DECIZIA nr. 235 din 8 aprilie 2021

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Irina Ioana Kuglay.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 60 din Codul de procedură penală și ale art. 48 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, ridicată de Cătălin Vișinoiu în Dosarul nr. 134/36/2017 al Curții de Apel Constanța – Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Cauza formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 729D/2019. … 2.La apelul nominal răspunde autorul excepției, asistat de domnul avocat Ioan Iura. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul apărătorului domnului Vișinoiu Cătălin, care pune concluzii de admitere a excepției de neconstituționalitate. Acesta precizează, mai întâi, obiectul excepției de neconstituționalitate, cu raportare și la Decizia Curții Constituționale nr. 302 din 4 mai 2017. În continuare, susține, în esență, lipsa de claritate și precizie a dispozițiilor art. 60 din Codul de procedură penală întrucât nu stabilește care sunt actele la care se referă și nu sunt circumstanțiate cazurile de urgență. În ceea ce privește art. 48 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, arată că prima teză a acestuia este în regulă întrucât regimul de viteză este clar și detaliat precizat în aceeași reglementare, însă în continuare textul este neclar și vine în contradicție cu prevederile art. 35 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002. Nicăieri în cuprinsul actului normativ menționat nu se definește ce înseamnă adaptarea vitezei și nu sunt stabilite criterii și limite cu privire la acele condiții de drum care impun adaptarea vitezei. Se invocă jurisprudența Curții Constituționale în care s-a statuat, de principiu, asupra exigențelor de claritate și predictibilitate a legii, arătându-se că se încalcă și art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale prin extinderea incriminării la situații care nu sunt prevăzute de lege și nu sunt clare. Referindu-se, în concret, la cauza dedusă judecății, arată că destinatarul normei nu se putea conforma (în sensul adaptării vitezei la condițiile de drum) dacă nu există criterii. Se ajunge astfel ca, indiferent de viteză, șoferul să fie vinovat în cazul producerii unui accident, pe motiv că nu a adaptat viteza la condițiile de drum. Se mai precizează că, deși asupra acestor dispoziții Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 651 din 29 septembrie 2020, acolo textul de lege a fost criticat dintr-o altă perspectivă. … 4.Pentru toate considerentele expuse, se solicită admiterea excepției de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată. … 5.Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate a art. 60 din Codul de procedură penală, în principal, ca inadmisibilă și, în subsidiar, ca neîntemeiată. Cât privește soluția de inadmisibilitate, arată că legalitatea actelor de urmărire penală este susceptibilă să fie verificată în camera preliminară, iar autorul a realizat acest lucru, însă cu acel prilej nu a ridicat excepția de neconstituționalitate a art. 60 din Codul de procedură penală. Numai în acea etapă ar fi produs efecte această critică, de unde rezultă că excepția de neconstituționalitate nu a fost ridicată în cadrul procesual adecvat, sens în care se depun la dosar încheieri din procedura camerei preliminare pronunțate în cauză. Pe fond, se arată, în esență, că excepția este neîntemeiată, textul criticat neavând niciun element de echivoc. Noțiunea de acte care nu suferă amânare urmează să fie apreciată în concret cu aplicarea art. 5 alin. (1) și (2) și a art. 285 din Codul de procedură penală care instituie obligația organelor judiciare de a asigura, pe bază de probe, aflarea adevărului și strângerea probelor necesare în acest sens. Dacă s-ar accepta criticile de neconstituționalitate formulate ar însemna să fie lăsate nesancționate, de exemplu, infracțiunile flagrante. În ceea ce privește dispozițiile art. 48 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând, în esență, că textul criticat este predictibil și ușor de înțeles. Claritatea și predictibilitatea normei nu semnifică obligația legiuitorului de a identifica toate situațiile de fapt, ci îl obligă pe acesta să reglementeze o normă aptă să reglementeze conduita în orice situație de fapt. Modul de redactare a normei criticate corespunde obligației legiuitorului, iar celelalte criterii sunt stabilite de art. 35 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002. … 6.În concluzie, se solicită Curții să respingă excepția de neconstituționalitate a art. 60 din Codul de procedură penală, în principal, ca inadmisibilă și, în subsidiar, ca neîntemeiată, iar excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 48 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, ca neîntemeiată. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:7.Prin Încheierea din 5 martie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 134/36/2017, Curtea de Apel Constanța – Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 60 din Codul de procedură penală și ale art. 48 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, ridicată de Cătălin Vișinoiu într-o cauză penală. … 8.În motivarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 60 din Codul de procedură penală se arată că, prin Decizia nr. 302 din 4 mai 2017, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 281 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală, care nu reglementează în categoria nulităților absolute încălcarea dispozițiilor referitoare la competența materială și după calitatea persoanei a organului de urmărire penală. În consecință, se sancționează cu nulitatea absolută nerespectarea de către procuror sau de către organul de cercetare penală a dispozițiilor referitoare la competența materială și după calitatea persoanei, în faza de urmărire penală. Cu toate acestea, conform prevederilor art. 60 din Codul de procedură penală, procurorul sau organul de cercetare penală, după caz, este obligat să efectueze actele de urmărire penală care nu suferă amânare, chiar dacă acestea privesc o cauză care nu este de competența lui; lucrările efectuate în astfel de cazuri se trimit, de îndată, procurorului competent. … 9.Se susține că prorogarea de competență prevăzută de dispozițiile art. 60 din Codul de procedură penală, în condițiile emiterii Deciziei nr. 302 din 4 mai 2017 de către Curtea Constituțională, contravine prevederilor art. 1 alin. (3) și alin. (5) din Constituție. Astfel, instituirea obligativității organului de urmărire penală de a efectua acte de urmărire penală în cazuri urgente, chiar dacă acestea privesc o cauză ce nu este de competența acestuia, conduce la eludarea normelor de competență sancționate cu nulitatea absolută, cu consecința arbitrarului, contrar principiului statului de drept. … 10.Cu privire la încălcarea prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituție se susține că sintagma „care nu suferă amânare“ din cuprinsul art. 60 din Codul de procedură penală reprezintă o prevedere legală lipsită de claritate, precizie și predictibilitate, având în vedere că nu se precizează în mod clar care sunt acele acte de urmărire penală care constituie cazuri urgente. Aceasta lasă loc arbitrarului, făcând posibilă aplicarea diferențiată a normelor referitoare la competența materială sau după calitatea persoanei. Ca urmare, prevederile art. 60 din Codul de procedură penală nu respectă exigențele constituționale referitoare la calitatea legii, respectiv nu întrunesc condițiile de claritate, precizie, previzibilitate și accesibilitate, fiind contrare dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție, întrucât din modul de reglementare a obligației procurorului sau organului de cercetare penală nu pot fi determinate, cu exactitate, acele cazuri de urgență sau actele de urmărire penală care nu suferă amânare. Prin modul în care este reglementat art. 60 din Codul de procedură penală, legiuitorul și-a respectat numai din punct de vedere formal competența constituțională de a legifera, fără ca prin conținutul normativ al textului incriminator să stabilească cu claritate și precizie care sunt acele cazuri de urgență sau actele de urmărire penală care nu suferă amânare ce impun prorogarea de competență. … 11.Referitor la prevederile art. 48 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, se susține că nu respectă exigențele constituționale referitoare la calitatea legii, respectiv nu întrunesc condițiile de claritate, precizie, previzibilitate și accesibilitate, fiind contrare dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție. Astfel, din modul de reglementare a obligației conducătorului autovehiculului, nu pot fi determinate, cu exactitate, acele condiții de drum pentru care trebuie adaptată viteza și în ce limite trebuie adaptată sau acele manevre care trebuie efectuate în condiții de siguranță, astfel că o persoană nu poate să își dea seama dacă acțiunea sau inacțiunea sa intră sub incidența normei. … 12.De asemenea, modul în care este reglementată obligația conducătorului autovehiculului de a adapta viteza la condițiile de drum și de a efectua orice manevră în condiții de siguranță contravine principiului legalității incriminării, garantat de art. 23 alin. (12) din Constituție, potrivit căruia „nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii“, și principiului accesibilității și previzibilității legii stabilit prin dispozițiile art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 13.Se motivează că excepția invocată are legătură cu soluționarea prezentei cauze, întrucât în rechizitoriu se motivează efectuarea cercetării la fața locului de către un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Măcin, județul Tulcea, în condițiile în care competența după calitatea persoanei inculpatului (magistrat) aparținea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, prin faptul că activitățile de cercetare la fața locului s-au realizat urgent, în vederea efectuării investigațiilor complete și imediate ale locului producerii accidentului, în vederea consemnării aspectelor relevante privind situația de fapt constând în activități investigative asupra urmelor constatate, investigații asupra autoturismului implicat în accident (avarii constatate), asupra identificării tuturor urmelor și mijloacelor materiale de probă și pentru luarea măsurilor privind persoanele implicate în accidentul produs. Ulterior, în cameră