DECIZIA nr. 234 din 24 aprilie 2024

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 29/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 1080 din 29 octombrie 2024
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LADECIZIE 4 11/02/2019
ActulREFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 396
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 396
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 2REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 58
ART. 4REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 16
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 6REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 9REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 16
ART. 9REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 375
ART. 9REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 377
ART. 9REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 395
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 12REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 16
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 250 07/04/2015
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 14REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 374
ART. 14REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 395
ART. 14REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 396
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Daniela Ramona Marițiu – magistrat-asistent

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, în interpretarea dată prin Decizia nr. 4 din 11 februarie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii, excepție ridicată de Dumitru Stan în Dosarul nr. 6.580/109/2016 al Tribunalului Argeș – Secția penală. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.783D/2020. 2.Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 31 octombrie 2023, cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când Curtea a amânat pronunțarea, în temeiul prevederilor art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, pentru data de 21 noiembrie 2023, apoi pentru data de 30 ianuarie 2024. La această din urmă dată, în temeiul art. 58 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, pentru data de 14 februarie 2024, apoi, în temeiul art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, pentru datele de 19 martie 2024 și 24 aprilie 2024, când a fost pronunțată prezenta decizie.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:3.Prin Încheierea din 7 octombrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 6.580/109/2016, Tribunalul Argeș – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, în interpretarea dată prin Decizia nr. 4 din 11 februarie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii, excepție ridicată de Stan Dumitru într-o cauză penală în care acesta a fost trimis în judecată pentru săvârșirea mai multor infracțiuni.4.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia, făcând referire la punctul de vedere al Facultății de Drept din cadrul Universității Babeș-Bolyai, expus în decizia mai sus citată a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii, apreciază că textul criticat, în interpretarea dată prin decizia instanței supreme, contravine prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1) și art. 21 alin. (3). Susține că admiterea cererii de judecare a cauzei în procedura simplificată nu este incompatibilă cu efectuarea cercetării judecătorești (care nu echivalează cu o revenire asupra dispoziției inițiale de încuviințare a solicitării de judecare în procedura recunoașterii învinuirii). Or, în situația în care se procedează astfel, „instanța penală va putea pronunța oricare dintre soluțiile de achitare reglementate de art. 16 alin. (1) lit. a)d) din Codul de procedură penală, cel puțin pentru motivul că nu este ținută de situația de fapt recunoscută inițial de inculpat, aspect ce rezultă neechivoc din interpretarea per a contrario a prevederilor cuprinse în art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală“.5.Tribunalul Argeș – Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Chiar dacă inculpatul recunoaște integral și necondiționat faptele reținute în sarcina sa, instanței îi este interzis să admită cererea acestuia de soluționare a cauzei conform procedurii simplificate în situația în care constată că probele strânse în cursul urmăririi penale, în baza cărora inculpatul a solicitat să fie judecat, nu sunt satisfăcătoare, îndestulătoare, lămuritoare pentru clarificarea tuturor aspectelor necesare pentru rezolvarea corespunzătoare a cauzei, în acord cu principiul legalității și cel al aflării adevărului, într-o atare ipoteză revenindu-i obligația de a parcurge procedura obișnuită și de a administra, la propunerea procurorului, a părților, a persoanei vătămate sau din oficiu, toate probele necesare pentru justa soluționare a procesului. Prin urmare, reglementarea procedurii simplificate presupune o serie de garanții care să asigure caracterul echitabil al procesului penal, astfel încât să nu se ajungă la nesocotirea principiului aflării adevărului în favoarea respectării regulii celerității soluționării cauzelor. Mai exact, prin admiterea cererii de parcurgere a unei asemenea proceduri, nu se aduce atingere demersului de cunoaștere deplină a existenței sau inexistenței faptei pentru care se desfășoară procesul penal (cu toate circumstanțele de loc, de timp, de mod, de mijloace, de scop ce o caracterizează), a formei de vinovăție cu care a fost comisă, a mobilului și scopului ce au stat la baza săvârșirii acesteia, a naturii și întinderii prejudiciului cauzat, a identității certe a autorului, precum și a aspectelor care influențează răspunderea lui penală, întrucât una dintre condițiile obligatorii pentru încuviințarea judecății simplificate, alături de poziția inculpatului de recunoaștere integrală și necondiționată a învinuirii, o constituie aprecierea instanței în sensul caracterului suficient al probelor administrate în cursul urmăririi penale pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.6.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.7.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:8.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.9.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, în interpretarea dată prin Decizia nr. 4 din 11 februarie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 3 iulie 2019. Dispozițiile criticate au următorul conținut: – Art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală: „(10) Când judecata s-a desfășurat în condițiile art. 375 alin. (1), (1^1) și (2), când cererea inculpatului ca judecata să aibă loc în aceste condiții a fost respinsă sau când cercetarea judecătorească a avut loc în condițiile art. 377 alin. (5) ori art. 395 alin. (2), iar instanța reține aceeași situație de fapt ca cea recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime. Pentru inculpații minori, instanța va avea în vedere aceste aspecte la alegerea măsurii educative; în cazul măsurilor educative privative de libertate, limitele perioadelor pe care se dispun aceste măsuri, prevăzute de lege, se reduc cu o treime.“Prin Decizia nr. 4 din 11 februarie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a prevederilor art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, „în ipoteza în care instanța a admis cererea inculpatului de judecare în procedura simplificată a recunoașterii învinuirii, iar cauza a fost judecată potrivit acestei proceduri, nu este posibilă pronunțarea unei hotărâri de achitare întemeiate pe dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a și lit. c) din Codul de procedură penală“.10.Autorul excepției susține că textul criticat contravine prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) referitor la claritatea, precizia și previzibilitatea legii, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi și art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil. 11.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, potrivit Încheierii din 3 octombrie 2017 pronunțate de Tribunalul Argeș – Secția penală, autorul excepției a învederat instanței că a primit rechizitoriul și a înțeles învinuirile reținute în actul de sesizare. Totodată, a arătat că își menține declarațiile date în cursul urmăririi penale, că nu dorește să dea alte declarații, că este de acord cu învinuirile reținute în actul de sesizare și că este de acord în totalitate cu probele și actele administrate în faza de urmărire penală. Așa fiind, instanța judecătorească a constatat îndeplinite condițiile prevăzute de lege în ceea ce privește aplicarea procedurii recunoașterii vinovăției pentru autorul excepției și a admis proba cu acte în circumstanțiere pentru acest inculpat.12.În acest context, Curtea constată că autorul excepției deduce neconstituționalitatea dispozițiilor criticate pornind de la o situație ipotetică, aceea a unei eventuale constatări a instanței judecătorești că în cauză ar trebui pronunțată o soluție de achitare întemeiată pe dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza a doua din Codul de procedură penală. Curtea reține că autorul excepției, ulterior încuviințării judecării cauzei în procedura simplificată, susține că nu a săvârșit unele dintre faptele imputate prin actul de sesizare a instanței cu vinovăția prevăzută de lege, apreciind că se impune achitarea sa în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza a doua din Codul de procedură penală, acest fapt ducând la ridicarea excepției de neconstituționalitate.13.Plecând de la aceste premise, Curtea observă că, prin Decizia nr. 250 din 7 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 11 iunie 2015, paragraful 22, a reținut că, ori de câte ori există dubii cu privire la vinovăția inculpatului ori la existența legitimei apărări, care prin ele însele pot constitui cauze care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale ori care înlătură caracterul penal al faptei, tocmai în virtutea temeiului constituțional invocat, al art. 124 alin. (1), instanța este datoare să respingă cererea formulată, întrucât înfăptuirea justiției presupune aplicarea legii în acord cu dreptatea ca valoare supremă a statului de drept.14.Mai mult, Curtea reține că în cauza în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, instanța judecătorească nu ridică o problemă în ceea ce privește forma de vinovăție cu care fapta a fost săvârșită. În condițiile în care instanța ar fi apreciat că există dubii/îndoieli în ceea ce privește acest aspect, avea obligația legală de a respinge cererea de judecată în procedura abreviată și de a aplica dispozițiile privind procedura de drept comun sau, după caz, de a repune cauza pe rol și de a efectua cercetarea judecătorească, în condițiile art. 395 alin. (2) din Codul de procedură penală, în situația în care, anterior, încuviințase solicitarea de aplicare a prevederilor art. 374 alin. (4) din același cod, urmând ca, în final, raportat la probele administrate cu respectarea principiilor contradictorialității și oralității, să dispună fie achitarea, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza a doua din Codul de procedură penală, fie una dintre celelalte soluții reglementate de art. 396 din același act normativ, iar, în caz de condamnare, aplicarea unei pedepse în limitele prevăzute de alin. (10) al textului de lege menționat, dacă situația de fapt reținută este aceeași cu cea recunoscută de către inculpat. 15.Având în vedere aceste aspecte, Curtea constată că autorul excepției pune în discuție o problemă ipotetică, din această perspectivă dispozițiile criticate neavând legătură cu soluționarea cauzei, de vreme ce instanța judecătorească nu a exprimat vreun dubiu, la momentul încuviințării procedurii simplificate sau ulterior, în ceea ce privește forma de vinovăție cu care fapta a fost săvârșită. 16.Astfel, conform art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia“. Or, „legătura cu soluționarea cauzei“ presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului.17.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 13, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, în interpretarea dată prin Decizia nr. 4 din 11 februarie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii, excepție ridicată de Stan Dumitru în Dosarul nr. 6.580/109/2016 al Tribunalului Argeș – Secția penală.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Argeș – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 24 aprilie 2024.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Marițiu

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x