DECIZIA nr. 235 din 6 aprilie 2017

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 109 teza finală din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici și art. 10 alin. (1) teza finală din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepție ridicată de Gabriel Adrian Cocoș în Dosarul nr. 10.140/3/2016 al Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului nr. 664D/2016 al Curții Constituționale. … 2.La apelul nominal lipsesc părțile față de care procedura de citare este legal îndeplinită.  … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care precizează că prevederile legale criticate respectă dispozițiile constituționale ale art. 126 alin. (2) potrivit cărora competența și procedura de judecată sunt stabilite prin lege. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea din 16 martie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 10.140/3/2016, Tribunalul București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 109 teza finală din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici și art. 10 alin. (1) teza finală din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Gabriel Adrian Cocoș într-o cauză având ca obiect „anulare act administrativ“. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că prevederile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât printr-o redactare defectuoasă și imprevizibilă, încalcă principiul securității raporturilor juridice, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituție, precum și dreptul la un proces echitabil, într-un termen optim și previzibil. Astfel, prevederile legale criticate generează incertitudine în ceea ce privește instanța competentă material să judece un conflict între un funcționar public și autoritatea care a emis actul administrativ normativ contestat, ce conduce la dublarea artificială a perioadei de soluționare a proceselor, prin depunerea acțiunii la o instanță ce se declară necompetentă, prin declinarea competenței între instanțe și prin perioada îndelungată în care se soluționează conflictul de competență la Înalta Curte de Casație și Justiție. Astfel cum sunt formulate, ambele prevederi legale criticate prezintă o redactare defectuoasă, întrucât trimit, într-un cerc vicios, una către cealaltă, astfel încât nici măcar un expert al dreptului nu poate determina cu certitudine instanța competentă să soluționeze o cauză care atrage incidența ambelor norme. Or, o normă este previzibilă numai atunci când este redactată cu suficientă precizie, în așa fel încât să permită oricărei persoane să își corecteze conduita. În susținerea criticilor de neconstituționalitate sunt prezentate soluții contradictorii pronunțate de Înalta Curtea de Casație și Justiție în materia litigiilor având ca obiect raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, din punctul de vedere al instanței competente, sub aspect material, să soluționeze astfel de cauze. … 6.În opinia autorului excepției, textele de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (5) privind obligația respectării Constituției, a supremației sale și a legilor. Prin raportare la art. 20 din Constituție – Dreptul internațional și dreptul intern, invocă, de asemenea, și dispozițiile art. 6 – Dreptul la un proces echitabil și art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv, cuprinse în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 7.Tribunalul București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal consideră că normele legale criticate sunt constituționale, reținând că ambele dispoziții au ca efect stabilitatea raporturilor juridice și reducerea intervalului de timp pentru soluționarea problemelor de competență. Astfel, în materia contenciosului administrativ, regula competenței materiale este cea privitoare la partajarea competenței între tribunal și curte de apel, după rangul autorității, în schimb art. 109 din Legea nr. 188/1999 stabilește o unicitate a competenței materiale, indiferent de gradul autorității în cazul raportului de serviciu al funcționarului public. Din redactarea art. 109 din Legea nr. 188/1999 rezultă fără echivoc că se instituie o singură regulă, cea a competenței tribunalului, secția de contencios administrativ în ceea ce privește acest tip de raport juridic. Excepția de la această regulă este prevăzută în chiar conținutul articolului și face trimitere la legi ce conțin dispoziții prin care se stabilește în mod expres o derogare de la aplicarea art. 109 din Legea nr. 188/1999. De asemenea nu se poate considera că aplicarea principiului specialia generalibus derogant, la care face trimitere art. 109 și pe care îl și ilustrează, în raport cu regula generală din art. 10 din Legea nr. 554/2004, ar aduce atingere principiului securității raporturilor juridice. Din contră, acest principiu este o componentă a stabilității raporturilor juridice, oferind instrumentul necesar și sine qua non al stabilirii competenței instanțelor în cazurile privind raportul de serviciu al funcționarului public aflat în funcții de execuție sau de conducere în cadrul autorităților publice locale sau centrale. … 8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.  … 9.Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care invocă aspecte din jurisprudența Curții Constituționale, spre exemplu, Decizia nr. 1.646 din 15 decembrie 2009. Redactarea normelor legale criticate este clară, fiind identificate în mod precis instanțele judecătorești competente sub aspect material să soluționeze cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, și concordantă cu regulile generale de legiferare cuprinse în art. 15 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislative pentru elaborarea actelor normative. … 10.Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 sunt constituționale, sens în care invocă deciziile Curții Constituționale nr. 377 din 26 mai 2015 și nr. 517 din 8 mai 2008. … 11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepțiilor de neconstituționalitate.  … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 13.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 109 teza finală din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, modificate prin art. IV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013, și ale art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificate prin art. 54 pct. 2 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012. Prevederile criticate au următorul cuprins:– Art. 109 din Legea nr. 188/1999: „Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.