preliminară, atât Curtea de Apel Constanța, cât și Înalta Curte de Casație și Justiție, în contestație, au apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 60 din Codul de procedură penală cu privire la prorogarea de competență cu ocazia efectuării cercetării la fața locului de un alt organ de urmărire penală decât cel competent. … 14.Curtea de Apel Constanța – Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie apreciază că excepția este neîntemeiată. Cele două dispoziții legale criticate stabilesc, în principiu, o regulă prudențială circumscrisă unui scop evident, acela al desfășurării circulației rutiere chiar și în condiții de drum dificile, fără a afecta viața, integritatea fizică sau sănătatea conducătorului auto sau a altei persoane și, respectiv, în scopul prevenirii producerii de daune materiale sau alte rezultate prejudiciale. Legiuitorul nu avea posibilitatea stabilirii în mod concret a fiecărui tip de manevră efectuată de conducătorul auto și nici nu putea emite reguli detaliate privind adaptarea regimului de viteză la toate situațiile nefavorabile privitoare la starea drumului de deplasare, cele ce privesc fenomene meteorologice, alterări sau deprecieri ale căii de rulare, aglomerări ale aceleiași căi de rulare cu un număr mai mare de vehicule ce se deplasează decât este uzual sau obstacole, mai mult sau mai puțin previzibile, afectând deplasarea vehiculelor. Ca regulă prudențială, cele două dispoziții sunt suficient de clare și evaluarea respectării acestora se face de către organul judiciar, ținând seama și de părerile unor experți, prin evaluarea întregului material probatoriu. Previzibilitatea normelor contestate se realizează prin circumscrierea scopurilor implicit urmărite, respectiv a noțiunii de „în siguranță“ accesibilă spre evaluare unui conducător auto diligent. … 15.Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 16.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul judecătorului-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:17.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 18.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 60 din Codul de procedură penală și ale art. 48 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, având următorul cuprins:– Art. 60 din Codul de procedură penală: „Procurorul sau organul de cercetare penală, după caz, este obligat să efectueze actele de urmărire penală care nu suferă amânare, chiar dacă acestea privesc o cauză care nu este de competența acestuia. Lucrările efectuate în astfel de cazuri se trimit, de îndată, procurorului competent.“; … – Art. 48 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002: „Conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță“. …  … 19.În susținerea neconstituționalității normelor criticate se invocă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5) referitoare la statul de drept și principiul legalității, precum și ale art. 23 alin. (12) privind principiul legalității stabilirii și aplicării pedepsei. Se invocă, de asemenea, art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale – Nicio pedeapsă fără lege. … 20.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată, în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 60 din Codul de procedură penală, că se susține că prorogarea de competență pe care acest text o reglementează, în condițiile emiterii de către Curtea Constituțională a Deciziei nr. 302 din 4 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 566 din 17 iulie 2017, contravine prevederilor art. 1 alin. (3) și alin. (5) din Constituție. … 21.Cu privire la aceste susțineri, se observă, mai întâi, că prin decizia invocată de autorul excepției, Curtea Constituțională a reținut că „prin eliminarea din categoria nulităților absolute a nerespectării dispozițiilor referitoare la competența materială și după calitatea persoanei a organului de urmărire penală, legiuitorul nu și-a îndeplinit obligația ce decurge din respectarea principiului legalității, ceea ce contravine art. 1 alin. (3) și (5) și art. 21 alin. (3) din Constituție“. În consecință, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că soluția legislativă cuprinsă în dispozițiile art. 281 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală, care nu reglementează în categoria nulităților absolute încălcarea dispozițiilor referitoare la competența materială și după calitatea persoanei a organului de urmărire penală, este neconstituțională. … 22.Or, în prezenta cauză, este criticată chiar o normă de competență instituită de legiuitor, care trebuie protejată tocmai pentru a nu produce „o vătămare care constă în dereglarea mecanismului prin care este administrată justiția“ (paragraful 57 din decizia Curții Constituționale citată). … 23.Astfel, prin textul de lege criticat se reglementează reguli de competență într-o situație de excepție, și anume prorogarea de competență a procurorului sau a organului de cercetare penală în cazul actelor de urmărire penală care „nu suferă amânare“. Este vorba, așadar, de o extindere limitată a competenței procurorului sau a organelor de cercetare penală, doar la acte care impun o intervenție rapidă, în lipsa căreia s-ar afecta buna desfășurare a acestei etape a procesului penal, cu consecințe directe asupra etapelor ulterioare și scopului procesului penal în ansamblu. Curtea Constituțională a subliniat în mod constant importanța urmăririi penale ca fază distinctă a procesului penal (a se vedea, în acest sens, chiar paragraful 45 din decizia invocată de autorul excepției), iar norma criticată dă expresie preocupării legiuitorului de a asigura buna desfășurare a acestei faze. Nu se încalcă astfel normele generale de competență în materie câtă vreme, așa cum teza finală a articolului criticat prevede expres, „lucrările efectuate în astfel de cazuri se trimit, de îndată, procurorului competent“. … 24.Nu poate fi primită, din această perspectivă, interpretarea dată de autor considerentelor Deciziei nr. 302 din 4 mai 2017, în sensul că acestea nu ar permite reglementarea unor norme de natura celor arătate, respectiv a unor cazuri de prorogare a competenței, în situații excepționale. Astfel de norme existau și în vechea reglementare procesual-penală, fiind conținute în art. 213 – Cazuri urgente, care stabilea, cu referire la astfel de cazuri, că „organul de cercetare penală este obligat să efectueze actele de cercetare ce nu suferă amânare, chiar dacă acestea privesc o cauză care nu este de competența lui. Lucrările efectuate în astfel de cazuri se trimit, de îndată, prin procurorul care exercită supravegherea activității organului ce le-a efectuat, procurorului competent.“ În lipsa unor astfel de excepții prevăzute de legea procesual-penală s-ar crea, practic, imposibilitatea de efectuare a unor acte de cercetare ce nu suferă amânare, în situații precum infracțiunile flagrante sau în cazul cercetării la fața locului, când s-a săvârșit o infracțiune și când se impune să se ia de urgență măsurile necesare pentru prinderea făptuitorului, pentru păstrarea urmelor infracțiunilor, pentru descoperirea persoanelor care au perceput ceea ce s-a întâmplat. Tocmai dacă nu s-ar lua aceste măsuri s-ar produce consecința negativă subliniată în Decizia nr. 302 din 4 mai 2017, adică dereglarea mecanismului prin care este administrată justiția. … 25.Ca urmare, chiar dacă autorul își fundamentează motivarea excepției pornind de la o decizie a Curții Constituționale, practica „decupării“ unor considerente pe care aceasta le cuprinde, care se referă, cu caracter general, la competența parchetului și, respectiv, a unor structuri specializate (paragrafele 48 și 50 menționate la fila 3 din motivarea excepției de neconstituționalitate), și aplicarea tale quale în cauza de față, așadar, independent de contextul motivării și soluției pronunțate de Curte, determină o pervertire a sensului respectivei decizii. Norma criticată în cauza de față reglementează o situație de excepție și deci nu îi pot fi aplicate, în mod rigid, judecățile privitoare la regimul general al normelor de competență după materie și după calitatea persoanei. Acceptarea ideii imposibilității prorogărilor de competență, indiferent de situație, așadar, indiferent de urgența măsurilor ce se impun a fi luate, ar determina blocarea sau afectarea procesului penal în situații precum cea din speță. … 26.Nu poate fi reținută nici pretinsa lipsă de claritate a dispozițiilor art. 60 din Codul de procedură penală, în sensul că nu sunt stabilite acele cazuri de urgență sau actele de urmărire penală care nu suferă amânare ce impun prorogarea de competență. Există o jurisprudență consolidată în acest sens a Curții Europene a Drepturilor Omului, constant invocată și de Curtea Constituțională, în sensul că una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. Astfel, numeroase legi folosesc, prin forța lucrurilor, formule mai mult sau mai puțin vagi, a căror interpretare și aplicare depind de practică. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept penal. Nevoia de elucidare a punctelor neclare și de adaptare la circumstanțele schimbătoare va exista întotdeauna. Deși certitudinea în redactarea unei legi este un lucru dorit, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă; or, legea trebuie să fie capabilă să se adapteze schimbărilor de situație. Rolul decizional conferit instanțelor urmărește tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor, dezvoltarea progresivă a dreptului penal prin intermediul jurisprudenței ca izvor de drept fiind o componentă necesară și bine înrădăcinată în tradiția legală a statelor membre (Hotărârea din 22 noiembrie 1995, pronunțată în Cauza S.W. împotriva Regatului Unit, paragraful 36). Cele statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în legătură cu principiul clarității și previzibilității legii au fost înglobate de instanța de contencios constituțional în propria jurisprudență, ilustrative fiind, în acest sens, Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 8 iulie 2016, Decizia nr. 717 din 29 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 216 din 23 martie 2016, și Decizia nr. 122 din 28 februarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 454 din 6 iunie 2019. … 27.Atât denumirea marginală a art. 60 din Codul de procedură penală („Cazuri urgente“), cât și sintagma „care nu suferă amânare“ din cuprinsul textului sunt edificatoare cu privire la intenția legiuitorului de a permite prorogarea de competență a organelor de urmărire penală doar pentru acele acte care necesită o rezolvare imediată, și care nu pot fi amânate (Dicționarul explicativ al limbii române). Diversitatea situațiilor ce se pot ivi în practică în acest sens face imposibilă redactarea unei „liste“ a cazurilor urgente/situațiilor care nu suferă amânare, eventuala enunțare a unor astfel de cazuri neputând avea, eventual, decât un caracter exemplificativ, discutabil din punctul de vedere al redactării normelor penale. … 28.În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a art. 48 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat asupra unor critici similare, vizând pretinsa încălcare, prin acest text legal, a art. 1 alin. (5) din Constituție, prin Decizia nr. 651 din 29 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.319 din 31 decembrie 2020. … 29.Cu acel prilej, Curtea a reținut că dispozițiile legale criticate fac parte din capitolul V „Reguli de circulație“, secțiunea „Reguli pentru circulația vehiculelor“, subsecțiunea „Viteza și distanța dintre vehicule“, stabilesc în sarcina conducătorului de vehicul respectarea regimului legal de viteză și adaptarea acesteia în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță, sens în care a redat in extenso normele incidente. … 30.Cu privire la pretinsa lipsă de claritate a textului legal criticat, Curtea a reținut jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului prin care s-a statuat, în esență, că formularea legilor nu poate prezenta o precizie absolută. Cu raportare la respectivele considerente, Curtea a analizat dacă noțiunea de „manevră“, criticată de autorul excepției, respectă criteriile de accesibilitate, claritate și previzibilitate ale normei juridice. În acest sens, Curtea, invocând și exigențele impuse de art. 8 alin. (4) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, a observat că noțiunea de „manevră“ utilizată în cuprinsul art. 48 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 reprezintă, conform Dicționarului explicativ al limbii române, „mișcare, acționare manuală a unui mecanism“, „manipularea unui aparat, a unui dispozitiv tehnic“. Curtea a reținut că în cuprinsul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 și al Regulamentului din 4 octombrie 2006 de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 876 din 26 octombrie 2006, cu modificările și completările ulterioare, termenul de manevră este folosit în corelare cu alți termeni. Astfel, spre exemplu, „manevra de depășire“ [potrivit art. 45 alin. (1) din ordonanța de urgență, este manevra prin care un vehicul trece înaintea altui vehicul ori pe lângă un obstacol, aflat pe același sens de circulație, prin schimbarea direcției de mers și ieșirea de pe banda de circulație sau din șirul de vehicule în care s-a aflat inițial], „manevra de schimbare a direcției de mers“, „manevra de întoarcere“ sau „de mers înapoi“ [potrivit art. 116 alin. (2) din regulamentul menționat, intenția conducătorilor de autovehicule și tramvaie de a schimba direcția de mers, de a ieși dintr-un rând de vehicule staționate ori de a intra într-un asemenea rând, de a trece pe o altă bandă de circulație sau de a vira spre dreapta ori spre stânga sau a celor care urmează să efectueze întoarcere, depășire ori oprire se semnalizează prin punerea în funcțiune a luminilor indicatoare de direcție cu cel puțin 50 m în localități și 100 m în afara localităților înainte de începerea efectuării manevrelor] etc. … 31.Ca atare, analizând, în ansamblul reglementării, normele legale criticate, Curtea a apreciat că „reiese cu claritate înțelesul noțiunii de «manevră» utilizată în cuprinsul dispozițiilor art. 48 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, conducătorul de vehicul având obligația să o efectueze în condiții de siguranță și respectând regimul legal de viteză, în concordanță cu art. 35 alin. (1), potrivit căruia participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private“. … 32.Aceste argumente, prin care se subliniază faptul că textele de lege nu pot fi redactate cu o precizie absolută și prin care se trimite la prevederile art. 35 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 cât privește aprecierea realizării oricărei manevre în condiții de siguranță, sunt deplin aplicabile și în prezenta cauză, unde se invocă, în esență, lipsa unor criterii precise pentru destinatarul normei. Curtea observă în acest sens că art. 35 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, potrivit căruia „participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private“, oferă destinatarilor normei – participanții la trafic – repere pentru adaptarea conduitei în ipoteza normei criticate. … 33.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Cătălin Vișinoiu în Dosarul nr. 134/36/2017 al Curții de Apel Constanța – Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie și constată că dispozițiile art. 60 din Codul de procedură penală și ale art. 48 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Constanța – Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 8 aprilie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Prim-magistrat-asistent,
Marieta Safta––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește