011 privind exercitarea unor activități cu caracter ocazional desfășurate de zilieri. Excepția a fost invocată de Societatea „Mediarol Team“ – S.R.L. din Constanța cu prilejul soluționării unei plângeri contravenționale formulate în contradictoriu cu Inspectoratul Teritorial de Muncă Constanța.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia arată că textul de lege criticat, care prevede că plata zilierului se va face pentru echivalentul a cel puțin 8 ore de muncă atunci când părțile convin pentru mai puțin de 8 ore de muncă, este contrar prevederilor constituționale potrivit cărora „durata normală a zilei de lucru este, în medie, de cel mult 8 ore“. De asemenea, arată că este încălcat și principiul libertății contractuale, întrucât zilierului nu i se poate impune o muncă forțată și nici beneficiarului nu i se poate impune obligarea la acordarea muncii dincolo de propriile nevoi reale. Totodată, sunt înfrânte și prevederile constituționale referitoare la interzicerea muncii forțate, întrucât beneficiarul este obligat să muncească suplimentar pentru a-l putea plăti pe zilier potrivit legii, deși acesta din urmă a prestat mai puțin de 6 ore pe zi.6.Autoarea excepției mai arată că „dreptul la muncă nu poate fi îngrădit și, similar, nici dreptul la remunerarea muncii, care nu poate include munca neprestată“. Textul de lege criticat instituie două posibilități: fie îl obligă pe beneficiarul muncii prestate de zilieri să păstreze cu orice preț la muncă zilierii majori timp de 8 ore sau pe cei minori 6 ore, ceea ce ar putea constitui o reală exploatare a acestora din urmă, contrară art. 49 alin. (3) din Constituție, mai cu seamă în situațiile în care activitatea prestată nu este necesar a fi prestată timp de 6 ore încontinuu; fie l-ar obliga pe beneficiarul muncii prestate de zilieri să se dispenseze de serviciile zilierilor într-un mod care ar constitui nu doar o îngrădire a dreptului la muncă al zilierilor, contrară art. 41 alin. (1) din Constituție, dar și o încălcare de către autoritățile statului a obligației lor de a asigura un nivel de trai decent, în mod contrar prevederilor art. 47 alin. (1) din Constituție.7.Totodată, autoarea excepției susține că un alt efect al obligației de a plăti un zilier pentru 8, respectiv pentru 6 ore pe zi, chiar și atunci când nu muncește efectiv atâtea ore, este și acela că, deși angajat pentru 8/6 ore pe zi, zilierul poate pleca de la muncă înainte de expirarea duratei convenite a muncii, știind că oricum va fi plătit pentru întreaga zi. O asemenea prevedere „încurajează nemunca și creează o situație inechitabilă“, contrară art. 16 din Constituție.8.În sfârșit, arată că dispozițiile art. 4 alin. (2) teza finală din Legea nr. 52/2011 contrazic scopul acestui act normativ de a deroga de la prevederile Codului muncii, întrucât nu recunosc, în fapt, activitatea ocazională orară.9.Tribunalul Constanța – Secția de contencios administrativ și fiscal consideră că dispozițiile de lege criticate nu contravin prevederilor art. 41 și art. 42 din Constituție, întrucât constituie măsuri de ocrotire și garantare a dreptului la muncă. Aceste dispoziții de lege nu constituie o îngrădire a dreptului la muncă și nici nu favorizează munca forțată, deoarece în cadrul formării acordului de voință angajatorul nu poate impune zilierului să presteze o muncă de maximum 8 ore pe zi (sau de 6 ore în cazul minorului ziler), iar zilierul nu poate fi obligat sau forțat să muncească numărul maxim de ore sau un număr suplimentar de ore. De asemenea, textul art. 4 alin. (2) din Legea nr. 52/2011, privit în ansamblu, nu impune prestarea unei munci pentru minimum 8 ore pe zi, ci numai faptul că plata zilierului se face cu o sumă echivalentă a 8 ore zi/muncă. Pe de altă parte, munca forțată nu se poate impune prin lege, cu excepția cazurilor limitativ prevăzute de Constituție în art. 41 alin. (2), ci reprezintă o situație de fapt care va fi soluționată de autoritățile statului în funcție de situațiile de fapt constatate și dovedite corespunzător.10.Cu toate acestea, în aparență, prevederile respective creează o inechitate în raporturile contractuale născute între zilier și cel în folosul căruia munca este prestată, în sensul că acesta din urmă îl va plăti pe zilier pentru echivalentul a 8 ore de muncă în condițiile în care, prin convenție, s-a stipulat prestarea muncii pentru un număr mai mic de ore, iar în cazul zilierului minor rezultă că acesta va fi plătit pentru 8 ore, chiar dacă, potrivit art. 4 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 52/2011, nu poate presta o muncă pentru un număr mai mare de 6 ore pe zi. Tribunalul Constanța – Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază însă că dispozițiile de lege criticate nu sunt neapărat neconstituționale în condițiile în care instituie dispoziții pentru protecția unor categorii de persoane vulnerabile în raporturile cu angajatorii, dacă scopul urmărit este evitarea exploatării ori a plății unor taxe prin prestarea muncii pentru numărul maxim de ore și evidențierea în registre a unui număr mai mic de ore de muncă.11.În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.12.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat reglementează o măsură de protecție socială a muncii și prevede posibilitatea negocierii unui număr de ore mai mic decât 8 ore pe zi.13.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:14.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.15.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 4 alin. (2) teza finală din Legea nr. 52/2011 privind exercitarea unor activități cu caracter ocazional desfășurate de zilieri, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 947 din 22 decembrie 2015, dispoziții potrivit cărora „Durata zilnică de executare a activității unui zilier nu poate depăși 12 ore. Zilierul minor care are capacitatea de muncă va putea lucra 6 ore pe zi, dar nu mai mult de 30 de ore pe săptămână. Zilierul minor nu va efectua activitate în timpul nopții. Chiar dacă părțile convin un număr mai mic de ore de activitate, plata zilierului se va face pentru echivalentul a cel puțin 8 ore de muncă“.16.Autoarea excepției susține că dispozițiile de lege criticate sunt contrare următoarelor prevederi din Constituție: art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 41 alin. (1) și (3) privind dreptul la muncă, art. 42 alin. (1) referitor la interzicerea muncii forțate, art. 45 privind libertatea economică, art. 47 alin. (1) privind nivelul de trai și art. 49 alin. (3) referitor la protecția copiilor și a tinerilor.17.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că Legea nr. 52/2011 reglementează condițiile desfășurării unor activități cu caracter ocazional de către zilieri, activități ce au ca fundament raporturi de muncă ce prezintă o serie de particularități față de cele reglementate de Legea nr. 53/2003 – Codul muncii. O diferență esențială este cea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 52/2011, potrivit căruia raportul de muncă dintre zilier și beneficiar se stabilește prin acordul de voință al părților, fără încheierea, în formă scrisă, a unui contract individual de muncă.18.De asemenea, raportul de muncă astfel agreat nu se poate desfășura decât pe o perioadă determinată de timp, art. 4 alin. (4) și (7) din Legea nr. 52/2011 stabilind o durată maximă de 90 de zile cumulate pe durata unui an calendaristic, respectiv de 180 de zile cumulate pe durata unui an calendaristic pentru zilierii care prestează activități în domeniul creșterii animalelor în sistem extensiv prin pășunatul sezonier al ovinelor, bovinelor, cabalinelor, activități sezoniere în cadrul grădinilor botanice aflate în subordinea universităților acreditate, precum și în domeniul viticol. Totodată, un beneficiar nu poate utiliza o persoană mai mult de 25 de zile calendaristice în mod continuu în activitățile de tip zilier.19.În același timp însă legiuitorul a prevăzut că, pentru a cădea sub incidența reglementărilor Legii nr. 52/2011, raporturile de muncă trebuie să aibă o durată minimă de o zi, corespunzător cu 8 ore de muncă.20.În ceea ce privește remunerarea muncii zilierilor, art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 52/2011 prevede că aceasta se stabilește în urma negocierii directe dintre beneficiar și zilier, însă cuantumul remunerației brute orare stabilite de părți nu poate fi mai mic decât valoarea/oră a salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată. Așa cum reiese din coroborarea dispozițiilor art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 52/2011, durata zilnică de executare a activității unui zilier, stabilită de părți, poate fi mai mică sau mai mare de 8 ore, fără a depăși 12 ore. Pentru minori este prevăzută limita maximă de 6 ore pe zi. Cu toate acestea, textul de lege supus controlului de constituționalitate prevede că, în situația în care părțile ar conveni un număr mai mic de ore de activitate, plata zilierului se va face pentru echivalentul a cel puțin 8 ore de muncă.21.Analizând aceste reglementări în raport cu criticile formulate prin prisma prevederilor art. 41 alin. (3) din Constituție, Curtea constată că autoarea excepției interpretează în mod eronat dispozițiile de lege supuse controlului de constituționalitate în sensul că ar obliga zilierul să presteze o muncă de cel puțin 8 ore pe zi, interpretare care contrazice, în mod evident, concluzia care se desprinde din însuși conținutul art. 4 alin. (2) teza finală din Legea nr. 52/2011, care consacră dreptul părților de a conveni un număr mai mic de ore de activitate decât cel de 8 ore.22.De asemenea, Curtea apreciază că nu sunt susținute nici afirmațiile referitoare la încălcarea prevederilor art. 42 alin. (1) din Constituție, întrucât nici textul de lege criticat și nici celelalte reglementări din Legea nr. 52/2011 nu instituie vreo obligație în sarcina vreuneia dintre părțile raportului de muncă de a munci un anumit număr de ore ori de a desfășura vreo activitate contrar voinței liber exprimate.23.În egală măsură, Curtea consideră că instituirea unei remunerații minime pe care beneficiarul este ținut să o plătească zilierului pentru activitatea desfășurată nu contravine prevederilor art. 41 alin. (1),art. 47 alin. (1) și art. 49 alin. (3) din Constituție. Din contră, pentru că este o măsură avantajoasă zilierului, poate fi privită ca o modalitate de protecție a dreptului la muncă, a drepturilor și intereselor tinerilor și un mod de a asigura un nivel de trai decent.24.De asemenea, Curtea apreciază că nu sunt încălcate nici prevederile art. 45 din Constituție, de vreme ce, așa cum s-a statuat și în jurisprudența Curții Constituționale, principiul libertății economice nu este un drept absolut al persoanei, ci este condiționat de respectarea limitelor stabilite de lege, limite ce urmăresc asigurarea unei anumite discipline economice ori protejarea și asigurarea respectării drepturilor și intereselor legitime ale tuturor (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 162 din 8 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 19 aprilie 2011). Or, textul de lege criticat vizează protejarea unui interes general, respectiv prevenirea evaziunii fiscale, având în vedere că acordul dintre beneficiar și zilier nu este condiționat de forma scrisă ad validitatem, iar înregistrarea acestuia se face doar de către beneficiar în Registrul de evidență a zilierilor, tot acestuia revenindu-i și obligația de a plăti impozitul pe venit datorat pentru activitatea prestată de zilier.25.Cât privește critica raportată la prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, Curtea apreciază că aceasta nu pune în discuție veritabile aspecte de neconstituționalitate, ci împrejurări de fapt, ce decurg din modul de desfășurare în practică a raporturilor dintre beneficiar și zilier și a căror examinare nu revine competenței instanței de contencios constituțional.26.De asemenea, Curtea constată că nu reprezintă o veritabilă critică de neconstituționalitate susținerea potrivit căreia dispozițiile Legii nr. 52/2011 nu și-ar atinge obiectivul propus, respectiv acela de a reglementa activitatea ocazională orară.27.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea „Mediarol Team“ – S.R.L. din Constanța în Dosarul nr. 28.663/212/2016/a1 al Tribunalului Constanța – Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 4 alin. (2) teza finală din Legea nr. 52/2011 privind exercitarea unor activități cu caracter ocazional desfășurate de zilieri sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Constanța – Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 16 aprilie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
–-

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x