“ … – Art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.“  …  … 14.În opinia autorului excepției, prevederile de lege ce formează obiectul excepției contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (5) privind obligația respectării Constituției, a supremației sale și a legilor. Prin raportare la art. 20 din Constituție – Dreptul internațional și dreptul intern invocă, de asemenea, și dispozițiile art. 6 – Dreptul la un proces echitabil și art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv, cuprinse în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 15.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile art. 109 din Legea nr. 188/1999 au mai format obiect al controlului de constituționalitate, iar prin Decizia nr. 655 din 8 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 67 din 26 ianuarie 2017, Decizia nr. 377 din 26 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 22 iulie 2015, Decizia nr. 30 din 21 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 26 februarie 2014, Decizia nr. 162 din 20 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 15 mai 2014, Decizia nr. 552 din 17 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 109 din 13 februarie 2014, și Decizia nr. 328 din 25 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 2 august 2013, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate. Instanța de contencios constituțional a reținut că Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici transpune în planul legii organice prevederile art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora „Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“. Totodată, Curtea a observat că prevederile art. 109 din Legea nr. 188/1999, stabilind instanța competentă să soluționeze litigiile având ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, dispun chiar în sensul asigurării accesului liber la justiție, iar nu al îngrădirii acestui drept.  … 16.Referitor la dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Curtea observă că, în acord cu prevederile art. 126 alin. (2) și (6) din Constituție, aceste norme stabilesc reguli de competență materială a instanțelor de contencios administrativ. Referitor la exigențele de claritate și previzibilitate pe care trebuie să le îndeplinească un text de lege, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în mod constant, statuând că, din cauza principiului generalității legilor, conținutul acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile tip de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. De asemenea, numeroase legi se folosesc de eficacitatea formulelor mai mult sau mai puțin vagi pentru a evita o rigiditate excesivă și a se putea adapta la schimbările de situație (a se vedea, de exemplu, Hotărârea din 11 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Cantoni împotriva Franței, paragraful 31). … 17.Sub acest aspect, Curtea reține că ambele prevederi legale supuse controlului de constituționalitate stabilesc cu claritate reguli de competență a instanțelor judecătorești de contencios administrativ și excepțiile de la aceste reguli și nu pot fi considerate de natură a încălca dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție. Astfel, în materia contenciosului administrativ, regula competenței materiale este cea privitoare la partajarea competenței între tribunal și curte de apel, după rangul autorității, în timp ce, în cazul raportului de serviciu al funcționarului public, art. 109 din Legea nr. 188/1999 stabilește competența materială a tribunalului, indiferent de gradul autorității publice, parte în litigiu. Excepția de la această regulă este prevăzută în chiar conținutul art. 109 din Legea nr. 188/1999 și face trimitere la legi ce conțin dispoziții prin care se stabilește în mod expres o derogare de la aplicarea acestui text de lege.  … 18.Sub acest aspect, Curtea constată că, astfel cum sunt formulate, prevederile legale supuse controlului de constituționalitate instituie în mod clar și precis instanțele judecătorești competente sub aspect material să soluționeze cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, respectând regulile de tehnică legislativă, stabilite de Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Astfel, potrivit art. 15 din actul normativ menționat: „(1) O reglementare din aceeași materie și de același nivel poate fi cuprinsă într-un alt act normativ, dacă are caracter special față de actul ce cuprinde reglementarea generală în materie. (2) Caracterul special al unei reglementări se determină în funcție de obiectul acesteia, circumstanțiat la anumite categorii de situații, și de specificul soluțiilor legislative pe care le instituie. (…)“ … 19.De altfel, problema interpretării și aplicării dispozițiilor legale criticate excedează controlului de constituționalitate, fiind de resortul instanțelor judecătorești învestite cu soluționarea cauzelor. Astfel cum a statuat Curtea Constituțională în jurisprudența sa, instanțele judecătorești interpretează legea, în mod necesar, în procesul soluționării cauzelor cu care au fost învestite, dar complexitatea unor cauze poate conduce, uneori, la aplicări diferite ale legii în practica instanțelor de judecată. Or, în ipoteza existenței unei practici judiciare diferite, respectiv o interpretare și aplicare neunitară a legii de către toate instanțele judecătorești, revine Înaltei Curți de Casație și Justiție competența unificării acesteia, având în vedere dispozițiile art. 126 alin. (3) din Constituție, potrivit cărora „Înalta Curte de Casație și Justiție asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești, potrivit competenței sale.“  … 20.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Gabriel Adrian Cocoș în Dosarul nr. 10.140/3/2016 al Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. 109 teza finală din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici și art. 10 alin. (1) teza finală din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 6 aprilie 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Simina Popescu-Marin ––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește